Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1928 (Anul 9, nr. 374-377)

1928-02-05 / nr. 374

£ . A­DEVERUL LITERAR Ș1 ARTISTIC" $econ^ lescertia SRibiciuni genera­le. limfa­­ism .Tuberculoză pispepsie, £ me­ erf. Consm­panune, entente /3 f*rvr\ÎJ_!­­ . 'Tineri și Balcani. w ' • r/ ” >• m ■<* ■ vwiZ-'' NU LE TRATAȚI CU MEDICAMENTE VĂTĂMĂTOARE ORGANISMULUI FACEȚI O CURĂ CU­­ CACAO­ FULGII FĂINURILE KNORR ȘI VA VEȚI VINDECA COMPLECT. OBSERVAȚI PE FIECARE PACHET MARCA.KNORR DIVANZARE IA FARMACII. DROGHERII 51 COLONIALE LITERATURĂCRATH LA CERERE eKm SAM.LUIUFIU BUCBULKAK­IAJ »WI* RI»« Ne întoarcem. La crucea drumurilor, între doi cireși sălbateci înflo­riți fumurii cu vrăbii, un om s’a oprit și pare că ne așteaptă. Când ne apropiem, întinde brațele larg, ca o sperietoare. Sumanul lui e ferfeniță. Dar cizmele înalte și cu creți sunt lustruite din proaspăt, iar pieptarul­­ de piele, nou, poartă’n dreptul inimii o floare cusută cu lână roșie. Se apropie de trăsură cu mers sprinten, purtându-și slobod trupul înalt și drept. — Aista-i Vasile Bandur, duduită... zice Ion, zâmbind cu obrazul cel teafăr. Omul își împreună călcâiele, ostășește, cu o mlădiere tânără de trup. Chipul smolit și mai e tăiat de musteți drep­te, de un negru puțin roșcat. Și’n pletele arămii și grele îi joacă la tâmple umbre nesigure, ca un colb subțire de bru­mă. — Sărut mâna, dudue... Drept că eu îs Vasile Bandur, precum v’a spus Ion gardianu’. V’am văzut trecând cătră Mogoșești ș’am gândit că nu v’ați supăra dacă m’oi ruga să vă abateți pleacă și pe la noi, că mi-i fimeea bolnavă. Hu-i departe... iac a­ici, în capul satului, casa ceea fără gard. Pornim încet la deal. Bandur merge pe delatori de tră­sură. Ion întreabă: — Da’bine, măi Bandure, tot nu ti-ai îngrădit gospo­dăria? Bandur râde, fără supărare. Ii văd dintr’o parte nasul voinic și dinții tari, și colțuroși, de sălbătăciune. — Ce s’o mai îngrădesc? Las’că-i bine ș’așa cum îi. Râde ea lumea, — da as să râdă... Mai în toamnă, s’o abă­tut în sat niște negustori de la Ocna să cumpere brânză. O oprit brișcă ’n drum ș’o întrebat pe oamenii de la strâns păpușoi care gospodar are oi mai multe. Și oamenii, ca să-și râdă de negustori, i-o trimis la mine. — Este unu Bandur, zice, acela-i d­ez vestit“.. .Și vin negustorii, și se uită la acareturile mele, și dau din cap cu mare îndoială. Da’ unu’ mai tinerel, cu șapcă și cu scurtă de piele roșie, de parcă. Doamne iartă-mă, era jupuit de viu, sare cu gura . Dac’am venit pân’aci, zice, hai să ’ntrebăm, că Întrebarea n’are supararș“. Ies eu pe prispă. — Dumneata, zice, ești Vasile Bandur, cel cu oi multe? Poate că ai brânză de vân­zare“... Atunci am înțeles eu cum stă pricina. — Mi-ți ierta domniile voastre, zic, că vaca, brânză s’a întâmplat să n’am... Dă’cât despre oi, — slavă Domnului! câte trec pe drum, toate se scarpină de prispa mea!...“ Ne apropiem de casă. Pe hogeagul nalt, iese fum. Ușa și fereastra au împrejur chenar pestriț, și lat, stropit cu roș și cu albastru. In ușă, cu mâna streșină la ochi, stă o femee măruntă, cu polcuță roșie, cu fustă creată, verde și legată peste frunte cu tulpan galbăn. — E nevasta dumitale? Omul parcă se codește puțin și răspunde uitându-se peste câmpi: —­­... nu, mi-i nepoată... Că dă, sângur nu puteam sta. Cine să care de gospodărie, dacă fimeea nu poate? Sam adus nepoata asta, așa, de-un agiutor... — Dar nevasta ce are? — D apoi cine o mai știe ce are? De doi ani de zile gogește așa, nici n­u trăește, nici nu moare... Eu gândesc că dac’ați lua-o la spital, poate s’a milui Dumnezeu cu dân­sa într'un fel... Am ajuns. Un purcel negru și slab, cu capul mare și cu botul lung, —­ purcel țigănesc,­­— țipă ascuțit lângă prispă, de parcă î-a pus cineva ,cuțitul în gât, lișa dă­dea dreptul în odaie, fără tindă. Purcelul se ră­­pede svârcolindu-se printre picioarele noastre și se mistuie în cotlonul adânc de subt vatră, de unde se aud grohăituri materne, împăciuitoare. In încăperea strâmtă, aerul e albăstriu. Miroase iute a­cum de găteje verzi. Lângă vatră pe-un scăunaș, stă ne­poata cu poscută roșie. Stă cu mâinile ’n poală și-și poartă privirea lunecoasă pe jos, fără s’o ridice până la mine. E tânără de tot. N ml subțirel și curb parcă adulmecă ceva, și la colțul r­irii re, pitit, un zâmbet fără astâmpăr. In îm­brăc­ăți, lângă cuptor, un pat larg, gol, acope­rit cu un șal­os lârg. Lângă masă, un scaun pregătit anume pentru mine. Pe-o poliță, un ceaun cu fundul în sus, o scrip­­că afumată și câteva străchini. Pe ferestruica cu ochiurile vinete și moarte, o mascată roșie, proaspăt înflorită, parcă se miră că-i în locul acesta unde n’are nici un rost. Iar subt geam, în bătaia curentului, pe-o­ laiță îngustă, cu un ghem de boarfe drept pernă, stă bolnava, își ține țolul peste cap cu degete sure, uscate și înco­voiate ca niște ghiare. Respirația inegală, iute și șuieră­toare, și, în răstimpuri, un tremur unduitor al trupului, a­­rată că acolo-i o vietate. O claie de păr vechi, gălbui, în­câlcit și fără lustru, ca părul morților, se arată de subt țol, și iar se ascunde. —- De ce-o țineți aici? O trage și de la ușe și de la geam. Văd că este pat bun, la adăpost. Cu­ degetele mari în buzunărașele pieptarului, dârz și zâmbitor, Vasile Bandur se uită ’n foc. Ridică dintr’un u­­măr: — Dac’om ține-o pe dânsa ’n pat, nu’ să doarmă ne­poata?... Cât îi vară, dormim noi și pe prispă. Da iarna.. Fata stă spășită la foc. Dar nici ochii, nici nasul și nici gura nu-i au astâmpăr. Oftează adânc, de-i sună, ușurel și dulce, hurmuzul de la gât. Bandur o privește țintă, întune­cat deodată. . — Și tu, Gherghină, ce oftezi? Treci din lumina focului. Gherghina se scoală cam gâfâind și trece pe dinaintea mea, legănându-și inconștientă, șoldurile copilărești și pân­tecele proeminent. — Of, trăzni-i-ar!... Bolnava a scos la iveală fruntea lustruită și ochii man și arși. Se uită întâi la față, pe urmă la bărbat, cu o privire grea de ură aprigă și neputincioasă. — Oooi! bătu-i-ar și i-ar trăzni Dumnezăutu ’sfântul... Pe urmă pare că se potolește, închide ochii și se lasă căutată fără să facă o mișcare, fără să se împotrivească și fără să mă ajute cu nimic. Trupul sfârșit, schilodit de slăbiciune și de boală, e îmbrăcat într’o cămeșă lungă, cu altitele înflorite. Desigur, o cămeșe de-a Gherghinei. In picioare, sprijinit de ușorul ușii, aplecat pe­ un șold spre fată, Bandur îi zâmbește cu ochii și-i spune ceva în­tr-o limbă străină, aspră și zăpezită. Fata dă din cap cu în­doială, — și fără veste râsul pitit la colțul gurii i se des­prinde în trei note limpezi și tinere. Femeea deschide ochii tulburi și glasu-i tresare, răgu­șit, rupt de răsuflarea grea și dureroasă: — Cooi, duducută, duducută ! Tace, ridicând repede în dreptul ochilor, ca pentru a se apăra de o amenințare precisă, brațul subțire și tremu­rător, în culoarea mucegaiului. De-acolo, de lângă ușă, cu trupul și cu zâmbetul încă aplecate asupra fetei, bărbatul se uită țintă la bolnavă, cu o privire dură. La adăpostul fragil al brațului, femeea mai mormăie ceva nedeslușit, ca un blăstăm. Pe urmă închide ochii, își vâră brațul în aș­ternut și-și întoarce fruntea spre părere. Și agonia, între­ruptă o clipă de izbucnirea urii, reîncepe, monotonă. Am ieșit, ușor amețită, în aerul rece de-afară. In urma noastră Bandur închide ușa cu piciorul, își strânge o mână cu ceilaltă și pare neliniștit. — Am vorbit cu Ion Stănița să-mi deie ’mprumut că­ruța lui... De-aci pân’la spital... Nu l-am lăsat să-și mântuie vorba. I— Femeia dumitale nu mai are nevoie de spital, nu mai are nevoie de nimic, înțelegi? S’a uitat împrejur clipind mărunt, mirat. A socotit ceva în minte, a clătinat din cap. Pe urmă, liniștit, mi-a mulțu­­mit în cuvinte alese cu grijă și mi-a ajutat, îndem­ânatec, să mă urc in trăsură și să-mi trag peste picioire blana de lup. Pornim. In urma noastră, Gherghina s’a strecurat din casă ca o mată. Dintr’un salt agil, Bandur e lângă ea și-i pune mâ­na pe umăr cu gestul apăsat al unui om care ’și ia în stă­pânire un bun al lui. Și amândoi, el a plecat, ea înălțată din călcâie, gură lângă gură, încep să toace repede și tare în limba lor, o sfaltă parcă. Și dintr’o dată fata își lasă per­­cuta roșie peste pieptarul înflorit al bărbatului țipând ascu­țit și tremurat,­­. plângând poate, ori poate râzând. Ion se uită la ei și chipul i se olărește. Scuipă într’o parte, cu mare scârbă. Apoi, repetând fără să știe blăsta­­mul femeii care moare acolo, în fumul iute, singură cu fo­cul, cu mascata din geam și cu purceii de subt vatră: — Trăzni-i-ar Dumnezeu să-l trăznească !... O steluță de cristal, în șase colțuri, imponderabilă și rece, mi-a căzut pe mână. Abia i-am putut prinde în ochi imaginea delicată și precisă. S’a topit. Un fulg pufos ezită, plutind deasupra drumului. Pe urmă, clătinându-se o ia pieziș spre câmp. Negura de pe Dealul­ Mărului a împânzit văzduhul. Miroase a omăt. Peste sat, ciorile se învăluesc aproape de pământ. O vrabie așerată trece prin ninsoarea leneșă și ra­ră, — mesager zgribulit, venit de nu știu unde și zorind întins spre perdeaua de papură unde iernează oile baciului Ghivirigă, — parcă a trimes-o cineva anume să ducă acolo, cu mare grabă, o veste care nu sufere întârziere. OTILIA CAZIMIR Schiță marină încearcă umbre palide să astupe Astralul chip decolorat de clor, Alene, se îndreaptă trei șalupe Spre vapor... Cer calm și alb. Trec norii de leandru Vagabondând domol din zarp 'n zare. In depărtări, coboară un scafandru Să pescuiască liniștea în mare. Pe plajă Nisipul e brodat ca un chilim... și își întinde senzuala-i vrajă, Căldura transportată de Gulf-Stream... ALEXANDRU BILCIURESCU Citiți, azi LECTURA No. 156: Floarea literaturilor străine I». ROMAK OFF Viziunea Luminoasă * Lei 5.— Scrierea complecta. La l­orari și chioșcuri. aMBLN­PT.j WPI­ N­P W WBHjffl i JH.ff.iJ i ffJPP­ ip WiilipBMMMBBMBW i Cronica feminină Casa și femeia Eroul unei nuvele de Balzac, venit în vizită neașteptată la eroina corespunzătoare, examinează pe trei pagini, cu mirare și compătimire, strâmtoarea unui apartament unde antreul servea și de sufragerie, iar odaia de dormit își masca ziua alcovul paiului îndărătul unei draperii, transformân­­du-se în salon. Un erou de nuvelă tip 1920—28, n’ar compătimi, ar ad­mira aceste transformări tot mai des întâlnite, căci mai mult pe gustul și ingeniozitatea stăpânei de casă, decât pe lux și proporții, se reazămă aspectul minusculelor și scump platitelor apartamente de azi. Transformări obpnute, firește, pe baza altor ingeniozi­tăți decât pe timpul lui Balzac. Patul nu mai minte naiv în­dărătul unei cortine de pluș. Schimbat cu o sofa joasă, cu saltare vaste, el ocupă vizibil locul cel mai important din o­daia de patru metri pe patru. Restul, confortul modern îl împarte cu o binevenită economie: un șarpe de fier într’o cușcă plată cu geamuri înlocuește voluminoasa teracotă, la­voarul se află expulzat alături, în camera de bac, dulapurile sunt placarde scobite în zid, scaune și măsuțe au o clrrom­­­ferință mai mică decât a abajurului din tavan și un bahut de artă înghite discret în saltare toate obiectele de trebuință din care mai descoperim pe măsuțe doar câte-o pulb­eră, o pelotă, sau scrânciobul unui telefon pitite sub malacolul pă­pușilor de mătasă. Cu o bună cheltuială de fantezie, mărită în raport in­vers cu aceea a banilor disponibili, odaia de culcare a de­venit cochet salonaș pentru zilele cu amici, boudour pentru ceasurile de lene, sau pompos „studio” dacă ne aflăm în pre­zenta plăcută, fie chiar simulată, a unor gusturi artistice. În acest caz, un colț al odăii e înzestrat cu un birou de damă și mica bibliotecă îndărăt, sau cu vre­un trepied de pictură sau de vioară până ce se va găsi odată și altă formă mereu aceluiași pian. Sufrageria, tot așa, în entree, adică în hali, nu dă nici o impresie de strâmtoare între ușile de cristal reflectând ar­gintăria și smalțurile bufetului. Biroul domnului e o odaie severă, în celelalte însă, fantezia doamnei are libertate de­plină. Cu deosebire în privința culorilor. Tapetul cu uriașe frunze ecuatoriale, maldărul baroc de perne de pe divan, co­voarele, draperiile și tablourile impresioniste, au cele mai violente colorații, cele mai riscate combinații, învălmășeală care trebue totuși dominată savant de culoarea preferată a stăpânei casei. Ași greși zicând culoarea asortată cu frumusețea ei. Căci s’au lichidat dușmăniile vechi: tânăra oacheșă care fugea de albastru, șatena palidă care se îngrozea că pare și mai ștearsă într-un decor, de pildă, galben, constrânse să se în­conjure mereu de acelaș alb, negru sau bleu-marin inofensiv Renunțările nu mai sunt la modă, nici pentru chestiuni mai complicate. Pe aceasta, au rezolvat-o definitiv arsenalele institutelor de frumusețe Satena palidă care râvnește o ca­meră galbenă își va procura și posibilitățile unui fond de obraz, ocre, a două sfere de cinabre viu pentru pomete, totul temperat cu pudră maure. Pleoapele violete, buzele fie­ cle­­vin, părul aprins în culoarea jeraticului și un costum-eșarfă bariolat cu toate aceste nuanțe, vor situa pe stăpâna odăii galbene ca pe oricare alt obiect de artă decorativă anume ales. Dacă seara în loja de la teatru doamna va „purta” în locul tenului mauve, unul roz-alb sau cărămiziu, nu-i din capriciu, ci dintr'o echilibrată combinație cu rochia de pe dânsa : albastră sau roșie. Explicată, coloristica aceasta poate părea ridicolă sau și mai rău, inventată, totuși ea există și a ajuns până la înălți­mea unei arte picturale, exercitată uneori cu mai mult talent și pasiune decât aceea de pe chevalet. Cu singurul cusur — de altfel disprețuit — că-i o artă care reușește numai fe­meilor care nu au nevoe de ea, și dimpotrivă strică tocmai acelora la cari e evidentă nevoia de „dresuri”. Cât este de veche arta fardului ? Se poate spune numai că gloria i-a făcut-o, după toate probabilitățile teatrul. De pe scenă s-a propagat în sală și tot de acolo, sunt semne că-i va veni și detronarea: regizorul unui film montat recent a pretins actorilor să joace fără maquillage. Când un regizor de teatru va pretinde deasemeni acest lucru, se va ști până la ce punct e îndreptățită scuza luminii vii a rampei pentru actrițele exagerat fardate. Ele, chiar când joacă un rol de fată de la țară, se simt obligate să apară în scenă cu acelaș obraz minuțios pictat, cu gura ca o rană și sprâncene neve­rosimil arcuite, fără să mai vorbim de ciorapii de mătase și de coafura cu ondulații impecabile. Despuiat de ex­agerări, fardul va rămâne totul în slujba actriței și a mondenei ca un scut și un aliat împotriva emo­țiilor și a încurcăturilor de tot felul. „Conștiința femeii este tenul” nu se mai poate spune azi când tenul ia după plac nuanțele tuturor conștiințelor. Ceea ce-i curios este că axiomul acesta perimat îl for­mulează, într’una din cărți­e sale cântărețul barurilor și al jazz-ului, ultramodernul Paul Morand. ALICE GABRIET<F,SCIT Colțul Librăriei „Baseler“ Librăria de artă „Hasefer” din București, str. Eugen Carada 7 (fost Karagheorghevici), recomandă următoarele cărți inte­resante : Operele Ini Romain Rolland Jean Christhophe 10 volume lei 780—800; Colas Breugnon, Pierre et Luce, Clérambault, Tragédies de la foi, Tbéátre du peuple, Jeu de l’amour et de la mort, minunata serie; L’âme en­­chantée cuprinzând: Annete et Sylvie, L’été, Mére et fils; apoi: Lilluli, Vie de Tolstoi, Vie de Beethoven, Vie de Michel Ange. Voyage musical au pays du passé, Musiciens d’aujourdhui, Mu­­siciens d’autrefois, Vie de Haendel.Au dessus de la mélée. Operele lnl Blasco Ibanez Ultimu-i roman : Aux pieds de Vénus <Les Borgia) La reine Calafia, Sonnica la Courtisane, La tragédia sur le lac, Les qua­­tre cavaliers de TApocalypse, La Téntatrice, Arénes sanglanteS, Sous l’ombre de la Cathédrale, Contes espagnols d’amour et de mort, Le pape de la mer, etc., etc. Operele ln! Knut Hamson Victoria, La Faim, Un vagabond joue en sourdine. Au pays des contes. Operele lni Thomas Hardy Sous la verte feuillée, Tess. d’Urberville, Juda TObscur, Le maire de Casterbridge. Operele Ini André Manrols Vie de Disraéli, Arriel óu la vie de Shelley, Les silences du colonel Bramble, Les discours du Docteur O'Grady, Meîpe ou la délivrance, Dialogues sur le commandement, Quatre études an­­glaises. Operéle Ini Emil Ludvig Napoleon, Bismarck, Wilhelm II, Genie und Character, Go­­ethé, Kunst und Schicksal, Am Mittelméer. Prețurile noastre: francul francez 650—7 lei; marca ger­mană 37—38 lei. In provincie trimetem qumai contra unui acont anticipat, restul rambur INTERESANTA Distractivă Instructivă Biblioteca „DIMINEAȚA" —Cea mai răspândită bibliotecă de popu­­lari sare — AU APĂRUT PÂNĂ AZI APROAPE fOO VOLUME Lucrări originare și traduceri din opere­­le cele mai de seamă No. 11. — Nuvele de Gh. Brăescu. No. 12. — Viața lui Eminescu de Gala Galaction. No. 13. — Adio de H. de Balzac (trad. de Alice Ga­brielescu). No. 14. — Xanthis sau vitrina sentimentală de Albert Sam­aii (trad. de M. Carp). No. 15. — La Montmorency de K­. Sanielevici. No. 16. — împrumutul răposatei de Blasco Ibanez. No. 17. — Domnișoara Roxana de Anatole France (trad de N. Davidescu). No. 18. — Viața în armată de Anton Bacalbașa. No. 19. — Poeme de Ștefan Petică. No. 20. — Zîna apelor de Bojena Niemțova. No. 21. — Surpriză de J. Dongorozi. No. 22. — Poveștile lui Hlnu Ion de Sandu Teleajen. No. 23. — Omul cu obrazu ’ncrustat de Jak London. No. 24. — Flămânzii de I. Ciocârlan. No. 25. — Lupii de Fug. Boureanu. No. 26. — O sărutare de J. K­. Rosny (trad. de M. Carp). No. 27. — homunculus de Al. Ciura. No. 28. — Viața mea, povestirea unei țărănci din Ruste de Leon Tolstoi (în rom. de V. I. Popă). No. 29. — Prima Turcoaică de N. Batzaria. No. 30. — Patru cuvântări de Jean Jaurès (trad. de P. I. Șuch­an­u). No. 31. — Päiajenul de Hans Heinz Evers. No. 32. — Faust, tragedie, de Goethe (trad, de Iosif Nădejde). No. 33. — Amintirile unui băiat de familie de I. Petrovici No. 34. — Tristan de Thomas Marm. No. 35. — Amazoana, culegere de esseuri scrise cu o artă specific feminină de Natalia Negru. No. 36. — Laguna de Joseph Conrad. No. 37. — Descântecul de I. Vinca No. 38. <— Crainquebille de Anatole France (trad, de IVL Carp). No. 39. — Povestiri din Danemarca de Drachmann (trad, din nemțește de 1. Botez). No. 40. — In tren de H. Sanie.lt: vid.­­No. 41. Secretul contesei de Regnier. No. 42. — Singurătatea de I. Agârbiceanu. No. 43. — Balzac și­­ Stehdfiul de Brandes. No. 44. — Crima din str. Nopții de N. Davidescu No. 45. — Livadă d­e Ttrash­ift di Maupassant. No. 46. — Sărutul cel mai dulce de Septim­iu Popa. No. 47. — Din minunile instinctului la insecte de J. fi, Fahre. No. 48. — O mireasă la loterie de W. A. Hofmann. No. 49. — Radeș de I­. N. Teodorescu. No. 50. — Werther de Lazăr C Lazarevici. No. 51. — Domnul­e ei de Adrian Pascu. No. 52—53. — Profesiunea D-nei Warren de Georg Bernard Shaw, No. 54—55 — Cum am ucis pe Rasputin de V. Purîș­kevici. No. 56. — Nebuna de Octav Mirbeau. No. 57. — Plăpumarul chior și Taurul alb de Voltaire. No. 58. — Gazda cu ochii umezi de George Mihail Zam­­firescu. No. 59. — Către timpuri mai bune de Anatole France. No. 60. — Nevinovata de Heinrich Mann. No. 61. — Clacă și rochie de­­ Neagu Negulescu. No. 62. — Odaia Ceasornicului de Georges Duhamel. No. 63. — O împușcătură în ceață de Jens Peter Ja­cobsen. ’ s No. 64. — Un șaizeci șe casă... de Șalom Alechem. No. 65. — Livretul roșu de Luigi Pirandello. No. 66. — Familia 1­ewton de H Sanielevici, No. 67—68. — Viața părintelui Vasile Fireiscfal de Leo­nid Andreev. No. 69. — Văzute și trăite, de I Petrovici. No. 70. — Drumețul din Praga de Guillaume Apollinaire, No. 71. — Floarea roșie de Vsevolod Garșin. No. 72. — In tinerețe sau la bătrânețe de­­ Batzaria. No. 73. — O lună de miere de Israel Zangwil. No. 74. — Patima iubirii de Rabindranath Tagore No. 75—76. — R. U. R. de Carl Ciapek. No. 77. — Crocodilul de Th. Dostoevski. No. 78. — Micile Ironii ale vieții de Thomas Hardy. No. 79. — Antigona de Walter Hasenclover. No. 80. — Un om sensibil de Octave Mirbeau. No. 81. — Viața și filosofia lui Spinoza de Dr. Ygrec. . No. 82. — Ochiul de Nichel de Tudor Teodorescu-Bran­niște.­­ No. 83. — Copilul minime de Thomas Mann.­­ No. 84. — Robii pământului de Simona Basarab. No. 85. — Oul de cristal de H. G. Wells. No. 86. — Alte schițe vesele de Gh. Brăescu. No. 87. — Caucaz de Knut Hamsun. No. 88. — Despre stil de Paul Zarifopol. No. 89. — Visul unui om ridicat de Th. Dostoevsky. Primele zece numere sunt epuisate Prețul unui volum de 14 pagini Lei 6.« De vânzare la toate librăriile și chioșcurile de ziare Mmmmî și Artistic PREȚUL ABONAMENTELOR: Pe timp de un an . . * Lei 30. » n 19 6 toni .­­ * n *50 n n » ^ • ’ * » in străinătate dublu

Next