Adevěrul Literar şi Artistic, martie 1929 (Anul 10, nr. 430-434)

1929-03-03 / nr. 430

2 „ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC“ Reviste­ Zilnice Echo de Paris lei 105 Excelsior lei 135 Figaro lei 120 Le Journal lei 105 Golden West Happy Magazine Women Nash Hommes­t Garden Strand Magazine Brand Magazine lun­ar Reviste săptămânale Journal Amüsant lei 71 lunar LTllustration lei 196 Candide lei 34 „ Le Sourire lei 73 Gringoire lei 34 ,, La vie Parisienne lei 104 Fantasio lei 79 „ Science et Voyage lei 43 Reviste engSoze lunare: Lei 42 lunar * 42 „ jj 3t »> » 81 „ lunar 64 lunar 54 „ 54 64 „ 282 „ 31 lunar 79 „ 79 „ Abonați-vă 1 la ziare și reviste străine numai prin Librăria „Universala Alcalay“ [ Co București , Galea Victoriei 27 Expediție prompta în Capitala și Provincie Gerefi oferte pentru ori­ce reviste Literare, Juridice, Militare, Medicină, Artă, Filosofi­e, etc.­­ Preturile se înțeleg lunar franco de transport Re­viste­ bilunare lunar Les Annales les 4g L’art vivant lei 76 Conferencia­lei 28 Mercur­e de France lei 82 Revue Scientifique lei 58 I Journal de Voyage lei 26 Reviste germane săptămânale: Die Woche Lei 84 lunar Münchener Illustr. Jugend „ 90 „ Presse Lei 54 lunar Lustige Blatter „ 84 „ 1. Z. „ 42 „ Gartenlaube „ 80 „ Welt Spiegel „ 23 „ Wiener Bilder „ 74 „ Radio Woche „ 64 „ Die Bühne „ 158 „ Radio-Welt „ 96 „ Reviste germane Sonare: Velhagen Klassing Mo- Revue des Monats Lei 43 lunar natsheît Lei 130 lunar Scherl’s Magazin „ 42 „ Das Leben „ 43 „ Uhu „ 48 .. Das Magazin „ 43 „ Nouvelle Revue Francaise lei 55, apare lunar Revue des deux Mondes lei lo8, lunar. Modes et travaux feminins lei 62, lunar. lunar Le Matin lei 105 „ Oeuvre lei 105 „ „ Petit Párisién lei 105 „ Le Temps lei 165 „ Reviste engleze săptămânale: Lei 320 lunar London Opinion Lei „ 320 , „ 320 , „ 320 , » 64 , Sketch Tatler Graphic London News Tit-Bits London Opinion Times Week „ Times litterairye „ Observer „ Staturday Evening Post „ Cum era iară astâmpăr, peste câteva zile, într’o Du­ D îiurcă mă pomenesc, că-mi prezintă pe un tinerel b­­lond-roșcat, cu părul creț, îngrijit îmbrăcat, cu privi­­re sa fie și mi-l recomandă. Era Ion Adam, învățătorul ei era Cursești — scriitorul de mai târziu. al Adam, cam cu emoția modestiei, îmi spune că el, tr­e­când a intrat în învățământ, a tot adunat la cărți otrivite pentru țărani și că a închipuit o bibliotecă. In­­se lată ce-a văzut circulara din „Buletin” a prins la ini­­s p aă. A făcut niște dulapuri — „drept dragul să le vezi!”­­a - și ar vrea să dea biblioteca pentru întrebuințarea pu­­b­­­lică, la școala lui. „A venit vremea să nu mai dau pe scuis cărți de cetit la țărani, ci la lumina zilei, în vă­­l­ul și cu știința tuturor!” — spune el, fericit. „ Tot timpul cât mi-a vorbit Adam despre nevoia nei serbări de inaugurare a bibliotecii din Cursești, ti­ui Pastia îi râdea toată ființa. Inaugurarea unei bi­­b­­lioteci sătești­ era doar, cu ochi și cu sprâncene, mai a­les pentru dânsul, semnul că intră civilizația și în­­­ațele noastre. Și nici n’am băgat de seamă că, de la o v­reme, el a pierit de lângă noi.­­ Până să depene Adam toate amănuntele serbării, pe care le stabilise cu Pastia, ne și pomenim cu dânsul, suturându-ne pe sub nas lista participanților la ser­­b­­are—cărora le și luase consimțimântul. Aveau să mear­­­­­ă pr­efectul județului, primarul urbei Vaslui, protoe­­eul și alte notabilități locale, cum și șeful de jandarmi­­ la această listă mai era de adăugat directorul gim­­naziului (adică eu) și directorul școalei de băeți numă­r­­ul unu (adică Pastia). Duminica următoare, într’un alaiu nesfârșit de t­răsuri, intram în Cursești — unde erau adunate toate­­ satele de prin prej­ur — și inauguram cea dintâi biblio­­t­ecă sătească din județul Vaslui, și, era impresia, că era­m și cea dintâi,bibliotecă sătească din tot regatul vechili. j [ar noaptea târziu ne întorceam hi oraiș,­plini cu toții pe f farmecul lucrului nou, abia visat, al cărui început iți j grăbise numai dorul nestâmpărat a Lu­l PPa Síin­dij á ve­­d dea cu ochii lui intrând mai iute civilizația și în țara­­ noastră. 1 In sufletul țăranului, ca în sufletul oricărui om în general stă dorința de a cunoaște cât mai multe adevă­­­­ruri. Insă țăranul nu știe că în cărți se­ poate găsi altceva­­ decât povești. Urma deci că trebuia de mers la dânsul i acasă și de convins că are nevoie să știe carte,­ apoi că are nevoie să aibă la îndemână o bibliotecă și anume­­ la școala fiecărui sat.­­ Pastia a aflat care sunt centrele din județ și care sunt zilele cu iarmaroace. Cel mai apropiat (ca timp) I iarmaroc urma să fie la Negrești. _ I Tot sbuci umili cu organizarea primei șezători să­tești, în iarmarocul Negreștilor, cum și a unui bal cu taxă de intrare in timpul serii, l’a avut numai Pastia. Pe baza circularii lui Ha­ret, pe care o vâra în sufletul­­ tuturor agenților administrativi, toată lumea a fost in­­­teresată la izbânda deplină a acestor inițiative. Șezătoarea publică a avut o parte cu totul nepre­văzută. S’a întâmplat ca tocmai în ziua de iarmaroc să vină în târg, și proprietarul moșiei Negrești Nu se pu­tea să nu fie înștiințat de ceea ce urma să aibă loc — era doar proprietar ministrului funcțiune C. Stoicescu. O comisiune de doi, primarul urbei Vaslui și­ Pastia i-au­­ solicitat, iar el a primit și a prezidat șezătoarea din piața iarmarocului. „ Eu am cetit o bucată întitulată „Comoara” în care am descris sărbătoarea pentru deschiderea bibliotecii din Cursești, Pastia a cetit o poveste plină de tâlc înțe­les de țărani; „Cornu Panait” așa îi ziceam noi prima­rului din Vaslui ne-a îndemnat „să-l urmăm pe dru­­mul pe care am apucat”, iar ministrul C. Stoicescu, în­­călzit de priveliștea pe care o avea înaintea ochilor — o mare de capete omenești sorbea cu lăcomie cuvin­tele potrivite, pe care le auzea — într’o cuvântare în­flăcărată a pus in sufletele tuturor nădejdi de vremuri mai bune și pentru trudnicii pământului. Pastia era în­tr’al nouălea cer! Viermele năzuinței spre mai bine, din sufletul lui Pastia, nu-1 lăsa în pace. Pe toți intelectualii din Vaslui, i-a pus la treabă. S’a organizat un ciclu de conferințe publice, care au început în postul Crăciunului și s’au terminat in postul Pastelul Au conferențiat și profesori de la Universitatea din Iași. Conferințele erau cu intrare de 50 de bani. Scopul acestor conferințe era dublu: pe de o parte pen­tru risipit plictiseala orășenilor în timpul sărbătorilor, iar pe de altă parte pentru a-i interesa și pe orășeni la mișcarea culturala generală, care urma să ia ființă in toată țara. Tot el a organizat în oraș și baluri în folo­sul fondului cultural, al cărui cuib era alcătuit din ve­ni­tul conferințelor. Iar acest fond cultural trebuia dlim­en­teze și cantinele școlare. Aceste din urmă au în­ceput tot atunci să ia ființă, ici și colo, la sate, pentru copiii din cătunele depărtate de școală. O parte din acest fond cultural, adunat la oraș, s’e rezervat pentru realizarea unei alte inițiative de al lu Pastia. Trebuia un club orășenesc, care să servească " cuib cultural­, să fie și un loc de distracții nevinovați curat și un tvv.cu­ neutru, pe­wze de cotizații egale, pen­tru întâlnirea laolaltă a tuturor claselor sociale. Stăru­ința fără răgaz a­ lui Pastia a­ înfăptuit și acest c­ub­rept în inima orașului, s-a închiriat cel mai frumos cal pentru „Clubul orașului Vaslui”. O parte a clu­­blui era destinată pentru bibliotecă — deocamdată sau numai sale de lectură pentru reviste și gazete, iar­tă parte era sorocită pentru întâlniri, serate și dis­­acții familiare. Și... să fi ferit sfântul pe vre­un intelectual, de orice fi­­x, din învățământ sau nu, să nu răspundă la apelul n­oi, pentru cutare, ori cutare concurs, că nu se putea 3ăra de mușcăturile ironiilor lui... cât ar fi stat în n­aslui!... d De voe, de nevoe, toată inteligența ținutului era în­­egată la carul cultural, pe care Pastia îl încărca me­­s­eU. Dar despre dificultățile întâmpinate de autorii ac­­vității extrașcolare din partea autorităților de pe vre­­mur — în numărul viitor. SPIRIDON POPESCU­­ ANECDOTE ! Ludovic al XIV trebuia să lucreze în dinți­­a aceea c­u cardinalul Mazarin. Acesta se prezentă, dar regele îi tri­­mise vorbă că nu-l poate primi, căci are o migrenă grozavă.­­ Cardinalul nu stărui, dar seara veni din nou. 1 — Ce face migrena, Sire? întrebă el. < — S’a dus, răspunse regele. c Cardinalul surâse și zise. < — Da, am văzut-o eșind... Avea o rochie albastră...­­ — * * * " George Vanor povestește următoarea anecdotă dintr’un t­urneu de conferințe făcut în tinerețe.­­ — Era pe la 1800. Vorbeau despre muzica lui Wagner pe atunci mult mai puțin cunoscută decât astăzi. Intr’o s­eară, la Marsilia, pe când dcavu Hom­m»­­inetea exorciului, mi se pare că observ cu toata mi­nu'­nea, că nu prea e lume în sala. Ma uit cu mai multă agenție a­ constat că auditoriul se reduce la un singur spe­­c­tato­­are se lăfăia într’un fotoliu din banca întâia. Atunci mă plec peste paharul cu apă și îi spun poli­­țcos: — Uite ce e, domnule, pentru că suntem singuri, mi-e camă să nu abuzez de timpul dumitale. Dacă ne-am duce să bem mai bine un păhăruț la vre-o cafenea? — O­ domnule Vanor, îmi răspunde auditorul cu cel mai curat accent marsi­ez, nu te îngriji de mine. Poți să­­ orbești până la miezul nopții, eu sunt birjarul care te-a adus... Timpul meu este în orice caz plătit. * * * Cineva lăuda, de față cu Balzac, una din lucrările sale. — Ce fericit ești că n’ai scris-o dumneata! — De ce? —Poți să spui tot binele ce-l gândești, pe când eu nu îndrăznesc! * * * — Nu mai înțeleg nimic, zicea cucernicul preot , adre­­sându-se credincioșilor și mai ales credincioaselor care um­pleau biserica. Când văd hainele și echipagiile voastre fru­moase, mă întreb unde sunt săracii din parohia mea, iar când merg cu cheta, mă întreb unde sunt bogații! * * * Se știe că marele actor Frederic Lemaître nu era un model de sobrietate. I se întâmpla să fie destul de amețit pe scenă și să facă pozne. Intr’o seară (scurt timp după revoluția de la 1830) juca rolul principal într’o dramă teribilă, când deodată simți că nu mai e în stare să continue, atât era de beat. Se împle­ticea, bâlbâia, scuipa. Din fericire piesa era pe sfârșite și nu-i mai rămâneau decât câteva replici de spus, dar cu toate sforțările sufleurului, nu izbutea să și le aducă a­­minte. Atunci luă o hotărâre mare: înainta cu îndrăzneală spre rampă și, adresându-se spre galeriile de sus, care înce­puseră să murmure, strigă: — Cred, cetățeni, că niciodată momentul n’a fost mai bine ales ca să strigăm împreună: „Trăiască Republica!“ Lemaître fu copleșit de ovații și avu un succes atât de mare, încât nu se mai sfârși piesa. * * * Petru cel Mare, pe când se întorcea din Olanda în Rusia, atinse și teritoriul marchizului imperial, de a­tunci, din Waldeck, care îl pofti la masă. Marchizul n’a cruțat nimic și masa era să se rupă sub greutatea buca­telor alese. Când, după masă, marchizul conduse pe oas­pele său prin castel, el îi întrebă cum îi plăcea edificiul Petru răspunse: — Ei, poziția e foarte plăcută, clădirea e minunații și proporțiile stau în armonie mai toate, afară de uns singură. — Te rog, Maj­estate, spune-mi-e și mie, — ziși marchizul. Țarul, care cunoștea bine veniturile neînsemnat ale marchizului, răspunse scurt: — Bucătăria e prea mare pentru dumneata! ! Când împăratul Carol VI a făcut prizonier pe pap­i, Clement Vil, uri calambu­rgin a exclamat­ împăratul­­ dat de rușine toată aritmetica! — Cum asta? I. — El a dovedit ca 5 e mai mult decât 7. V cir­i o Relicvei» Iul Dickens șs Wilde La o licitație din Londra s’a vândut cu 480 lire ster­line cea din urmă scrisoare a lui Dickens scrisă în aju­nul morții sale, la 8 iunie 1870. De asemenea s-a plătit 100 lire sterline pentru ma­nuscrisul unei drame inedite de Oscar Wilde, „Trage­dia unei doamne”. Piesa a fost scrisă de autor cu propria-i mână, în­să pe hârtie de calitate inferioară. Sfârșitul unei dansatoare la spitalul Lariboisière din Paris a murit Luiza Weber — acum 40 ani o mare celebritate numită „La Goulue” de la Moulin-Rouge. In fiecare seară se adunau pe atunci sute și mii de oameni din toate țările lumii ca să o vadă dansând „ca­drilul realist”. La Goulue ridica nenumăratele-i iu­te dantele și-și arunca un picior mai sus de cap... Astăzi, „cadrilul realist” pare o copilărie față de tot ceia ce se arată zilnic în cele 40 de Music-Halluri din Paris, însă, acum 40 de ani, se găseau unii spectatori care considerau dansul acesta — o culme de inde­cență. Moda cadrilului trecu. La Goulue îmbătrâni, plecă de la Moulin-Rouge, își cumpără doi pui de leu, îi dresă și începu să-i expună prin bâlciurile Parisului, sau chiar în stradă, într’o mare cușcă cu roți. Apoi vându bomboane și portocale, se ocupă cu fotografia de stradă. Femeia odinioară iubită de Renoir și ador’ată de Edu­d al VI-lea când acesta din urmă era numai Prințul de Walles, — a murit acum într’un pat de spi­rau­j 111 etici UJLcU UCcigh­t , jum­at ii froexia antarctice La 28 Ianuarie, corespondentul lui „New­ York He­rald” a telegrafiat din „Golful Balenelor“: (Expediția lui Byrd): — Baltchen mi-a propu­s să fac împreună cu Bayer un sbor de probă. Se așeză la voian și dădu drumul avio­nului. „Zburarăm“ deocamdată peste tr­ene de zăpadă, dar asperitățile și ondulația solului devenisră neobservate, când mașina porni ca maximum de viteză. Peste un minut ne ridicarăm în aer, îndreptându-ne spre mare. Departe, jos, se vedeau câteva puncte și pete negre pe câmpul de zăpadă: oameni, lăzi, câni și vasul în jurul că­ruia Baltchen descris un cerc. In cabină nu era frig, deși afară era ger. Baltcien se aplecă pe fereastră și întinse mâna spre „Bariera Glacială“: — Iată un drum ușor de urmat! Câteva puncte nege se iviră pe ghiață: era o echipă de câni înhămați la o știnuță care înainta încet spre vas, pe când noi zburam repde, modul cel vechiu și cel nou de a explora acest mari continent. Aflarăm mai tâziu că Norvegianul nostru, Sverre Strom, care se găseain acea săniuță, oprise câinii și-și zi­sese îngândurat și tist : — Parcă ași fi­n moșneag Eschimos, care a rămas în urma culturii modere cu o mie de ani!... Nemărginitul aestor locuri începi să-l simți numai din înălțimea unui avion în cursul zborului. Plaiul alb nețăr­murit produce o imresie încântătoare. De câteva zile ne deprinsesem să lucru între câni, lăzi, odgoane, etc. Și a­­cuma, deodată, toat acestea rămăseseră jos, iar noi plu­­tiam în mijlocul uneiumi de liniște, de puritate albă și de nesfârșire. Uneori, cu un sitiment de frică înfiorătoare, priveam la îngrămădirile mestruoase de ghiață din depărtare, pe care nimeni nu le vruse încă înainte de noi. Chiar Roald Amundsen și însoțiții lui erau siliți să le contempleze de departe. Liniile golfului schițau violent în lumina orbitoare a soarelui: zidurile Tab­erei Glaciale“, stâncile albe... Pe măsură ce ne ridicai sentimentul înstrăinării de lumea oa­menilor, se mărea. I se părea că zburam spre un orizont nestemat, acolo undntr’adevăr joacă lumini și umbre de opal. Apoi zăpada și oii se contopiră într’o singură massă. Unde se afla umbra lui nour, căzută pe zăpadă, și unde se începea însuși aci nour,— ne era cu neputință să dis­tingem. Dar când cotin spre Răsărit, în fața noastră se schiță îndată, foartear, silueta portocalie a marei noastre case montate, de l­ă care un grup de oameni ne salu­tau cu gesturi de chirie. Mașina noastrâeriză, apoi din nou zbură spre vas. Pe drum Baltchen arătă locul unde odinioară se afla tabăra lui Amundse azi îngropată sub zăpadă. In sfârșit, Balta ateriza definitiv pe un lung și drept sloi de ghiață, lipit vasul expediției. E cu neputință­ și închipuie cineva cât folos poate aduce aeroplanul la plorarea țărilor arctice. Dar în ace­­laș timp, cât e de­­u să efectuezi zboruri în interiorul acestui misterios cinent, unde busola și compasul refu­ză să funcționeze, inetul devine extrem de capricios și se învârtește ca un x-terrier, iar furtunile înspăimântă­toare se stârnesc în clipită!- - ­­A ____ _ j Colțul librăriei „Baseler“ Librăria de­­ artă „Hasefer’­ din str. Eugen Carada­ș (Ka­­­­rageorgevici) recomandă următoarele cărți interesante: IN LIMBA GERMANĂ Upton Sinclair: Opere complecte în 5 volume frumos le­­gate în pânză cuprinzând toate romanele marelui scriitor a­­m­erican (în total 9 romane) lei 1250. De acelaș autor­, Petroleum (noul și puternicul roman a­­m­erican) lei 200. — Die Goldene Rette, Der Sündensohn etc. etc.liga Ehrenburg, cel mai reprezentativ scriitor rus con­­temporan, Michael Lykow, Die Abenteuer des Julio Juremito (considerată drept capod­operă a lui Ehrenburg); Die Zers­törung Europas, Die Verschwörung des Babeus­, Die Gasse ata Mottlffiiil'liigt: ptp P.tf* Í. Babel: Geschichten aus Odessa, Budgormis Reiterarmee (lei 130; frumos legat în pânză lei 220); Fedine: Städte und­ Jahre; Vera Figner: Nacht über Russland (amintiri com­plecte); Alexandra Kollontag: Wege der Liebe (femeea în Rusia de astăzi) lei 150; legat în pânză lei 270; F. Gladkow: Zemeni lei 200; Tarasof Rodionof: Februar. •' ' SCRIITORI ENGLEZI-AMERICANI ■ . 1 . . ................. I­­ Bernard Shaw: Der Weg der intelligenten Frau zum So» zialismus oder zum Kapitalismus (marea opera a lui Shaw a apărut acum și în traducere germană, prețul Iei 500). — Theo-, dore Dreiser — cel mai înseninat scriitor american contem­poran: — Eine amerikanische Tragödie (3 voi.): Jenny Ger­hardt; Der' Titan (trei vol.); Gallsuorthy: Ein Kommentar, Das Herrenhaus, Die dunkie Blume, Der Patrizier, Forsyte» Saga (3 vol.); Der weișse Affe. Der silberne Löffel, Schwa­­nengesang și celelalte romane. IN LIMBA FRANCEZĂ Amin lim cărțile ai căror succes merge mereu crescând: André Maurois: Climats, Vie de Disraeli, Ariel Ou Ia vie de Shelley, Les silences du colonel Bramble, Les discours du dofctsur O’Grady, Meipe ou la déüvranpe. Etudes anglaises. *****------- — -l— I« Kir»ciPO|>‘h ip Const. Weyer: Prix Goncourt. — Un hőmmé se pénche sur son passe, Cavelier de la Saile, Cinq éclats de silex. Socotim marca germană 38—39 lei, francul francez 6,50—7 lei; în provincie nu putem expedia decât dacă ni se remite un acont, restul­ramburs. Clienții noștri primesc gratuit revista „Vient de paraître”­ și alte cataloage. Editura „CUGETAREA“ București Director : DELAFRAS — Mătăsari 23 VICTOR HUGO OAMENII MARII R­OMAN Traducere de ION PAS De vânzare la toate librăriile din țară PREȚUL: Două volume Lei 90 15 sperate „NORA-RADIO“ și numeroase piese de specialitate, oferă în mod gratuit Ziarul „RADIO“ cititorilor și abonaților săi. Aparatele sunt fur­nizate de către firma Jacques Pauker, din Bu­curești, Str. Smârdan, 27 Proteza „Dentară“ Dentiștii asociați Str. Biserica Ursei No. 9 Clinica Dentară moderna înzestrată cu aparate electrice perfecționate 4 SĂLI DE OPERAȚIE In continuei funcțiune de la B dimineața până la 6 seara fără întrerupere Lucrări de precizie In AUR, PLATINĂ, CAUCIUC PLOMBE­ de tot felul Extractiuni nedureroase ascensori mmm nEPUurm um m

Next