Adevěrul Literar şi Artistic, decembrie 1929 (Anul 10, nr. 469-473)

1929-12-01 / nr. 469

k ducă în acțiuni de viață realizată. I-o fi mai lesne unui popor să înfăptuiască minuni, decât să se străduiască să îndure răbdarea care să le asigure efectul? Munca omenească are nevoie, întru desăvârșirea ei, de elanurile imaginației, dar ea pretinde cu aceiași stăruință coordinațiuni de înfăptuire sigură. Războiul peloponesiac, care a pecetluit distrugerea elenismului, a avut o origine atât de neînsemnată că n’a putut fi niciodată determinată. Nu din pricina a două curtisane din Megara, sub autoritatea ipotetică a Aspasiei, s’a vărsat nebunește ,cel mai frumos sânge al Eladei. Fapt foarte simplu e că măce pretext era bun pentru Greci ca să se sfâșie între ei. Din trib în trib, era adevărata tradiție a Orientului. Vedeți Memoriile lui Baber, al doilea cuceritor al Indiei, după Mahmud. Strategia nebunească a lui Pericle, încredințând Atena zădărniciei unei defensive, ducea orașul la pieire, spre nenorocirea învinșilor ca și a învingătorilor. Când Lysander dărâma Zidurile Lungi în sunetul flautului, își celebra și prăbușirea victoriei profanatoare. Ca să fi aflat, printre cei Treizeci de Tirani, elevi de-ai lui Socrate cari să guverneze Atena în numele Lacedemonului și să reteze în Poecis sute de capete pe zi, prea trebue să fi fost o mare zăpăceală de conștiințe atrofiate. Adevărul e că acești oameni, care aveau atâtea motive să-și strângă rândurile, să se unească spre a se consacra operei comune de descătușare a minții, puneau mai presus de toate plăcerea de a se masacra. într’un cuvânt acești Eleni, intelectualizați cu atâta finețe, n’au avut sentimentul patriei mari. Delphi, Olympia, jocurile istamice, pythice și toate celelalte ajungeau ca să le satisfacă nevoia unui cadru comun. La jocurile olimpice, tânărul Thucydide îl asculta cu sfințenie pe Herodot care, din opisthodomul templului lui Zeus, cetia povestiri din istoria sa câtorva zeci de ascultători plecați de la hippodrom. Mai era nevoie de alte legături intelectuale? Atenianul se împopoțona cu titlul de „învingător al Medului“ ca să masacreze, invocând cu cinism dreptul celui mai tare împotriva Melienilor neutri cari îi ofereau „prietenia“. Abia târziu cu Philopoenion se va putea ivi ideea unei ligi aheene. Cu mult înainte fusese dată lovitura fatală. Lui Polybiu, prizonier de războiu, îi va trebui obsesiunea Romei, ca să pecetluiască piatra sub care, până la Renaștere, avea să stea în amorțeală Elenismul. L mm Ultimele noutăți literare din Editura „CARTEA ROMANEASCĂ“ Bu&ev. Academl&lt. București, # AU APARUT: C. ARDELEANU: „Am ucis pe Dumnezeu“ — Roman. 1 vol. de 286 pag. lei 90.— Proaspăta operă a talentatului scriitor, este o nouă afirmare a aceluiaș vanjos realism, cu care și-a făcut debutul în genul romanului, lăsând să se întrevadă o rodnică activitate de romancier. OTILIA CAZIMIR : „Grădina cu amintiri“ — Nuvele. 1 vol de 260 pag. lei 84.— Noul volum al celei mai dotate scriitoare a actualei generații cu care dăruește cititorilor încă un mănunchiu de frumuseți literare ce trec de minune alături de acele din volumele „Din întuneric“ — Nuvele — și „Fluturi de noapte“ — Poezii. TUDOR MĂINESCU: „O picătură de parfum“. 1 vol. de 204 pag. lei 90.— Poezia d-lui Măinescu se situează între „Caleidoscopul“ lui A. Mirea și versurile lui Topîrceanu. Este de o inspirație elegantă și ușoară, cu un sentimentalism temperat de ușoară ironie și reținut humor. AL. A. PHILIPPIDE CALENDARUL GOSPODARILOR pe 1930, întocmit de d. prof. I. Simionescu. 1 elegant volum de peste 100 pag. cu ilustrații și un supliment artistic lei 30.— Cel mai răspândit și mai ieftin Calendar, cu un cuprins literar atât de ales că alcătuește cea mai bogată Antologie literară a anului. Ajuns în al zecilea an de existență „Calendarul gospodarilor“ se desface în câteva zeci de mii de exemplare în tot cuprinsul țării. VOR APARE ZILELE ACESTEA: PAMIAN STANCIU: „Duhovnicul maicilor“ — Roman. Altă operă de mare succes a autorului vestitului roman „Necazurile părintelui Ghedeon“, ajuns la a 11-a ediție, în mai puțin de două luni de zile. MIHAIL CODREANU: „Turnul de fildeș". Un volum de poezii al acestui maestru al versului românesc constitue un adevărat eveniment literar pentru toți prețuitorii literaturii bune. Cărțile apărute și notate mai sus se găsesc la toate librăriile din țară. Pot fi cerute și direct, de la „CARTEA ROMÂNEASCĂ“, Bulev. Academiei, No. 3, București, I, trimițând costul prin mandat poștal. RADIO Kumai «a id lei 1 © aparate de radio în valoare 100.000 LEI Amănunte și cupsnul de participare 3 astra» gei ° ej Ies 3Î«azu8 „RADIO și RADIOFONIA“ de s-ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC" GUIDOMAN ACORDA Elogiul cerului Înstelat Mi-a fost dat acum câteva seri ca, ieșind dintr’o casă prietenă către miezul nopții, să văd strălucind deasupra capului cel mai frumos cer înstelat din câte am văzut vreodată. Și mult m’am bucurat că din mohorât, rău și neguros cum era la început, în scurtă vreme se făcuse atâta de adânc și de voios. Ceasul înfățișându-se atât de neobișnuit prielnic contemplării și meditației, oricât de lungă știam a fi calea întoarcerii, n’am șovăit s’o străbat pe jos,tăcerea era mare, adâncă. Luminile, din belșug zărite, mai mult decât să-mi lumineze drumul îi însemnau linia în lungi răstimpuri, cu serpentină aeriană. Iar Arnul, care după mai multe zile de furie revărsătoare se trăsese în matcă blajin și recules, se răsfrângea în cercuri de fiori somnoroși, ușori. Și pe dată mi-am dat seama cât de mult te oprește forfotirea oamenilor, în cele dintâi ceasuri ale serii, de la acea contemplare și meditație. Ce ușoară, dar nu temeinică biruință poate avea lumina felinarelor și a globurilor, în orbitoarele-i desenuri de cocoane și diademe, de salbe și brățări, firește nu asupra curatei, puternicei străluciri a stelelor, ci asupra depărtării care, din păcate, ne desparte de dânsele. Și așa, divagând din gând în gând, cu privirea atrasă rând pe rând de apă ori de cer, de dealuri ori de munți, de turle ori de palate — câte-o umbră rară acum se ivea pe caldarâmul pustiu, acum dispărea prin ulicioarele neguroase — mi-a venit în cele din urmă să cchibzuesc așa. Bună e desigur luna, pentru că argintează corpurile cu argintul viselor și plouă pe câmpul uscat picături proaspete de rouă. Desenează pe cer seceri lucitoare, discuri și semi-discuri, și „funduri de căldare”, în chip minunat. Și-i ocrotește pe înfiorații îndrăgostiți cu umbra-i și-i orbește cu tăișul crud al luminii sale pe curioșii indiscreți. Dar mie nu mi-e dragă. Deoarece, plină, mi se arată cu față de hangioaică, și-mi vine să-i adaog un trup unctuos și gras, iar in șolduri două mâni ca două torți, cu mânecile suflecate. Crai nou, îmi rănește ochiul cu colțurile, de parc’ar fi ghimpi. Ghimpi, se ’nțelege, fără trandafiri. Dar multe altele îi pun în socoteală, că a luminat „verandele” tuturor languroșilor romantici, că a ținut loc de punct pe i, spre a-i face plăcere lui De Musset, că a rimat cu „brună” și „lagună” în inima tuturor câmătarilor în voiaj de nuntă, ori pe hârtia tuturor liceenilor îndrăgostiți. Dă minte în chipul cum apune și crește, dacă-i adevărat ce spune și tălmăcește poporul. Să-și bată oare joc cu tot dinadinsul de noi, mucalița? Hei, luna, întoarce-te,descopere-ți cealaltă față, aceea pe care n’o arăți niciodată! Aceasta, a noastră, îmi cam miroase a truc. Minunat, fără îndoială, e soarele. Sub raza lui zvâcnesc zăpezile, înverzește și se aurește grâul. Vița plânge de bucurie, ciorchina se face dulce și purpurie. Rândunele, privighetori, ciocârlii îi proslăvesc nașterea. Iar oamenii, foarte și pe drept bucurându-se de vederea lui, de căldura și de binefacerile sale, îi zic dătător de viață. Cu toate acestea nu totdeauna mi-e drag. Ba uneori chiar mă supără și mă înciudează. Țipă prea mult și prea tare. Nu degeaba Grecii i-au asemuit vocea cu huruitul asurzitor al unui car. Eu îl asemuesc cu un concert numai de alămuri, care în plinul plinului m’ar sili să-mi astup urechile cu mânile. Și pentru că toate vietățile, urmându-i exemplul, țipă cu el, își țipă, impudice durerile, bucuriile cele mai intime, își arată cu neobrăzare frumusețile, ori adevărate, ori false, caută să se învingă unele pe altele cu neîntreruptă gălăgie. Cu un cuvânt, se târguesc. Nici nu-s în stare să-i iert, că, fiind cel mai mic, cel mai puțin strălucitor, cel mai sărac din toți sorii și, cum să spună prefectul celui mai pierdut, celui mai mizerabil județ al cerului, face pe grozavul, cu atâta îngânfare și tiranie. Pentru cele patru planete lingușitoare care i se învârtesc împrejur, punând pe câte-un satelit lunatic sa le țină trena ca vai de lume, trece într’adevăr mereu țanțoș, pe calea cerească, umplând locul numai cu el, ca să ne răpească nouă vederea și contemplarea tovarășilor săi, ba a stăpânilor săi, cu atâta mai măreți și mai frumoși. Ca și cum n’am ști noi locul ce i se cuvine în ierarhia cosmică! Că se învârtește și el, nici mai mult, nici ma puțin ca și noi, în jurul altui soare, iar acesta în jurul altuia, și așa mai departe, din soare’n soare, la infinit. Ca și cum cea din urmă prăfuire a celei mai slabe și străvezii dintre nebuloase, nu s’ar împodobi cu o carte de o mie de ori mai straiată decât a lui! Dar, urmând mai departe, urcă în mine, din adânc, un imn. Pe care, firește, nu l’am risipit în cuvinte, nici poate — era într’un fel oarecare cu putință să-l încheg în strofe. Mă doare că nu-1 mai pot spune acuma decât atât de schilod. Dar audă-i cei ce știu a citi dincolo de slovă, înainte de toate, mult te laude, cerul e înstelat — cred că voia să spună cântecul meu neauzit — pentru discreția, pentru dărnicia-ți cu adevărat regească. Fiind tu bogat de toate scăpărările — zi a tuturor sorilor — nu numai că nu orbești slaba ne vedere, ci îi ești alinare, desfătare. Și din treaptă ’n treaptă, din abis în abis, o duci spre abisul mai strălucit, spre însuși izvorul oricărei lumini și a oricărei vieți. Căci dacă soarele strigă ’n neștire că doar a lui e împărăția, că oameni și lucruri trebue să-i fie de-o potrivă, supuși, stelele îndeamnă calme a merge mai departe, a urca mai sus ca ele. Calme, nu doar că vocea lor ar fi mai puțin puternică. Toate urletele soarelui s-ar rătăci în cel mai slab suspin al uneia singure dintre stele. Ci pentru că vocea lor pleacă din adânc, spre a ajunge până ’n adânc, îndeamnă cu o tremurare abia simțită, ca de pleoapă. Și aceasta, nu doar c’ar fi mici, ci’i slabe. Cea mai mică dintre ele, dac’ar fi aproape de noi ca soarele, ar umple cu globul său întregul firmament. Nu numai că s’ar usca izvoarele, râurile, mările, ar arde holdele, copacii, ar crăpa stâncile, ci tot pământul s’ar risipi fulgerat. Dar tremură astfel, fiind create și orânduite la depărtarea cuvenită, înțelegând să facă bine, nu rău. Intr’adevăr, stelelor, prin ce dacă nu prin voi mergem dincolo de cele mai desăvârșite ocheane ale noastre, mai sus ca însuș gândul nostru? Nu ne învață oare contemplarea voastră — consideratio est „sidera” intelligere — că unele dintre voi s’au stins poate de veacuri, și totuș vocea lor ne vine încă, neizbutind până acuma să înghită enormitatea spațiului de străbătut? Ca altele nu s’au născut încă pentru noi, deși de veacuri își avântă către lumea noastră razele spăimântător de iuți, voios de dornice de întâlnire, și totul nu izbutesc până acuma a ne ajunge? Astfel, că în vârtej, mult ne umilesc pentru uimitoarea noastră micime, dar mult ne și exaltăm pentru măreția fără margini a Universului. Ci eu încă mult te laud, o, noapte înstelată, căci frumusețea ta nu-i de trupuri, ci de spirit. Spada voinicilor tăi nu rănește, vindecă; răsuflarea balaurilor tăi nu îndumează, învie; apa havuzurilor tale nu stinge, aprinde. Iar cântarele tale drămuesc substanțe nepieritoare, pletele tale răspândesc adieri îmbălsămate dincolo de simțuri, roatele carelor tale îmbată și se ’mbată în vâltori de tăcere. Intr’adevăr, de unde soarele desparte și vrășmășește, voi împreunați și înfrățiți, o, stelelor, voi, muzică, tăcere, idee, timp, spirit, fiind soarele culoare, linie, volum, spațiu, slovă. In vrajbă, în epos, în dramă, în peană, soarele, în prietenie, în rugăciune, în adorare, în extaz, voi, stelelor. In tăcuta vestală ce urcă treptele Capitolului, în Cezar August împăratul, în Carmen Saeculare, soarele! In sacerdotul cu hlamida albă și aur, în Bunul Păstor, în dogoritoarele profeții, în avântul messianic, voi, stelelor, Săgetător de moarte, Apollo, cel cu zbârnâitorul arc de argint, aducător de viață, Cristos, cel cu mâni neprihănite și țepene. Nu s’a născut oare Cristos, n’a înviat în miezul unei nopți cu stele? Ci fost a scris că va trebui să moară în plină zi. Ca să însemne, precum pe drept socotesc mințile luminate, că ziua e viață efemeră și moarte adevărată, ci naștere și înviere și viață și beatitudine veșnica, noaptea tuturor stelelor. Ci iată că eu încă vă laud, o, stelelor, căci fiind fiecare dintre voi ea și numai ea însăși, pentru nimic în lume n’o przmuește pe niciuna din nenumăratele-i tovarășe, chiar dacă-i mai mare, ori mai bogată. Ca sufletele celor fericiți, fiecare mulțumită în sine i de propria mărginită desăvârșire, și nu mai puțin mulțumită de mai marea desăvârșire a altora. Și pentru că, având fiecare dintre voi vocea sa, de oricare alta deosebită, n’o folosește niciodată ca să se ia la întrecere, să întreacă. Ci voioasă o contopește în rostogolirea armonioasă a tuturor. Nici prin aceasta se pierde, căci și mai armonioasă se face. Spirituale singurătăți, spiritual concert, soledat sonora, musica callada. Intr’adevăr, ce-ar fi fără voi, stelelor, noaptea însăș, dacă nu noaptea Satanei? Noapte neagră, meritat Iad al gânditorilor trufași, care nimicește individualele distincții, care risipește trupurile și spiritele, care totul cufundă în haos, care totul adâncește în nimic. Dar cu voi și prin voi, iar-o prefăcută din moartă vie; din gol, plinătate; din desnădejde, nădejde. Cu voi și prin voi, foc nestins de bucurie peste focurile slabe de nimicire, zbor peste toate zborurile; beatitudine peste toate mântuirile; tărie peste toate puterile. Atâta numai că, în vreme ce astfel în demine, nu fără mare desfătare și adâncă emoție, gândeam, mi s’a întâmplat să ridic ochii spre Calea Robilor, care arzând și scânteind toată, mi s’a părut cu adevărat, între două maluri negre de abis, „țărm sclipitor de fulgere”. Apoi distrat de roșirea lui Marte, ba chiar zâmbind în sine-mi de ceea ce s’a încercat, în chip atâta de nătâng, spre a sta de vorbă cu presupușii săi locuitori, am fost îndemnat sa chhibzuesc asupra nesuferitei îngustiri a trufiei oamenilor, cari cred că lumea a fost făcută doar pentru dânșii, iar ei, singurii stăpânitori ai întregii lumi. Pe câtă vreme bun și cucernic gând desigur e cel ce, nu numai nu îngustează întru nimic puterea ziditoare a lui Dumnezeu, ci, pe cât poate, mai fără margini și-o închipue. Și dela viața măruntei noastre planete, dela ierarhia ființelor mai pi cios nouă, dela bicisnicia și îngustimea minții noastre, prin asemănare gândind, ajunge la speranța și la credința în alte făptuiri infinite, create prin infinitele împărății ale cerului întru mai marea slavă și mărturie a Ziditorului. Poate de El mai apropiate, întru mai marea înțelepciune și mai adâncă bunătate decât a noastră. De Cristos, fără îndoială, și acelea mântuite, dacă păcătuesc în El vii (și Cristos în ele), dacă ascultă de legile Sale. Iar această din urmă contemplație, mie, muritor; mărunt, mi-a dat desfătare poate mai mare ca oricare alta. Căci nici pământul nu mi s’a mai părut o prăfuire bizar și prezumptuos de vie într’un cimitir de lumi uscate; nici însumi nu m’am mai simțit naufragiat conștient, alături de un cârd de semeni, ca mine nenorociți, pe o epavă plutitoare de abis, în vârtejul mut și inutil al elementelor. Ci recunoscutu-m’am cetățean al tuturor cetăților cerului, neam al tuturor neamurilor fără număr, oaspetele încăpătoarei case a lui Dumezeu. (Trad. de ALEX. MARCU) CvâJi CVO JI«h» 1 i Vitrina Librăriei „Universala” A leaiay Co* Calea Victoriei No. 27 (Colț B-dul Eiisabeta) București I Goli Claire: Un Perle (roman) ........ Lei 78,__ Roger Noelle: Princeșse de lune (roman) .... „ 78.— Merejkowsky: Napoleon L’Homme. ..... „ 78.__ Blasco Ibanez: Guerre sans Quartier (roman) . , „ 78._ Serstevens: Taîa (roman) .......... „ 78— Germain Jósé: Femme (roman) ....... „ 78.__ Barres Maurice: Mes Cahiers voi. I (Col. La Palatine) „ 150.__ Slresernann Gustav: Goethe et Napoléon .... „ 98.— Gaultier de St.Amand: Plaisirs de Tibére .... „ 130.— Gaultier de St. Amand: Debauches Impériales. . . „ 130.— Regner Gustave: La Femme au XVII-e siécle ... „ 162— Aline: Lénine a Paris............................................... „ 59.__ Soupault Philippe: Le Grand Homme (roman). . „ 98,— Lafcadio Hearn: Au Japon spectral.................................. 78.— Thomas Mann: Tonio Kroger (Prix. Nobel 1929) . „ 78.— Flottes Pierre: La Democrație entre deux abimes „ 65.:— Brunet René: Les Finances Publiqu.es du temps présent „ 78.—Rostand Jean: De la mouche a l’Homme............................. 78._• Groiisset René: Les Civilisations de TOrient . 487.__ Celarié Henriette: La Prise d’Alger................................„ 45._ Almanach de Vaction Francaise . .. . , , . „ 53.__ Ségur Nicolas: Anatole France, anecdotique . . . „ 78— D’Esme Jean: Empereur de Madagascar . ... „ 78— Montagnon: Grandeur et servitude de socialistei . „ 78.__ M-me Taillandier: Madame de Main tenon . . . . „ 130— Pourtalés: Nitzsche en Italie............................................ 78.__ Zenzinov: Les Enfans Abandonnés en Russie Sovetique . ............................................................. 72,— Homberg: L’Ecole des Colonies........................................ 72.— Mirrlees: Le Choc en Retour (roman) . . , . , „ 120 . Valdagne: Ma Mére que j’accusais (roman) . . , „ 78. la editura „Adeverul“ au apărut următoarele două nouă lucrări pentru copii și tineret. NELUL PIERDUT N. BATZARIA Un roman din cele mai duioase, mai moale și mai atrăgătoare. Frumos ilustrat și cu o minunată copertă în culori. PREȚUL LEI 40 l și ALf IMNACHUL ȘCOLARILOR PE ANUL 1930 cuprinzând o materie pe cât de variată, pe atâta de instructivă și interesantă. Foarte bogat ilustrat, „Almanahul“ acesta nu trebue să lipsească din nici o casă. Un volum de ISO de pagini LEI 25 De vânzare la librarii și chioșcuri de ziare. îl Colțul librăriei „fester“ Librăria de artă „Hasefer” din București, str. Eugen Carada, 7, anunță următoarele cărți interesante pe care le nimesc în Capitala, Tadomirciua... contra unei simple cererei telefonice 315/90, — iar in provincie contra unui acont prin mandat poștal, restul ramburs. Premiul Nobel 1929 Thomas Mann: La mort â Venise; Tristan: Dé'sordre. (toate în 1. franceză). Die Buddenbrooks (billige Ausgabe, ungekürzt in 1 Band); Der Zauberberg; Königliche Hoheit; Trrstan, Herr und Hund; Der Kleine Herr Friedemann; Unordnung und frühes Leid; Der Tod in Venedig; Tonio Kröger (romane și nuvele); Betrachtungen eines Unpolitischen; Bemühungen; Forderungen des Tages (studii-essays) — în limba germană. Premiații Nobel — anteriori Knut Hamsun: La faim; Victoria; Un vagabond Jone en sourdine; Röveurs; Au pays des contes; Sous l’étoile d’autofűne; romane în limba franceză. — Hunger; Mysterien; Victoria; Landstreicher; Weiber am Brunnen; Segen der Erde; Rosa; Benőni; Kinder ihrer Zeit; die Schwärmen; Unter Herbststernen: toate în limba germană. Romain Rolland — neîntrecutul autor al lui Jean Christophe (10 volume); Ciclul frumos: L’âme enchantée cuprinzând romanele: Annette et Sylvie, L’été, Mere et fils (2 tomuri); Pierre et Luce (cea mai frumoasă povestire a lui Rolland); Colas Breugnon; Le théátre du peuple; Au dessus de la melce (esseuri); Mahatma Gandhi (studiu); Les précurseurs (studii); Les Leonides; Les tragedies de la foi; Le jeu de Ta* inour ét de la mort; Les vaincus; precum și celebrele lucrări de studii muzicale: Musiciens d’aujourd’hui; Musiciens d’au trefois; Voyage musical au pays du passé; Vie de Beethoven __ ediția mică — iar acum în urmă noul volum: Beethoven: Les grandes époques créatrices (volum mare de 380 pagini cu numeroase planșe, reproduceri după manuscrisele lui Beethoven fotografii, etc.). Amintim de asemenea: Vie de Michel Ange- Vie de Tolstoi. Despre Romain Rolland, recomandăm importanta lucrare a lui P. J. Jouves Romain Rolland vivant, precum și opera omagială închinată lui Rolland cu prilejul jubileului de 60 ani intitulată: „Liber amicorum Romain Rolland” și la care au colaborat între numeroși alți mari gânditori, [ René Arcos, Hermann Bahr, Johan Boyer, Georg Brandes, Ernst Curtius, Lucien Descaves, Duhamel, Albert Einstein, Auguste Forel, S. Freud Mahatma Gandhi, Ellen Key, Selma Lagerloef, Andreas Latzko, Masaryk, Masereel, Georg Nicolai, H. Sanielevici, Schnitzler, Upton Sinclair, Tagore, Unamuno, Von Unruh, Wells, Zangwill, Stefan Zweig. Volumul mare, tipărit pe hârtie fină, 400 pagini, frumos legat, lei 600. In numărul viitor anunțăm operele celorlalți scriitori cari au primit premiul Nobel — cea mai înaltă distincție literară a timpurilor noastre. CEREȚI AZI ALMANACHUL ZIARELOR „Adevĕrul " și „DIMINEAȚA" Un bogat, amuzant și instructiv magazin literar, științific, cultural și artistic. Amintiri, schițe, nuvele, poezii, cronici, studii semnate de cei mai eminenți reprezentanți ai scrisului românesc. Un volum cu coperta artistic exectutată în 3 culori, 230 pagini pe hârtie velină conținând peste 200 de minunate clișee și 16 splendide planșe în culori, se vinde numai cu 40 Hei La depozitari și chioșcurile de ziare^ pe anul &9§®