Adevěrul Literar şi Artistic, mai 1930 (Anul 11, nr. 491-494)
1930-05-04 / nr. 491
Prímül iü88 voiaj in striinätate N’aveam cea mai mica idee de ce inseamna „strainatatea”. Totusi o calatorie in alte tari ma atragea in mod ciudat si era chiar unul din idealurile mele. Nu §tiam ce poate sa-mi ofere^ Vieira. Eram insa curios sa mǎ vad pe mine intr-un asemenea oras, cum o sa mä simt si cum o sa mä port. Dupa o stagiune fructuoasa, de vara, am plecat patru camarazi, din Bucuresti sä facem aceastä calatorie, prima in viata noastra. Nici unul din noi nu trecusem frontiera si puteam daru sa luam cate-o pietrieica in gura. .Pentru ca timpul era scurt, ca sa ajungem cat mai repede la Viena am luat Expres Orientul. Marturisesc ca nici asemenea trenuri, nu-mi erau prea cunoscute, de aceea cum ne-am urcat in vagon, am inceput sa ne uitam foarte curiosi, sa vedem cum au sa se faca patru paturi din cele doua banci, instalate fata’n fata in cabina pe care o ocupam. In zadar am scotocit cat am putut meicanismul canapelelor, am ramas tot nedumeriti. Expres-Orientul pleca pe atunci din Bucuresti la 9 dimineata. La 11 jumatate, ni s-a servit dejunul in vagonul restaurant. Se intelege ca am luat-o de la furia. Iar dupa ce am mancat cele cuprinse in „Menu” band tot vinul pe care Tam a gasit pe masa noastra, n’am refuzat nici unul din „Liqueururile” ce ne-au fost prezentate. Credeam ca suntem obligati sa facem asta in conditiile in care voiajam ?i ca refuzand, ne-am face de ras. Dupa asta, ghiftuiti ?i cam amefiti ne intoarcem in compartimentul nostru- Ideea de a ne vedea in paturile miraculoase insa nu ne dadea pace. Am chemat controlorul s i l’am rugat sa ne faca paturile. Eram ziua. Controlorul, dec i mirat de dorinta noastra, ne indeplineste cererea, in timp ce noi trageam cu coada ochiului la operatia pe care o facea transforming bäncile in paturi. Buclucul insa ni-1 facuseram singuri, fiindca dupa ce ne-am sculat, a trebuit sa calatorim tot restul drumului, cu paturile in cap. Ne-a fost rusine sa cerem controlorului sa le transformi iarasi in bänci. Dupa masa de seara, care nu a fost mai putin copioasa ca „dejunul”, n am putut sa mai dormim. Trenul sosea la 6 dimineata in Viena si ni era frica sa nu ne desteptam prea tarziu. Afara de asta, trecänd de Or§ova incepusem sa avem emotiile strainatatii. Tot svarcolindu-ne in paturile noastre si cu stomacurile arse de alcoolurile ce bausem, ne-a gasit o sete turbata, pe care controlorul de la vagonul de dormit, nu mai avea cu ce sa ne-o potoleasca. La Buda Pesta in mijlocul noptii, disperati, ne dam jos mai mult desbracati si pornim spre vagonul restaurant sa desteptam chelnerii sa ne dea ceva de baut de V. Maximilian .Cam uluit de intrarea noastra in camäri de noapte cusute cu arnici rosu, unul din chelneri ne intreaba ce dorim la ora aceia. I-am cerut cate o dulceata cu apa rece. Mare ne-a fost mirarea cand am i constatat lipsa de organizare a vagoanelor restaurante, care nu aveau in Ungaria dula ceafa romaneascä. Ne-am multumit §i noi cu cate o sticla de Giesshübler, pe care am baut-o farä pahare, sub ochii ului si ai chelnerului. Sosirea noastra la Viena mi-o aduc aminte ca acum. Era dimineata, cand orasul incepe abea sa-$i reia activitatea intrerupta in seara trecuta $i, nefiind aglomeratie, puteam sa gustam fiecare lucru in parte. Admiram gospodinele cu sorturile lor cu pieptar §i cu cosurile lor mici s i curate de papura, cum intrau sau eleau din mocelariile abea deschise §i incarcate in mod ademenitor cu tot felul de cornuri. Priveam uimiti la balercile lucioase de lapte, trase de caini in carutele acelea mici Unul altuia ne atrageam atentia, de indata ce intr’o parte a träsurii, care ne ducea spre hotel, era ceva de vazut. Si dupa fiecare lucru vazut ziceam cu toata convingerea : Mare lucru-i strainatatea, d-le. Dela gara -i pana la hotel ni se parea ca am vazut ce n’a mai vazut nimeni $i ca suntem §i noi oameni voiajati. Tot rotind ochii incoace §i incolo, in sfarsit, träsura noastra, — o träsura mare vienezä, — s’a oprit la hotel Bristol pe Ring, unde-i indicasem si unde fusesem sfatuiti sä tragem. Cinci, sase servitori au napodit asupra träsurii, ne-au luat valizele, niste geamantanase de carton, aproape goale si pana sa coborim nam mai vazut nici servitori, nici bagaje. Hall-ul hotelului, portarul, negrii, galoanele servitorilor, toate astea ne-au cam intimidat. Ne dadeam seama, ca un asemenea hotel, nu prea era de nasul nostru. In „hall-ul hotelului am cerut camere §i portarul ne-a invitat intr’o camaruta oarecare. Cand ne-am vazut in „camaruta” neam uitat mirati unul la altul, crezand ca asta-i camera pe care o s’o locuim. Deodata insa, observam ca ne ridicam in sus, eram intr’un ascensor, din care cum am iesit am spus minunandune, grozav lucru-i strainatatea, domnule. Cu toate ca ne-am urcat la ultimul etaj — probabil ca portarul vazuse cu cine are a face — totusi ni s’au dat doua camere splendide cu vederea pe Ring. E un lucru foarte ciudat, nu numai in strainatate, dar chiar intr’o casa straina: orice om se prosteste, cat ar fi de indemanatic, cand se duce pentru prima oara. Isi inchipuie ca toate trebuie sa fie altfel decat la el acasa. Vrea sa intre in „salon”, nimereste in „sufragerie”, vrea sa caute „ceva” nimereste in „bucatarie” sau in „odaia de dormit Intr’o casa straina sau in strainatate, unde n‘ai mai fost, omul cel mai fregventat se pierde si face prostii, dar noi care nici nu prea eram fregventati ! De aceia dupa instalarea noastra in hotel, am cerut sa ni se pregateasca baia care era departe de camerele noastre, tocmai in celalt capat al marelui coridor dela hotel Bristol. Lasa ca nici unul din noi n’a putut dibui felul de manevrare al baii, mai ales al dusului, care avea un mecanism necunoscut noua, dar dupa ce ne-am multumit cu apa din „cada”, am plecat in papuci de rogojina si cu halatul de baie, in tot lungul hotelului, panä in camera noastra Par’ca eram somnambulul dela (Continuare im vm- II-a) V. Maximilian Mina Byck-Wepper Copilul F Dictionarul Romano-Barutu de Tudor Arghezi Stimatu Doamna §i Stimate Domn, am luat o hotarare, care va intereseaza, cu conditia sa aveti copii. Cat mai este vreme, grabiti-va, ca sa putem colabora. Intr’altfel, pierdeti prilejul, pe de-o parte, sa va jucati in pat, seara si dimineata, cu un individ care la inceputul povestirii noastre va fi in varsta de doi ani — si pe de alta parte sa deveniti coautorii unui lexicon important. M’am sfiit sa nu semene povestirea ideii si hotararii a reclama, codit intre o scrisoare aproape literara s i pur si simplu un anunt. Dar singur m’am corijat. Ideea de-a intocmi un dictionar al copiilor, fetite §i baeiji, primul dictionar de acest fel in toate limbile, dela idiomul rostit printre banani §i ananasi pana la vorbirea chineza §i dela graiul fratilor nostri Negrii cu parul eret pana la alti frati, mai bafani, Scandinavi i Britanici — oahyes — are insa o frägezime, care o impiedica sa fie suspectatä. Voiti sa lucram la Dictionarul copiilor nostri impreuna §i sa-i facem pe acesti afurisiti, autori pana a nu fi deprins a seri §i citi? Aportul copiilor de doi, trei §i de patru ani — pana la cinci — in literatura va parea cu atat mai normal cu cat poetii din faza urmatoare au §i ajuns poeti ›i romancieri ]i atat de considerabili incat se simte nevoia sa fie anulate toate literaturile existente inainte de-a fi invatat fenomenii sa se barbiereascä. Dar a§ti contrasi farä copilarie dreapta sunt graviti abstracti, pregatiti sa devie in viitor ceea ce n’au putut inca sa fie s i inaugurand scutecul s i biberonul la o varsta de 40 de ani impliniti. Sunt mult mai interesanti confratii nostri s i mai mici, aceia care umbla cu giura cuscata dupa bonboane si prajituri. A fi vazut, de Pásti, cate noutäfi au §tiut sä va spuie, cänd s’au deschis ouǎle de ciocolata, constranse la aderenta capacelor concave de jaretiera unei panglici de mätase cu funde. Intai, lucru, §tiut, ouale de ciocolata le-au adus si asjezat längä u§e un Mo Catiun de Pasti, care fuge la fistru fugioarea si efeiastä lepunele. Aceastä sigurantä nu se mai discutä. Ce se gäsea insä in ouä, inäuntu? fincä sunau. Tututu a facut, el, pe intuneric, pe iepurele sä aibä copiii lui ce gasi in dimineata Pastilor la u§e, dar ouale trebuiau desfacute de altcineva, cu mainile nu au aboante dar mai subfiri si cu unghiile lustruite. Nu e vorba, tutulu a fost acum intaia oara un iepure de Pa§ti posomorat, oftand, cand a pus ouale de ciocolata pe prag, dupa copiii maicilor din Costesti. Eie au cautat in genunchi s i pe branci, in carbuni si cenuse, mana poate incä nearsa de tot, despartitä si rupta, care se jucase odinioara, bäjbäind in sânul cu lapte al Precistei de längä copaie. Putea sä le spuie copiilor tututu ca pot sa ardä copiii de vii, o sutä la olalta, intr’o biserica, la impartasanie si la spovedit? Atunci, cum s’ar mai fi potrivit „Hristos a inviat” cu tipetul mamelor de pe Arges in jos si cu zubranicele cernite, in care femeile cu plumb topit in pantec §i cu inima mäcelaritä, s’au suvonit? Totutu a tacut, aplecat, injugat cu fruntea la carul celor o suta de copii, stramutati din biserica arsa in cimitirul nesimtitor — si ghiocul oualor de ciocolata a fost despicat de maicuta, careia iarasi s’a ascuns pana a treia zi de Pasti Miorita sugrumata pe rugul din altar. Panglicile au fost usor desbracate cu opriri gandite si cu tresariri de mirare. Ea parea sä vada de mainainte, ceea ce nu se putea zari; se cocosa pe ou, strangea ochii, ii deschidea odata mari iar Mitu §i Barutu, atatati, cu pumnii la gura, se topeau de placerea uimirilor ce trebuiau sa vie. Apoi, se mai desfacea, panglica la o íncrucis are — §i iara›i se opreau mainile §i ochii §i chiolul da de veste ca a mai ramas putin de desfacut.. Si cand au sarit cojile oualor din cingatoarea lor violeta, rosie, galbenä s i verde, caci trecusera mai multi iepuri in dimineata Pa§tilor pe la noi, ce a iesit din oua nici nu maitiu sa spui. Al dracului cineva, nu s’a multumit ea igstmei iqstm’ile, odata, in peretii ovalelor de ciocolata, le-a mai ascuns inca odata in niste pungi mici de hârtie, pentru ca maicuta sä aibä vreme sa chinuiasca de mai multe ori nerabdarea emotionala a copiilor. S i dintr’o punga a iesit un elefant cu trompa spanzuratä in cerul gurii, care trompa se strambase in punga trandafirie s i a trebuit sa o intoarcä totusu la loc s i sa-i dea un bobârnac in varf, ca sä se puie in mifscare. Dintr’altä punga, a ies it un tap cu barbijon. O papal a cat un carabu§, cu fusta de mätase ro§ie a ie§it mai pormä. In sfars it puii de gaina §i vata, galbeni, cu ornetit lat, au venit cu duiumul §i de toate marimile. O clo^cu mofatä, cu ochelari, semana cu mama mare, cand i`i face conciul in varful capului с i i§i ridica ochii din jurnal peste stele. A nici nu [tii cum s’a suparat Mama Mae, afland cä seamana cu o cloaca. Vinovatul adevarat nu a putut sa fie identificat. Mitu spunea ca a zis Barufu. Barutu spunea ca a zis tutufu. Tutufu s’a lepadat, dovedind ca a zis maicuta. Maicuta a aruncat vina nu §tiu pe cine. In sfarsit, bunica semana cu o clo§car i nu era nimeni vinovat. — Sä mai crești copii!... a zis Mama mare, vorbind cu piciorul, pe care il freca, peste ciorap §i cârpe, ca sä fugä reumatismul... Copiii nostri ai tuturor au un vocabular, care nu trebue usor pierdut, idei intortochiate с i fraze originale, de un comic suav. Subsemnatul aduna tocmai material pentru Dictionar. Daca voiti sa colaborati cu el, trimitandu-i note, observatii si mai ales cuvinte, monosilabe, vorbe sclciate interesant, el le va folosi pentru cel mai armonic efect si numele autorilor de doi, de trei si patru ani, vor fi citate cu gravitatea necesara cu care se stabilesc isvoarele bibliografiile in universitati si la Academie. Materialul trebue insa trimis de urgenta s i scris dar, pe o singura fata a hartiei, cu corespondentele, echivalentele si semnificarile lui. Sä se pre- Is pafl. «»i lane CarabatMI Man elarul Era in 1917, pe vremea ocupatei nemesti. Dupa cum se stie, nem nui dadeau nimanui voe sa flucamente mai de valoare la Bucure. Bucurepenii trebuiau insä sa mnance, iar unii oameni mai Indranei ?i mai intreprinzatori, nevoe de paraleli trebuiau sa avea castige in vr’un fel. Se facea car colo rier clandestin de alimente. Intre multi negustori si negustorese, care faceau comert d’asta, era si unul Cârstea, din Bucuresti, ce spunea c’a avut scaun de macelar in piata „Matache Macelarul”. Acesta venea la tara, tragea la Sotir dim Tom.sani, ?i pleca sa cumpere un ascuns boi, vaci, viței, ce gasea. Oamenii ii vindeau vitele lui, pe preturi joase, caci stiau ca nemtii rechizitioneaza vitele si le iau de pomana. Intre Cârstea Macelarului laue Carabat se incepuse un fel de concurenta. Cand Cârstea Macelarul da ca ipret ceva mai mult ca lane Carabat, lane Carabat prindea de veste s i da si el pret, ceva mai mult decat Cârstea Macelarul. De parut la nemti, pretindeau ei ca nu se parasc, dar ca numai cautau sa se traga pe sfoara, unul pe altul. lane Carabat cezuse insä inchis o saptamana si fusese batut de nemti — spunea el, parut de catre Cârstea Macelarul. * * * * Era la sfarsitul lui Februarie, in saptamana lasatului de sec de carne. Intr’o zi sosi in sat Cârstea Macelarul. Cârstea cumpara de pe la oameni doua vaci, care fura duse noaptea la Sotir in Tomsani, caci acolo le taia si se facea carne. lane Carabat, cum auzi de ivirea prin sate a lui Cârstea, necojit ca i-a scapat chilipirul din mäna ?i ca mai mancase ?i batae de la Nemfi, pârat poate de Cârstea, murmura: „Astuia, trebue sa-i fac ceva, trebue sa-i invat minte!” Ei pleca dupa el sa-1 caute prin sat, pe unde banuia ca s’o fi afland, sä mai cumpere alte vite. Il gasi p intra in vorba cu el. — Noroc Cristea! ii striga grecul vesel — el nu putea sau nu vrea sa-i zica Cârstea. — Noroc, lane. — Ce mai faci tu, frate? Ai cumparat ceva? il intreba grecul. — Neam, lane, neam, deloc, nici una! ii raspunse Cârstea ?hret. — Pe onoare? — Pe onoare!. —tii tu ce este aia onoare!? — Da, n’o fi Dumnezeu doar!... §1 1 privi cu dispret. Grecul facu un „hmi!” si apoi, zambind: — S’o luam pe romaneste: Sä fii al... dracului cä n’ai cumparat? il intreba iar. — Sichir, Caraoanie! — ii raspunse Cârstea suparat. Ce-ai tu cu comerul meu?... —• Ha-ha-ha-ha! — rase iar Grecul, caznindu-se sa nu facä deloc pe suparatul. — Cristea, vezi ce ai cumparat?... Mie nu-mi pare rau, dacä manänci ?i tu paine dupä urma negustoriei!... Un lucru ar trebui sä intelegi: sä nu ne paräm la tâlharii astia ! S i tu m’ai parat in Bucuresti, Cristea, de mi-au luat carnea, m’au bätut si m’au timut cinci zile inchis! Intelegi tu? Sä fiu al dracului dacä te-arn pärät eu, dacä nu,.sä iii tu, cä mä bänuiesti! ii räsipunse Cärstea supärat. — Te ered, te ered; dar ai pus p’altul sä mä pärascä! ii räspunse si Grecul. — Ei acum, sä fii al dracului numai tu singur, dae’o mai banue§ti $i p’asta! ii intoarse vorba Macelarul. — Ce om destept e$ti, Cinstea ! Hai la mine sa fac cinste, ca e$ti destept! — Nu merg! Vreau sä gasesc o vita! §ii intoarse spatele, clipind din ochi catre oameni, ca i-a lucrat el. pe issarian sanatos! ím i multumesc S^brai refuzat, se vede ca mi-e$ti .ffrieten bim de spanzurat!... f — Apar cum sTr^i-mi multumesti, ca v^^f^^|j|inteti sgârcitii $i * * * #loc Ajunse In dreptul primariei. Se intalni aci cu Lixando, fata cea mare a lui Solir .|^M||pe ani, gazda intinse inain* te af fi jVpopri in loc. vrei, domnule lane? —%||S fata frumoasa estistul Cu cineapti petreci tu viata asta scurta? Offijg»mai scupte^te ia urechea ta vorbe«n ® dragoste si mai te nupa la obraji ce-Ji dam gp|äT Uik^^ára $i eu, daca n’am avittvfet.i:MÍ3#mi träiascä bärbatul! "f. — Aiixän^m#Alixändrino,s(JBan asi pupa eiffegpfii täi! *■'% — Vezi cS Pte vede Paraschiva?dumitale §i te apare$te cufci4j^ffiartiS; iac mie imi ese mejdie cu tl — Doua vai Mga«ffi parat Garste a ori trei, cu el doua mi-a spus c’a cumparat? — Doua, numai doua a cumparat! — Si le-a taiat, ori le tac de noapte? — Le tac tocmai maine pe seara, ca vrea sa mai cumpere si altele. Grecul inchise in ochi si apoi vorbi mai incet. Asculta, Alixandrino, are el amanta? Dracu sa-l face-am eu cu el? — Tu n’ai cu el, Alixandrino, dar eu am... Eu sunt prieten cu Cristea s i ai-i vrea sa-l insor, sa-i dau pe Virgilica. — Virgilia Lixandrini? — Da, pe aia. D’asta zic eu... Mergi tu la Cristea $ii vorbeste asa, domnule Cristea, si-am gasit o femeiasca tanara -i frumoasa, sa te insori, c’am auzit ca esti väduv. Femeea asta cum te-a vazut, cum s’ai amurezat de dumneata! Si-i spui de Virgilia ce te pricepi de bine. Si daca el primeste, si trebue sä primeasca, ca barbat este §i dupa femei ochii i se curg, mergi la Virgilia si ii vorbești si ei asa. Virgilica, Cristea Mäcelarul, ala din Bucuresti, s’ja amurezat de tine! E väduv, vrea sä se Insoare,i-ai dat de chilipir daca vrei sä-I iei tu. Vrei sä si-1 aduic disearä sä-1 vezi s i sä stati de vorbä? E plin de bani! Chiar de nu-T iei, tot poti sä castigi dela el multe parale! $1 daca primeste §i ea, ii spui lui, dar imi spui -i mie. Lui insa nu-i spui ca eu sunt acela ce vreau sa-l insor. Capatuiala asta zici ca porneste asa dela tine!... — §i ce folos am eu din asta, domnule lane? — O mie de pupaturi dela mine -i cate strangem in brate vrei! §i unde mai pui ca faci o pomana cu un pacatos cum e Cristea? N’are si el femee, saracu, ?i nu poate sa doarmä noaptea! Faci asta, Alixandrina, frumoasa??. — Fac, domnule lane. — Haide, du-te de grab’ pana nu pleaca si sa-mi vii cu isbanda. Lixandra porai si isinina drumul ei, inainte la Tom?ani, iar Carabät, drumul lui inainte la pravalie. In cârciuma din Costesti a Mitei, sora Lixandrei ?i fata si ea tot a lui Sotir din Tomani, se aflau Cârstea Macelarul, Mita cârciumareasa, Lixandra, sora ei $i Nae Briceag, feciorul Leului. Vorbiau cate patru si puneau la cale unsuratoarea lui Cârstea Macelarul cu Virgilia, sora vitrega a lui Nae Briceag. — Cand ai vedea-o, domnule Cârstea, iti pica cu rosu din mana, asa (Continuare in pag. II-a) * * * Siesta Cand lenes sorb tigareu cu nesatiu, Eu am accese lungi de... reverie, §i prin fluida fumului betie, Retrospectiv ma uit in Timp si’n Spatiu $i dintr’odata ma zaresc in Latiu Cu Cezar la o clasica orgie, iar cu patriciana mea trufie Ascult scandandu-si Odele, Horatiu. Dar cand din vise ma trezesc... imi par Cu Cezar §iorgia a fost scrumul Cu tot ce-a fost... a fost doar o tigare... Ce cade inutil §i greu... dar fumul. O, fumul ce ?i azi plutes te’n Spatiu $il respiram §i azi — a fost... Horafiu. impR MAIM^CU