Adevěrul Literar şi Artistic, iunie 1932 (Anul 13, nr. 600-603)

1932-06-05 / nr. 600

7 LEI EXEMPLARUL IN ȚARĂ ia .­cri­crocm/ici ,n STRĂINĂTATE Literar Duminică 5 Iunie 1332 si Artistic FONDAT IN 1893 ANDLXI.-SERIAH-a.-No. 600 FONDATORII j r AL. V. BELDIMAN 1888-1897 CONST. MILLE 1397-1*20 P ® o5 <s <s 0 © lh§_ JjuHfi) 5 \m o ș fi o 0 ® ir _ Ceea ce a contribuit în deosebi la animarea și en­tusiasmul veselelor și spiritualelor ședințe și banchete aniversare ale Junimii, pe lângă zeflemelele, șarjele, poantele și anecdotele picante care aveau prioritate față de discuțiunile cele mai serioase, au fost și diferitele epitete și porecle cu care membrii, glumind pe soco­teala lor, uneori fără cruțare și menajamente, se cin­steau între ei în cea mai sinceră și prietenească bon­­omie. De asemenea calificări n’au scăpat nici iluștrii co­rifei ai cenaclului, chiar dacă sentimentul de admira­țiune a fost unanim — cazul specific pentru Alecsandri, Carp, Maiorescu, adorați și respectați sau considera­țiunea distinctă pentru adânca melancolie a lui Emi­nescu... Nici chiar dânșii n’au fost dispensați de aseme­nea onoruri! Revizuind manuscrisele rămase în urma morții lui Jacob Negruzzi, avem prilejul de a rememora­­ aceste porecle caracterizante care vor interesa, credem, inte­lectualitatea noastră. * * * ALECSANDRI, a cărui apariție în mijlocul juni­miștilor­ convorbiriști era privită cu drept cuvânt ca un regal literar, a fost denumit de către Eminescu „Rege al Poesiei” și „bardul de la Mircești”. Cuvântul „bard" rostit pentru prima oară la Junimea, părea încă con­fuz la acea epocă, așa că la un banchet dat în onoarea clasicului poet, u­n boer ieșan a toastat pentru... bradul dela Mircești S. P. P. CARP, apreciat ca cel mai important element politic a fost „șef” cu toate că Maiorescu fusese mi­nistru înaintea sa. Ii se zicea „Excelență” înainte de a fi fost ministru, iar după ce a intrat în minister i s-a spus „Bismarck-ul” României. T. MAIORESCU, pentru apariția sa elegantă și pen­tru manierele sale alese, a fost victima unei urzeli din partea adversarilor care i-au înscenat procesul unei a­­venturi la „Școala Centrală de fete”, unde a fost pro­fesor; din această cauză junimiștii i-au zis, strigând a­­desea în cor: „Centrala”, nașul acestei porecle... coro­sive fiind poz...nașul V. Pogor. Oficial însă îi se spunea „Rege al gândirii” (C. Meissner) și „Hercule al cuge­tării” (I. A. Bassarabescu). EMINESCU, pentru stângăcia cu care apărea în a­­ceastă societate de elită, și pentru firea sa scăldată în­­tr’o adâncă melancolie, a fost ironizat tot de V. Pogor, care l’a considerat mai mult decât pudic și timid, în­­chinându-i cunoscutul verset filosofal, ca o aluzie la... bărbăția sa: Iar când este ca să fie El... face... filosofiei V. POGOR fu poreclit „Biblioteca Contemporani?’ fiindcă era un fervent cetitor al acestei edituri franceze susținând întotdeauna părerea ultimului volum ce apă­rea în această colecțiune. Pe seama lui V. Pogor circula printre studenți și liceeni ca și în saloanele lașului, o poesie monorimă care se pare că a fost compusă de Ia­cob Negruzzi Eu Pogor Cu onor Mă pogor Din pridvor C’un sobor și om și om” aluzie la o poesie de a sa care a fost ridi­culizată la lectura ei.... Aceste porecle pe care le arată și Gh. Panu în „A­­mintirile” sale, au fost augmentate de I. Negruzzi. Ci­tăm parte din ele: I. IANOV, Ianovitzki, presupus a fi de origină sla­vonă. GR. BUICLIU, juristul: Buiuc, aluzie armeană. T. T. BURADA, etnograful: Ghelburda, aluzie la călătoriile sale în Orient. LEON NEGRUZZI, fratele lui Iacob, eminent ju­rist și nuvelist: „Toniy” după numele unui elefant de circ, ca unul care era un colos. N. GANE: Drăgan, (prescurtat din Drăgănescu). Și dobor Și omor Un popor! CREANGĂ, Bărdăhănosul. In anumite împreju­rări îi se mai zicea și „popa Smântână”. N. GANE, fiind apreciat în debuturile sale literare ca un scritor prea prozaic, a fost poreclit „Drăgănescu”, după numele unui băcan de pe str. Ștefan cel Mare, unde boerimea lua aperitive. I. NEGRUZZI: „Carul cu minciunile”, fiindcă el aducea la „Junimea” toate noutățile, toate cancanurile și tot ce se petrecea în lumea mare. Deasemenea îi se mai zicea și „Jidanul”, fiindcă dădea bani cu dobândă și era ironizat a fi cămătar. 7. Negruzzi, fiind înrudit cu N. Gane li s’a spus a­­mândurora că fac parte din neamul Negru țigănesc (joc de cuvânt îmbinat) V. BURLA: Rață, după polemica filologică ce a a­­vut cu Hășdeu asupra acestui cuvânt, caricaturistul Ji­­quide-senior prezen­tându-l astfel într’o admirabilă ca­ricatură. BENGESCU-DABIJA: „Pompierul” pentru figura sa înaltă și bățoasă, de militar. P. PASCU: „Prostul”, pentru glumele sale nesărate și uneori scatologice, care tocmai fiindcă lipseau de ori­ce spirit, provocau ilaritate. N. CULIANU: „Papa!” pentru figura sa blajină și patriarhală. I. MELIK: Mirmilik, Irmilik. I. CARAGIANI: „Bine-hrănitul”, figură într’adevăr „bine nutrită” ce amintea un tip din scrierile lui Ho­mer, autorul său favorit. A. NAUM: „Pudicul” și „André Chenier” ca unul ce traducea cu predilecție pe acest poet al Franței, a­­tuncea la modă. MIRON POMPILIU: Keskemet, fiindcă era tran­silvănean de origină. A. D. XENOPOL: „Factotum” („Bonne à tout faire”) fiindcă se oferea oricând la orice și primea orice însărcinare. PANU, PASSU, LAMBRIOR: „Cei trei Români”. ȘT. G. VARGOLICI: „Cavenco, negustor de porci” P. PASCU, Picus dela Mirandola. AL. PHILIPPIDE: Hurul, după un studiu ce a scris asupra „Cronicei lui Huru”, poreclă cunoscută multă vreme printre liceeni și studenți. LASCAR CIUREA: „Ciurilă-Burilă, cel mai mic Cocârlă, Stan Beldiman, alde viță pulpă, Constantin ve­­rior, Vlad muștar, dar bătrânii ce mai fac?” Improvi­zare țigănească datorită lui N. Gane. P. P. CARP: Chirp POGOR: Pighir XENOPOL: Xim­pili După o teorie filologică a lui Caragiani care susținea că la popoarele în decaden­ță vocalele a, o, și u tind a se schimba în I. I. NEGRUZZI: Don Ramiro, după poesia lui H. deine, tradusă de el: *• * * * Dar seria nu e terminată, căci cu cât Junimea pro­gresa, cu atât sporiau și poreclele. Manuscrisele decol­tate datorite tuturor convorbiriștilor, în epoca de glo­rie — sau „eroică” cum îi se zicea atuncea — păstrate de „secretarul perpetuu” dețin porecle picante care nu se pot tipări, deși destul de interesante... La a 19-a aniversare a ,,Junimip N. Gone și P. Missir au aranjat o reprezentație de ,păpuși” „păpușarilor” fiind atunci în vogă la Iași "în timpul car­navalului, când petrecerile se țineau lanț prin saloa­nele boerești. In sala banchetului aniversar, N. Gane și P. Missir au improvizat o scenă mică pentru a desfășura jocul păpușilor­ junimiști. P. Missir dădu semnalul începând să cânte cu păpușarii veritabili: Păpuși dela Huși Cu capul cât un căuș; Păpușele boerești Tot să stai să le privești! Și incepu prezentarea: Mai întâi păpușa ce stătea picior peste picior, re­prezentând pe „președintele celor nouă” care nu pri­cepeau filosofia confuză din poeziile lui S. Bodnărescu, care apărea îndată cu pletele lui mari. Apoi, păpușa cu barbișon (Maiorescu) care-i numește pe ceilalți „a­­nalfabeți” și „Kurzsichtige Philister” (filistini miopi), în urmă „pântecosul” Creangă care apare istorisind snoave; „pudicul Naum” care declamă versuri din Boileau; Pogor care poartă cu el o perină, și care pro­testează că „nu se poate face literatură românească cu Boileau”, vorbind însă și perorând despre Schopen­hauer și Nirvana. Năvălesc apoi celelalte păpuși ale Junimii: I. Ne­gruzzi, trăgând în urma sa un car cu... minciuni, M. Pompiliu „șeful” caracadei clefăitoare, Carp, chei­a la Bismark, etc., etc... Acțiunea se intensifică în dialoguri umoristice, parodiând ședințele Junimii până ce totul deviază: Pogor aruncă perna în capul lui Bodnărescu, Bodnărescu în capul lui Creangă care fiind cel mai voluminos îi răpune pe toți! Firește că în decursul des­fășurării nu lipsesc nici epitetele originale. * * * * Dar Junimea a avut și adversari, între care cel mai temut a fost desigur Hășdeu care a făcut convor­­biriguilor niște farse usturătoare. " Jocul Grupul scriitorilor adunați în jurul „Revistei Con­temporane” ce apărea la București, a încercat un persi­­flaj la adresa junimiștilor; poetul M. Zamfirescu, contemporanist, a scris în acest scop un soi de revistă teatrală, bufonerie lipsită de spirit caustic și fină iro­nie întitulată „Muza de la Borta­ Rece” tipărită și în broșură deși neterminată, din cauza morții poetului, în care persifla cenaclul de la Iași. Acțiunea se desfășura la „Borta Rece” — cunos­cută sub numele de „Bolta Rece (vestita cârciumă a fraților Amira din strada care poartă numele lui Emi­nescu) și care a fost proprietatea, prin moștenire, a lui Z. Gherea, prof. Xenophon Gheorghiu și a lui P. Zari­­fopol, eruditul critic. Poate cu excepția lui Eminescu și Creangă, care preferau solitudinea, nici unul dintre corifeii junimiști nu vizitau această cârciumă, fiindcă nu erau băutori. „Borta Rece" era transformată, în revista lui M. Zamfirescu, într’un Olymp... junimist, cu următoarele personagii în acțiunea principală: Manorescu-Magnus (Maiorescu), Negura (I. Ne­gruzzi), Minunescu, (Eminescu), Butnărescu (Bodnă­rescu), Pan-Pan (Gh. Panu), Jidopol (A. D. Xeno­pol) Urlă (Burlă) Vârcolaci (Șt. C. Vârgolici) Naum (A. Naum), Stoica Prodănescu Gulie (N. Culianu) etc. In massă junimiștii erau porecliți „ageamii”. Scrisă în tirade versificate și în ieftine spirite e­­pigramatice, personagiile intrau în scenă prezentân­­du-se singure publicului, după vechiul și banalul tipic teatral. Iată bună­oară cum se recomandă Manor­escu- Magnus: Filosofia Menageria Astronomia Dreptul civil și dreptul roman, Și poesia Și psaltichia Și spițeria Se țin în capu’mi ca'ntr'un borcan! Ingineria Zoologia Scamatoria Științe rare se știu pe de rost, Altul ca mine Să știe bine Să se închine Moftangeriei, nici n'a mai fost. Pedagogia Bucuităria Și chirurgia Numai eu singur se pot trata, Autorlâcul Advocatlâcul Și cu Boclocul In România sunt partea mea!. Eu pe gramatici Și numismatici Și pe lunatici și fac să înghețe când n­or vedea Caligrafiștii Unioniștii Și publiciștii Sunt ca o minge în mâna mea! Fără ca versul poliritmic să fie spiritual, el vizea­ză mai întâi pe Maiorescu, filosof, avocat, om de știin­ță, autor, etc. Apoi pe Caragiani, Lambrior, Burlă, Pascu și ceilalți filologi porecliți „gramatici”; pe D. A. Sturdza care a publicat un studiu asupra nu­mismaticei, poreclit „numismat”; pe N. Gane și Xe­nopol porecliți „unioniști” fiindcă au luat parte vie la acțiunea pentru unirea principatelor; pe Verusi, pic­tor mediocru „caligraf” și în sfârșit „caracuda” pore­clită în revistă „lunaticii”. O altă satiră în versuri a fost scrisă de A. Naum și întitulată „Fotografia Junimii” care deasemeni a­­bundă în epitete și porecle, după cum nu lipsesc în su­medeniile de manuscrise... decoltate, păstrate în boga­ta colecție a lui Z. Negruzzi, tot soiul de caracterizări a­­muzante la adresa junimiștilor. Și fiindcă ne aflăm la acest capitol, care reclamă istoricului viitor o desvol­­tare mai mare, pentru o mai bună cunoaștere a epo­­cei și a mediului, nu putem ignora satira lui Z. Ne­gruzzi „Electorale” căreia Gh. Panu i-a răspuns prin­­tr’o alta întitulată „Boericale” scrisă tot în versuri. * * Pentru a încheia tabloul, incomplect al poreclelor — căci cum am spus mai sunt și altele ce nu pot fi în­șirate — vom mai aminti câteva expresii consacrate în cercul Junimii. Cum se știe în faza ei de glorie, în primul deceniu de la înființare, ședințele se țineau la început de două ori pe săptămână: Mercurea și Vinerea, când la Maio­rescu, când la Pogor. Primele erau calificate mercuriale și secundele venerice, ceea ce, firește, provoca mare haz. Clefăitorii erau aceia dintre membri care nu aș­teptau decât deschiderea „ușilor” spre a se repezi la masa îmbelșugată și a devora toate bunătățile. Printre aceștia se afla și Creangă care se știe că era un mare mâncău. Caracuda, poreclă iscodită de A. Naum, pentru acei care se resemnau numai la prezența lor în societa­te, mândri de a fi membrii ei și care aveau ca șef pe Miron Pompiliu. Nuvelistul Slavici, membru al societății, a cazac­(Continuare în oae. Il-aj C’un topor f MEMBRII „JUNIMII“ DIN IAȘI (Tablou făcut In anul 1682) I) N. Beldiceanu, 2) Samson Bodntírescu, 3) Teodor Nica, 4) Gh. Roiu, 5) M. Hristodulo, 6) V. Casian 7) M. Gheorghiu, 8) C. Meissner, 9) Dospinescu, 10) Alex. Suțu, 11) S. Vârgolici, 1 ) V. Burlă, 13) A. Naum, 14) Gh. Racoviță, 15) Ioan Buicliu, 16^ Abgar Buiucliu, 17) Th. Burada, 18) C. Leonardescu, 19) Bengescu-Dabija, 20) Th. Rosetti, 21) Titu Maiorescu, 22) Petre Carp, 23) I. Melik, 24) Mihail Eminescu 25) Olănescu Ascanio, 26) N. Gabrielescu, 27) I. L. Caragiale, 28) Alex. Fara, 29) V. Pogor, 30) V. Alecsandri, 31) Iacob Negruzzi, 32) Dr. Max, 33) Gh. Bejan, 34) Ioan Slavici, 35) C­aragiani, 36) G-ral Cerchez, 37) N. Mandrea, 38) N. Gane, 39) N. Culianu, 40) I. Ianov, 41) Grigore Buiucliu, 42) Burghelea, 43) Constantin P. Constantiniu, 44) Leon Negruzzi, 45) Gh. Capșa 46) Dimitrie Rosetti, 47) Ștefan Nelu, 48) Pavel Paicu, 49) Ioan Creangă, 50) N. Mihalcea, 51) Th. Hristodulo 52) I. Nenițescu, 53) Miron Pompiliu, 54) Alex. Lambrior, 55) C. Lepădatu, 56) V. Tasu, 57) Maior Sche­­letti, 58) Colonel Șerbinescu, 59)­Th. Buiucliu, 60) A. D. Xenopol, 61) Petre Missir, 62) Dr. Pericle, 63) Alex. Beldiman, 64) Victor Cuciureanu, 65) Gh. Zaharia, 66) Xenofon Gheorghiu, 67) Valerian Urșianu, 68) Gh. Negruzzi, 69) Alex. Philippide, 70) C. Dumitrescu-Iași, 71) S. Văleanu, 72) N. Volenti, 73) V. Bocsic, 74) Telemah Ciupercescu.

Next