Adevěrul Literar şi Artistic, august 1934 (Anul 15, nr. 713-716)
1934-08-05 / nr. 713
ANUL XIII — SERIA II-A NR 713 DUMINICA 5 AUGUST 1934 FONDATOR AL V BELDIM AN 1888—1897 CONST MILLE 1897—1920 FONDAT IN 1893 Pacifism Rasfoiesc un album comemorativ. Revista „Realitatea" si-a tiparit in supliment amintirile de razboi, putin cam pterse pe clișee — au trecut 20 de ani — dar impresionante. In 1914, popoarele s’au rafuit pe sute de fronturi si incaierarea a fost cu adevarat cum suna vorba, universal. Ce lucruri vechi! Exista o imparasie Austro-Ungara, cu un imparat batrán, bátrán, care se purta cu barberi. Baiatul meu râde. Nu cunoaste acest articol de bǎrbierie si ca sa il demonstrez sa servesc de doua perii de ghete. La 9 ani, argumentul e vorbitor. Baiatul e generafia noua, mai noua decat taate generalul e care pasc stelele actuale in islazul literar, ci o replied viitoare la sbârciturile precoce de peste o decada. Mai era si o imparatie ruseascä... Atfel, asta era tarul Nicolae al II-lea, sta de vorbä cu alt imparat, Vilem, al imparàtiei germane. Pe neașteptate, imparatii au inceput sa se ia la palme. Nu râde, vorba vine, fiindca vezi ce frumos stau amandoi la fotograf. Rusul a zis ca de ce strange Neamtul armata la granita lui si Neamtul a spus ca Rusul a strans intai armata si i-a trimis-o lui in spinare. Uite ici, pe toti „vinovatii”. Domnisorul asta cu baston mic e Derental. Era singur in politica la Viena si n’avea ce face vara si s’a jucat de-a Sarbii. Jocul de-a Sârbul e poc! poc! cu pistol adevarat si cu gloante adevarate. $i s'a’venis, tata, o bataie, care a finut 5 ani si mai fine si azi, poate sa spuie ce-o vrea Domnul Constantin de la „Realitatea". Hai sa-i multumim in scris, ca ne-o trimite gratis. Pe baiat il intereseaza de aproape torpila pregatita in aeroplan si cere detalii. Ar vrea si el una, dar nu o imitatie care nici nu pocneste nici nu omoara. Ace mai tun: „Die dike Bertha”. Üite avea o ghiulea cat mine, cu burta cu tot: 42 centimetri diametru. Baiatul a invatat sa aprecieze grosimile geometric si nu mai poate de bucurie. Va sá zicá, pleacá din tun, se invarteste prin cer si acolo unde cade nu mai ramane nimic, nici de piatra, nici de fier nici de carne cu mare. Totul se face fum, praf si bojoc. Admirabili Uite Ior, Verdun, Rems nu a mai rǎmas atâtl Unghia degetului mare rupe zgomotul pe dinte, care complecteazà notiunea. Spânzurafii de copaci atârna de câte o sfoarǎ, ca niste papuci, fiecare cu capul culcat pe o parte. Ma chinuiesc sa-i arat baiatului grozavia imprejurarii. Parc’apleca in cașcaval. Baiatul nu poate sa creada, e un aranjament la fotograf. Ce, el nu s’a fotografiat in nori cu un avion? Mare isprava! Chestie de atelier. Table ! Cadavre culcate... Asta s’ar putea sa fie apa. Nu tot moare lumea mereu? Vecinul ne-a dat Marii buna ziua si a cerut peste gard un chibrit si Joi l-au inmormantat. S i toata ziua caii cu manta si pantaloni cara oamenii cu muzica la groapa. Baiatul ar avea aerul sa gandeasca, nimerind cuvintele cam pe margini (dar intr’o zi o sa le nimerease( la mijloc pi, cine ptie? poate sa loveasca pi dincolo de ele) cu moartea vecinului e fara poezie, pe cand cealalta, din album, are ceva neobicinuit de interesant. Altfel mori, vrea sa spuie el, de pilof, ca ai mancat prea mult, pi altfel cu pușca, mitraliera ßi tunul. Astea haulesc pi rag! piuie ßi focáné! — Tunul meu mi s’a stricat! observa baiatul. Și nici nu face doi bani. Se gândeste la Verdun, unde i-am povestit cu de-amanuntul tot ce s’a petrecut. Ochii lui mari lucesc din catifeaua lor adânca. Drept o emofie de rußine pi scârbá democraticá, el scapará emofii ticaloase, de burghez infect. — Esti un stricat, ii zic. Nu ești pacifist de loc. Se gandeste la sabii, la carabine. — Má, eu ptiu la ce te gandești tu. Tu te gaindești la un cal... — Nu, ráspunde báiatul ínveselit. Má gándeam la un armásar. — Tot ce-i mai primejdios, canalie ii zic. O sa te spui la redactie. Ce fel de propaganda contra razboiului primesti tu, preocupat excluziv de lucruri violente? ü zic, nu fara o emfatica inclinare a sentimentului catre omiletica blajina. Conflictul nostru moen este inexprimat de-a lungul paginilor. El are un punct de simfire si cu un punct de vedere. El biciuie de-a joaca ßi de-a sarita. Intram in paginile civililor, care au facut pacea. Uite-l pe tata Clemanse, pe mop Villa, s’a ispravit. S’au batut ei ce s’au batut dar au zis ca ajunge, ca o bataie trebuie sa saturezi pe cel care da. La urmare doar o palma si se frânge pi bâta. Pacea i-a displacut baiatului, ca o boala de intestine. Semnatura tratatului la Versailles nu l-a miscat. Dar in sfârsit isbutisem sa-i concentrez atentia asupra binefacerilor pacii, cinematograf, plimbare in automobil, motocicleta, pi cand credeam ca l-am castigat si am facut din el un adversar al salbaticiei care face pe oameni sa se impupte si sa se injunghie, baiatul mi-a spus, ca ar vrea o masca pentru gaze si rría intrebat cu o simplicitate mai tare decat toate fotografiile pacifiste: — Cand o sa inceapa, draga tata, iar? T. ARGHEZI Din trecut Dernazi primarul Capitalei rezemandu-se in cabinetul sau pe o placa de cristal, a spart-o. La zgomotul facut, au alergat functionari si cetateni veniti cu treburi la primarie. Incurcat, primarul se scuza: — Era plesnita. In fond, placa nu fusese plesnita. Atunci de ce spaima ? Primarul doar nu avea de dat socoteala nimanui... Putea cumpara, din banii lui, o alta placa — din exces de scrupule. Alarma omului matur, cu fire carunte la tâmple, nu era desigur provocata de vre un considered actual. Ea s’a produs inconstient. Venea din trecut, din copilarie — cand mama il certa pentru fiecare pahar spart. Poate fi primise vre-o vargula pentru o neglijenta. Iar in momentul spargerii placii de cristal, — vâjutul acelei vargure trecuse prin iconstientul primarului. Din copilarie, din trecut — fäßnise scuza mincinoasa: „N’am facut cu pozna!" Cánele din Brno Se povestește un caz interesant cu un câne de vânat din Brno. Intr’o zi, un câne se plimbla pe peronul gurii. Bucatarul dela vagonul resturant eßi pe platforma cu un pachet cu oase de pasere — ßi le dadu cánelui. De-atunci in fiecare zi, la trecerea bucatarului iubitor de animale, cánele il așteaptä pe peron. Se repede, cum se oprește trenul, la apa vagonului restaurant. Zgreaptáná pána vine bucatarul, ia pachetul, da laba — pi pleacá... Despre cunoașterea timpului de catre animale a scris ßi Spiru Haret— In notele lui asupra lumii celor care nu cuvanta. Era vorba de un cane can statea la gara. In fiecare zi trasura se ducea de la curte la gara, dar stapanul venea numai Dumineca. In orice Dumineca, canele se suia in trasura, se ducea la gara si isi intampina, cu manifestarii zgomotoase, stapânul. Dar lumea animalelor prezinta un comp atut de vast de observatii ! Lipsesc numai observatorii... Viena Am asistat la convorbirea dintre cativa cunoscuti. Aranjându-i itinerariul calatoriei, ei evitau Viena — de teama evenimentelor. Viena, craiul valsului si al veseliei — craiul bunei politețe, al caldei • primiri? Viena, evitata? Acum cativa ani, calätorii nu stiau cum sa-$i faca programul — ca sa stea la Viena cat mai mult timp... Iar astazi? Ocolirea Vieri are o urmare dezastruoasa pentru populatie. Aceasta Capitala — construita pe masura unui mare imperiu — nu se poate intretine din produsul hinterlandului. Are nevoe de turisti. Iar acesta evita acum Viena. Trecánd prin mizeria postbelica, Viena se intremase — gratie vizitatorilor veniti dupa comorile ei de arta, dupa trecutul sau, dupa acel „gemütlich” vienez... $i dintr’odata — totul la pärriunt. Va veni iarapi mizeria din vremurile de rasboiu. O populatie nevinovata va suferi cumplit. $i... de ce? Jertfa Vienei nu are nici o semnificatie istorica. Nici un bun sufletesc nu se va naște pe urma ei. O roasa,simpla stupiditate sânge- Mort de foame Este la noi o vorba curenta . Nimeni nu moare de foame In fara romaneasca. -i totul evenimentul s’a intamplat — zilele trecute... Un om a murit literalmente de foame. Daca acel om ar fi intins moná, daca ar fi cerßit cu ochii ca cerșetorii Moscovei descrisi tu se pare de Tolstoi — el nu ar fi murit de foame. Dar el n’a vrut sa faca nici o concesie. Demnitatea nu l-a lasat sa ceara pomana. A murit ca un protest impotriva societatii, nedrept alcatuita — care nu poate asigura fiecarui om un loc la lucru pentru o bucata de pane. Moartea flamanului e un protest — o lovitura in randuelile noastre economice si sociale. E un gest revolufionar! M. SEVASTOS Din v i a t ä s 1din c a r 11 AL. G DONESCU i ? i a In seara asta parfumata ca o fér$i calda, Rodico, cantá-mi d’ Trist dela női... Isi voiu cadea s’ascult Cu capul in poala; Va ninge luna pe umerii si goi, Vor plange florile petalá cu petalá. Tu spuneti canta ’nainte ceva de demnt' Spune-mi de liturghiile lungi In bisericuțe de lemn, De dascáli ce cânta pe nas, De preoti batrâni pi ’ncovoiafi de in t Rodico, spune-mi de tata De mama, pi Dascalul Manoliu, De copilaria mea spune-mi... S i cânta-mi de satele acelea de mun. Spune-mi povestea cu tatal pi fiu, Cânta ßi spune-mi de oamenii cari Muncesc din zori pâna’n sará. Spune-mi de truda si resemnarea plávanilo La jug. Povesteste-mi despre ciobani, Despre gaini si fiinte mici povesteste. Spune-mi ceva despre ograzile ’n care Dimineata cocopii desleaga zorile amare, Si ratele ciugulesc roua stelelor din iarba Spune-mi despre cantecul plugarilor, Despre razvrātirea taranilor Intoarsa cu plugul in brazdele grele, Despre ceasurile cand se lasa amurgul si pleaca cocorii (visurile mele), Despre copii cari pasc vitele pe dealuri, Spune-mi despre taetorii de lemne, Despre hofiile de noapte, Despre apele ce se chinuesc intre maluri, Despre carele cu boi ce scarfâie pe drum De povará, spre sará... Din gandurile oamenilor chinuiti Spune-mi... luceafárul sá rásará. Sá-si cad cu capul, plângánd in poalá... Spune-mi si cántá, Rodica. Presimt ca-i ultima oará. VIRGIL GHEORGHIU 5 LEI EXEMPLARUL IN TARA 10 LEI EXEMPL IN STRAINATATF. Nu credem sa fie in literatura noastra pagini mai evocatoare despre bǎile de vara de altadata, de acum aproape un secol, decat acelea ale poetului Vasile Alecsandri despre felul cum se faceau pe vremuri bǎile la Balta Alba. Aceasta bucata de proza, intitulatǎ simplu „Balta Alba", una dintre cele dintâiu si mai frumoase ale poetului, povesteste la persoana intaia, cu un umor neîntrecut §i cu un pitoresc rar, pafaniile s i impresiile unui pictor francez care, afland de la Braila despre minunea numitelor bǎi, doreste sa le cunoasca. Merita redat mai íntai pregatirile de drum si plecarea, o adevarata paginá de antologie: ....O cutioara plina de fân, pe patru rofi de lemn cu schijele stricate. Patru cai mici, numai oase si piele, pe care erau sapate urme adânci de biciu și un om salbatic, barbos, strențeros si inarmat cu un harapnic lung de un stânjen!... Acesta era echipajul meu! Ramosei incremenit la o apa ciudata priveliste, dar Consulul ce se coborase dupa mine incepu a ráde, pi, incredintandu-má ca acela era chipul de a calatori in Valahia, má indemná a má sui in caruta. „N’ai grije, adaugá el, cu trásura aceasta primitiva si cu caii acestia care samana mai mult a nipte mase postite, ii face un drum de care si-i aduce aminte cat ii trai. fine-te bine insa. „Primit aceste sfaturi ca o gluma din partea compatriotului meu ßi, clatinand din cap drept semn de indoiala, ma aruncai in cutie, strigand la postapi. Alfons! „De odata caruia fugi de sub mine ca un perpe careu, facand in aer o tumba neașteptata, ma trezit pe pare. Ce se intamplase? nu stiu. Atatia imi aduc aminte ca, in vremea cat m’am sculat din colb, amefit si sdruncinat, echipajul meu se facuse nevazut. „Consulul imi finea soldurile de râs si oaminii din ulita, care fusesera fata la aceasta intaimplare comica, ziceau hohotind. Neamte dracoli. „Peste zece minute caruia veni inapoi ca sa ma iee de a doua oara. Postapul se sbuciuma de ras pe calcareu, astfel eram de tulburat, incat mi se parea ca pirofile rádeau scárțuind de mine! „Má urcai in sfärßit de isnoavá pe cuibul acél de fán; dar astádatá má apucai cu mánile (apán de cárufa: Allons. „Alon domnule! strigá postapului, ințepenindu-se in scárn si chiuind ca un furios si pocnind grozav din harapnic, el porni ca o bomba. „Ce sa va spun, domnilor?.. De cand sant nu mi-am inchipuit o alergare apa de infernala, un lucru atat de original! „Intr’un nor de colb ce sbura pe fata pamantului, caii alergau caci cand ar fi intrat dracul intr’in pii; caruia fugia incat nu mai avea vreme sa scartáie, rofile se alungau, saltand din hopuri si asvârlindu-má in sus ca pe o minge; surugiul fipa, vorbia, poenea de asurzia câmpii; ear eu... daca mi-ar fi fost cu putinta sa má las cu mana de trasura si s’o bag in buzunarul cu pistoalele, api fi intrat intr’un pacat, negrepit. Un vârtej grozav má cuprinsese in jurul acelui pieple-chas se diavolesc; ochii imi erau din cap, crerii mi se clatinau ca o apa intr’o garafa, poldurile ma dureau, dintii imi clansaneau, urechile imi fluiau si de cate ori ma vaitam la vreun hop mai adanc, de cate ori strigam: ai, ai, postasul imi raspundea: hai, hai, domnule! pi batea caii din nou pi ghiuia inca mai salbatic si carula fugia inca mai iute si eu amefiam inca mai tare’’... §iar?a, dupa ce cariba e sfaramata s i calātorul trantit ia §ant, dupa ce e dreasa in sfarsit cu braul de la mijlocul arnautului, noaptea calātorul nostru ajunge in Balta-Alba (sat pe malul lacului azi in parasire in judetul Ramnicul Sarat) unde cu chiu cu vai gaseste sä doarma pe o lavita intr’un bordeiu. Si acum, iata-i mai departe spovedania: „Dimineata, pe la opt ceasuri, ma trezit intr’un vutet infricopolt, intr’o harhalae infernala de sunete, de clopote, de cai, de poenite de bice ßi de rvenite de oamini! Ce putea fi acel sgomot?... Casele ardeau? Sau o banda de salbateci dusmani daserä navalä in sat? „Giumatate speriatii buimacii de somn, esti iute afarä, cu pistoalele in mani, dar in loc de cele ce gandiam, vazui, plin de mirare, vr’o treizeci de trasuri de toata forma: bripte, brapovance, carele, calepte, toate inhumate cu cate patru, pase, sau opt cai si toate indreptandu-se in fuga mare, catre o balta ce pleclia departe la razele soarelui. „Acea balta era isvorul minunilor de care auzisem vorbind la Braila cu atâta entusiasm! Má pornit pi eu indata pe urma trásurilor, fara a ßti lamurit ce faceam, pentru ca de când pusesem piciorul pe pamantul Valahiei, imi perdusem de tot pirul ideilor. „$i asta nu trebuie sa va mire, domnilor, daca va veti aduce aminte prin cate simtiri deosebite si impotrivitoare trecusem eu in vreme de cateva ceasuri, Giudecati chiar singuri. „Intru in Valahia ca intr’o farai pustie ßi, deodata aud vorbind de o societate de zece mii de suflete adunate la niste bai, aproape de Braila. Aceasta aflare ma sileste sa-mi schimb ideea si sa cred ca Valahia ar putea fi o fara mai civilizata, de vreme ce are bai carele trag atata lume la dansele. Insa caruta postii si intamplarile neplacute ce intampin pe drum si in satul de la Balta Alba, má fac a ma intoarce carupi la ideea mea cea dintaiu ßi, in urmare, ma culc cu incredintarea ca ma gasesc intr’o fara salbatica. Inchipuiti-va dar ce revolutie s’a facut in creerii mei, cand a doua zi dimineata am vazut o multime de calepte evropieneßti pline de figuri evropienești si de toalete evropienesti! Nu puteam crede ca eram treaz ßi ma socotiam a fi larei la vre o fantasmagorie nepriceputa; fantasmagorie cu atat mai curioasa ca imi infotopa tot soiul de contrasturi, precum: baloane de Viena cu inhuimaturi necunoscute pe lanoi; palarii de Francia cu plice orientale; frace cu anterie; toalete parisiere cu costumuri straine si originale. Mai adaugi si la aceste pocnitele si racnitele postasilor, miscarea a treizeci de trasuri ce se intreceau pe camp, multimea cailor inhumati la dansele, clopoteii ce sunau la gatul lor si, in sfarsit, efectul noutatii acestor lucruri in ochii unui strain; p’asa va vefi putea lesne inchipui espresia comica a figurii mele in fata unui spectacol atat de neasteptat. Ma pornit precum v’am spus pe urma trasurilor, cu presimsire de a intalni in drumul meu alte noua minuni; pi, in adevar, acea presimsire nu ma inßelà curi lucrurile ce vazui ma aruncarä intr’o mirare si mai adanca! Pe marginea unei balti late zärii deodata un soiu de târg ce nu era târg, un soiu de balciu ce nu era balciu, o adunatura eostra ordinara, o aspirare tiei Continuare in pag. 11-a). Pagini din trecut La bai de lac, acum o suta de ani