Adevěrul Literar şi Artistic, septembrie 1935 (Anul 16, nr. 769-773)

1935-09-01 / nr. 769

iniimiii"ii iii Anul XIV — Seria II — Nr. 76­9 Duminica 1 Se­ptembrie 19­3­5 Abecedarul cititorului 1. Acum când editurile fac o întinsă publicitate literaturii școlare și propun publicului di­dactic noi liste de cărți și au­tori, iată-l apropiindu-se de vi­trine și de chioșcul cu ziare, A­­nalfabetul. Mă lovește în toate zilele cu cotul, îmbrăcat nemțește și cu surtuc și mă uit cu simpatie în gura lui, căscată la geamurile splendide și la proaspetele afi­șe m­ădite la un ghișeu. Ochii lui se joacă fermecați cu foile și copertele pestrițe și ar căuta o pereche de ochelari cu care să vadă și să-și explice totul. Dar opticianul Spinoza e ab­sent și doctorii cărții nu se gân­desc la­ infirmitatea lui de a­• »I H.. . .: ■ , ■ ■< ' ’ ! , ■­­ 1 ' '' ..... nai fabet, ! • Dacă veneai când erai mic ți-aș fi potrivit niște sticle, cu chiu cu vai. Dar așa, catâr bă­trân, o să te lăsăm înțepenit, zice doctorul. Căci noi tratăm orbirea ta sistematic, începând cu transformarea nu numai a ochiului dar a capului și ani­malului întreg. Dacă te-aș lua în tratament acum o să dea me­toda greș, n’am numărul diop­triilor trebuincios. Ascultă, băiatule și ține min­te... Ca să înveți carte, trebuie neapărat să fii mic, să le sperii­­ de mine în fiecare zi și relația noastră ca să capete autoritate pentru bunul prestigiu al căr­ții și al culturii, trebuie să fie deja bancă la catedră, cu tablă, cu burete, cu tibișir, ca­talog, direcție și cancelarie. Alt­fel, te străduiești în deșert. A­­poi, trebuie listă de cărți, caie­te și călimări. E nevoie să te încurc și să te încâlcesc vreo 15 ani și după ce mi-am dat sea­mă că nu te mai poți desmetici anarhic, ca un analfabet îți is­călesc un bilet de voie.Asta e metoda. Ai băgat de seamă ce trebuie; trebuie tirajul dumitale deco­lorat. Persoana dumitale nu mă interesează, singură copie, ob­ținută pe bucată rectangulară de hârtie privește învățămân­tul. Când încă nu eram un om învățat și mă străduiam și eu, cu ajutorul dascălului meu de atunci, să mă divid, să mă trans­form, și să mă alambiciez, în ceasurile urîtului din clasă, o muscă ireverențioasă se muta din ograda găinilor în clasă și de pe nasul profesorului pe na­sul meu. O ușoară strategie îmi permitea să o prind ca în capca­nă în mijlocul unei cărți des­chise, care nu-mi fusese de mult folos. Pac­ musca era stri­vită în Istoria universală, deschideam din nou, ca să ad­0­mir frumusețea lucrului trans­format în autogravură, și in­stinctiv simțeam în mine voca­ția pedagogică căpătând o for­mă și un scop. Dacă nu-ți a­­puc măcar un picior nu am fă­cut nimic. Frumusețea e com­promisă, învățământul are o estetică și o metodă. Eu știu ce vrei Dumneata, Domnule Analfa­bet, vrei să citești fără să fi în­vățat să scrii. Mută-ți gândul, asta nu se poate. Ți-ai băgat în cap că dacă există mașina de scris este de ajuns să știi să ci­tești ca să scrii mai fr­umos, cu degetele oarbe. Dumeneata n’ai auzit, pe sem­ne, de caligrafie; bine­înțeles, dacă ești un anal­fabet. Ai să pornești întâi cu degetul, pe care îl vei băga în cerneală până în cot. Pe urmă, până la Crăciun, înveți câteva litere obeze și câteva slabe. La Paști mai știi câteva, la Iunie dai examen și după patru ani mân câțiva ani, ca să înveți să ai învățat să scrii. Iți mai ră­mâne câțiva ani, ca să înveți să citești. Nu merge așa, cum vrei dumneata. Și la urma urmelor, tirajul hors-texte. Ai devenit certificat. Exact momentul în care nu te mai trage inima să te zgâiești la vitrine și chioșcuri și în care, bravului meu semen, nu mai ci­tești nimic. Căci dumneata știi tot și nu te mai lovești de nici­­un secret.­­ T. ARGHEZI y.m­wm­ T. ARGHEZI Al doilea congres international de­­ istorie literara Mulți dintre cititori își amin­tesc de­sigur de articolele și dă­rile de seamă pe care „Nou­­velles Litteraires” le consacrau primului Congres Int­ernațio­­nal de Istorie Literară, care s-a ținut la Budapesta în Mai 1931. Al doilea congres se va ține anul acesta la Amsterdam, în­tre 18 și 22 Septembrie. Pro­gramul stabilit­­ e următorul: Perioadele din istoria literatu­rilor moderne. In afara ședințelor în care vor avea loc expunerea și dis­­cuțiunile în legătură cu subiec­tele la ordinea zilei, sunt prevă­zute diverse recepții și excur­­siuni. Congresiștii francezi vor gă­si ospitalitat desăvârșită la „Maison Descartes” sau la „Mai­son de France”. Persoanele ce doresc să ia par­te la Congres, sunt rugate să se înscrie la Profesorul K. R. Gal­las, Minervalaan 34, Amster­dam Z., Olanda, alăturând și cotizația de 5 florini (cincizeci franci francezi). Toți cei înscriși vor primi programul și toate informațiu­­nile de ordin material. Congresiștii vor beneficia de o reducere de patruzeci la sută din tariful căilor ferate fran­ceze. Pentru orice informațiuni complimentare, se pot cere lă­muriri la secretarul general Profesorul P. Van Tieghem, Bourron (Seine-et-Marne). FONDATOR AL. V. BELD1MAN 1888-1897 CONST. MILLE 1897-1920 FONDAT IN 1899 tif e r a r si Artistic 5 Lei Exemplarul în țara 10 Lei Exemplarul în strainăisso Stampă japoneză DIN VIAȚĂ... ȘI DIN CĂRȚI O inițiativa ■ Sunt datini populare, consa­crate de timpuri ,și rămase în moravuri, pe care literatura cultă le evită cu o falsă pudoa­re științifică, fără să încerce să scoată din realitatea lor și să creeze cu cle o literatură. Acest sentiment de sfială, care îm­piedică desvoltarea unei întregi mișcări artistice curat româ­nești, trebue revizuit fără în­târziere. Secția Focșani a Ligii Cultu­rale are frumosul curaj să fa­că abstracție de criteriile cons­fințite­ prin constrângeri teore­tice artificiale, și deschide un concurs de bilete de plăcintă, adresând un apel scriitorilor noștri de versuri. Această literatură există, este tipărită și se vinde in sute de mii de foi de Anul Nou. Calitatea actualelor bilete de plăcintă lasă însă enorm de dorit și nu e vina poporului dacă publicul se vede silit să le­­cumpere și să întineze cu vul­garitatea lor sărbătoarea și plă­cinta. Domnii autori nu fac ni­mic ca să le înlocuiască. Limba acestor bilete e detestabilă; trivialitatea lor întristează; glu­mele proaste pe care le conțin sunt fără scuză. De ce și-ar pu­ne numele, pe o poemă adre­sată drumului de fier, un au­tor, și nu pe o colecție de bilete cu duh? Liga Culturală din Focșani pomește dintr’o excelentă chib­zuință, și, sfărâmând un scrupul literar ridi­cul, dă o directivă hotărît nouă îndatoririlor lite­rare. Poeții, versificatorii, epi­­gramiștii, cupletiștii, au prile­jul să facă operă și frumoasă, și delicată și utilă, desființând potopul de aberații și grosolănii care se revarsă anual peste că­­minurile sărbătorești. Poporul românesc a știut să-și facă o poezie țărănescă și o muzică de cântece incomparabile, care sunt insultate de producția ră­vașelor nopții de Anul Nou. Scriitorii sunt invitați la lu­cru. Insă nu numai scriitorii profesiei, ci toți oamenii cari au făcut sau auzit patru stihuri bine întoarse și inteligente, sunt invitați să le trimită Ligii­­ Cul­turale din Focșani. Ea va alege și va întocmi o foaie sau o se­rie de foi, destinate împlinirii datinii bătrânești. Termenul concursului ni se pare însă prea scurt, până la­­ 15 Septembrie. Pentru ca ideea să ajungă în toată întinderea țării și ca să participe la rea­lizarea ei un număr cât mai mare de colaboratori, este ne­voie de un termen cu mult mai depărtat,­­ căci improvizarea instantanee poate să aibă un re­zultat tot atât de nedorit cât și ceiace s’a făcut și nu s’a făcut până acum. Vacanța . Totdeauna v’ați gândit, fără îndoială, că vacanța e momen­tul în care orice om își găsește repausul bine meritat. Ce idee greșită, vacanța e timpul cel mai potrivit din cursul întregu­lui an, pe care semenii noștri l-au ales ca să atenteze la pro­­pia lor viață. Gândiți-vă la nu­mărul considerabil de accidente, de automobil din cursul verii. In adevăr, în zilele noastre, cel mai mediocru automobil trece de suta de kilometri pe oră! încercați să opriți pe șoferi să „atingă viteza maximă”! Dar nu-i numai sinuciderea prin automobil, mai trebuesc a­­mintite și acele „băi tragice” care dau coloane întregi de ac­cidente, pe care trebue să le în­registreze ziarele. Se vorbeau, de asemenea, de accidentele din munți: alpinis­mul e arta de suprimare în tovă­rășie. Astfel, vacanța ne păstrează numeroase subiecte de emoții; peste o lună își vor face apa­riția și accidentele de vânătoa­re. Trebue să precizăm însă că toate aceste sinucideri sunt da­torite imprudenței, care fac pe­riculoase șoseaua, apa, muntele și­ vânătoarea. Oare s ar putea recomanda prudența sub pedeapsă sau a­mmdr Vântul în poezia lu­i Icoană a forței la îndemâna oricui, vântul trece dela des­­mierdarea cu parfumul smuls florilor, până la scâncetul și scrâșnetul stejarului doborît de suflul năvalnic. Verhaeren, apologistul mis­tic al energiei sub toate forme­le, nici nu se putea să nu aibă o concepție proprie asupra a­­cestei teribile puteri planetare, care încinge globul din toate părțile, peste oceane și munți. Arta poate fi oricând o ex­presie a forței generatoare. Ze­ Florile și holdele, șuvițele de păr, pânzele corăbiilor, stejarii, mările și veștmintele femeilor, sunt rând pe rând aliniate și violentate, dealungul­­ unei ne­sfârșite game de șoapte de iu­bire, evocări din depărtare, și râs șăgalnic, până la gemetele și blestemele urgiei. Vântul ca­re murmură și psalmodiază metalic printre holdele bron­ Verhaeren firul care-ți mângâie obrajii, împrăștiind în spațiu mirosul pătrunzător al iasomiei ori a salcâmului, oferă o suficientă senzație de artă, ca și vântul puternic, făcând din fiecare co­pac, o strună vibrătoare, din fiecare femee o luptătoare con­tra curentului desgolitor de pulpe și semănător de anarhia în părul bogat și mătăsos, zate, mâine tiranizează norii grei,fiind acompaniat, de prie­tenii credincioși: trăsnetul și fulgerul, adevărate flori roșii care-i aprind ogoarele. Astăzi umflă erotic pânza briganti­­nei ușoare, asemenea unui sân generos, mâine ridică va­lurile și le poruncește să în­­ghită coaja de nucă a vanității omenești, pe Boreas iar nu pe Apollo. La Fontaine, din principiu adver­sar al forței și partizanul celui mai artistic cârpe­rttem, l-a fă­cut pe Apollo învingător, sim­bolizând întreaga luptă spiri­tuală a omenirii. Vântul face să­ geamă abi­surile, venind, el­­ însuși din­­tr’un abis. Crivățul nostru este bine cunoscut poetului: acel vânt care Forță universală și irezisti­bilă, vântul care fură săracu­lui stuful de pe acoperiș și nu­me palatul bogatului, schim­bă mereu aspectele planetei, se plimbă din pustiu în ocean, de la munți la munți și e o ju­cărie pentru el să­ le prefacă vârfurile de stâncă în lănci ascuțite. Simbol al unei energii nes­Pc aripile unui vânt regene­rator s-au răspândit în lume speranțe, orgoliuri de creaturi, dorințe nebune, izvorîte din inima acelui vânt înconjură­tor de lume, inimă care prin pulsațiile ei planetare face să tresară în lume dezastre și fericiri. Este o imagine a î­ntului pi­curând de pe aripile larg des­chise ale vântului și nu i-a fost inspirată poetului numa de minunatele câmpii și livez ale Flandrei, toamna, cân lor buciume, hornuri, contact al colibei cu infinitul. Suve­ran necontestat al iernii, el bi­­ciuește cerur­ile în nopțile lungi, ca și ravagiile unui a­­cid caustic peste corpurile or­ganice, astfe încât,­fârșite, poate modifica și via­ța, pe care o reîmprospătează mereu cu atomii aduși de prin toate zările. Vântul ține plane­ta într’o continuă comuni­cație. Din grădina iubitei adu­ce parfumul capitol de helio­trop, după­ cum din țara veci­nă poate târî germenii unei groaznice molime. Vântul lui Verhaeren este însă o forță re­confortantă care, d’Automne”, vântul nu-i crea­­tor, dar adânc confundat, în viața universului. Cavaler gro­solan și vicios, pururea în că­utare de pradă, mercenar și cap de bandă, bețiv, intră în relații amoroase pe la toate colțurile cu o roșcovană gene­roasă și bogată, cu Toamna, sunt la culoarea ruginei și-s bătute de gălăgiosul vânt să­rat dinspre Marea Nordului. Aspecte umanizare și mult mai pregnante, i-au prezintat „Lc vent încline, avec ses bras vermeils, De l’un ă l’autre bont des horizons Les fleurs rouges et les fauves moissons... (Â la gloire du vent). ...Comme un aveuglc il erre au loin sur rocean Et, dés qu’il touche un cap ou qu’il heurte une pierre L’abîme érige un cri géant... Acesta, este vântul lui Ver­haeren, orbul rătăcitor peste mări, un Homer, actul sublim cântat de pana lui André Ché­nier. Forță, oarbă, un artist mare ca La Fontaine, a știut de minune să-l zugrăvească într’o fabulă, vântul luându-se la în­trecere, cu soarele, care mai în­­tâiî va face pe, un­ călător să-și d­esbrace mantaua. Verhaeren dacă ar fi scris fabula aceasta sigur că l-ar fi făcut victorios ... Se cabre ardent, rugueux, terrible ct fou, Mord lă steppe, bondit d’Ukraine en Mlcmagne, Et fait pleurer Ies legendes sous les montagnes, Dc grotte en grotte, au long du Rhin... Noi cunoaștem bine crivă­țul, care ne mușcă dealurile și câmpiile halucinante, ținând de urât poveștilor și legende­lor, ale căror farmece cresc cu neputincioasele lui urlete pes­te bietele acoperișuri cu ale vent, le vent pendant Ies nuits d'hiver lucides Pálit les cieux et Ies lointains comme un acide... ... It rapport de ses voyages A travers V inf ini des champs et des villages, Ou ne sait quoi de sain, de clair ct de fervent. Vântul umanizat trimite iară integral prin toate b­ea­­șoaptele de iubire, melodiile știrile fericirii și nenorocirii p­­alămurilor, strigătele de du­­menești, un fel de tămâie ce­rere și mesagiile morții, căci rească în uriașa cădelniță n­u­­intră pretutindeni, se insinu­­niversului verhaerenian:... ... „Avec ses teures d’or frâtant le sol et des plaines II a baisé la joie et la douleur humaines”... „Le vent est ce cavalier lourd Qui s’est soaie, ce soir, et fait l'amoar. Â lous les coins des carrefours. Avec la rouge et violente automne... (Soiva d’autornne) i

Next