Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1939 (Anul 20, nr. 948-951)
1939-02-05 / nr. 948
D I fi £ C TO R : 11 PAGINI. ILUSTRATE Anul XIX» Serialii» No. 943 ■ [UNK] [UNK] [UNK] PREȚUL LEI 5 mmmmmm Duminică 5 Februarie 1939 " Adevărul LITERAR ȘI ARTISTIC M. SEVASTOS Prețul abonamentelor Lei 200 pe an „ „ 100 pe 6 luni 50 pe 3 luni in străinătate dublu Editura „ZIARUL" s.a.r. BUCUREȘTI Internsatub No. 232, Tribunalul Ilfov Plata taxelor poștale In numerar conform aprobării Direcției l Generale P. T. T.. No. 137.2821921 IN ACEST NUMĂR Semnează d-nii: Profesor Rădulescu-Motru, Victor Eftimiu, M. Sevastos, Victor Ion Popa, Izabela Sadoveanu, Ion Călugăru, I. Neau-Negu iscu loan Massoff, Mihail Pricopie I. Bunescu, Tache Soroceanu, Gh. Nenișior, M. Dutendey, Ross etc I í*f INTRAREA LUI MIHAI VITEAZUL IN ALBA IULIA, Compoziție de Olga Greceanu și Dim. Știubei ARTA CU DIPLOMĂ d« M. SEVASTOS . Am primit la redacție vizita unui sculptor de talent. Era foarte deprimat. El care împânzise țara cu monumente, nu va mai putea ridica statui — întrucât ju posedă nici o diplomă de stat. Instrucțiunea lui artistică se reduce la practica sculpturii în atelierele marilor maeștri italieni și francezi. Studiul în atelierele din Roma și din Paris nu-i suficient. Nu-i destul că mâna i-a fost purtată de o mână expertă. Contemplarea lucrărilor de artă, peste un deceniu, în muzeele și expozițiile din Apusul Europei iarăși nu înseamnă nimic. Totu i să fi desenat în creion, umbrind cărbunele întins cu vârful degetului mic pe foaia de bloc — după un bust de ghips de lângă șura unei școli oficiale de Bele-arte. Nu ne trece prin minte să combatem școala și diplomele, învățătura dă tehnica, deschide talentului perspective. Nu reușește însă să insufle și talent. Talentul, ca și Duhul Sfânt, ți-i revarsă divinitatea pe creștet sau nu, iar școala ți-1 adâncește, și-i dă fineță. Soarta însă nu rânduește cu înțelepciune lucrurile. Nu toți copiii se nasc în familii cu stare. Nu toți pot urma la școală. Părinții multor copii vrednici n’au bani de taxe, de uniforme, de cărți... Unii copii ajung vagabonzi, apoi — tineri — se ridică până la rangul de lucrători în brutării. Acolo, pe după sacii de făină, citesc până noaptea târziu — așteptând să scoată pe lopată cuptorul de pâne. Iar dacă au talent, se ridică dintre dânșii un Gorki, mânjit de făina brutăriilor rusești. Mestrovici, mi se pare, a fost păstor în adolescență. Și-a lepădat însă zeghea și casa, devenind unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii. Iar noi l-am chemat pentru a turna în bronz chipul lui Ionel Brătianu. Grație a.Continuare m pag. 11-a) Profesorul C. Rădulescu-Motru, actualul președinte al Academiei Române, își păstrează întreaga-i vigoare tinerească. Acelaș asiduu gânditor și om de știință, acelaș energic și activ Decan al Facultății de Litere din București, acelaș profesor conștiincios, onorând cu prelegerile-i interesante catedra de Psihologie și Logică, aducând contribuții rodnice în domeniul psihologiei aplicate, fiind deasemeni în curent cu tot ce se lucrează în Occident pe acest tărâm. Pe biroul d-sase teancuri întregi de publicații, cărți, reviste... Nl găsesc lucrând modest, liniștit, învăluit de singurătatea și tăcerea odăii, își ridică ochii obosiți și mă privește oarecum mustrător... Mi se plânge de distracția dactilografei care a lăsat erori nenumărate în paginile cursului destinat profesorilor de filosofie, erori pe cari însuși profesorul Motru trebue să le rectifice cu pana sa... Văzându-l astfel, aplecat la masa lui de lucru, mi-am amintit de acea frază care încheie „Personalismul energetic” (înfățișare aproape integrală a sistemului de gândire a lui C. Rădulescu-Motru): „Un om este atâta realitate câtă este in el energie de muncă” O adevărată maximă morală cen’ar trebui să fie ignorată de nimeni. Gândirea profesorului Motru a înrâurit adânc întreaga spiritualitate românească. Psiholog, el a definit și a demonstrat caracterul finalist al vieții noastre sufletești, a fundat „personalitatea” — chintesență a forțelor lăuntrice ale individului — pe unitatea bio-psiho-socială a individualității. Metafizician, a bazat noua spiritualitate românească (în „Românismulcatechismul unei noi spiritualități”) pe o filosofie sănătoasă, pe un raționalism ce nu se rătăcește în ținuturile prea abstracte ale unui idealism transcendental, — cum se întâmplă cu neo-kantienii numeroși ai ultimului veac, — conferind dimpotrivă lumii obective o realitate neîndoelnică, certă, percepută cu conștiința noastră pururea activă. Potrivit acestei concepții despre lume și viață, d. Motru și-a construit acest sistem energetic ce pune accent pe evoluția naturală a forțelor cosmosului. Spre deosebire însă de energetismul unui W. Ostwald, prof. Motru nu concepe energia nevalorificată — când e vorba firește de terenul uman. De aceea numai acolo unde evoluția cosmică aduce din punct de vedere calitativ energii superioare celorlalte forțe, se realizează scopurile acestui cosmos. De aci accentul puternic ce cade pe noțiunile: individualitate, personalitate. De aci doctrina personalismului, pe care se reazimă naționalismul adevărat, așa cum îl concepe profesorul Motru... încerc să aflu părerile Decanului filosofiei românești despre noile tendințe ce se manifestă în gândirea actuală. Dar d. Motru preferă să schimbăm subiectul. NI întreb cum progresează cercetările psihologice la noi. Domnia sa îmi răspunde: „Dacă avem în vedere ce s’a făcut în Apus (în special în Germania și Italia) unde Institutele de Psihologie aplicată ajung la rezultate din cele mai fructuoase, unde altfel sunt încurajate și primite de opinia publică străduințele din acest domeniu, incontestabil că suntem într’o situație de inferioritate.. Nu-i de mirare, publicul românesc are mai puțină încredere în știință decât în persoane. La noi hamsaiul este un fenomen foarte frecventat...” D. Motru îmi explică noul punct de vedere al psihologiei: nu mai e vorba de simple formulări teoretice, ci de studiul pozitiv al totalităților sufletești (popoare, unități sociale, familii). — „Dacă totalitatea este aceea are importă și dacă individul prin el însuși nu are valoare absolută, atunci în diferitele ramuri de activitate se cere ca individul să fie pus la locul lui, adică să fie considerat ca o funcție a totalității. S'a spus înainte că proprietatea este o funcție a societății; acum se spune pur și simplu, individul este în funcție de totalitate, iar nu de asociația senzațiilor pe care le are... Ceința vremii noastre vrea totalinarea națiunii din punct de vedere sufletesc. Această totalizare se extinde peste întreaga viață sufletească. Persoana este aceea care explică acum viața fiecărui element sufletesc. Totalitatea percepției este aceea care dă explicația cum diferite senzații se împreună, nu asociația între senzații, ci totalitatea în care sunt date aceste senzații, aceasta este important...” Prof. Motru îmi vorbește de cursul de specializare ținut pentru profesorii de filosofie și medicii școlari curs la care au colaborat: dr. Partion, I. M. Nestor, dr. Adrian Ionescu I. C. Petrescu și care s-a încheiat la 20 ianuarie. Convorbirea alunecă apoi asuprproblemelor timpului de față: criza morală de astăzi, noile principii în politică, etc. — .în multe părți conducătorii popoarelor nu mai au teama că, înfrângând un principiu de natură filosofică sau morală, li se va obiecta că au construit pe nisip... Suntem acum într’o fază în care morala faptului împlinit primează. Oricine caută să-și realizeze interesul pe orice cale. Că morala se aranjează pe urmă... Starea aceasta stă, bineînțeles, în contradicție cu întreaga structură a culturii europene. Dacă rezultatele sunt deocamdată în favoarea acestei situații, nu înseamnă că va fi totdeauna așa. Un nou echilibru va trebui să se stabilească în Europa... Deocamdată cei puternici au ultimul cuvânt...” La întrebarea dacă tineretul are vreun rol în actualele prefaceri, d. Rădulescu-Motru răspunde: — „Nu înțeleg să vorbim despre tineret ca despre ceva de sine stătător. Noi, filosofii, privim ideile și valorile culturale totdeauna „sub specie aeternitatis”, " „Generațiile omenești formează un lanț ce se continuă; fiecare transmite celei următoare bunurile și tradițiile sale. Nu concep un „rost de generație”. Numai în epoci de șomaj, când tineretul nu-și găsește de lucru, apar asemenea lozinci.” — Credeți că democrația va mai triumfa în țările cu regim totalitar? — „La toate popoarele evoluția culturii are două ritmuri; de multe ori ele se armonizează; 'âteodată însă dau loc la antagonisme. Unul e un ritm, să-i zicem dialectic (căci așa a fost numit in filosofie de K. Marx, Hegel care vorbise de el mai înainte) și consistă în trecerea de la o stare la o alta, opusă ei. e dr (Continuare în pag. 6-a) D. PROF. RÁDULESCU - MOTRU ■■■»■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■a ■BBaaBaaeaaaaaaaHBaHBaaaaaaaa»Baaaa»aaai PREȘEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE (CPlBaaBBBflflBflBBBBBflflBBBBH NE VORBEȘTE DESPRE: Individ ca funcțiune a totalității. Morala faptului împlinit. „Rost de generație"?. Intre dictatură și democrație. Doctrina Românismului d. Prof. RĂDULESCU-MOTRU Oameni și fapte PRECIZĂRI GERMANE Șeful statului german a vorbit Luni seara. In afară de atacurile sale obișnuite împotriva democrației, a evreilor, și a preoților catolici pe cari i-a acuzat de pederastie, șeful statului german a adus o serie de precizări asupra țelurilor politicei sale recunoscând, în acelaș timp, că situația economică a Reichului e foarte grea. Care sunt aceste precizări? Mai întâi că Reichul cere să i se redea coloniile ce i-au fost luate prin tratatul de la Versailles. In al doilea rând, d. Adolf Hitler a afirmat că pentru a învinge dificultățile economice și în special neputința de a asigura alimentarea Reichului, nu vede decât două soluții: intensificarea exportului printr-o nouă raționalizare a producției sau lărgirea „spațiului vital” al Reichului. Intraducere corectă „spațiu vital” înseamnă „teritorii”. Rămâne de văzut dacă d. Adolf Hitler a înțeles prin spațiu vital fostele colonii germane sau teritorii ce n’au aparținut niciodată Germaniei. In sfârșit, precizarea cea mai însemnată e cea privitoare la politica externă. D. Hitler a afirmat că în cazul unui război impus Italiei, Reichul ar fi dela început alături de tovarășa ei de axă. Din nefericire, fraza șefului german nu a fost destul de limpede. S’ar fi părut că înadins el a lăsat o posibilitate de interpretare a hotărîrii Reichului de a ajuta cu armele Italia. D. Hitler n’a spus că va fi alături de o Italie atacată, de o Italie victimă a unei agresiuni, lăsând să se înțeleagă că Germania ar intra și într’un război provocat de Italia. O RECTIFICARE IMPORTANTA Iată însă că după câteva ceasuri de la difuzarea discursului, s’a transmis presei internaționale o traducere a cuvintelor rostite de fuehrer. In acest text, publicat de Ministerul Propagandei, a intervenit un cuvânt care nu există în versiunea germană a discursului. Textul tradus aduce o precizare capitală, subliniind că Germania va fi alături de Italia în cazul unui „război IDEOLOGIC deslănțuit împotriva Italiei”. Cuvântul „ideologic” schimbă înțelesul, dându-i o semnificație cu totul nouă. Așadar numai în cazul unui război pe care l-ar deslănțui, să zicem, Franța „democratică” împotriva Italiei „totalitare“, ipoteză dealtfel absurdă. Reichul ar fi alături de Italia. Cu alte cuvinte, în cazul unui război pe care l-ar provoca Italia cu scopul de-a realiza revendicările sale anunțate atât de sgomotos, Reichul își păstrează întreaga libertate de acțiune, refuzând să-și ia de pe acum vreo obligație. Bineînțeles însă, că intercalarea unui cuvânt în traducerea discursului, oricât de esențial ar fi înțelesul acestei modificări, nu e de ajuns spre a adormi vigilența Franței.