Adevěrul Literar şi Artistic, mai 1939 (Anul 20, nr. 960-963)

1939-05-07 / nr. 960

> Rezistența națională Cuvântarea către muncitori d-lui Armand Călin­es­cu, președin­­­tele Consiliului de miniștri, a depă­șit cadrul restrâns al unui discurs obișnuit, ridicându-se până la sem­nificația unui mare act politic. Șe­ful guvernului s-a arătat pătruns de răspunderea istorică a ceasului de față și n’a ținut să ascundă că în­țelege să meargă mai departe pe li­nia hotărîtă a intereselor naționale, împotrivindu-se oricăror încercări de desbinare și diversiune. Cuvintele primului ministru al României au, mai presus de orice, meritul de­ a fi clare, definind pen­tru­ toată lumea adevărata atitudi­ne a țării noastre în criza prin care trece Europa : »Țin să declar, ca să nu fie nici­­un echivoc, că România dorește să întrețină relațiuni de bună vecină­tate și de amiciție cu țările dimpre­jur; ea este gata să lucreze pentru a întări încă aceste relațiuni în do­meniul cultural și în domeniul eco­nomic. Când insă se va schița de undeva o încercare de atingere a te­ritoriului nostru, ea se va izbi de cea mai hotărîtă și cea mai neclin­tită rezistență. Această politică nu e numai politica guvernului sau po­litica unui grup de oameni: aceasta e politica țării, e politica națională’ Nu e nimic nou în cuvintele șe­fului guvernului. El n’a făcut decât să exprime sentimentul hotărît al mulțimilor acestei țări, al acelor mulțimi cari au răspuns așa cum se știe la chemarea sub arme cu pri­lejul concentrărilor ce au avut loc „Ce este rezistența noastră — a spus d. Armand Călinescu — a avut prilejul să simtă toată lumea : toți acei cari au văzut elanul patriotic cu care rezerviștii noștri au alergat în cazărmi au putut să înțeleagă. Iar acea mișcare care se schițează de pretutindeni, de la cea mai mo­destă manifestare până la cea mai largă, care constă în oferta de con­tribuție pentru apărarea țării este cea mai strălucită dovadă a stării noastre sufletești”. Dealtminteri această stare de spi­rit nu e rezultatul vreunui miracol, ci doar reacțiunea firească a unui organism național sănătos asupra căruia tentativele cele mai îndrăz­nețe de otrăvire s-au dovedit nepu­tincioase. Arma cea mai perfidă pe care istoria o cunoaște este îndo­iala. Mânuită de vrăjmași ea poate aduce cele mai funeste rezultate. Inoculată lent în săritul public, îndoiala slăbește resorturile rezisten­ței, aruncă nedumerirea în rândurile populației, flalsificându-i judecata și tulburându-i vederea. Această ac­țiune trebue dela început recunos­cută și stăvilită pentru a păstra in­tactă sănătatea morală a țării. D. Armand Călinescu a înfierat cum se cu­vise orice asemenea acți­une menită să întrețină diversiunea în opinia publică, abătând-o obiectivele serioase impuse de de la si­tuația generală europeană : „Țăra e pregătită sufletește, a a­­firmat cu tărie șeful guvernului, țara astăzi e unită și cine își închi­­pue că mai poate reînvia vechile di­sensiuni care să micșoreze curajul, energia și puterea de muncă a nați­unii, se înșală și are gânduri crimi­nale”. Hotărîrea de rezistență exprimată de primul ministrul al țării nu este decât ecoul puternic al hotăririi care însuflețește toate straturile popu­lației țării, dornică să trăiască in­tro țară liberă și stăpână pe des­tinele sale. Ad. Lit. LITERAR • ARTISTIC • SOCIAL • POLITIC Reclama literară de ION PAS Din gazete am desprins notița ur­mătoare: „D. (urmează un nume oarecare) se prezintă cu un volum de versuri, estetic tipărit, și căruia i-a găsit un titlu foarte nimerit (urmează titlul mai mult sau mai puțin nimerit). In­devăr, în câteva poezii, impecabile ca formă, autorul trece în revistă diferite genuri lirice cu un deplin succes". Și notița închee: „Suntem îndreptățiți să credem că vom mai avea ocazia să revedem numele acestui talentat poet“. Deoarece împrejurările, vârsta și alte numeroase pricini nu au înstre­­inat interesul nostru pentru litera­tură, și pentru că, pe de altă parte, aveam credința că suntem specta­tori destul de atenți ai filmului vic­ii literare, informația, — mărturi­sim, — ne-a surprins. Iată un poet cu versuri impecabile ca formă, care scoate un volum estetic tipărit, tre­când în paginile lui „în revistă, di­ferite genuri lirice, cu un deplin succes“, și care, cunoscut, ziarului, nu ne era câtuș de puțin nouă. îm­bătrânim, ne-am spus; și, oricât am avea pretenția că ne menținem in actualitate, trec pe lângă noi scrii­tori talentați cărora nu le putem adresa un cuvânt cordial de pre­țuire și de încurajare. Sentimentul de mâhnire și Por­nirea spre dojană au încetat insă, în momentul când, întâmplător, pri­virea ne-a căzut asupra unei cifre care, perfidă, înlocuia semnătura notiței. Era o cifră de înregistrare administrativă, trădând caracterul adevărat al celor câteva rânduri administrative cari nu porneau din redacție ci de la serviciul publici­tății. Prin urmare, poetul își scri­sese elogiul, singur, și-l plătise după tarif, pentru că astfel noi și d-voa­­stră, și toți cititorii ziarului, să luăm cunoștință de îndoitul eveni­ment al apariției unui nou scriitor și al unui nou volum de poezii. Să fim bine înțeleși: descoperirea nu ne-a contrariat. Poetul cu titlu nimerit, care abordează diferite ge­nuri lirice cu deplin succes, știe și face un lucru de a cărui necesitate unii dintre noi nu sunt convinși sau dacă sunt convinși, refuză să-l îndeplinească, reclamă cărții. Lăsându-ne pe linia romantis (Continuare în pag. 11-a) DAUMIER ECHILIBRU EUROPEAN 1 Dacă înainte de războiul mondial toate tipurile de arme noui erau imediat cunoscute in majoritatea țărilor — MAXIM a propus mitra­liera inventată de el la mai multe guverne deodată — astăzi caracte­ristica înarmărilor constă în secre­tul lor. „Istoria mitralierei, subma­rinului, artileriei grele — scrie teh­nicianul militar englez Leffebur — ca și istoria desvoltării uzinelor Krupp, Schneider, Armstory, arată că toată activitatea acestor firme până la războiu, consta în popu­larizarea produselor lor”. Astăzi însă toate înarmările sunt secrete. Astăzi nimeni nu pooate ști ce sur­prize extraordinare pregătesc tehni­cienii și savanții tuturor statelor, care lucrează zi și noapte la pregă­tirea războiului și apărării națio­nale. Războiul microbian, adică utiliza­rea în caz de război a baccililor de tifos, holeră, ciumă, etc., pentru a lovi în rezistența inamicului, con­­stitue tocmai una din armele teri­bile și secrete care se pregătesc în cea mai mare taină în unele țări. Taina însă, nu poate fi niciodată absolută. Datele războiului micro­bian, sunt în parte cunoscute, ba mai mult, războiul microbian are și un istoric propriu. In timpul retra­gerii trupelor germane pe frontul de vest în 1917, după mărturia me­dicului­ francez George, ele încercau otrăvirea izvoarelor și fântânelor prin culturi de microbi. Savanții francezi A. Sartorri și P. Sartorri, afirmă că inamicul a fă­cut în 1917, câteva încercări de fo­losire a microbilor, mai ales pentru distrugerea cailor armatei franceze. Războiul mondial însă luând sfâr­șit, încercările de războiu microbian nu s’au mai putut desvolta. Totuși se pare că în timp de pace s’au continuat cercetările pentru a pune la punct această nouă armă a distrugerii. In 1924 Liga Națiunilor s’a ocu­pat special, de pericolul războiului microbian, ajungându-se să se iscă­lească un protocol ca­re interzice întrebuințarea acestei a­rm­e. Comisiunea de experți ai Ligii Na­țiunilor a stabilit atunci, că între­buințarea microbilor în caz de răz­boiu, amenință nu numai inamicul, dar și pe acela care întrebuințează microbii. Argumentele Ligii Națiunilor, se pare însă că n’au folosit la nimic. In anii următori, au apărut din când in când știri în presa mondia­lă, care arătau că se continuă cu pregătirea războiului microbian. In 1934, d. Steed, redactorul ma­relui ziar „Times” a publicat reve­lații senzaționale asupra pregătiri­lor războiului microbian, făcute în Germania. Din documentele publi­cate de Steed, reeșia că încă in 1931 agenți secreți au experimentat la Paris și Londra crearea condițiu­­nilor necesare pentru răspândirea microbilor. In aceste experiențe agenții au întrebuințat microbul inofensiv, cu­noscut sub numele de „microbul minunat”. Suiturile acestui microb, au proprietatea de a colora în roșu, mediul în care se desvolta, dând astfel posibilitatea de a se urmări procesul imprăștierii lor. Aceste culturi au fost împrăștiate în metropolitanul din Paris și se pare că experiențele au dat un re­zultat pozitiv. Revelații importante în ceea ce privește­ întrebuințarea microbilor pentru scopuri de diversiune și sa­botaj s’au făcut și la procesele din U.R.S.S., unde se pare că au existat agenți care întrebuințau microbii pentru distrugerea vitelor unor re­giuni întregi. Marea importanță a culturilor de baccili pentru scopuri de diversiune și sabotaj, a fost­­ discutată și în presa de specialitate. Astfel colonelul doctor Karaș­kowsky (Polonia) în articolele sale asupra „Războiului bacteriologic”, arată că „baccilii pot avea un suc­ces mult mai mare când sunt între­buințați pe teritoriul dușman, în scopuri de diversiune și sabotaj Operațiile de aprovizionare a agen­ților cu culturile de baccili necesare se poat­e face și ea pe teritoriul dușman,­­doarece pregătirea bacci­lilor din grupul generalului Romié (la această grupă, după clasifica­rea generalului Romié, aparțin bac­cilii ciumei, holerei, dizenteriei, paratifosului și frigurilor malaieze) nu necesită laboratorii speciale ci este suficient un laborator simplu care poate fi ușor mascat. După cum se vede, războiul bac­teriologic nu numai se discută, dar se și fac toate pregătirile necesare pentru desvoltarea lui în caz de conflict. CARE ESTE FORȚA BACCILILOR? După datele științei moderne, ca­pacitatea baccililor de a se împră­știa în organismul uman, poate fi în mod artificial mărită sau scă­zută. Mărirea circulației baccililor, se face prin trecerea lor succesivă, prin mai multe organisme ome­nești. Doctorul Karașcowsky, scrie în a­­ceastă privință că „o condiție ne­cesară pentru mărirea circulației baccililor, este experimentarea lor asupra oamenilor. In războiul viitor probabil că lagărele de prizonieri vor servi la experiențele necesare laboratoriilor bacteriologice. Pentru atac, vor putea fi între­buințați microbii tuturor boalelor. Savanții francezi cred că se va pu­tea provoca difteria, ciuma, holera, tifosul, friguri, etc. Multe din aceste culturi, vor adu­ce desigur o slăbire considerabilă a armatei inamice și vor provoca pa­nică in rândurile dușmanului. Un autor italian, maiorul Rellano care a studiat special greutățile în­trebuințării microbilor, ajunge to­tuși la concluzia că există șanse de reușită pentru multe culturi de baccili. Despre baccilii „frigurilor de Mal­ta”, maiorul afirmă că „bacteriile acestei boa­le, vor putea fi întrebu­ințate cu multă ușurință”. Iar doctorul Karaskowsky, pe care l-am citat mai sus, afirmă chiar, că în războiul bacteriologic, va fi posibil și împrăștierea printre oameni a unor boli specifice ani­malelor. „In ultimul timp, scrie doctorul suntem martorii apariției boalei nu­mită bruceloza, care nu era cuno­scută înainte decât la vite. Intre oameni a început la fel, să se des­volte boala papagalilor, cu o cauză necunoscută și dând o mortalitate de 20%. Epidemiile care vor putea fi pro­vocate prin culturi de baccili, nu vor fi deloc ușor de localizat. Profesorul francez Paul Andhurois povestește­­ că în 1923, în insulele Azore a sosit un vas din Guadelupa. A fost debarcat un negru care era bolnav de variolă. Bolnavul a fost trimis la spital. S-a dovedit însă că boala lui era alustrimul mult mai grav decât va­riola. Deci s’au luat imediat toate măsurile de izolare, a izbucnit epidemie, la început în oraș, apoi în toată insula, care a cuprins în­­tr’un an 15.000 oameni (în total in­sula avea o populație de 126.000 de suflete). Intr’o serie întreagă de boli, con­taminarea se poate face prin aer, baccilii fiind purtați de vânt. Prof. Koch, dealtfel, a dovedit de mult că baccilul tuberculozei, poate să se transporte prin aer și să provoace îmbolnăvirea. In afară de aer, mediul pentru transmiterea baccililor, poate fi apa, hainele, hrana, etc. Mai mulți autori, care susțin că războiul bacteriologic este imposibil aduc ca principalul argument faptul că o epidemie odată provocată va lovi și pe acela care a provocat-o. Epidemia de gripă din 1918, care a cuprins pe alocuri 20-H00 °/C din populație a dat numai in Europa 260 mii de morți, în țările orientu­lui au murit atunci 15 milioane de oameni, iar în Oceania franceză in­sulele Samoa, au murit 80% din populație. Aceste considerații însă vor putea opri întrebuințarea baccililor? Pro­blema se pune exclusiv in funcție de organizare. Dacă arma bacterio­logică va fi întrebuințată fără plan, desigur că ea va lovi toată lumea. Dacă însă, se vor întrebuința ba­cci Iii, numai atunci, când împrejură­rile geografice și meteorologice ex­clud o acțiune contrarie, atunci ina­micul poate fi lovit mortal. Cine va fi­ mai bine organizat, cine va lua măsuri mai eficace, acela va fi vic­torios în lupta baccililor. Care va fi mijlocul de împrăștiere a culturilor cu baccili? In general vor fi două posibilități de împrăștie­re: diversiune și aruncarea cu aju­torul avioanelor. Despre posibilitate am vorbit. Va fi probabil mijlocul cel mai eficace, de a lovi în spatele liniilor inamice. In ceea ce privește întrebuințarea avionului, se pare că în 1917, ger­ul nu are din pag. 3) Cum va fi răsboiul de mâine RĂZBOIUL MICROBIAN » Pacea și America Vorbind, iai zilele trecute la U­­niunea Pan Americană, cu prilejul sărbătoririi zilei sale de naștere, Președintele Statelor Unite și-a exprimat încrederea în ajutorul pe care-l poate da in prezent Lumea Nouă, Lumii Vechi, pentru a înlătu­ra catastrofa. Națiunea Americană, a zis Pre­ședintele Roosevelt are interese ca­re depășesc continentul ei. Din cau­za oceanelor care o împrejmuesc ea se găsește, cu voie sau fără voie amestecată în lumea veche. „Visu­rile de cucerire" a zis Președintele Rosevelt, „ne par nouă pe cât de ridicule pe atât de criminale. Ga­ranțiile luate pentru a preveni a­­gresiunea, întovărășite de ușile deschise pentru negocieri, legate cu voința d­e a coopera la restaurarea și menținerea păcii, ni se par nouă tot atât de perimate și fără nici un fel de posibilitate de a fi între­buințate, ca și armele din Epoca Petrei. Noi să ne mândrim că am realizat în relațiile pan­americane, ceia ce înseamnă realmente civili­zație în raporturile dintre noi. „Pacea Americană, pe care sărbătorim azi, nu are în ea nici un­­­­ermene de slăbiciune. Suntem pre­gătiți să o menținem și să o apă­răm cu toată desăvârșirea puterii și energiei noastre, fiind în stare a că pune forță contra forță, dacă ceva amenință instituțiile noastre sau caută să se atingă libertatea vreu­nei unități din grupul nostru." Opinia publică din America dă semne evidente de solidaritate cu Președintele Statelor Unite. Astfel, Subsecretarul de Stat d-l Sunner, Welles, într-o adresă către Uni­versitatea din Virginia, al cărei fondator a fost Jefferson, zice că pacea lumii este indivizibilă. Un fapt de agresiune sau de cucerire împotriva unui popor pașnic, nu poate lăsa indiferent pe, poporul a­­merican, ori­cât de izolat geografi­­cește s’ar crede. Ori­­când o na­țiune independentă ar deveni victi­ma unui astfel de act, blocul na­țiunilor pe care nu le putem bănui de asemenea fapte, ele fiind puteri pașnice, ar trebui să-și simtă pres­tigiul atins și securitatea Americii ar fi redusă în aceiași măsură". D­l Welles crede că declaratiile de neutralitate garantate de pacte nu au nici in 1939 vre­ o eficacitate, precum n’au avut nici în 1907, când Jefferson a declarat embargo pe vasele americane pentru a feri A­­merica de a fi târâtă în războiul eu­ropean. El crede că pacea va putea fi salvată în America acordând națiunilor atacate, atâtea suplimen­te in muniții și arme, în­cât să se poată răsboi în aceleași condiții de viață ca în timp de pace. Suntem departe de „splendida izolare‘‘ anglo-saxonă. D. ROOSEVELT CONTRIBUȚIA MAREI BRITANII IN RĂZ­BOIUL MONDIAL Anglia a introdus serviciul mili­tar obligatoriu. Dintr’odată va avea un milion de oameni sub arme. In timpul războiului, efectivele armatei britanice se pot mări cu de 7-8 ori pe atâța. Este interesant de știut care a fost contribuția Angliei în războiul Mondial. Marea Britanie a chemat sub arme: • 6 milioane 211 mii 427 oameni. La această cifră dominioanele in­dependente, India și coloniile au contribuit cu: 3 milioane 284 mii 943 oameni. Totalul efectivelor aruncate de Marea Britanie în războiul mondial fost de aproape 10 milioane oameni. Pierderile Marii Britanii în morți, răniți și dispăruți au fost de 3 mi­lioane 266 mii 723 dintre care 947 mii 364 morți î

Next