Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)

1889-03-26 / nr. 183

o Regentul, mai înainte de a intra în­­ funcţiunea sa, va depune jurământul ur­mător prescris de articolul 8 din Cons-­­ tituţiune.­­ „Jur fidelitate Regelui mare duce, jur­­ să observ Constituţiunea şi legile Ţarei“. jj ------------------------------------------------- J DE PRETUTINDENI Anglia Camera Comunelor a reluat discuţiu­ , nea proiectului guvernamental relativ la mărirea flotei Regatului­ Unit. După discursurile lordului Charles Be­­resford şi a D-lui Campbel Bouerman, amândoi ostili proiectului guvernului, D. Forward, secretar al amiralităţeî, a luat apărarea lui. In discursul său, a declarat că, execu­­tându-se planul propus, marina engleză va avea 77 cuirasate şi 88 bastimente, adică cu 29 cuirasate şi cu 74 basti­mente mai­ mult de­cât Francia, care vine după Anglia în ordinea preponde­rate a numărului forţelor navale. După închiderea discuţiei generale, D. Cremer a propus o moţiune prin care­­ declară că mărirea flotei este inoportună , faţă cu relaţiunile pacifice ale Angliei cu­­ cele­l­alte puteri,­''' . Moţiunea a fost respinsă cu 256 vo­turi, contra 85. Proiectul guvernului a fost primit cu mare majoritate. STANLEY Ultimele noutăţi primite. Intilnirea sa cu Emin­ Paşa Scrisoarea lui Stanley primită acum câte­va zile la Edimburg este adresată D-lui A. L. Bruce, unul din amicii cei mai intimi ai celebrului explorator; pli­cul poartă mărcile poştale din Bonam şi Banoma, via Rotterdam; scrisoarea e datată din S. Muppe, Italia River, 4 Septembrie 1888. Această scrisoare e lungă şi intere­santă, şi Stanley scrie că sănătatea sa e perfectă, şi că în aceiaşi stare a lăsat şi pe Emin­ Paşa. El povesteşte despre toate piedicele cu care a avut a se lupta. Şi la Londra s’au primit câte­va scri­sori, mai cu seamă de către Sir Fran­cis de Wenton; ele vor fi publicate în curând. In scrisoarea primită la Edinburg, Stanley declară că s’a întâlnit cu Emin- Paşa şi că a stat două­zeci şi şease de zile împreună cu el. Când a ajuns la Albert-Niareza a trimis un curier la Emin ca să­­ anunțe sosirea sa, și Emin îi răspunse, rugându-1 să’l aștepte; amândoi se întâlniră apoi într’un loc hotărît. După o altă versiune, scrisoarea lui Stanley are două date, 4 și 5 Septem­brie. Ea nu cuprindea multe detalii, Stanley rezervându-le pentru societa­tea geografică. In sfîrșit mărcile poștale dovedesc că scrisoarea exploratorului nu­mai după 5 luni împlinite, a ajuns la coastă. ---------------------------------­----------­ ÎNTÂMPLĂRI In ziua de 26 Februarie trecut, co­pila Marin Ţugluî, din comuna Turia, jud. Olt, anume Ioana, în etate de 3 ani, rămâind singură în casă, s’a apro­piat de uşa sobei, şi aprinzându-i-se hai­nele d­e dânsa, după o oră a încetat din viaţă din causa arsurilor. In noaptea de 7 Martie curent, Dumi­­tra, soţia lui Radu Stancu, din comuna Mihăleşti, jud. Vlaşca, a născut 3 copii, 2 băeţi şi o fată. Unul din băeţi a încetat din viaţă după puţin timp , iar cei­l­alţi 2 copii, împreu­nă cu mama lor, sunt sănătoşi. In noaptea de 8 spre 9 Martie curent, a ars casa în care era aşezată o maşină de aburi a D-lui Vasile Ţenov, arenda­şul domeniului Coroanei Mălini, jud. Su­ceava, la locul numit Opcina Ciumerneî, care servă la trasul vagoanelor pe care se transportă butucii din parchetele de pădure la gura ulucului. Paguba este de 2.500 lei. Din cercetările urmate s’a cons­tatat că focul a provenit din imprudenţa ferarului, care a făcut mangal aşezându’l într’o ladă, ce a pus’o în localul unde era maşina. In ziua de 15 Martie curent, copila Joiţa, în etate 9 ani, fiica emancipatu­lui Dumitrache Ion din comuna Isvoru­­de­ Jos, judeţul Argeş, pe când se juca cu alţii copii lângă apa Teleormanul, s’a surpat malul cu dânsa şi, căzând, a fost luată de apă şi s’a înecat. In ziua de 15 Martie curent, Ruja, so­ţia lui Anton Pite Mai Mihaiu, din co­muna Miclăuşenî, judeţul Roman, a năs­cut dupî băeţî şi o fată; băeţii au încetat din viaţă în seara de 18 curent, iar co­pila se află foarte slabă. Numiri în funcţiuni D. Locot. Tudoriu Constantin din arma infanteriei, aflat în disponibilitate pentru infirmităţi timporale, se trece în poziţiune de reformă pe ziua de 23 Mai­i 1888. D. Căpitan Negru Petre din arma infanteriei, se trece în posiţiune de re­formă. D. Iosef Sewetz, licenţiat în farma­cie, s’a numit prin decret cu gradul de farmacist de batalion cu stagiul la cor­pul II de armată. S’a aprobat demisiunea din armată a medicului de batalion doctorul Hagiescu Petre din regimentul 8 roşiori. Sunt numiţi: D. N. I. Lătescu, sub­prefect la plasa Răcăciuni, județul Putna. Ieformaţii și Ieri la ora 1 jum., D. Teodor Rosetti, s'a dus din noű la D. G. Gantacuzino. Tar cu toate silinţele ce ’şi pun junimiştii, T. Cantacuzino ţine cu tărie la declaraţiunea sa că nu va urma de­cât pe D. Lascar Catar­giu, care reprezintă un partid poli­tic cu baze solide. Dificultatea de a da crizei ministeriale soluţiimea dorită de junimişti, constă în faptul următor : — Domnii General Manu şi Alex. Lah­ovary, au­ primit a face parte din com­­binaţiunea T. Rosetti, însă cu condiţiunea sine qua non ca Corpurile Legiuitoare să nu fie disolvate.­— Această di­­solvare este cerută de Dom­nii Rosetti şi Carp. —MMM— Junimiştii lucrează din respu­­teri pentru a vîrî zîzaniî intre partisaniî D-lui Lascar Catargiu ; mijlocul e cel vechiu şi tocit, se ADEVĂRUL cearcă a se împiedica un minis­ter care ar conține elemente li­berale. seau, de densele le-au­ părut dăunătoare pentru una din puterile Statului. Exemplul acesta de moralitate nu va fi perdut pentru toţi. D. Carp a avut ieri acasă la D-sa o întrevedere foarte lungă cu D. de Billow, ministru pleni­potenţiar al Germaniei. T. General Florescu, preşedintele Senatului, a declarat că a cerut au­dienţă la Palat, însă până la ora 3, această audienţă nu i-a fost a­­cordată. România Liberă crede că în caz când D. L. Catargiu ar fi însărci­nat cu compunerea unui Cabinet, e probabil că D-sa s’ar adresa la grupurile liberale din Cameră şi la unele personalităţî mai în vază, dar fără legături de partid, din Se­nat. Se pun înainte numele D-lor Cozadini, Toni, C. Boerescu. Nici unul din foştii miniştrii nu a venit ieri în Cameră. E adevărat că n’au avut ce face acolo. Tocmai alaltăieri după amiazi D. Carp a telegrafiat în străinătate demisia cabinetului. Miniştrii după ce în glumă ’şi-a dat demisiunea spre a scăpa de D. Vernescu, convingăndu-se în cele din urmă că nu mai pot sta la putere,­­şi iau în modul urmă­tor rămas bun de la ea. Iată ce citim în România Liberă : Ziua de alaltăieri a trecut în consfătui­ri, fără ca nimeni să fi fost direct însărci­nat de M. S. Regele cu constituirea cabinetului. Aseară, un lung consiliu de miniştri a fost ţinut la ministerul de interne, bine­înţeles fără participarea D-lui Ver­nescu. Miniştrii actuali, cari­­şi-au dat seamă de iminenţa pericolului la care se ex­­puneau eliminând pe D. Vernescu, dar cari nu au eşu­at un minut între avan­tajele puterei şi onestitatea politică, nu par doritori de a recurge la expediente pentru a lua bugetul şi a diferă până la toamnă rezolvarea problemei parla­mentare. Ei voesc un gu­vern tare, care să le permită nu să fie miniştrii, dar să ope­reze reformele administrative şi finan­ciare ce urmăresc. Spre acest sfîrşit trebueşte o majori­tate mai puţin fluctuantă, mai puţin la discreţiunea poftelor şi rancanelor, de­cât aceia pe care ar avea o în urma de­fecţiunii grupului Vernescu. Pentru a ajunge aci trebue, credem noi, ca şi alţii să încerce dacă pot ob­ţine o grupare mai trainică şi mai com­pactă de­cât ar avea-o actualul minister. Această încercare, care va dovedi or posibilitatea de a deplasa orientarea po­liticei, or neputinţa actualului parlament de a da un guvern în afară de cel ac­tual, poate arunca ţara într-o serie de crize şi de frământări, o poate trece de la o coaliţiune la altă coaliţiune, dar ea caută să fie făcută. Din această criză se va degaja însă un mare învăţământ, anume că este în această ţară un mănuchi­ de oameni cari având puterea, cari având majori­tatea, s’au lepădat şi de una şi de alta îndată ce condiţiunile sub cari se folo-D. senator Mârzescu va anunţa guvernului o interpelare, zice Lupta, relativ la decretul prin care se a­­cordă Principelui Ferdinand de Ho­­henzollern titlul de „Alteţă Re­gală, Principe de România“. Interpelarea aceasta D. Mârzes­cu o va face pe motiv că acest fapt este o sfruntată călcare a le­gei, de­oare­ce, după cum afirmă chiar referatul preşedintelui con­siliului, legea din 14 Martie 1881, prin art. 2 prevede că acest ti­tlu nu se poate atribui de­cât moştenitorului direct al tronului. Dacă guvernul voia să acorde titlu de „Alteţă Regală, Principe de România" moştenitorului pre­­sumptiv, Principelui Ferdinand, tre­buia să vie cu o nouă lege, căci nu printr’un simplu decret se mo­difică o lege. D. Antonescu, noul numit la Curtea de Casaţie, voind se depue jurământul, Curtea ’l-a refuzat. D. Antonescu s’a retras protestând. O telegramă din Iaşi, anunţă moartea­­ lui Alexandru C. Şen­­drea, profesor la facultatea de drept din Bucureşti, membru în consi­liul de administraţie a drumurilor de ter şi de curănd numit mem­bru la înalta Curte de Casaţie. Regretatul Al. C. Şendrea s-a împuşcat. Căuşele nu se cunosc încă , se presupune că o boală de care suferia, l’ar fi îndemnat la acest pas desasperat. Camera şi Senatul nu au lu­crat nici ieri. Şedinţa publică s’a anunţat pe Luni. Regele a vizitat azi şcoala spe­cială de geniu şi artilerie. El a fost însoţit de D. General Baroţi. D. I. C. Brâtianu a părăsit Ca­pitala cu trenul de ieri dimineaţă pentru a merge la Florica. D-sa a fost însoţit la gară de D. D. Moruzi şi C. Nacu. In şedinţa de ieri a Academiei Române, D. G. Bariţiu, mai în­­tâi, a citit o dare de seamă asu­pra scrierei D-lui C. Torma, inti­tulată „despre epigrafia ceramică din Dacia şi Panonia“. D. Grigore Cobălcescu apoi, a citit şi D-sa o analiză asupra me­moriului D-lui Zapalovicî, care a publicat acum de curând: O schiţă geologică asupra Carpaţilor ostiei ai Pocuţieî şi ai Maramureşului. —» — I Criza ministeriala ur­mează și va urma până când va sosi dezlegarea de la Berlin. D. Senator Brătăşanu a decla­rat ieri la Senat, că cele zise de Epoca, în privinţa discuţiunei de alaltăieri din Senat, dintre Generalul Florescu şi senatori, sunt cu totul neexacte. D. Costică Manu, fratele minis­trului de resbel, adunase în jurul său ieri la Senat câţi­va senatori, şi se silea din toate puterile ca să le facă politică junimistă. Cum vine vremea! Contrariu celor anunţate de ea­poca, D. N. Kirilov î şi continuă co­laborarea sa la ziarul Naţiunea. Duminică la ora 8 p. m. Circul Sidoli va da o representaţiune ex­traordinară în beneficiul D-lor N. Velescu şi G. Moceanu, profesori ai şcoalelor de gimnastică, pentru vo­­iagiul lor la Exposiţia din Paris. Programa representaţiei va fi din cele mai alese şi pe care o poate oferi bogatul repertoriu al trupei Sidoli, cu concursul beneficianţilor. De remarcat: Prăjina Persiană, exerciţii equi­­libristico-gimnastice de micul Ste­­rian, elev al tirului. Bara fixă, concurenţă gimnastică a mai multor elevi ai tirului. Danţ naţional, jucat de benefici­­enţi şi elevii lor în costume naţio­nale. La concertul ce dă azi Sâm­bătă, tenorul Vasiliu, în noul palat al Ateneului, va cânta şi Doina Oltului. — I Mill I — D. Picipio, vice-consul în Cons­­tantinopol, s’a retras la pensie, iar în locul D-sale va fi înaintat un șef de biurou cl. II din mi­nisterul de externe. Ştiri Telegrafice PARIS, 24 Martie. — Ziarele opor­tuniste şi cele radicale resping votul Camerei prin care s’a decis să se facă urmăriri în contra generalului Boulan­ger, căci ele socotesc bulangismul ca sfârşit. Cele­l’alte ziare cred tocmai contra­riul. Journal des Débats găseşte că peti­ţia procurorului general în contra ge­neralului Boulanger nu e motivată în mod serios; el zice că ori­ce om care nu se lasă a fi rătăcit de pasiunea po­litică va recunoaşte că nici o probă nu s’a dat până acum în contra genera­lului. VIENA, 24 Martie. — „Noua Presă Liberă1­1' vede în crisa ministerială din România un nou semn că politica o­­rientală rusească care fu în aparenţă aţipită în timp de câţî­va ani, reia ur­mărirea vechilor sale ţinte. Mânia cu care presa rusească com­bate succesiunea la tronul României pro­bează că Rusia nu plănueşte numai distrugerea neatârnării Bulgariei ci şi a României. Se vede d­­a mobilisare­a presei ru­seşti în contra ţărilor balcanice ; după toate aparenţele, mobilisarea diplomatică merge alături cu cea d'întâi­. CONSTANTINOPOL, 24 Martie. — FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 18 A- MATTHKY (Arthur Arnouldl TORTURELE AMORULUI VIII Fără să fie tocmai fățarnic el era în­­sărcinător, dorind să cunoască toate gîn­­durile acelora cari ’l înconjurau și voind să intre în sufletul lor ca ast­fel să știe cum s’ar purta cu toții. El împingea pân ’la exageraţiune a­­cest spirit de îngrijire pentru sine, care cădea în egoism. Pe de altă parte, Enric ii plăcea mult, admira pe domnul Guéblange; Enrieta ’i era simpatică, şi Olimpia ’i produsese o impresiune de care nu voia să’şi dea socoteala, şi care era în stare latentă. Aşa­dar, el fu fermecător, cochet chiar— căci nu există cochetărie de­cât între bărbat şi femee şi între femee şi bărbat. El simţea că prin copil va fi mai bine protegiat şi lămurit despre tot ce-l in­teresa în această casă aşa de ospitalie­ră, unde i se împlinea făgăduinţa unui paradis pămîntesc şi unde dorea să fie plăcut de toţi. Această preumblare prin vechiul o­­raş de provincie, urît, plicticos, cu stra­­de strimte şi întortochiate, cu pietre col­ţuroase şi care n’avea nimic mai cum se cade de văzut, de­cât una sail două bi­serici de stil roman, făcu o nespusă plă­cere lui Enric. . Copilul era foarte mîndru de rolul lui de călăuză şi de cicerone şi foarte linguşit de încrederea care îl punea pe jumătate în secretul aspiraţiunilor poeti­ce ale acestui profesor pe care î l avea acum de tovarăş. Şi tocmai precum spusese mama sa, Enric lipsit de tovărăşia unei frate sau a unei surori, crescut în familie, pe ca­re el n’o părăsea de­cât câte­va ore pe zi pentru a se duce la şcoală, de unde se întorcea în toată graba acasă, trăia cu sufletul închis, plictisindu se grozav, suferind de această singurătate pe care afecţiunea cea mai mare a­ unor persoa­ne mai în vârstă nu o poate înlocui la un copil. Nu e bine ca omul să fie singur, a zis înţelepţii din vechime. Şi cu atât mai mult nu e bine ca un copil să fie singur; copilul are nevoe de alţi copii pentru a petrece. Biton, nu era tocmai un copil, dar era destul de tînăr, destul de vioi, şi avea multe apucături copilăreşti, urmări ale educaţiunei care ’l depărta de via­ţă şi de lume— cari făcură ca un fel de înţelegere mutuală să se stabilească între elev, care părea a fi mai mare de ani după cum era în realitate, şi între profesor care abia eşea după băncile şcoaleî. Ei vorbiră mult, de o grămadă de lu­cruri, de tot, şi nu spuseră nimic. Bitón avea aerul că vorbeşte de el însuşi, însă în realitate el voia să facă pe tânărul Guéblange a spune şi dîn­­sa ceva Fără îndoială, cel mai bun mijloc de a ’l face să vorbească, era să’î iau­de părinţii ceea ce şi făcu Bitan, pe deo­parte pentru a’şî arăta recunoştinţa ca­re era sinceră şi pe de altă parte spre a pune pe Enric în poziţie că prin res­­punsurile sale să’i arate situaţia familiei în care el trebuia sâ’şi petreacă un timp oare care. Aceasta ’i era foarte trebuincios pen­tru a putea să se facă a fi bine văzut și a nu supăra pe nimeni. — Sunt cu atât mai recunoscător ta­tălui dumitale de ceea ce face pentru mine cu cât văz că are mai multă în­credere și­­nu încredinţează grija de a lucra cu d-ta scumpul meu Enric; căci ast­fel el se privează de plăcerea de a te instrui el însăşi, căci aceasta este o adevărată plăcere pentru dînsul. Şi nimeni n’ar fi în stare să te in­struiască mai bine de cât dînsul. — Tatăl dumitale este nu numai u­­nul dintre bărbaţii cei mai instruiţi, pe care ’î cunosc, dar este şi unul din spi­ritele cele mai superioare în toate pri­vinţele luat, precum şi un suflet măreţ — Da, respunse copilul cu mîndrie, tatăl meu­ este un om mai presus de cei­lalţi şi toţi cari sunt în contact cu dîn­sul îl admiră şi’i recunoaşte superiori­tatea. — Uite ! își zise Bitan, mă înşelasem în părerile mele. — Vorbesce de tatăl său cu un ton care n’are nimic de prefăcătorie. — Dar,— urmă copilul schimbînd to­nul, și luându-șî aerul său întunecat—el nu s’a ocupat de mine nici o dată. — Ah ! ce fel ?... Cu toate astea dum­neata mi pari foarte instruit pentru vîr­­stă dumitale. — Când tata se întoarce de la cursu­rile sale, este obosit... sătul de cât a învăţat... pe alţii şi nu mai are răbda­re pentru a mă învăţa şi pe mine... şi apoi afară de asta, el lucrează pentru sine... voeşte să devie profesor de Fa­cultate. Aceasta o ştiu... şi chiar sunt sigur că va ajunge. Dar atunci cine s’a ocu­pat de dumneata. — Mama!... — Doamna mama dumitale ?... — Da, afară de aste două luni din urmă de când am intrat extern în cole­giu, nu­ am eşit de loc din casă... mama m’a învăţat şi puţină istorie, şi geogra­fie. Aşa că, intriu cînd am intrat în co­­legiu eram dintre­ cei din urmă... Eram mult mai prejos de camarazi mei de școa­lă și aceasta supăra foarte tare pe tatăl meu­— zise Enric cu un fel de amără­ciune.— Dar era nedrept; nu era gre­­șala mea. — Cu toate astea astăzi ești între cei d’întâi, mi se pare. — Da... atunci eram umilit... și am făcut sforțări grozave... căci am memorie bună și învăț lesne. — După cât se pare, adori pe ma­ma d-tale. — Oh! da... o ador... Este aşa de bună.... şi mă iubeşte aşa de mult .. Eu sunt aceea ce dînsa iubeşte mai mult în lume... şi eu la rîndul meu aşi face tot pentru dînsa... aşi da... aşi da chiar viaţa mea... şi apoi acela care iubeşte pe mama nu mă iubeşte nici pe mine !— urmă el cu aprindere. — Oh! să nu te îndoeşti de lucrul acesta, zise iute Bitan.— Este cu ne­putinţă să vezi pe D­na Guéblange şi să n’o iubeşti.. Pare a fi aşa de simplă şi aşa de dulce... Este una din rarile fe­mei ce se găsesc... Este de ajuns numai o privire pentru a o judeca ce este.— dacă aşi fi avut eu o ast­fel de mumă ce schimbare ar fi fost în viaţa mea !.. aşi fi fost acum cu totul alt­ceva !... Se făcu o mică tăcere. Domnişoara mătuşa dumitale... dom­nişoara, Olimpia mi se pare c’o chiamă.. pare a fi persoană foarte simpatică... Se vede într’însa un fel de liniște vi­sătoare... ceva languros. . cu momente de veselie copilărească... Trebuie să te iubească mult și dînsa... ca și cum ți-ar fi o soră mai mare... N’am nevoe ca dînsa să se ocupe de mine! respunse Enric, cu o voce­ seacă. ’Mi­e destul mama! — Fără îndoială... nici nu mai e vor­bă... Eu nu,vream să zic asta.— Este mult timp de când locuește cu dumnea­voastră !.. — Da... mult timp! — Ce, părinții săi nu mai trăesc ? (Va urma)

Next