Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)
1889-03-26 / nr. 183
o Regentul, mai înainte de a intra în funcţiunea sa, va depune jurământul următor prescris de articolul 8 din Cons- tituţiune. „Jur fidelitate Regelui mare duce, jur să observ Constituţiunea şi legile Ţarei“. jj ------------------------------------------------- J DE PRETUTINDENI Anglia Camera Comunelor a reluat discuţiu , nea proiectului guvernamental relativ la mărirea flotei Regatului Unit. După discursurile lordului Charles Beresford şi a D-lui Campbel Bouerman, amândoi ostili proiectului guvernului, D. Forward, secretar al amiralităţeî, a luat apărarea lui. In discursul său, a declarat că, executându-se planul propus, marina engleză va avea 77 cuirasate şi 88 bastimente, adică cu 29 cuirasate şi cu 74 bastimente mai mult decât Francia, care vine după Anglia în ordinea preponderate a numărului forţelor navale. După închiderea discuţiei generale, D. Cremer a propus o moţiune prin care declară că mărirea flotei este inoportună , faţă cu relaţiunile pacifice ale Angliei cu celelalte puteri,''' . Moţiunea a fost respinsă cu 256 voturi, contra 85. Proiectul guvernului a fost primit cu mare majoritate. STANLEY Ultimele noutăţi primite. Intilnirea sa cu Emin Paşa Scrisoarea lui Stanley primită acum câteva zile la Edimburg este adresată D-lui A. L. Bruce, unul din amicii cei mai intimi ai celebrului explorator; plicul poartă mărcile poştale din Bonam şi Banoma, via Rotterdam; scrisoarea e datată din S. Muppe, Italia River, 4 Septembrie 1888. Această scrisoare e lungă şi interesantă, şi Stanley scrie că sănătatea sa e perfectă, şi că în aceiaşi stare a lăsat şi pe Emin Paşa. El povesteşte despre toate piedicele cu care a avut a se lupta. Şi la Londra s’au primit câteva scrisori, mai cu seamă de către Sir Francis de Wenton; ele vor fi publicate în curând. In scrisoarea primită la Edinburg, Stanley declară că s’a întâlnit cu Emin- Paşa şi că a stat douăzeci şi şease de zile împreună cu el. Când a ajuns la Albert-Niareza a trimis un curier la Emin ca să anunțe sosirea sa, și Emin îi răspunse, rugându-1 să’l aștepte; amândoi se întâlniră apoi într’un loc hotărît. După o altă versiune, scrisoarea lui Stanley are două date, 4 și 5 Septembrie. Ea nu cuprindea multe detalii, Stanley rezervându-le pentru societatea geografică. In sfîrșit mărcile poștale dovedesc că scrisoarea exploratorului numai după 5 luni împlinite, a ajuns la coastă. ------------------------------------------- ÎNTÂMPLĂRI In ziua de 26 Februarie trecut, copila Marin Ţugluî, din comuna Turia, jud. Olt, anume Ioana, în etate de 3 ani, rămâind singură în casă, s’a apropiat de uşa sobei, şi aprinzându-i-se hainele de dânsa, după o oră a încetat din viaţă din causa arsurilor. In noaptea de 7 Martie curent, Dumitra, soţia lui Radu Stancu, din comuna Mihăleşti, jud. Vlaşca, a născut 3 copii, 2 băeţi şi o fată. Unul din băeţi a încetat din viaţă după puţin timp , iar ceilalţi 2 copii, împreună cu mama lor, sunt sănătoşi. In noaptea de 8 spre 9 Martie curent, a ars casa în care era aşezată o maşină de aburi a D-lui Vasile Ţenov, arendaşul domeniului Coroanei Mălini, jud. Suceava, la locul numit Opcina Ciumerneî, care servă la trasul vagoanelor pe care se transportă butucii din parchetele de pădure la gura ulucului. Paguba este de 2.500 lei. Din cercetările urmate s’a constatat că focul a provenit din imprudenţa ferarului, care a făcut mangal aşezându’l într’o ladă, ce a pus’o în localul unde era maşina. In ziua de 15 Martie curent, copila Joiţa, în etate 9 ani, fiica emancipatului Dumitrache Ion din comuna Isvorude Jos, judeţul Argeş, pe când se juca cu alţii copii lângă apa Teleormanul, s’a surpat malul cu dânsa şi, căzând, a fost luată de apă şi s’a înecat. In ziua de 15 Martie curent, Ruja, soţia lui Anton Pite Mai Mihaiu, din comuna Miclăuşenî, judeţul Roman, a născut dupî băeţî şi o fată; băeţii au încetat din viaţă în seara de 18 curent, iar copila se află foarte slabă. Numiri în funcţiuni D. Locot. Tudoriu Constantin din arma infanteriei, aflat în disponibilitate pentru infirmităţi timporale, se trece în poziţiune de reformă pe ziua de 23 Maii 1888. D. Căpitan Negru Petre din arma infanteriei, se trece în posiţiune de reformă. D. Iosef Sewetz, licenţiat în farmacie, s’a numit prin decret cu gradul de farmacist de batalion cu stagiul la corpul II de armată. S’a aprobat demisiunea din armată a medicului de batalion doctorul Hagiescu Petre din regimentul 8 roşiori. Sunt numiţi: D. N. I. Lătescu, subprefect la plasa Răcăciuni, județul Putna. Ieformaţii și Ieri la ora 1 jum., D. Teodor Rosetti, s'a dus din noű la D. G. Gantacuzino. Tar cu toate silinţele ce ’şi pun junimiştii, T. Cantacuzino ţine cu tărie la declaraţiunea sa că nu va urma decât pe D. Lascar Catargiu, care reprezintă un partid politic cu baze solide. Dificultatea de a da crizei ministeriale soluţiimea dorită de junimişti, constă în faptul următor : — Domnii General Manu şi Alex. Lahovary, au primit a face parte din combinaţiunea T. Rosetti, însă cu condiţiunea sine qua non ca Corpurile Legiuitoare să nu fie disolvate.— Această disolvare este cerută de Domnii Rosetti şi Carp. —MMM— Junimiştii lucrează din resputeri pentru a vîrî zîzaniî intre partisaniî D-lui Lascar Catargiu ; mijlocul e cel vechiu şi tocit, se ADEVĂRUL cearcă a se împiedica un minister care ar conține elemente liberale. seau, de densele le-au părut dăunătoare pentru una din puterile Statului. Exemplul acesta de moralitate nu va fi perdut pentru toţi. D. Carp a avut ieri acasă la D-sa o întrevedere foarte lungă cu D. de Billow, ministru plenipotenţiar al Germaniei. T. General Florescu, preşedintele Senatului, a declarat că a cerut audienţă la Palat, însă până la ora 3, această audienţă nu i-a fost acordată. România Liberă crede că în caz când D. L. Catargiu ar fi însărcinat cu compunerea unui Cabinet, e probabil că D-sa s’ar adresa la grupurile liberale din Cameră şi la unele personalităţî mai în vază, dar fără legături de partid, din Senat. Se pun înainte numele D-lor Cozadini, Toni, C. Boerescu. Nici unul din foştii miniştrii nu a venit ieri în Cameră. E adevărat că n’au avut ce face acolo. Tocmai alaltăieri după amiazi D. Carp a telegrafiat în străinătate demisia cabinetului. Miniştrii după ce în glumă ’şi-a dat demisiunea spre a scăpa de D. Vernescu, convingăndu-se în cele din urmă că nu mai pot sta la putere,şi iau în modul următor rămas bun de la ea. Iată ce citim în România Liberă : Ziua de alaltăieri a trecut în consfătuiri, fără ca nimeni să fi fost direct însărcinat de M. S. Regele cu constituirea cabinetului. Aseară, un lung consiliu de miniştri a fost ţinut la ministerul de interne, bineînţeles fără participarea D-lui Vernescu. Miniştrii actuali, carişi-au dat seamă de iminenţa pericolului la care se expuneau eliminând pe D. Vernescu, dar cari nu au eşuat un minut între avantajele puterei şi onestitatea politică, nu par doritori de a recurge la expediente pentru a lua bugetul şi a diferă până la toamnă rezolvarea problemei parlamentare. Ei voesc un guvern tare, care să le permită nu să fie miniştrii, dar să opereze reformele administrative şi financiare ce urmăresc. Spre acest sfîrşit trebueşte o majoritate mai puţin fluctuantă, mai puţin la discreţiunea poftelor şi rancanelor, decât aceia pe care ar avea o în urma defecţiunii grupului Vernescu. Pentru a ajunge aci trebue, credem noi, ca şi alţii să încerce dacă pot obţine o grupare mai trainică şi mai compactă decât ar avea-o actualul minister. Această încercare, care va dovedi or posibilitatea de a deplasa orientarea politicei, or neputinţa actualului parlament de a da un guvern în afară de cel actual, poate arunca ţara într-o serie de crize şi de frământări, o poate trece de la o coaliţiune la altă coaliţiune, dar ea caută să fie făcută. Din această criză se va degaja însă un mare învăţământ, anume că este în această ţară un mănuchi de oameni cari având puterea, cari având majoritatea, s’au lepădat şi de una şi de alta îndată ce condiţiunile sub cari se folo-D. senator Mârzescu va anunţa guvernului o interpelare, zice Lupta, relativ la decretul prin care se acordă Principelui Ferdinand de Hohenzollern titlul de „Alteţă Regală, Principe de România“. Interpelarea aceasta D. Mârzescu o va face pe motiv că acest fapt este o sfruntată călcare a legei, deoarece, după cum afirmă chiar referatul preşedintelui consiliului, legea din 14 Martie 1881, prin art. 2 prevede că acest titlu nu se poate atribui decât moştenitorului direct al tronului. Dacă guvernul voia să acorde titlu de „Alteţă Regală, Principe de România" moştenitorului presumptiv, Principelui Ferdinand, trebuia să vie cu o nouă lege, căci nu printr’un simplu decret se modifică o lege. D. Antonescu, noul numit la Curtea de Casaţie, voind se depue jurământul, Curtea ’l-a refuzat. D. Antonescu s’a retras protestând. O telegramă din Iaşi, anunţă moartea lui Alexandru C. Şendrea, profesor la facultatea de drept din Bucureşti, membru în consiliul de administraţie a drumurilor de ter şi de curănd numit membru la înalta Curte de Casaţie. Regretatul Al. C. Şendrea s-a împuşcat. Căuşele nu se cunosc încă , se presupune că o boală de care suferia, l’ar fi îndemnat la acest pas desasperat. Camera şi Senatul nu au lucrat nici ieri. Şedinţa publică s’a anunţat pe Luni. Regele a vizitat azi şcoala specială de geniu şi artilerie. El a fost însoţit de D. General Baroţi. D. I. C. Brâtianu a părăsit Capitala cu trenul de ieri dimineaţă pentru a merge la Florica. D-sa a fost însoţit la gară de D. D. Moruzi şi C. Nacu. In şedinţa de ieri a Academiei Române, D. G. Bariţiu, mai întâi, a citit o dare de seamă asupra scrierei D-lui C. Torma, intitulată „despre epigrafia ceramică din Dacia şi Panonia“. D. Grigore Cobălcescu apoi, a citit şi D-sa o analiză asupra memoriului D-lui Zapalovicî, care a publicat acum de curând: O schiţă geologică asupra Carpaţilor ostiei ai Pocuţieî şi ai Maramureşului. —» — I Criza ministeriala urmează și va urma până când va sosi dezlegarea de la Berlin. D. Senator Brătăşanu a declarat ieri la Senat, că cele zise de Epoca, în privinţa discuţiunei de alaltăieri din Senat, dintre Generalul Florescu şi senatori, sunt cu totul neexacte. D. Costică Manu, fratele ministrului de resbel, adunase în jurul său ieri la Senat câţiva senatori, şi se silea din toate puterile ca să le facă politică junimistă. Cum vine vremea! Contrariu celor anunţate de eapoca, D. N. Kirilov î şi continuă colaborarea sa la ziarul Naţiunea. Duminică la ora 8 p. m. Circul Sidoli va da o representaţiune extraordinară în beneficiul D-lor N. Velescu şi G. Moceanu, profesori ai şcoalelor de gimnastică, pentru voiagiul lor la Exposiţia din Paris. Programa representaţiei va fi din cele mai alese şi pe care o poate oferi bogatul repertoriu al trupei Sidoli, cu concursul beneficianţilor. De remarcat: Prăjina Persiană, exerciţii equilibristico-gimnastice de micul Sterian, elev al tirului. Bara fixă, concurenţă gimnastică a mai multor elevi ai tirului. Danţ naţional, jucat de beneficienţi şi elevii lor în costume naţionale. La concertul ce dă azi Sâmbătă, tenorul Vasiliu, în noul palat al Ateneului, va cânta şi Doina Oltului. — I Mill I — D. Picipio, vice-consul în Constantinopol, s’a retras la pensie, iar în locul D-sale va fi înaintat un șef de biurou cl. II din ministerul de externe. Ştiri Telegrafice PARIS, 24 Martie. — Ziarele oportuniste şi cele radicale resping votul Camerei prin care s’a decis să se facă urmăriri în contra generalului Boulanger, căci ele socotesc bulangismul ca sfârşit. Celel’alte ziare cred tocmai contrariul. Journal des Débats găseşte că petiţia procurorului general în contra generalului Boulanger nu e motivată în mod serios; el zice că orice om care nu se lasă a fi rătăcit de pasiunea politică va recunoaşte că nici o probă nu s’a dat până acum în contra generalului. VIENA, 24 Martie. — „Noua Presă Liberă11' vede în crisa ministerială din România un nou semn că politica orientală rusească care fu în aparenţă aţipită în timp de câţîva ani, reia urmărirea vechilor sale ţinte. Mânia cu care presa rusească combate succesiunea la tronul României probează că Rusia nu plănueşte numai distrugerea neatârnării Bulgariei ci şi a României. Se vede da mobilisarea presei ruseşti în contra ţărilor balcanice ; după toate aparenţele, mobilisarea diplomatică merge alături cu cea d'întâi. CONSTANTINOPOL, 24 Martie. — FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 18 A- MATTHKY (Arthur Arnouldl TORTURELE AMORULUI VIII Fără să fie tocmai fățarnic el era însărcinător, dorind să cunoască toate gîndurile acelora cari ’l înconjurau și voind să intre în sufletul lor ca astfel să știe cum s’ar purta cu toții. El împingea pân ’la exageraţiune acest spirit de îngrijire pentru sine, care cădea în egoism. Pe de altă parte, Enric ii plăcea mult, admira pe domnul Guéblange; Enrieta ’i era simpatică, şi Olimpia ’i produsese o impresiune de care nu voia să’şi dea socoteala, şi care era în stare latentă. Aşadar, el fu fermecător, cochet chiar— căci nu există cochetărie decât între bărbat şi femee şi între femee şi bărbat. El simţea că prin copil va fi mai bine protegiat şi lămurit despre tot ce-l interesa în această casă aşa de ospitalieră, unde i se împlinea făgăduinţa unui paradis pămîntesc şi unde dorea să fie plăcut de toţi. Această preumblare prin vechiul oraş de provincie, urît, plicticos, cu strade strimte şi întortochiate, cu pietre colţuroase şi care n’avea nimic mai cum se cade de văzut, decât una sail două biserici de stil roman, făcu o nespusă plăcere lui Enric. . Copilul era foarte mîndru de rolul lui de călăuză şi de cicerone şi foarte linguşit de încrederea care îl punea pe jumătate în secretul aspiraţiunilor poetice ale acestui profesor pe care î l avea acum de tovarăş. Şi tocmai precum spusese mama sa, Enric lipsit de tovărăşia unei frate sau a unei surori, crescut în familie, pe care el n’o părăsea decât câteva ore pe zi pentru a se duce la şcoală, de unde se întorcea în toată graba acasă, trăia cu sufletul închis, plictisindu se grozav, suferind de această singurătate pe care afecţiunea cea mai mare a unor persoane mai în vârstă nu o poate înlocui la un copil. Nu e bine ca omul să fie singur, a zis înţelepţii din vechime. Şi cu atât mai mult nu e bine ca un copil să fie singur; copilul are nevoe de alţi copii pentru a petrece. Biton, nu era tocmai un copil, dar era destul de tînăr, destul de vioi, şi avea multe apucături copilăreşti, urmări ale educaţiunei care ’l depărta de viaţă şi de lume— cari făcură ca un fel de înţelegere mutuală să se stabilească între elev, care părea a fi mai mare de ani după cum era în realitate, şi între profesor care abia eşea după băncile şcoaleî. Ei vorbiră mult, de o grămadă de lucruri, de tot, şi nu spuseră nimic. Bitón avea aerul că vorbeşte de el însuşi, însă în realitate el voia să facă pe tânărul Guéblange a spune şi dînsa ceva Fără îndoială, cel mai bun mijloc de a ’l face să vorbească, era să’î iaude părinţii ceea ce şi făcu Bitan, pe deoparte pentru a’şî arăta recunoştinţa care era sinceră şi pe de altă parte spre a pune pe Enric în poziţie că prin respunsurile sale să’i arate situaţia familiei în care el trebuia sâ’şi petreacă un timp oare care. Aceasta ’i era foarte trebuincios pentru a putea să se facă a fi bine văzut și a nu supăra pe nimeni. — Sunt cu atât mai recunoscător tatălui dumitale de ceea ce face pentru mine cu cât văz că are mai multă încredere șinu încredinţează grija de a lucra cu d-ta scumpul meu Enric; căci astfel el se privează de plăcerea de a te instrui el însăşi, căci aceasta este o adevărată plăcere pentru dînsul. Şi nimeni n’ar fi în stare să te instruiască mai bine de cât dînsul. — Tatăl dumitale este nu numai unul dintre bărbaţii cei mai instruiţi, pe care ’î cunosc, dar este şi unul din spiritele cele mai superioare în toate privinţele luat, precum şi un suflet măreţ — Da, respunse copilul cu mîndrie, tatăl meu este un om mai presus de ceilalţi şi toţi cari sunt în contact cu dînsul îl admiră şi’i recunoaşte superioritatea. — Uite ! își zise Bitan, mă înşelasem în părerile mele. — Vorbesce de tatăl său cu un ton care n’are nimic de prefăcătorie. — Dar,— urmă copilul schimbînd tonul, și luându-șî aerul său întunecat—el nu s’a ocupat de mine nici o dată. — Ah ! ce fel ?... Cu toate astea dumneata mi pari foarte instruit pentru vîrstă dumitale. — Când tata se întoarce de la cursurile sale, este obosit... sătul de cât a învăţat... pe alţii şi nu mai are răbdare pentru a mă învăţa şi pe mine... şi apoi afară de asta, el lucrează pentru sine... voeşte să devie profesor de Facultate. Aceasta o ştiu... şi chiar sunt sigur că va ajunge. Dar atunci cine s’a ocupat de dumneata. — Mama!... — Doamna mama dumitale ?... — Da, afară de aste două luni din urmă de când am intrat extern în colegiu, nu am eşit de loc din casă... mama m’a învăţat şi puţină istorie, şi geografie. Aşa că, intriu cînd am intrat în colegiu eram dintre cei din urmă... Eram mult mai prejos de camarazi mei de școală și aceasta supăra foarte tare pe tatăl meu— zise Enric cu un fel de amărăciune.— Dar era nedrept; nu era greșala mea. — Cu toate astea astăzi ești între cei d’întâi, mi se pare. — Da... atunci eram umilit... și am făcut sforțări grozave... căci am memorie bună și învăț lesne. — După cât se pare, adori pe mama d-tale. — Oh! da... o ador... Este aşa de bună.... şi mă iubeşte aşa de mult .. Eu sunt aceea ce dînsa iubeşte mai mult în lume... şi eu la rîndul meu aşi face tot pentru dînsa... aşi da... aşi da chiar viaţa mea... şi apoi acela care iubeşte pe mama nu mă iubeşte nici pe mine !— urmă el cu aprindere. — Oh! să nu te îndoeşti de lucrul acesta, zise iute Bitan.— Este cu neputinţă să vezi pe Dna Guéblange şi să n’o iubeşti.. Pare a fi aşa de simplă şi aşa de dulce... Este una din rarile femei ce se găsesc... Este de ajuns numai o privire pentru a o judeca ce este.— dacă aşi fi avut eu o astfel de mumă ce schimbare ar fi fost în viaţa mea !.. aşi fi fost acum cu totul altceva !... Se făcu o mică tăcere. Domnişoara mătuşa dumitale... domnişoara, Olimpia mi se pare c’o chiamă.. pare a fi persoană foarte simpatică... Se vede într’însa un fel de liniște visătoare... ceva languros. . cu momente de veselie copilărească... Trebuie să te iubească mult și dînsa... ca și cum ți-ar fi o soră mai mare... N’am nevoe ca dînsa să se ocupe de mine! respunse Enric, cu o voce seacă. ’Mie destul mama! — Fără îndoială... nici nu mai e vorbă... Eu nu,vream să zic asta.— Este mult timp de când locuește cu dumneavoastră !.. — Da... mult timp! — Ce, părinții săi nu mai trăesc ? (Va urma)