Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-13 / nr. 418

ANUL II.—No. 418 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE IXCEP LX 1 SI 15 XL* FIB-CiUKI LUNI 81 8K PLXTESC TOT-DRXUNX INXINTS In Bucuresel la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date poștale. Un an In țarA 30 lei. In streinetate 50 Sese luni „ 16 „ „ „ 25 Trei luni , 8 , , „ 13 I»A PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kloşeul No. 141, Bou­levard de Capucines;la kloşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kloş­­eul No. 19, Boulevard St-Dermain HAHUSORISBLB NtJ SB tnAPOIAZA e­diţia al doua Să te feresc!, Române! de cuit străin în casă. ADMINISTRAŢIA: Strada Nouă, 6. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri. SAMBATA 13 IANUARIE 1890. Numarul 10 Bani ANUNCIURILE DIS BUCUUE8CI SE PRIMESC LX XSSUKIS­­TEX’JIK |I LA „AGESţlA HXTA8“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,30 b. linia h­r­m..........1.­1­ . Inserţiunile şi Reclamele 2 iei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. OH4 'ft' nm­wr— REDACȚIA : StTMdL%^Ton­a,,0. RADICALULUI DE LA „LUPTA“ ---------------------------------------------------­Uneltirile Angliei -----------------------(Mah£)----------------------­PRIMUL HAP ----------------------------------------------------­Ch. Panu ---------------------------------­------------------­REPUBLICA ROMANA ---------------------------■'Cr?QcQ/y^--------------------------­Guvernul rus și nemții --------------­----------------------------------­VOEVODUL ȚIGANILOR ----------------------------*'-gY'cV*---------­------ --------­Politica la Iași "uneltirile anglie! ------------------------UtMVR--------------------­REALITAT! București 12 Ianuarie. Radicalului de la „Lupta“ D. G. Panu s-a supărat pe noi. D-sa ne acuză că ne legăm de densul pentru că nu a îmbrățişat cu căldură cauza republicană. Unde a văzut D. Panu una ca aceasta? II desfidem să n­e arate un singur rînd in care îi cerem concursul în campania pe care am ntreprins’o.­­ Așa dar, D-sa se luptă ca Don Quisotte contra morilor de vînt. Și știți pentru ce? Fiind­că se preface că nu știe cauza pentru care ne am legat de dînsul. Cauza nu este nici de cum ose­birea de opiniunî sau lipsa de căl­dură pentru cauza republicană, ci atitudinea in duo­­perl pe care a adoptat’o Lupta de cât­va timp. D. Panu o știe bine, dar pe semne că nu’l convine să puie cestiunea pe acest terim; de aceea D-sa apucă o cale piezișă, şi caută a ne lovi relevând contradicţiunea între ideia noastră primitivă a Domnului Pământean şi ideile re­publicane pe cari le susţinem astă­zi şi punend ast­fel în suspiciune sin­ceritatea republicanismului nostru. Din fericire avem o paveza con­tra unor asemenea atacuri; ea con­stă în francheţa cu care am espli­­cat schimbarea atitudinei noastre. Iată cum ne-am esprimat în această privinţă în numărul nos­tru din 14 Decembrie 1889 : Primul argument ce are să ni se opue, va fi de sigur contradicţiunea între atitu­dinea noastră republicană de astă­zi şi ideile de Domnie pământeană pe cari le-am sus­ţinut de la apariţiunea ziarului nostru. Ni se va zice : „Până acum aţi fost pentru resturnarea Domniei streine, şi înlocuirea ei cu Domna pământeană, cum veniţi astă­zi să vă schim­baţi de o dată şi să susţineţi o altă formă de guvernământ ?" Suntem datori a da o explicaţiune citito­rilor noştri ! După ce am explicat că pro­gramul nostru se compunea din­­tr’o parte negativă, aceea a res­­turnărei Dinastiei străine şi din alta afirmativă, aceea a înlocuire! ei prin Domnia pămenteană elec­tivă (nu prin Dinastie pămenteană, cum zice Domnul Panu), am măr­turisit francamente că, în privinţa punctului al douilea am întîmpinat obiecţiuni temeinice şi ne-am con­vins că ideia Domniei pamentene şi elective nu este împărtăşită, pre­cum credeam, de marea majori­tate a Ţarei, şi am urmat ast­fel: După cât­va timp, ne-am convins că cea mai mare parte din acei cari sunt pentru resturnarea Domniei Străine, nu voesc să revenim la un reg­e pământean sub formă monarchică, ci preferă înlocuirea Dinastiei Străine prin Republica română. In faţa acestui curent pe care am avut prilej sâ'l constatăm intr’un mod netăgăduit, ne-am crezut datori a nu mai lăsa nici o îndoială în privinţa intenţiunelor noastre şi a jertfi ideia monarchică pe altarul binelui comun. O putem face cu atât mai uşor cu cât n’am reprezentat nici o dată vr’o aspirapune personală, ci o idee pe care numai Ţara pu­tea s’o desâvârşască alegând dintre fiii săi pe cel mai destoinic a conduce destinele sale. Aşa dar nimeni nu este în drept a suspecta intenţiunile noastre căci nu avem nimic de ascuns şi n’am ascuns nimic. Dar D. Panu zice că am fost pentru candidatura la Domnie a fiului lui Cuza Vodă. Să ne arate un singur rînd care dovedeşte această aserţiune. Mai mult încă , am răspuns de la început la această presupunere. La 1 9 August, câte­va zile după apariţiunea Adevărului, într’un arti­col întitulat Cuzismul nostru, scriam: Cât pentru noi, puţin ne pasă de numele alesului de mâine; noi nu facem politică personală ci politică românească; ne e dar destul să ştim că va fi de neamul nostru, de legea noastră şi că in pieptul său, va bate o inimă română. Daca se înţelege deci prin cuzism nu ştim ce fel de revendicaţii ridicole sau de preten­­ţiuni la un drept divin imaginar, dacă pro­­tivnicii noştri ar voi să facă din nou apâră­­torii acestei idei absurde că o ţară se moş­teneşte ca un nume şi o avere, atunci pro­testăm în mod energic contra acestei impu­tări calomnioase Dar dacă prin cuzism se înţelege a nu recunoaşte altă suveranitate de cât aceia a sufragiului universal procla­mată de Cuza-Vodă şi înaintea căruia fiul său s’a închinat prin o scrisoare publică, dacă prin cuzism se înţelege a proclama ne­încetat marele princip că ţara trebuie să fie a pământenilor şi d’a nu avea altă ţintă a­­tât în politica internă ca şi in cea externă de­cât neatîrnarea neamului românesc, atunci o spunem sus şi tare, suntem cuzişti. Da ! ne fălim cu cuzismul nostru care este identic cu românismul. El va creşte neînce­tat, căci are rădăcini puternice în iubirea Poporului şi va veni timpul când străinis­mul ce se încearcă a se împlânta pe pământul strămoşesc, va fi spulberat ca pleava in vânt. Se vede clar într’un mod netă­găduit că imputările D-nuluî Panu în ce priveşte punerea unui can­didat la Domnie şi contradicţiunea noastră, sunt cu totul neînteme­iate. Nu ne-am contrazis ci am modificat cu francheță o parte din programul nostru, conformându-ne curentului opiniunei publice. Ce voește dar Domnul Panu să probeze ? Că a fost republican înainte de noi? Atât mai bine, noi nu ne supărăm de aceasta, nici nu reclamăm paternitatea ideei re­publicane în România. Nu suntem dintre acei cari au pretenţiunea de a crea curente, nici nu pretindem, ca alţii, să a­­vem monopolul ideilor înaintate. Suntem nişte modeşti luptători cari urmăm calea noastră, fără a cere nimic nimănui, nici măcar D-luî Panu. Ii lăsăm D-sale rolul de a se pune în capul mişcărilor sociale, liberale, radicale, socialiste şi chiar republicane dacă pofteşte. Dar să nu crează Domnul Panu că poate să’şi permită ori­ce evo­­luţiune fără ca noi să avem drep­tul de a’l urmări, de a aprecia e­­voluţiunea şi de a o discuta după cum credem. Dacă e vorba de o sarcină pe­nibilă, avem şi noi una de înde­plinit, aceea de a zice D-lui Panu unele adevăruri. Şi noi vom expe­dia treaba repede şi cât se poate de scurt. N’am fi făcut’o dacă D-l Panu s’ar fi mărginit a discuta intr’un mod obiectiv şi n’ar fi sfîrşit arti­colul pe care ni l’a adresat prin rîndurile următoare : Noi credem că publicul ar avea dreptul să înceapă a se îndoi şi de convingerile noas­tre Îndată ce ne-ar vedea asociaţi cu oameni a căror convingeri sunt foarte, foarte bănuite, pe drept sau pe nedrept. Iată ce avem de zis republicanilor de la Adevărul. La asemenea insinuaţiuni res­­pundem că n’am cerut nici o dată concursul nici asociaţiunea D-lui Panu. Liber este D-sa să crează sau să nu crează în republicanis­mul nostru, dar când e vorba de bănueli politice, apoi ce ar zice , deputatul colegiului al II de Iaşi, dacă am bănui la rindul nostru pe acela care, după ce a fost intimul prefectului colectivist Dim. Pruncu, a redactat ziare susţinute din bani trimişi de ministrul Conta, a fost şef de cabinet al ministerului de interne sub Ioan Brătianu, în urmă a devenit aprigul adversar al co­lectiviştilor, anti-dinastic înfocat şi astă­zi sfătueşte pe amicii săi po­litici de la Iaşi a vota pentru can­didatul junimist şi palatist ? Precum Domnul Panu are lipsa de politeţă de a ne zice că nu ia in serios republicanismul nostru, şi noi am fi dar in­­drept a’l zice că, faţă cu voiagiul seu de la brătia­­nism la radicalism şi de la radica­lism la junimism, nu luăm de loc In serios tiradele sale radicale. Dar, nu o facem, căci, odată a­­lunecat pe nenorocitul tărâm al personalităţilor, nu ştii unde te o­­preşti şi n’am voi ca discuţiile in­tre ziariştii români să apuce pe a­­cest povârniş. S. I TELEGRAME PARIS, 11 Ianuarie.­—Buletinul de­ceselor din săptămâna trecută dă­tit’la 1493. Ba era de 2078 săptămâna pre­cedentă. PETERSBURG, 11 Ianuarie. — Din cauza morţei Ducelui D’Aosta, Curtea a luat, din ordinu d; ijfcnulul,­ doliul pen­tru 7 zile. BUDAPESTA, 11 Ianuarie.—Minis­trul de comerţ, a depus la Cameră un proiect de lege de recensământ al po­pulaţiei ce trebuie făcut în 1890. CONSTANTINOPOL, 11 Ianuarie.­­Levant Herald, declară că e autorizat a desminţi în chipul cel mai formal aser­ţiunile ziarelor Times şi Temps în pri­vinţa unui pretins demers al baronului Calice pe lângă Poartă, spre a face să se trimeată Şakir-Paşa in Bulgaria. Con­­versațiunea ce ambasadorul Austro-Un­­gariei ar fi avut-o cu marele­ Vizir, e o curată născocire. merei, lipseşte D. Nucşoreanu cu toţi colegii săi de la Mehedinţi; iar dintre cei cari sufer vecinie de influenţa lui Morfeu, nu se vede, D. Mateescu de la Buzău şi alte tipuri simandicoase. Camera e tristă şi plictisită din pri­ma zi. * * * După o aşteptare îndelungată, căci Camera s’a complectat cu greu­, preşe­dintele deschide şedinţa anunţând că, de­şi raportul comisiunei de informaţiuni e depus de la 16 Decembre, de­şi s’au împărţit deputaţilor şi anexele, totuşi trebue fixată ziua în care se va discuta raportul, căci anexele trebue aduse la cunoştinţa foştilor miniştri învinovăţiţi. După un tumult slab, Camera adoptă propunerea D-lui Gr. Triandafil, care a cerut să se discute Miercuri. Se mai amână şi legea pentru desfi­inţarea licenţelor, de­oare­ce guvernul nu prea o agrează. * * * In fine, se ajunge la legea contra cu­mulului. Junimiştii, prin însu’şi D. Carp, fac o propagandă nebună în contra acestei legi; concentraţii tac chitic, căci ni­meni n’a uitat angajamentele D-lui Al. Lahovary. După câte­va discursuri de calibrul Chrissenghy, Arion, Voinov şi după ce D-nui M. Kogălnicean­u şi N. Nicorescu cer ca legea să se voteze aşa păcătoasă cum este, se iau în consideraţie amen­damentele Senatului. Urmează apoi — lucru nelipsit — o discuţiune în chestiune de regulament, in care D. Panu are dreptate şi legea se votează cu iuţeala fulgerului, fără vreo schimbare. Opoziţia e veselă că a făcut pe gu­vern să înghită în prima zi un hap ne­plăcut ; guvernul crede că opoziţia a în­ghiţit hapul, căci legea e păcătoasă; noi credem însă că ţara a înghiţit încă un hap dintre acelea cu care partidele dinastice monarchice o îndoapă de a­­tâta vreme. Ţara a voit o lege contra cumulu­ul, partidele actuale, într’un comun acord, — căci guvernul nu s’a opus — i-au dat un moft, cu care să’i astupe glasul. Ce vrei, fericirile sistemului monar­­chic-constituțional­ concentrat. GH.TEANU D. Alex. Lefter­iu, a venit eri la redacţia acestui ziar, şi ’mi-a do­vedit cu scriptele administraţiei că „Lupta“ nu s’a folosit din anunciul Regie monopolului tutunurilor de cât cu mica sumă de cincî-zeci lei. De­şi D. Lefteriu nu a putut tăgădui că anunciul nu s’a trimis de Regie „Agenţiei Havas“ ci zia­rului „Lupta“, totuşi mă grăbesc a trimite D-lui Gh. Panu, regretele mele că am putut bănui că, prin atitudinea sa politică, ar urmări un folos material. A. V. B. CRONICA PARLAMENTARA Primul hap­ tar se întâmplă ca ordinea zilei în Cameră să fie aşa de importantă ca cea de ieri şi tot atât de rar este ca, atunci când sunt la ordinea zilei chestiuni a­­tât de importante, să lipsească atâţia deputaţi câţi au lipsit ieri de la şedinţă. Dacă însă aceste lucruri sunt rare în Camera actuală, apoi foarte des se întâmplă ca, din trei chestiuni princi­pale la ordinea zilei, să iasă un moft. Aşa s-a întâmplat ieri, când la ordi­nea zilei era darea în judecată, legea licenţelor şi legea contra cumulului. * * '-­ Aspectul general al Camerei era trist, abătut, bolnăvicios. Cei mai mulţi deputaţi se plâng unii altora că în tot timpul vacanţei au fost siliţi să stea în pat. Mulţi sufer şi acum şi numai disci­plina de partid (?) i-a putut aduce. Boala tuturor e influenţa, dar influ­enţa şefilor a avut asupra multora mai multă putere de­cât boala cu acelaşi nume. Dintre deputaţii cari dau viaţă la­ D. Gladstone si Portugalia CHESTER, 11 Ianuarie.—Intr’o în­trunire electorală D. Gladstone a stăruit asupra obligațiune! pentru Engliterade a protegia pe Portugalia care este o alia­tă veche. Oratorul a blamat în urmă pe Turcia pentru opresiunea ce o exer­cită asupra Cretei și a Armeniei. Guvernul rus şi nemţii VIENA, 11 Ianuarie.--După niste ştiri trimise din Varşovia Coresponden­ţei politice, se pregătesc mici expulsări de supuşi germani. Persoanele lovite­­ar fi mai cu seamă, industriaşi şi proprie­tari. Guvernatorul Poloniei, general Gur­ko, ar fi cerut de la şefii diferitelor gu­­vernamente liste de persoanele de națio­nalitate germană care aparțin celor două categorii indicate. Politica la Iaşi Primim de la D. Nicu Ceaur Aslan, următoarea scrisoare pe care ne grăbim cu plăcere a o publica: D-lui Redactor al ziarului Adevărul, Iaşi, 10 Ianuarie 1890. Primesc sub plic un număr al ziaru­lui Lupta din 8 şi 9 a curentei, care pe pagina I conţine o pretinsă dare de seamă în întrunirea comitetului liberali­lor disidenţi din Iaşi, ţinută în 4 a ca­renţei la mine, întreagă acea dare de seamă nu este de cât o ţesătură de neadevăruri, prin­tre care s’a presărat şi câte un adevăr pe ici pe colo. Din 62 de membri de ai comitetului central cu vr’o 40 răspunsese la apel, iar din rest unii erau absenţi din oraş, iar alţii bolnavi. Cel întâi, care a luat cuvîntul a fost D. Mârzescu care prezida întrunirea, iar nu ea. Din­­străinii comitetului nu era de­cât D. Eugen Ghica Comănişteanu, care prânzise la mine și care o’ i ,u­­ita mea ne-a făcut plăcerea is­cuțiune. Intențiunea mea nu es'.e­­ *v. jjt mite vr’o contra dare de ea ve relata în ameauntele suie j ^ rezultatul desbaterilor. Nu suntem de acel ca :in‘f ■ (je sgomot pentru a face a crede că* n. Nu me pot însă opri «l- r ' , ?a mai formală desminţire c­o­respondent al Luptei atâ i , : a cuvintelor ce el pune în , cât şi în privinţa opiniui lor, , a unor anume chestiuni. Aşa, între altele, este i­n ea, sau altul cine­va ne­gat în chestiunea dârei u­­s ministerului I. C. Brătian Incidentul despre contr­­­u în privirea membrilor ce sost nire, nu este, ca şi rest d­ -.at o pură născocire ,a acelui respondent. Se vede că acel nostim domn ignorazâ că atât prefectul actual al poliţiei cât şi prefectul judeţului Iaşilor, au for.”­* un timp parte din acest comitet, şi­­că el prin urmare cunosc foarte bine toate persoanele din care el se compune, prin urmare de ce un control al poliţiei­? A fost în adevăr vorba şi de infien­­ţiunea mea de a mă retrage din Parla­ment, însă pe nici unul din motivele indicate de corespondent. Nu este unul din oratorii de la acea întrunire care să nu fie în drept de a crede că corespondentul în chestiune nu a căutat de­cât de a ride de cititorii Luptei făcând acea grotescă dare de seamă. Titlul ei deja este un adevărat Juvaer înprumutat bogatului repertoriu al co­legului nostru, glumeţul D. Nucşoreanu. Lupta, ca şi corespondentul său par, nici chiar a’şi da seamă că cuvîntul de luti ral în gura D-lui Nucşoreanu, şi întrebuinţat de el la purtarea acelora pe care acel cuvînt ’l viza, era poate de o apicaţiune corectă; este evident că acei ce bat laturele, mânjind cu coa­tele lor roase zidul unui partid politic când zidul altuia, că acei ce in faţă spun una şi în dos fac alta ; acei car­ în cre­dinţă şi în protestări sgomotoase par a fi decişi de a fi opozanţi, iar în reali-­­tate nu sunt de­cât guvernamentali de specia cea mai comodă. O! înţeleg că pentru asemenea politician­ cuvîntul de laterali se află o minunată aplicaţiune, căci în definitiv expresunea întrebuin­ţată de D. Nucşoreanu coprindea în sine definiţiunea unei stări sufleteşti repren­­sibile, şi mai înainte de toate­ acea ex­­presiune trebuia să se raporte la o pur­tare condemnabilă. A vorbi însă de lateralism faţă cu liberalii disidenţi din Iaşi, şi mai ales a persista în întrebuinţarea acelui cu­vînt, este a da probă sau de ignoranţa faptelor sau de ignoranţa în materie de interpretare a sensului unui cuvînt. , Liberalii disidenţi din Iaşi au lucrat tot­dea­una făţiş fără ascunsuri. Portul le-a fost cum vorba, şi vorba le-a­ fost cum portul, şi desfid să mi se desemne vre­unul din ei care să fi mâncat din două blide, această meserie o fac alţii, iar nu liberalii disidenţi din Iaşi. Atât pentru astă dată. Primiţi, vă rog. D-le Redactor, asigu­rarea prea distinsei mele considerațiuni. N. Ceaur Aslan. Republica Română (Urmare) II Republica este de preferit pentru noi Românii, ea ni se impune din cauza avantajelor multiple ce are asupra formei de guvernământ mo­­narchice. Aceste avantaje ne par a fi de patru categorii : 1. Concretizarea prin legi și aplica­rea în fapt, a principiilor liberale pro­clamate prin Constituţiunea ce avem. — Constituţia, prin art. 31, proclamă suveranitatea naţională, spunând că toate puterile emană de la naţiune. Pentru ca această dispoziţiune a Con­­stituţiunei să fie o realitate, să devie concretă, ea a cerut mai departe legi pentru descentralizarea administrativă, pentru organizarea putere! judiciare etc. Ei bine ! aceste legi nu s’au făcut pen­tru că autonomia comunală și magistra­tura electivă sunt lucruri cu care regi­mul monarchic nu se poate împăca. — Art. 13 garantează Uibcitatea divali­dă. și tr.-Pî

Next