Adevěrul, aprilie 1890 (Anul 2, nr. 484-506)
1890-04-08 / nr. 488
ANUL IL—No. 488 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA SI IS ALS FIECjRII LUNI SI 8E PLATSSC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucuresei la casa Administrației Din Județe gi Streinetate prin mandate postate. Un an în țară 30 lei, în streinetate 50 Rese luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 £,A PARIS ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Boulevard de Capuennes;la kioşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioşeul No. 19, Boulevard St.-Germain, «AUSUSCRISELE ÎÎD SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA Să te feresc!, Roraâue! de eu in strein în casă, administrativ.: stradaivouS,6! Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri. DUMINICA 8 APRILIE 1890. Numerul 10 Bani ANUNCTURILE BIN BUCURESCI SE PRISZSC LA TES r. K •*) LA „ADENIA «ATAȘDin Judeţe direct la administraţie. Anunsiuri, pag. IV............0,30 b. linia „ m..........i,~i. . Inserţiunile şi Reclamele t îel riadul Din Paris, la Agenţia Havan, 8 Place •!* la Bourse, precum şi sucursalele «I Din Streinetate, antiviciurne a* primase direct la admiiustraţie şi i& toate oficiile de publicitate. UK NTIWEB VECSIO ---------------------------------Hsaw —--------------------------- LIBERALII ---------~--------—---------------------------------Serbarea de 1 Mai — «yg/D^v- REGELE LA BISERICA -----------------------------------------------------Espisie adeverata a csstiinei Msericei eline Aia Silii -'-LoC'cM'»*----------------DIDIUM Tipografia cartilor bisericeşti rCBETTINA. -----------------------ifi£)crati*-----------------------RĂBOJUL SAU CHERTICUL Bucureşti 7 Aprilie LIBERALII III. Faţă cu chestia ţărănească ne vine foarte greu să amestecăm pe toţi liberalii la un loc. In judecata noastră se amestecă simţimîntul de simpatie, pe care atâta timp ’l-am avut pentru D. Dimitrie Brătianu şi partizanii săi şi ne îndeamnă să împărţim sentinţa in două : să clasificăm pe colectiviştii D-lui Ion Brătianu cu mult în urma conservatorilor şi pe foştii disidenţi să-i socotim între iubitorii de ţărani. Oricât am dori să urmăm acestei porniri a inimei, raţiunea nu ne lasă. Dacă în grupul D lui Dimitrie Brătianu sunt amici sinceri ai ţăranului, cum este D. Nicolae Vrăbiescu, ale cărui articole în chestia ţărănească au dat de furcă reacţionarilor, sunt însă în majoritate oameni ca D. Valerian Ursianu şi alţii, cari rămân cu mult pe cei mai înapoiaţi conservatori. Şi apoi, când s’a făcut o unire ca cea de acum, cele câteva picături democratice, din rîndurile disidenţilor, s’au confundat în oceanul colectivist, care nu le va lăsa să iasă la suprafaţă. Prin urmare, nu facem nici o deosebire între cei ce azi formează un singur tot, nedespărţit, în care nuanţa colectivistă dă tonul. In asemenea condiţiune, ar fi o naivitate din partea noastră dacă am căuta care sunt ideile, care este programul liberalilor faţă cu chestia ţărănească. Ar fi o naivitate, căci trebue să se convingă ori-cine, o dată pentru totd’auna, că liberalii, atât prin origina, prin educaţia cât şi prin temperamentul lor nu sunt oameni de idei, de programe cu răceală chibzuite şi cu maturitate alcătuite. Nimic nu le e mai nesuferit decât discuţiile academice, nepasionate ; nimic nu intră mai puţin în caracterul lor decât cercetările lungi, obositoare şi impunătoare de jertfe. Liberalii sunt oamenii faptelor, ai pornirilor spontanee şi, dacă ar fi toţi oameni cinstiţi, această însuşire a lor ar fi folositoare poate pentru Ţară. Deci, în chestia ţăranilor, trebue să vedem la ce soluţiuni ne putem aştepta de la liberali după pornirile lor anterioare, după promisiunile lor de acum. Pe timpul răscoalei ţăranilor, toată lumea ştie, că mare parte dintre liberali s’a manifestat cu atâta duşmănie pentru bieţii ţărani, încât însuşi guvernul junimist a rămas uimit. Ne aducem aminte de o şedinţă a Senatului, care atunci era încă cel colectivist, când partizanii D-lui Ion Brătianu au făcut un apel desnădăjduit la guvernul junimist, ca să extermine pe toţi ţăranii răsculaţi pe moşiile acestor liberali. Oameni, cari în toată viaţa lor parlamentară sub regimul colectivist, nu deschiseseră gura şi se mulţumeauă numai să voteze, în acea şedinţă au căpătat glas şi au ţinut discursuri pline de focul cel mai reacţionar, au scos accente desnădăjduite pentru a cere de la guvern toată rigoarea. Intre aceştia, nu este rău să cităm pe D. Stancu Becheanu, marele comerciant şi proprietar din Bucureşti, ale cărui discursuri parlamentare se mărginesc la acela contra ţăranilor. Dar D. N. Fleva, marele tribun al poporului? A pomenit cineva discursuri mai reacţionare de cât cele ţinute de D-sa arendaşilor şi proprietarilor din Ilfov ? N’am sfirşi, dacă am voi să pomenim de toţi aceia dintre colectivişti, cari s’au ilustrat prin barbaria lor faţă cu ţăranii. Să pomenim de Kiriţopol, care înjuga ţăranii la plug ? Mai bine trecem înainte. Liberalii aşadar, prin instinctul lor de burtă-verde sunt duşmani ai ţăranilor. Aceasta după exemplele din trecut. Pentru ca să vedem ce promit în viitor liberalii uniţi, cităm câteva rinduri din manifestul lor. .... Ne rostim însă în mod hotârîtor în contra utopiilor şi făgăduielilor vagi, cari nu fac decât a deştepta pofte ce nu se pot realiza. Bazele reformelor din lăuntru sunt aşezate. Misiunea noastră este clar de a înlătura pericolele ce le ameninţă, etc... Aceste două citaţiuni sunt destul de elocvente pentru ca să lumineze pe cititori şi fără comentariile noastre. Burtăverzimea, parveniţii, oamenii cari au în loc de inimă un boţ de argint şi în loc de creere un teanc cu bancnote îndrăznesc să numească utopii ceia ce mintea lor nu poate pătrunde şi declară resboia tuturor ideilor mari şi frumoase ale veacului. Ne trebue mai mult oare? Nu este acest mod de a vedea al liberalilor egal cu modul cum au lucrat până acum? Când democraţia română va veni într’o falangă puternică, pentru a propune de pildă votul universal sau altă reformă mare, burtă-verzimea Îngustă la minte va striga: utopie! şi liberalii neputincioşi se vor opune din toate puterile (?) lor la realizarea acelei reforme. „ Bazele reformelor din lăuntru sunt aşezate“, pretind liberalii, şi încă aşezate pentru vecii vecilor. Prin urmare, ei se vor opune la orice lărgire a bazelor acelor reforme. Ei bine, ce poate aştepta poporul de la nişte oameni cari declară categoric că vor să se pue în curmezişul drumului spre un viitor mai bun şi că vor combate orice ideie nouă? In orice caz nimic bun. De aceia, noi nu vedem care ar putea să fie calitatea atrăgătoare, care să facă pe oamenii de treabă să mai urmeze pe liberali şi nici nu credem că mai e nevoe să dăm atenţiune celorlalte fraze din manifestul liberalilor. Liberalismul e pe moarte, căci nu reprezintă poporul, ci numai o castă ce se duce. Veritas. - ----- TELEGRAME VIENA, 6 Aprilie. — O scrisoare din Petersburg adresată Corespondenţei Politice asigură că manevrele ruseşti la cari va asista împeratul Wilhelm se vor face intre Petersburg și Narva lângă golful Finlandei. Puntul de plecare ar fi Krasnoe-Selo. împăratul Germaniei ar veni cu tactul Hohenzollern la Peterhof. El ar fi salutat în portul Krasnoe-Selo de către escadra baltică. PETERSBURG, 0 Aprilie. Prinţul de Neapole e aşteptat la 17 Mai. MARSILIA, 6 Aprilie. — D- Carnot a părăsit la amiazi oraşul mergând la La Ciotal; el a fost foarte mult aclamat de populaţiune. Vremea s’a mai îmbunătăţit.PARIS, G Aprilie. — Stanley a sosit. PARIS, G Aprilie. — Sindicatul presei a decis să protesteze în potriva expulzării jurnaliştilor din Italia. BERLIN, 6 Aprilie. — Camera Deputaţilor. D. Windhorst cerând amănunte în privinţa numărului concesiuni£ lor de stabilimente acordate catolicilor, asupra supraveghierei confesionale în siate și asupra admiterilor în ordinele eclesiastice, ministrul cultelor a declarat că nu poate satisface această cerere. Regele la Biserică Lipsa de spahiu m’a împiedecat de a releva lectorilor meî un fapt, care s’a petrecut a doua zi de Paşti şi al cărui erou este Marele Căpitan. Voiu arăta deci acum cele întâmplate Lunea trecută, aşa cum mi le-a povestit un martor ocular, un cetăţean în care am cea mai desăvârşită încredere. Luni dimineaţa, Regele s’a dus la biserica Domniţa Bălaşa pentru a asista la serviciul religios. In alte vremuri, când Domnitorul Sfetei se ducea la biserică, toată floarea populaţiunei ţinea să’L înconjoare. De astă dată, cu toate că biserica Domniţa Bălaşa e foarte mică, prezenţa Regelui a făcut ca ea să fie goală, deşi era a doua zi de Paşti, când toţi creştinii aleargă pentru a asculta Sf. Liturghie. Stranele din dreapta şi din stânga erau neocupate, în mijloc stătea colonelul Algiu, iar la uşe erau câteva persoane dintre acele ce nu fac parte din high-life, venite de curiozitate. Vezend efectul reu ce-l produsese asupra M. Sale golul, D. Prefect al poliţiei a ales dintre persoanele de la uşă pe doamnele cele mai curăţel îmbrăcate şi le-a aşezat în stranele din faţa celei regale. Ceea ce este nostim în această umplutură polițienească, este că unele din acele doamne erau evreice, venite numai de curiozitate la biserică. Mai am nevoie să adaug ceva ? Nu cred. „Marele Căpitan“ a ajuns eroul unor farse de cel mai rău gust. Argus. Serbarea de 1 Main VIENA, 6 Aprilie. — O circulară adresată de către guvernatorul Austriei de Jos suprefecţilor, le ordonă să nu permită nelucrarea la 1 Main a lucrătorilor cari nu vor fi obţinut autorizaţia patronilor lor. Lucrătorii cari nu s’ar supune acestei disposiţiuni ar cădea sub rigorile legii şi eventualminte chiar daţi afară din atelierele lor. Circulara adaogă că guvernul speră că cea mai mare parte din patroni vor da voe lucrătorilor să nu lucreze la 1 Main. Guvernatorul ameninţă cu cele mai mari asprimi ale legii pe toţi făptuitorii de desordine şi face apel la bunul simţ al lucrătorilor. ^BERLIN, 6 Aprilie.—Se asigură că guvernul prusian a decretat toate măsurile trebuincioase pentru a protegia în contra oricărei presiuni pe lucrătorii cari ar voi să lucreze la 1 Main. BUDAPESTA, 6 Aprilie. —Prefectul de poliţie a oprit orice procesiune şi orice cortegiu pentru 1 Main. Lucrătorii vor putea cu toate astea să se adune într’un loc ce se va hotărî de către autorităţile oraşului, dar cu condiţiunea ca să pornească în grupuri mici. Tipografia Cărţilor Bisericeşti In lunele trecute presa din Capitală ’şi luase oare cum angajamentul d’a arăta că la această tipografie, pusă sub controlul Sf. Sinod, s’ar petrece lucruri nu tocmai curate. Că era sau nu în drept a o face, nu’mî este în putinţă a susţinea, de oare ce n’am putut avea şi nici nu am dreptul a trece pragul acelei tipografii în scopul unui control. Scopul meu pentru moment este a arăta lectorilor, ceea ce însăşi redacţia ziarului Biserica ortodoxă Română în No. XII din Martie a. c. a arătat lectorilor săi. Este vorba de a ne da seama în un mod cu totul obiectiv de ceea ce se face acolo, pentru a se şti la nevoe. In adevăr, după obiceiu, numitul ziar şi de data aceasta la finele anului voeşte să ’şi arate activitatea sa. De aceea, la finele numărului XII anul XIII ne dă o Tabelă de materiile tipărite în anul 1889 — 90. Nu voiu lua bucăţile tipărite, cari nu au eşit din condeiul membrilor de redacţiune, căci pentru acelea se consideră numai tiparul, dar mă voiu mărgini numai la acelea ce sunt plătite din budgetul tipografiei. Şi mai înainte trebue să spun că redacţiunea ziarului este încredinţată la 3 membri, plătiţi cu câte 300 lei pe lună: P. S. Arhiereu Inocenţiu Ploeşteanu ca preşedinte şi P. S. Arhiereu Timuş Pitişteanu cu D. Erbiceanu, ca membri. Cât pentru direcţia lucrărilor atelierului se mai plăteşte lunar 200 lei. Cu alte cuvinte, pentru singura redacţie a ziarului se plăteşte anual 10.800 Iei. In schimb ce ne dă? Să lăsăm să vorbească redacţia. P. S. Arh. Inocenţie M. Ploeşteanu în timp de un an a publicat în ziar vreo 30 pagine de tipar, care chiar de ar fi originale, ceea ce nu este, totuşi sunt enorm plătite. In adevăr, dacă calculăm exact plata acestor 30 pagine, ne convingem că s’a plătit pentru o pagină de 30 rânduri 120 lei, ceeace ne ar da pentru fiecare rînd 4 lei. Cu aceste cifre, pe care le poate calcula orî-cine, după bugetul Tipografiei şi în raport cu munca de redacţie din menţionata tabelă de materie, vede orî-cine că se ajunge la un resultat care întrece cu mult orice articol de la oroare alt ziar. Acest rezultat exorbitant, pune pe gânduri pe orice om de bine. Să trecem la cel d’al 2-lea redactor, P. S. Timuş. Aci lucrurile se schimbă şi proporţiunile muncei cu ale plăţei devin în aşa raport ca între cer şi pămînt. P. S. membru V-4 în un an de zile 10 pagine din Sfaturi pentru studiul Stei Scripturi pentru care a primit iarăşi 3600 lei, ceea ce ne dă 360 lei pagina, sau 12 lei rândul. Singur cel de al Ill-lea D. C. Erbiceanu a tipărit, în comparaţiune cu ceîl’alţi doi tovarăşi de muncă, mai mult, aşa că deocamdată mă opresc aci cu cercetarea aceasta. Dacă deci s’a lucrat aşa puţin, mulţi s’ar pune pe terenul puţin, dar face. In privinţa aceasta, fără a adăoga mai mult, voiu afirma că materialul dat spre publicare este atât cât o traducere, ba pot zice traducere adevărată, cum voi avea ocazia a arăta altădată. Este apoi această traducere folositoare? De la început declar că este departe de a fi la înălţimea unor studii ce ar emana de la înalta autoritate bisericească, aşa că cu această procedare, nu numai nu se desvoltă gustul în cler pentru a se ocupa cu cetirea acestui ziar, ci din contră devine mai mult o povară, cu care se nimiceşte şi puţina dragoste ce este în clerul nostru de a se ocupa cu ştiinţa. Toate acestea se trec cu vederea de cei în drept, iar redactorii amintiţi rid între ei că pot a se da de oameni cu vază şi a’şi face treburile ce au, fără a da compt nimănui. Lucrurile aceste sunt triste, dar cu regret trebue a le arăta, căci răul nu se poate înlătura de cât când opinia publică va forţa pe cei in drept a nu’şî rîde de sărăcia Clerului nostru, luând 12 lei pe an în schimbul a nişte articole traduse din autori streini şi încă din cei învechiţi. A lua 3600 lei şi a da în schimb 10 pagine traduse, n’ar fi permis nici în o ţară decât în a noastră, căci chiar de nu te-ar opri vre-o lege espresă, totuşi moralmente trebue să sufere oricine săvârşeşte aşa ceva. Aşteptăm să vedem ce măsuri se vor lua pentru anul acesta ca să vedem ce trebue să zicem mai departe. Demetrius. Expunerea adeverata Cutai Bisericii Eline din Sulina Ni se cere inserarea următoarelor rinduri: Cele petrecute în zilele din urmă în Sulina, au dat prilej câtorva ziare să relateze (crezendu-se bine informate) lucruri nu tocmai veridice; ba chiar guvernului i s’au făcut imputări și cât pe aci să provoace o criză. — Voiam să nu mai relevăm această cestiune — conştiinţa fiindu-ne împăcată, ca unii ce cu loialitate am îndeplinit datoriile noastre faţă de comunitatea elină — dar de oarece denaturarea faptelor pe lângă înaltul guvern şi demersurile noastre s’au interpretat maliţios taxându-ne chiar de rezvrătitori; suntem obligaţi în sinceritate a aduce în public faptele în goliciunea lor, fără a lipsi bunei cuviinţe şi respectului datorit, — lăsând ca opinia publică să judece în imparţialitatea sa dacă procedarea noastră n’a fost în perfect acord cu dorinţele comunităţei şi nici cumpexatoare suveranităţii Române. * * * Cu doi ani în urmă foasta Epitropie supunându-se impunerei comunităţei, a cerut prin suplica ei către Episcopul Eparhiot al Dunărei de jos eliminarea preoţilor Alvanopulo şi Travlo. Episcopul a cerut a i se comunica în scris motivele, Epitropia însă, spre a’i cruţa, s’a abţinut de la acest demers, mărginiri a