Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)

1890-06-30 / nr. 557

ANUL n.—No. 557 lumelui IO Bani ABONAMENTELE INCBP LA 1 Si li ÍI.1S ÍÍS-CÍBEI LOM «1 SK PLAVESC LOT-ßEAUHA 'KAI1ÍXB In Bikompossi la casa Administraţiei Din Juttote şi Str©îra64at® prin man­date poştale. Ua ars în țară SQ lei; tn streinfttats 60 tés® Un» , 16 , , , 26 tul luni „ 8 , „ , 13 LA PARIS» »arul se gr&seşte de rfia­­sare cu mpa&mî la kîascal Ra« 117, Koulevapd St-Băsefo®!. MAÎIUSCRISELE RU SE ’KAPOEAZi * Strada Nouă, IO EDIŢIA ^PfrrS3IA. 3AMBATA 30 IUNIE şi DUMINICA 1 IULIE 1890. Numeral IO Bani AN­U­NCI U­Ri LE Din BUCURE8CI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Havat, 8 Placed© la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din STREIRETATE, direci de admi­nistrație şi la toate ©oile de păd­i­­ritate. Anunciuri la pagina I 9 9 Inserțlimil» şi aectemj DX NUMIB REDACȚIA I Strada Wk ti® ff®r®ştt|­BmbAmI aft® o«56 otipahi hi asa. Director politics ALEX. V. BELDIMANU a. JVMaadrl. SAPTAMANA ---------------------------------------M, pQ, -------------------------------------­M elancolie MANEVRELE ARMATEI --*d,66''c^3^“ -Reparația ceruta de Printu­l I&L Bilescu -----------------------------------------------------­ÎNTUNECIMILE africii -*•fcpQic)®'*- ------epajac^­FLORI DE IARNA Bucuresci 30 Iunie SEPTAMANA Am petrecut o săptămână plină de emoţiuni atât în streinătate, cât şi în ţară. Cholera din Spania a adus pe conservatori la putere în cap cu D. Canovas del Castillo. Nimeni nu se aştepta aşa din senin la o cădere a ministerului Sagasta, căci toate privirile erau aţintite asupra mersului cheierei. Cu schimbarea guvernului spa­niol, nu mai avem în toată Eu­ropa vreun guvern liberal, căci în toate ţările conservatorii sunt la putere. Această situaţiune, dato­rită slăbiciunei liberalilor din toată lumea, nu îngrijeşte spiritele îna­intate, căci partidele democratice vor lua locul conservatorilor. * * * Până atunci însă, în Anglia, cu tot conservatismul guvernului, or­dinea e departe de a domni şi chiar poliţia şi armata dau sem­nalul tulburărilor. Agenţii poliţieneşti, cari păzesc siguranţa atât de nesigură a Lon­drei, nu vor să mai facă nici a­­ceastă slujbă, dacă nu li se vor îndeplini oare­cari cereri şi ame­ninţă cu greva. In acelaşi timp, soldaţii unui regiment din Capi­tala Angliei au cinstit pe colone­lul lor cu fluerături şi huidueli, pentru că nul trata bine şi n’au voit să iasă la exerciţii­. Să ia aminte acei dintre ofiţe­rii noştri, cari practică bătaia sol­daţilor, ca să nu se întâmple şi la noi vr’o nenorocire, căci şi la noi conservatorii sunt la putere. * * * Dar şi în Germania conservato­rii din centru au majoritatea în Reichstag şi cu toate aceste, Prin­ţul de Bismarck nu voeşte să -şi pue candidatura ca conservator, ci ca liberal-naţional, dacă nu se va resgândi însă, temându-se de ur­gia tânărului Monarch, care voia­jază acum prin marea Nordului. * * * Şi Prinţul Ferdinand a voiajat la Carlsbad, dar gurele rele spun că el nu se va întoarce în Bulgaria. Din Bulgaria ne-a venit la înce­putul acestei săptămâni o ştire foarte mişcătoare, anume: că Stam­­buloff ar fi fost împuşcat de ne­vasta Maiorului Panitza, sau de o altă femee. Ştirea a fost apoi dezminţită şi s’a spus numai că D-na Panitza a voit să se sinucidă, dar a fost împedicată la timp. De alt­fel, atentate am avut şi noi în săptămâna asta. Vitriolul, violul şi revolverul au fost la or­dinea zilei. Un oare­care Reiter, care fusese colportor de romane la un librar Hertz, a voit să pue în practică unul din sistemele de asasinat cari au trecut din domeniul romanului în al vieţei din Paris. S’a dus deci la curtea cu juraţi, unde avea un proces cu Hertz şi, înainte de a vedea cum îl vor judeca juraţii, a voit să ’şi facă singur dreptate aruncând o sticlă de vitriol în faţa lui Hertz. Acesta a fost ars rău,­­dar pe lângă dînsul au fost îm­proşcaţi şi câţî­va alţi oameni, cari nu erau de loc amestecaţi în cauză. Fireşte că atentatul a produs o mare senzaţie şi atentatorul a fost imediat arestat, iar pacienţii au fost duşi la spital. * ■X* * Un alt atentat, care s’a întâm­plat Miercuri seara, a emoţionat şi mai mult lumea şi, dacă la pri­mul toată lumea dezaproba pe a­­­tentator, la acest din urmă sim­patia publică este cu tînăra aten­tatoare, care n’a reuşit să’şi răs­­bune cum dorea, onoarea. Ernestina Moscuna, fată de 19 ani astă­zi, a fost înşelată încă a­­cum un an de către D. Constan­tin Răceanu, om de 50 de ani, profesor de morală, părintele unei fiice de 18 ani, avocat, consilier comunal în capitală şi deputat. Acest Domn în dispreţul pozi­ţiei sociale ce ocupă, a găsit că nu este nedemn de D-sa ca să-şî bată joc de o biată copilă, care cu munca mâmnelor sale îşi susţinea familia. După ce a întrebuinţat toate mijloacele, pe cari le reprobă cel mai elementar simţ de umanitate şi morala cea mai primitivă, pen­tru a fascina pe biata sa victimă cu nişte basme din o mie şi una de nopţi, despre fericirea ce-o aşteaptă, despre poziţia strălucită ce’i va crea luând’o de nevastă, a recurs la următorul procedeu : s’a făcut bolnav într’o zi şi ’l-a trimis o scri­soare, prin care o implora să vie să’l vază. Ca advocat cunoscător al tuturor chiţibuşurilor, D. Ră­ceanu avusese însă grija de a’şî preface pe cât se putea scrisul. Această scrisoare se află acum la parchet. Fata, înduioșată, s’a dus cu ma­ma sa acasă la acela, pe care ’l socotea mirele său. Acolo, mama a fost oprită în altă odae, iar fata intrând la D. Răceanu, l’a găsit în deplină sănătate , ba prea sănătos, căci imediat a început să se lup­te cu ea şi a reuşit s’o violeze, deşi s’a ales cu hainele rupte şi cu faţa zgâriată. înainte de a atenta în acest mod la onoarea bietei copile, ono­rabilul reprezentant de Dâmboviţa avusese grija de a o compromite cu totul, ducănd’o într’un sat la una din moşiile sale, sub cuvân­tul de a face un act de domiciliu, căci nu voia să se cunune cu ea în Bucureşti. După cât­va timp, văzând că fata a rămas însărcinată, D. Ră­ceanu a început să se dea pe faţă. Fata, desperată, venise deja o­­dată la D-sa acasă ameninţându’l, dar D. Răceanu avusese grija de a’i închide uşa prevenind’o că o va da pe mâna poliţiei. Naşterea copilului a mai com­plicat lucrurile şi, din rău în mai rău, s’a ajuns la desnodămăntul nenorocit de Mercuri seara. Acum, fata împreună cu copilul ei este arestată, iar D. Răceanu se plimbă liniştit la moşie, ca şi când nimic nu i s’ar fi întâmplat. Blamând din toate puterile noas­tre imoralitatea bătrânului profesor de morală, aşteptăm judecarea pro­cesului, care —de sigur—va da pe faţă lucrurile în toată necurata lor realitate. * * * Presa noastră s’a ocupat în cur­sul acestei săptămîni cu chestiunea înfiinţărei unei societăţi de zia­rişti. Fie­care a propus soluţiunea sa. Noi suntem de părerea acelora, cari vor o societate de ajutor re­ciproc între ziariştii de profesie, pentru ca aceştia să nu mai fie atât de expuşi fluctuaţiilor zilnice şi, întăriţi prin unire, să-şi poată apăra demnitatea, când ea ar fi ameninţată din ori­ce parte. * * * Săptămâna se încheie cu pregă­tirile pe cari le fac ziariştii şi stu­denţii pentru a organiza o serbare la Oppler în scopul mărirei fondu­lui pentru bustul lui Eminescu. Precum se vede, săptămîna a început şi a continuat cu proza cea mai tristă, pentru a se încheia cu poezia. Deci, să sărbătorim poezia. Neagu, î prie­tenie * * * TELEGRAFIE VIENA, 29 Iunie.— „Neue Freie Pre­se“ anunţă ca ducele Ernest de Saxe Coburg. Goth­a a sosit aseară la Carlsbad spre al se întâlni cu Principele Ferdinand al Bulgariei—relativ la nişte chestiuni de familie­ foarte importante. PARIS, 29 Iunie.— Ministrului de resbel al Rusiei, general Wanowski, ce se află la băi la Vicy, i s’a făcut o o­­vaţiune la intrarea sa in sala teatrului.— Publicul l’a aclamat strigând: „Tră­iască Rusia ! Trăiască Ţarul“. — Consiliul agricol superior a adop­tat taxele de intrare asupra peilor, inu­lui, cânepei, vinului şi seminţelor olea­ginoase. Senatul a votat fără modificare pro­iectul, deja votat de Cameră, prin care se impune fabricaţiunea vinului cu stafide. BERLIN, 29 Iunie. — Ziarul oficial publică tractatul de domiciliu încheiat între Germania şi Elveţia. EIDE, 29 Iunie.—împăratul Wilhelm a început călătoria sa în trăsură prin interiorul Norvegiei. LONDRA, 29 iunie.—Asociaţiunea factorilor poştali din Londra a proclamat greva generală până ce nu se va acorda factorilor dreptul de întrunire. -----------------—.---------------------------------­ MANEVRELE ARMATEI Răspuns uiei somităţi militare anonimă ! Neputând răspunde imediat — cauze independente de voinţa mea împiedecându-mă — mă grăbesc a deştepta pe deşteptul Autor al bro­­şurei ce poartă titlul „Manevrele armatei,“ din feericele­­ visuri în care acum se dilectează, mulţumit fiind de sigur că a putut să mă zdrobească prin argumentele să­nătoase, aruncându-mă în neantul vastelor sale cunoştinţe, tactice şi strategice. — Lumea cultă militară va trebui să înregistreze o nouă somitate ; noi vom trebui să ple­căm capul. Atât ne pare rău, că autorul nu a mai aşteptat câţî­va ani pentru a putea forma secolul viitor, a­­cesta netrebuind a-l mai împărţi cu alţii. Mai înainte de a respunde, ţin să fac o declaraţiune sinceră şi conştiincioasă : prin articolele mele întitulate „Manevrele armatei“ nu am voit a viza personal în ni­meni, ci am căutat numai a sem­nala relele în general şi am cerut remediarea lor. Resping dlar acu­­zaţiunea ce mi se aduce că aşi fi voit a face personalităţi sau a băga zizania între brevetaţii noştri şi combatanţii armatei. — Acei ce vor fi citit toate articolele mele vor fi convinşi că acesta este pu­rul adevăr, şi că urăsc personali­tăţile tot atât cât şi pe oamenii ce caut a se ridica pe ruinele al­tora — cazul stimabilului Anonim, autor al respunsului. D-le Autor al broşurei, când ai recitit lucrarea D-tale de sigur că era deja tipărită, căci alt­fel nu ai fi făcut-o fără să te gândeşti câtuşi de puţin că astă­zi a deveni ridi­col nu e lucru mare ; apoi nu’mi faci graţia a te scoborî câte­va trepte din înălţimea la care te ri­dici singur, pentru a discuta cu mine, ci îmi închizi gura de o dată spunând că eşti contra — te cred şi eu —pornirea ce se mani­festă între ofiţeri de a seri în jur­nale politice, chestiuni militare. Apoi de ce îmi iei dreptul de a’ţi respunde ? Fiind­că nu voeşti a intra în polemică cu mine ? A­­tunci de ce nu’ţi vedeai de treabă şi nu lăsaî pentru mai târziu pu­blicarea broşureî D-tale ? De sigur că contestând altora competinţa, ’mi dai a înţelege că ai monopolizat’o D-ta! Aşa da, mai înţeleg ; de cât te rog, lasă-mă şi pe mine a mă adăposti la um­bra cunoştinţelor D-tale!!! (?) Cât despre fanfaronadă ia’ţi-o înapoi, te priveşte; şi ştii de ce ? Pentru că de la pagina 21 a bro­­şurei şi până la fine nu faci alt­ceva de­cât spui că relele ce arăt eu sunt şi mai mari de­cât cum le descriu. Apoi asta înseamnă a combate un adversar ? Nu vezi culmea absurdităţei ? Mă combaţi la început pentru a mă aproba la fine... Iţi mulţumesc din inimă D-le Autor anonim pentru armele ce -mi dai însu­ţi contra D tale şi mă voiu servi de ele pentru a te con­vinge că mai bine ai fi făcut dacă în broşura D-tale în loc de a căuta să faci spirite, arătai ce­va serios şi util, mai cu seamă că cu tot egoismul ce’mî atribui, eu nu’ţi contest meritul de a fi deştept. Acum să intru in detaliurile broşureî şi să răspund la ele; şi deşi redacţiunea ziarului ’ţi-a tras —fie vorba între noi —o bună să­­puneală relativ la partea politică a răspunsului D-tale, voi­ atinge şi această parte atât întru cât ea se leagă cu chestiunea ce tratez. Dacă am scris articolele mele în Adeverul, am fost sigur că nu mi se vor pune la carantină sen­timentele şi credinţele mele poli­tice, deşi ca om liber sunt a crede ceea­ ce voesc; de alt­fel după D-ta, Stanley care lasă a i se publica Intunecimele Africei în ziarul an­­tidinastic Adevărul este şi el anti­­dinastic. Ziarul nefiind nici al unui par­tid, ii recunosc cel mai mare me­rit : imparţialitatea , iar după mo­dul cum a tratat în­tot-d’a­una chestiunile noastre militare, şi după simpatia ce poartă armatei noas­tre, ne obligă pe toţi şi pe D-ta chiar, a­r respecta, cu tot crezul politic ce are ca ziar. Este inexactă afirmaţiunea D-tale că mi s’a refuzat coloanele gaze­telor şi publicaţiilor militare şi iată de ce: celor Intâiți nu m’am adre­sat nici o dată, şi din motive ce dă’mi voe să mă privească pe mine — iar cele din urmă au o apari­­ţiune cu totul nouă. Pentru a te convinge D-le Au­tor al răspunsului, că nu sunt a­­necdote cele ce am scris relativ la afacerea de la Breaza, îţi voiu spune că ofiţerul ce sta de vorbă cu arbitrii pe şosea lângă o mică livadă în stânga podului, era un căpitan de vânători care se adresă ast­fel unui ofiţer ce comanda tira­liorii ce atacau şi care apăruseră cam pe nesimţite. Cine sunteţi D-voastră ? Ofiţerul îi răspunse : Atacul, a­­tunci căpitanul, care era călare, dete pinteni calului şi plecând zise unui ofiţer din apărare: Spune D-lui Major că a venit inamicul! La nevoie vom putea numi pe căpitan, iar arbitrii cari se gaseau de faţă îşi vor aminti cazul de sigur. Iar regimentul ce trăgea focuri in susţinere era reg. 2 linie ce forma rezerva.—Cei ce şti­i afa­cerea, glumesc de sigur pe soco­teala D-tale văzăndu-te cât de ne­credincios eşti. Şi numai datorită studiului unei singure manevre —cea din 89 a corpului 2 de armată —eşti vic­tima necunoştinţei de ce s’a pe­trecut in altele ; nu e vina mea de­sigur aceasta, e vina D-tale care umbli să te urci lângă ge­nerali ca savant în locul breveta­ţilor, fără însă a te ocupa de ma­nevrele trecute spre a profita în cele viitoare. A fi modest în inteligenţă şi ne-­­modest în discuţii sunt titluri in­suficiente pentru a ajuta cuiva să se urce lângă comandament. Dacă ne dai a înţelege că îţi lipseşte brevetul de stat major şi eşti ge­los de cei ce-1 au, nu ne obliga in acelaş timp a te lăsa să­ ca­peţi prin insultele ce .voeşti să a­­duci altora. Făcând apel la memorie, îmi a­­mintesc de nişte schimbări ce s’au făcut la începutul manevrei în Co­mandamentul Diviziei a 4 a prin îmbolnăvirea unor ofiţeri, aşa că ne imaginăm cam ce rol a avut Dl. Autor al broşurei în manevre în care zice că a luat parte. Nu am afirmat intenţionat ni­mic cu răutate la adresa Divi­ziei a 4-a de­cât că greşeli mai mari şi mai numeroase s’au făcut aci ca la Divizia a 3-a; de alt-fel şi pe aceasta nu am uitat a o arăta cu greşelile ce a făcut. S’au deschis focuri la distanţe prea mari, aceasta ar fi putut-o ve­dea şi Dl. Autor al broşureî, dacă s’ar fi scoborît în detaliurile lup­telor ; sau ar fi auzit-o dacă era lângă acei ce ziceau ofiţerilor de sub comandă-le : Nu lăsaţi să tragă focuri oamenii, căci e prea departe. Aşa­dar poţi sta de vorbă cu mine, D-le Anonim, căci nu am în­ţeles că puşca e tun cum ai avut gustul D-ta să crezi; de alt­fel unei somităţi nu-i este iertat a nu şti să facă deosebire între ceea­ ce se poate spune de tun şi ce se poate spune de puşcă. Dar mă mir de ce tot te bagi aşa sub Comandamentul Diviziei 4-a? Nu care cum­va ai condus’o D-ta? Nu înţeleg ce fel de ascuns e acesta cu tipografie cu tot pen­tru a eşi la lumină aşa de o dată şi a te da pe faţă singur. Uite, aci e locul să-ţî spun o anecdotă — de voeşti — care e curioasă în felul ei. Se furase un cal unui om de către nişte ţigani; se mun­cea toată lumea să afle pe hoţ, dar era peste putinţă ; atunci fură strînşi ţiganii la un loc de către un om mai deştept, li se dete căte un paiu egal în lungime spunân­­du-le : luaţi fie­care câte un paiu şi peste trei zile să veniţi cu el aci, acel ce va fi furat calul îi va creşte paiul mai lung ca la cei l’alţî; cel cu pricina după ce pleacă pentru a fi sigur că paiul său nu va fi mai lung ca al celor­ l’alţi îl­ rupe în două şi aşa fu prins. I

Next