Adevěrul, iunie 1890 (Anul 2, nr. 532-557)
1890-06-30 / nr. 557
ANUL n.—No. 557 lumelui IO Bani ABONAMENTELE INCBP LA 1 Si li ÍI.1S ÍÍS-CÍBEI LOM «1 SK PLAVESC LOT-ßEAUHA 'KAI1ÍXB In Bikompossi la casa Administraţiei Din Juttote şi Str©îra64at® prin mandate poştale. Ua ars în țară SQ lei; tn streinfttats 60 tés® Un» , 16 , , , 26 tul luni „ 8 , „ , 13 LA PARIS» »arul se gr&seşte de rfiasare cu mpa&mî la kîascal Ra« 117, Koulevapd St-Băsefo®!. MAÎIUSCRISELE RU SE ’KAPOEAZi * Strada Nouă, IO EDIŢIA ^PfrrS3IA. 3AMBATA 30 IUNIE şi DUMINICA 1 IULIE 1890. Numeral IO Bani ANUNCI URi LE Din BUCURE8CI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Havat, 8 Placed© la Bourse, precum şi la sucursalele ei. Din STREIRETATE, direci de administrație şi la toate ©oile de pădiritate. Anunciuri la pagina I 9 9 Inserțlimil» şi aectemj DX NUMIB REDACȚIA I Strada Wk ti® ff®r®ştt|BmbAmI aft® o«56 otipahi hi asa. Director politics ALEX. V. BELDIMANU a. JVMaadrl. SAPTAMANA ---------------------------------------M, pQ, -------------------------------------M elancolie MANEVRELE ARMATEI --*d,66''c^3^“ -Reparația ceruta de Printul I&L Bilescu -----------------------------------------------------ÎNTUNECIMILE africii -*•fcpQic)®'*- ------epajac^FLORI DE IARNA Bucuresci 30 Iunie SEPTAMANA Am petrecut o săptămână plină de emoţiuni atât în streinătate, cât şi în ţară. Cholera din Spania a adus pe conservatori la putere în cap cu D. Canovas del Castillo. Nimeni nu se aştepta aşa din senin la o cădere a ministerului Sagasta, căci toate privirile erau aţintite asupra mersului cheierei. Cu schimbarea guvernului spaniol, nu mai avem în toată Europa vreun guvern liberal, căci în toate ţările conservatorii sunt la putere. Această situaţiune, datorită slăbiciunei liberalilor din toată lumea, nu îngrijeşte spiritele înaintate, căci partidele democratice vor lua locul conservatorilor. * * * Până atunci însă, în Anglia, cu tot conservatismul guvernului, ordinea e departe de a domni şi chiar poliţia şi armata dau semnalul tulburărilor. Agenţii poliţieneşti, cari păzesc siguranţa atât de nesigură a Londrei, nu vor să mai facă nici această slujbă, dacă nu li se vor îndeplini oarecari cereri şi ameninţă cu greva. In acelaşi timp, soldaţii unui regiment din Capitala Angliei au cinstit pe colonelul lor cu fluerături şi huidueli, pentru că nul trata bine şi n’au voit să iasă la exerciţii. Să ia aminte acei dintre ofiţerii noştri, cari practică bătaia soldaţilor, ca să nu se întâmple şi la noi vr’o nenorocire, căci şi la noi conservatorii sunt la putere. * * * Dar şi în Germania conservatorii din centru au majoritatea în Reichstag şi cu toate aceste, Prinţul de Bismarck nu voeşte să -şi pue candidatura ca conservator, ci ca liberal-naţional, dacă nu se va resgândi însă, temându-se de urgia tânărului Monarch, care voiajază acum prin marea Nordului. * * * Şi Prinţul Ferdinand a voiajat la Carlsbad, dar gurele rele spun că el nu se va întoarce în Bulgaria. Din Bulgaria ne-a venit la începutul acestei săptămâni o ştire foarte mişcătoare, anume: că Stambuloff ar fi fost împuşcat de nevasta Maiorului Panitza, sau de o altă femee. Ştirea a fost apoi dezminţită şi s’a spus numai că D-na Panitza a voit să se sinucidă, dar a fost împedicată la timp. De altfel, atentate am avut şi noi în săptămâna asta. Vitriolul, violul şi revolverul au fost la ordinea zilei. Un oarecare Reiter, care fusese colportor de romane la un librar Hertz, a voit să pue în practică unul din sistemele de asasinat cari au trecut din domeniul romanului în al vieţei din Paris. S’a dus deci la curtea cu juraţi, unde avea un proces cu Hertz şi, înainte de a vedea cum îl vor judeca juraţii, a voit să ’şi facă singur dreptate aruncând o sticlă de vitriol în faţa lui Hertz. Acesta a fost ars rău,dar pe lângă dînsul au fost împroşcaţi şi câţîva alţi oameni, cari nu erau de loc amestecaţi în cauză. Fireşte că atentatul a produs o mare senzaţie şi atentatorul a fost imediat arestat, iar pacienţii au fost duşi la spital. * ■X* * Un alt atentat, care s’a întâmplat Miercuri seara, a emoţionat şi mai mult lumea şi, dacă la primul toată lumea dezaproba pe atentator, la acest din urmă simpatia publică este cu tînăra atentatoare, care n’a reuşit să’şi răsbune cum dorea, onoarea. Ernestina Moscuna, fată de 19 ani astăzi, a fost înşelată încă acum un an de către D. Constantin Răceanu, om de 50 de ani, profesor de morală, părintele unei fiice de 18 ani, avocat, consilier comunal în capitală şi deputat. Acest Domn în dispreţul poziţiei sociale ce ocupă, a găsit că nu este nedemn de D-sa ca să-şî bată joc de o biată copilă, care cu munca mâmnelor sale îşi susţinea familia. După ce a întrebuinţat toate mijloacele, pe cari le reprobă cel mai elementar simţ de umanitate şi morala cea mai primitivă, pentru a fascina pe biata sa victimă cu nişte basme din o mie şi una de nopţi, despre fericirea ce-o aşteaptă, despre poziţia strălucită ce’i va crea luând’o de nevastă, a recurs la următorul procedeu : s’a făcut bolnav într’o zi şi ’l-a trimis o scrisoare, prin care o implora să vie să’l vază. Ca advocat cunoscător al tuturor chiţibuşurilor, D. Răceanu avusese însă grija de a’şî preface pe cât se putea scrisul. Această scrisoare se află acum la parchet. Fata, înduioșată, s’a dus cu mama sa acasă la acela, pe care ’l socotea mirele său. Acolo, mama a fost oprită în altă odae, iar fata intrând la D. Răceanu, l’a găsit în deplină sănătate , ba prea sănătos, căci imediat a început să se lupte cu ea şi a reuşit s’o violeze, deşi s’a ales cu hainele rupte şi cu faţa zgâriată. înainte de a atenta în acest mod la onoarea bietei copile, onorabilul reprezentant de Dâmboviţa avusese grija de a o compromite cu totul, ducănd’o într’un sat la una din moşiile sale, sub cuvântul de a face un act de domiciliu, căci nu voia să se cunune cu ea în Bucureşti. După câtva timp, văzând că fata a rămas însărcinată, D. Răceanu a început să se dea pe faţă. Fata, desperată, venise deja odată la D-sa acasă ameninţându’l, dar D. Răceanu avusese grija de a’i închide uşa prevenind’o că o va da pe mâna poliţiei. Naşterea copilului a mai complicat lucrurile şi, din rău în mai rău, s’a ajuns la desnodămăntul nenorocit de Mercuri seara. Acum, fata împreună cu copilul ei este arestată, iar D. Răceanu se plimbă liniştit la moşie, ca şi când nimic nu i s’ar fi întâmplat. Blamând din toate puterile noastre imoralitatea bătrânului profesor de morală, aşteptăm judecarea procesului, care —de sigur—va da pe faţă lucrurile în toată necurata lor realitate. * * * Presa noastră s’a ocupat în cursul acestei săptămîni cu chestiunea înfiinţărei unei societăţi de ziarişti. Fiecare a propus soluţiunea sa. Noi suntem de părerea acelora, cari vor o societate de ajutor reciproc între ziariştii de profesie, pentru ca aceştia să nu mai fie atât de expuşi fluctuaţiilor zilnice şi, întăriţi prin unire, să-şi poată apăra demnitatea, când ea ar fi ameninţată din orice parte. * * * Săptămâna se încheie cu pregătirile pe cari le fac ziariştii şi studenţii pentru a organiza o serbare la Oppler în scopul mărirei fondului pentru bustul lui Eminescu. Precum se vede, săptămîna a început şi a continuat cu proza cea mai tristă, pentru a se încheia cu poezia. Deci, să sărbătorim poezia. Neagu, î prietenie * * * TELEGRAFIE VIENA, 29 Iunie.— „Neue Freie Prese“ anunţă ca ducele Ernest de Saxe Coburg. Gotha a sosit aseară la Carlsbad spre al se întâlni cu Principele Ferdinand al Bulgariei—relativ la nişte chestiuni de familie foarte importante. PARIS, 29 Iunie.— Ministrului de resbel al Rusiei, general Wanowski, ce se află la băi la Vicy, i s’a făcut o ovaţiune la intrarea sa in sala teatrului.— Publicul l’a aclamat strigând: „Trăiască Rusia ! Trăiască Ţarul“. — Consiliul agricol superior a adoptat taxele de intrare asupra peilor, inului, cânepei, vinului şi seminţelor oleaginoase. Senatul a votat fără modificare proiectul, deja votat de Cameră, prin care se impune fabricaţiunea vinului cu stafide. BERLIN, 29 Iunie. — Ziarul oficial publică tractatul de domiciliu încheiat între Germania şi Elveţia. EIDE, 29 Iunie.—împăratul Wilhelm a început călătoria sa în trăsură prin interiorul Norvegiei. LONDRA, 29 iunie.—Asociaţiunea factorilor poştali din Londra a proclamat greva generală până ce nu se va acorda factorilor dreptul de întrunire. -----------------—.--------------------------------- MANEVRELE ARMATEI Răspuns uiei somităţi militare anonimă ! Neputând răspunde imediat — cauze independente de voinţa mea împiedecându-mă — mă grăbesc a deştepta pe deşteptul Autor al broşurei ce poartă titlul „Manevrele armatei,“ din feericele visuri în care acum se dilectează, mulţumit fiind de sigur că a putut să mă zdrobească prin argumentele sănătoase, aruncându-mă în neantul vastelor sale cunoştinţe, tactice şi strategice. — Lumea cultă militară va trebui să înregistreze o nouă somitate ; noi vom trebui să plecăm capul. Atât ne pare rău, că autorul nu a mai aşteptat câţîva ani pentru a putea forma secolul viitor, acesta netrebuind a-l mai împărţi cu alţii. Mai înainte de a respunde, ţin să fac o declaraţiune sinceră şi conştiincioasă : prin articolele mele întitulate „Manevrele armatei“ nu am voit a viza personal în nimeni, ci am căutat numai a semnala relele în general şi am cerut remediarea lor. Resping dlar acuzaţiunea ce mi se aduce că aşi fi voit a face personalităţi sau a băga zizania între brevetaţii noştri şi combatanţii armatei. — Acei ce vor fi citit toate articolele mele vor fi convinşi că acesta este purul adevăr, şi că urăsc personalităţile tot atât cât şi pe oamenii ce caut a se ridica pe ruinele altora — cazul stimabilului Anonim, autor al respunsului. D-le Autor al broşurei, când ai recitit lucrarea D-tale de sigur că era deja tipărită, căci altfel nu ai fi făcut-o fără să te gândeşti câtuşi de puţin că astăzi a deveni ridicol nu e lucru mare ; apoi nu’mi faci graţia a te scoborî câteva trepte din înălţimea la care te ridici singur, pentru a discuta cu mine, ci îmi închizi gura de o dată spunând că eşti contra — te cred şi eu —pornirea ce se manifestă între ofiţeri de a seri în jurnale politice, chestiuni militare. Apoi de ce îmi iei dreptul de a’ţi respunde ? Fiindcă nu voeşti a intra în polemică cu mine ? Atunci de ce nu’ţi vedeai de treabă şi nu lăsaî pentru mai târziu publicarea broşureî D-tale ? De sigur că contestând altora competinţa, ’mi dai a înţelege că ai monopolizat’o D-ta! Aşa da, mai înţeleg ; de cât te rog, lasă-mă şi pe mine a mă adăposti la umbra cunoştinţelor D-tale!!! (?) Cât despre fanfaronadă ia’ţi-o înapoi, te priveşte; şi ştii de ce ? Pentru că de la pagina 21 a broşurei şi până la fine nu faci altceva decât spui că relele ce arăt eu sunt şi mai mari decât cum le descriu. Apoi asta înseamnă a combate un adversar ? Nu vezi culmea absurdităţei ? Mă combaţi la început pentru a mă aproba la fine... Iţi mulţumesc din inimă D-le Autor anonim pentru armele ce -mi dai însuţi contra D tale şi mă voiu servi de ele pentru a te convinge că mai bine ai fi făcut dacă în broşura D-tale în loc de a căuta să faci spirite, arătai ceva serios şi util, mai cu seamă că cu tot egoismul ce’mî atribui, eu nu’ţi contest meritul de a fi deştept. Acum să intru in detaliurile broşureî şi să răspund la ele; şi deşi redacţiunea ziarului ’ţi-a tras —fie vorba între noi —o bună săpuneală relativ la partea politică a răspunsului D-tale, voi atinge şi această parte atât întru cât ea se leagă cu chestiunea ce tratez. Dacă am scris articolele mele în Adeverul, am fost sigur că nu mi se vor pune la carantină sentimentele şi credinţele mele politice, deşi ca om liber sunt a crede ceea ce voesc; de altfel după D-ta, Stanley care lasă a i se publica Intunecimele Africei în ziarul antidinastic Adevărul este şi el antidinastic. Ziarul nefiind nici al unui partid, ii recunosc cel mai mare merit : imparţialitatea , iar după modul cum a tratat întot-d’auna chestiunile noastre militare, şi după simpatia ce poartă armatei noastre, ne obligă pe toţi şi pe D-ta chiar, ar respecta, cu tot crezul politic ce are ca ziar. Este inexactă afirmaţiunea D-tale că mi s’a refuzat coloanele gazetelor şi publicaţiilor militare şi iată de ce: celor Intâiți nu m’am adresat nici o dată, şi din motive ce dă’mi voe să mă privească pe mine — iar cele din urmă au o apariţiune cu totul nouă. Pentru a te convinge D-le Autor al răspunsului, că nu sunt anecdote cele ce am scris relativ la afacerea de la Breaza, îţi voiu spune că ofiţerul ce sta de vorbă cu arbitrii pe şosea lângă o mică livadă în stânga podului, era un căpitan de vânători care se adresă astfel unui ofiţer ce comanda tiraliorii ce atacau şi care apăruseră cam pe nesimţite. Cine sunteţi D-voastră ? Ofiţerul îi răspunse : Atacul, atunci căpitanul, care era călare, dete pinteni calului şi plecând zise unui ofiţer din apărare: Spune D-lui Major că a venit inamicul! La nevoie vom putea numi pe căpitan, iar arbitrii cari se gaseau de faţă îşi vor aminti cazul de sigur. Iar regimentul ce trăgea focuri in susţinere era reg. 2 linie ce forma rezerva.—Cei ce ştii afacerea, glumesc de sigur pe socoteala D-tale văzăndu-te cât de necredincios eşti. Şi numai datorită studiului unei singure manevre —cea din 89 a corpului 2 de armată —eşti victima necunoştinţei de ce s’a petrecut in altele ; nu e vina mea desigur aceasta, e vina D-tale care umbli să te urci lângă generali ca savant în locul brevetaţilor, fără însă a te ocupa de manevrele trecute spre a profita în cele viitoare. A fi modest în inteligenţă şi ne-modest în discuţii sunt titluri insuficiente pentru a ajuta cuiva să se urce lângă comandament. Dacă ne dai a înţelege că îţi lipseşte brevetul de stat major şi eşti gelos de cei ce-1 au, nu ne obliga in acelaş timp a te lăsa să capeţi prin insultele ce .voeşti să aduci altora. Făcând apel la memorie, îmi amintesc de nişte schimbări ce s’au făcut la începutul manevrei în Comandamentul Diviziei a 4 a prin îmbolnăvirea unor ofiţeri, aşa că ne imaginăm cam ce rol a avut Dl. Autor al broşurei în manevre în care zice că a luat parte. Nu am afirmat intenţionat nimic cu răutate la adresa Diviziei a 4-a decât că greşeli mai mari şi mai numeroase s’au făcut aci ca la Divizia a 3-a; de alt-fel şi pe aceasta nu am uitat a o arăta cu greşelile ce a făcut. S’au deschis focuri la distanţe prea mari, aceasta ar fi putut-o vedea şi Dl. Autor al broşureî, dacă s’ar fi scoborît în detaliurile luptelor ; sau ar fi auzit-o dacă era lângă acei ce ziceau ofiţerilor de sub comandă-le : Nu lăsaţi să tragă focuri oamenii, căci e prea departe. Aşadar poţi sta de vorbă cu mine, D-le Anonim, căci nu am înţeles că puşca e tun cum ai avut gustul D-ta să crezi; de altfel unei somităţi nu-i este iertat a nu şti să facă deosebire între ceea ce se poate spune de tun şi ce se poate spune de puşcă. Dar mă mir de ce tot te bagi aşa sub Comandamentul Diviziei 4-a? Nu care cumva ai condus’o D-ta? Nu înţeleg ce fel de ascuns e acesta cu tipografie cu tot pentru a eşi la lumină aşa de o dată şi a te da pe faţă singur. Uite, aci e locul să-ţî spun o anecdotă — de voeşti — care e curioasă în felul ei. Se furase un cal unui om de către nişte ţigani; se muncea toată lumea să afle pe hoţ, dar era peste putinţă ; atunci fură strînşi ţiganii la un loc de către un om mai deştept, li se dete căte un paiu egal în lungime spunându-le : luaţi fiecare câte un paiu şi peste trei zile să veniţi cu el aci, acel ce va fi furat calul îi va creşte paiul mai lung ca la cei l’alţî; cel cu pricina după ce pleacă pentru a fi sigur că paiul său nu va fi mai lung ca al celor l’alţi îl rupe în două şi aşa fu prins. I