Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)
1890-09-01 / nr. 607
metria descriptivă, istoria artelor, costumelor etc. ? O repet încă o dată, regulă nu există şi nu poate exista în condiţiunile actuale. Lucrul nu înaintează, şi elevii nu fac nici un progres. Şi cu toate acestea, ei au tot ca să fie îndemnaţi. Sunt vreo 4 burse a 50 lei lunare, cari se dau elevilor cari sunt mai săraci şi mai silitori. Exista o bursă anuală, pentru a se trimite un elev la şcoala de Bele- Arte din Paris. Toţi acei cari s’au dus cu această bursă, au eşit artişti, desăvîrşiţî. Cunoscuţii noştri artişti Mirea şi Georgescu, au studiat la Paris, ca bursieri ai Statului. Dar, o mai spun, admiterea în şcoală a elevilor, fără distincţiune de învăţămînt preparatoriu, e absolut jignitoare. Arta care este cea mai rău tratată, este sculptura. Nu are măcar o odăiţă a sa, care să permită elevilor să lucreze în linişte. Sunt nevoit să ia loc, în faţa modelului, printre elevii pictori, ei trebue să se îngrijească mereu, să nu murdărească pe vecinii lor, cu apă sau cu pământ, ei nu pot să se mişte din locul lor, ei cari trebuesc să se plimbe de jur împrejurul modelului, spre a -i vedea bine şi deoarece ei sunt minoritatea şcoalei, nu sunt priviţi de loc. Pentru ei nu e bursă, nu li se dă ascultare plângerilor şi reclamaţiunilor lor. In aşa condiţiuni, nu trebue să ne mirăm, dacă nu sunt mai mult de 3 sau 4 elevi, ba trebue chiar să ne mirăm, cum sunt şi acei. Acum să vedem, care este viitorul elevilor cari, din minune, şi având în ei, un fond natural de talent, au eşit artişti din cei 5 ani de şcoală? Există actualmente vreo 7 sau 8 pictori sau sculptori, cari au isprăvit şcoala, luând toate medaliile, dovedind, cu prisosinţă că sunt capabili de a face ceva. Ştiţi care este viitorul acestor tineri, cari şi-au perdut, timp de 5 ani de lucru, zilele şi nopţile într’o muncă de hamal, pentru a ajunge la idealul lor, arta ? Astăzi îi vezi, umiliţi, amărâţi, desgustaţi, şi caută în toate părţile vr’un post, care în locul visului lor să le poată permită de a trăi, cât s’ar putea de modest. De bursa Statului nici nu pot să spere, cu toate că toţi (fiţi siguri) sunt capabili de a o lua, căci ea e dată şi actualmente şi după ce va fi isprăvit bursierul actual cei trei ani ai sei de învăţământ în Paris. Frumoasă şi atrăgătoare perspectivă! Conchid dlar: Să se dea şcoalei: Un local aparte, care să corespunză exigenţelor unei şcoale de Belle-Arte. Să se vegheze ca cursurile prevăzute în statute să fie punctual predate. Să se restabilească, mai cu seamă cursul de architectură, atât de necesar şi aşa de mult cerut la noi. Să se mărească numărul profesorilor. Să introducă reforme radicale, în serviciul Direcţiune!. Şi mai cu seamă, să asigure viitorul elevilor cu talent, de o parte înmulţind numărul burselor pentru şcoale streine, cel puţin cu una, şi de alta procurind de lucru celor ce nu pot merge în străinătate, din pricina micului număr de burse. Direcţiunea să se arate severă în primirea elevilor, să vegheze cu asprime ca cursurile să fie urmate, să despartă cât îi stă în putinţă diversele categorii de studii, să înmulţească cât se poate cunoştinţele elevilor în branşele picturei, prin studiuri de draperii, de peisagiuri de animale, să ceară guvernului să-i dea sume mici de 40 sau 50 de lei, cari să fie premiile a unor mici concursuri între elevi. Acestea sunt principalele reforme cari cred că trebue momentan introduse în şcoala noastră naţională de Belle-Arte, şi la care nu s’a mai gândit nimeni de la înfiinţarea ei, adică de acum douăzeci şi cinci de ani. Rom. SÁMBÁTA 1 SEPTEMBRE 1890 Din Tîrgovişte După făgăduiala dată, ve scrie din Tîrgovişte, vechea reşedinţă a lui Mihai Viteazu. Tîrgoviştea de odinioară, care strălucea de pompă, Tîrgoviştea reşedinţa Domnilor munteni, astăzi este un biet orăşel, pierdut, uitat de administraţia ţărei şi lăsat în voia prefectului judeţului care şi el o lasă în voia primarului, părintele oraşului precum se zice, dar un părinte vitreg, care -şi părăseşte copilul. Cum intri în oraş, jalea te cuprinde văzând starea de necurăţenie care străluceşte prin grămezile de gunoaie de pe strade şi prin praful care te orbeşte. Ai ajuns în oraş, vrei să fiei o preumblare şi după o jumătate de oră te întorci obosit, prăpădit şi cu picioarele sucite din pricina pavagiului neîngrijit. Afară de strada Domnească, care este acum puţin pavată, încolo totul e în stare primitivă. Ş’apoi ce zor a avut comuna să paveze strada Domnească tocmai în parteadespre mahalale? Se vede că în partea locului şade vr’un obraz simandicos, căci numai aşa se poate explica lucrul. Tot în Tîrgovişte mai sunt şi câteva trotuare, care de când sunt făcute stau acoperite cu grămezi de pietre de la pavagiul cel vechiu, aşa că lumea nu poate umbla de cât prin mijlocul uliţei. D’apoi serviciul stropitului stradelor, ca vai de el ! Nu se udă de cât strada principală şi aceasta numai vre-o 15—18 metri, în colo nimic! Pentru celel’alte strade primăria zice că le are în îngrijire Domnul când dă din când în când câte o mică ploaie. Şi paza oraşului! E păzit adevărat, dar e păzit numai de întâmplare, căci sergenţii de stradă câţi sunt se înfundă prin cârciumi, joacă cărţi şi ’l trage la măsea al dracului până se apucă la păruială. Serviciul de zi, e destul de caraghios. Chiar în centrul oraşului stau tolănite pe stradă toată ziua fără ca vr’un agent de poliţie să deranjeze vr’un bou, bivol, sau altă jivină, se vede că membrii poliţiei din Tîrgovişte fac parte din societatea pentru protejarea animalelor bravo ! nu e rău ! Pe lângă toate astea, Tîrgoviştenii sunt oameni veseli, le plac petrecerile grozav şi în toate serile cucoane, boeri şi cuconiţe se adun la tarabă, aşa se numeşte cofetăria, de aci, şi boerii fac politică pe când cucoanele vorbesc de multe şi mărunte. Muzica regimentului 22 de dorobanţi cântă seara la cofetăria—tarabă, cum şi un taraf de lăutari, până târziu noaptea. Să mă întorc puţin şi revin la oraş. Tîrgoviştea este aşezat într’o poziţie admirabilă, aerul e curat şi sănătos. In depărtare se vede monastirea Dealului zidită de Mihai Viteazul, şi unde se află şi capul eroului. Drumul până la monastire e foarte frumos şi ar fi cu neputinţă unui om să descrie simţimântul pe care ’l încearcă făcând o excursiune până la monastire, prin abia de pomi seculari, cari pare că’ţi şoptesc de trecutul glorios şi măreţ al acestui nenorocit oraş, căzut în părăsire astăzi. Ce păcat, acest drum, e aşa de prost întreţinut! şi cât e de frumos ! Se vede că Târgoviştenii nu înţeleg această frumuseţe măreaţă şi impozantă, de nu-i dă cea mai mică atenţiune. încă o dată, e păcat!...* * * Tot ca locuri de petrecere, Târgoviştea are două grădini publice prea frumoase. Una este lângă gară şi alta mai spre centru, lângă podul peste Ialomiţa. Această grădină, aşezată pe o înălţime ca de vreo 8 metri şi plantată cu arbori seculari, este lăsată cam în neîngrijire. E o grădină veche, veche de tot. Acum se zideşte un gimnaziu mare şi frumos ; cel puţin această clădire va mai înfrumuseţa oarecum orăşelul, care pare că doarme învăluit în trecutul lui, nerîvnind a face un pas spre progres de teamă să nu piardă poezia misterioasă a acestui trecut legendar astăzi. Astfel cum e Târgoviştea astăzi lasă mult de dorit în privinţa confortului şi pare a fi mai mult un oraş vechi, oriental decât făcând parte din ţara românească. Puţină îngrijire şi bună-voinţă D-lor de la cârmă şi în curînd acest oraş prin poziţiunea lui va deveni un centru de viaţă, care va atrage mulţi streini. La revedere în curând. Din Kindia. DIN IAŞI Se zice că D-nii Dr. Zamfirescu şi Cernea, profesori suplinitori la facultatea de medicină, vor fi înlocuiţi. * * * Concursul pentru ocuparea postului de medic la consultaţiile gratuite a spitalului Sf. Spiridon, se va ţine în ziua de 1 Septembre. Concurent înscris până acuma e Dl. Dr. Negel, profesor la facultatea noastră de medicină. * * * Preţul porumbului pe piaţa noastră e de 870—900 lei vagonul, iar al grâului 1400 — 1420 vagonul. * * * S’a început a se lucra cu sîrguinţă la aşezarea statuei lui Asachy în faţa bisericei Trei-Ierarchi. E posibil ca inaugurarea să se facă cu ocaziunea întoarcerei studenţilor de la Cod greş.* * * Brutarii iar au urcat preţul pâineî, ar trebui ca Primăria să ia măsuri din timp. * * * Un sub-comisar de la secţia a 4-a de care era scris în Adevărul că a bătut pe un precupeţ, a găsit cu cale să intenteze un proces de ultragiu!! unui student farmacist sub pretext că el l’a denunţat la gazete. Bietul epistat după ce că a făcut o prostie că a bătut, vrea să se mai facă de rîs cu intentări de procese false. Suntem siguri, că simpaticul nostru prefect de oraş, va domoli puţin pe susnumitul sub-comisar.* * * Marele hotel Traian din Iaşi, trece cu începere de la 1 Septembrie, sub direcţiunea D-lui A. Barotty,cunoscutul şi mult apreciatul restaurator de la Slănicul din Moldova. Felicitările noastre D-luî Scarlat Pastia, propriaSa acestei frumoase clădiri, pentru nemerita alegere ce a făcut în persoana D-lui Barotty. * X * La 1 Septembre societatea literară şi ştiinţifică începe seria şedinţelor sale regulate, care au fost suspendate din pricina vacanţelor. Cu această ocaziune se vor face mai multe comunicări importante. Archiva societăţei nu mai apare în editura librăriei Cuperman, ci o scoate societatea.* * * Peste o zi douâ va apărea primul volum din scrierile prozatorului nostru Ioan Creangă. Volumul al 2-lea cu Amintiril va apărea în curând. Acest volum va coprinde mai multe schiţe reprezentând satul unde s’a născut Creangă etc. Clişeurile au fost lucrate la Paris, trebuesă sosească şi după cum asigură El.’A. D. Nenopol, aueşit foarte bine. Doctoral STEME OBBC0E5A5: Cabinet de consultaţie cu celebrităţile medicale şi medci specialişti din Viena. Information ■« * Monitorul official publică următoarele numiri în magistratură, făcute sub rezerva aprobărei M. S. Regelui. La curtea de Casaţie : D. I. Prodan, actual prim-preşedinte al curtea de apel din Galaţi, membru la curtea de casaţie. D. G. Liciu, actual prim-preşedinte la curtea de apel din Iaşi, procuror de secţie la î ialta curte de casaţie, în locul D-lui Ciru Oeconomu. D. C. Ghristescu, actual grefier la înalta curte de casaţie, prim grefier la aceaînaltă curte, în locul D-lui Al. Gapitolin, înaintat. La curtea de apel din Bucureşti: D. Adolf Gantacuzino, actual prim preşedinte al curţeî de apel din Bucureşti, se permută de la secţia II la secţia I. D. G. E. Schina, actual preşedinte la secţia I a curţeî de apel din Bucureşti, în aceiaşi calitate la secţia III, în locul D-lui Al. Filitis, care rdmiînca ’şî exercita drepturile la pensiune. D. G. Petrescu, fost membru de curte, preşedinte la secţia II. D. Corneliu Rămniceanu-Manolescu, fost magistrat, membru la secţia II, în locd D-lui M. Poenaru Bordea, înaintat. D. Dim. Dobrescu, fost magistrat, membru la aceiaşi secţiune, în locul D-lui Gr. Gireşeanu. La curtea de apel din Iaşi : D. D. G. Rosseti, fost consilier la înalta curte de casaţie, prim-preşedinte la secţia I, în locul D-lui Liciu, demisionat. D. Mihail Mireea, fost membru de curte de apel, membru la secţia I, în locul D-luî I. I. Vrânceanu, permutat. 11D. N. Volenti, fost prim-preşedinte de tribunal, membru la aceeaşi secţiune, în locul D-lui Th. Mândru. D. N. A. Borzu, actual preşedinte la secţia I, în aceeaşi calitate la secţia 11. D. I. I. Vrânceanu, actual membru la secţia I, în aceiaşi calitate la secţia 11, în locul D-lui El. G. Economu, permutat. D. G. Roiu, fost procuror de curte, membru la secţia II, în locul D-luî G. St. Ghenoiu, care va trece în altă funcţiune, la curtea de apel din Craiova. D. Al. Gapitolin, actual prim grefier la înalta curte de casaţie, membru la secţia I, în locul D-luî Leonţeanu, înaintat. D. G. Marinescu, actual preşedinte la tribunalul Argeş, membru la secţia I, în locul D-luî Eug. Anghelescu, care va fi chemat în altă funcţiune. D. L. Leonţeanu, actual consilier la curtea de apel din Craiova, preşedinte la secţia II, în locul D-luî Gr. Grămăticescu. D. Miltiade Economu, fost primpreşedinte de tribunal, membru la Secţia 11, în locul D-lui Polichronie Sutescu, la curtea de apel din Galaţi. D. G. G. Şişman, actual membru, prim preşedinte, în locul D-lui I. Prodan, înaintat. D. El. G. Economu, actual membru la curtea de apel din Iaşi, în aceeaşi calitate la secţia I, în locul D-lui G. C. Şişman. D. Victor Rămniceanu, fost preşedinte de tribunal, membru la secţia I, în locul vacant. D. M. Poenaru Bordea, actual membru la curtea de apel din Bucureşti, preşedinte la secţia II, în locul vacant. D. Panait Ionescu, actual procuror general al curţei de apel din Gala, membru la secţia II, în locul D-lui G. Piteşteanu. D. M. Beşteleî, actual procuror de secţie la curtea de apel din Bucureşti, întrunind condiţiunile cerute de lege, membru la secţia 11, în locul D-lui S. Hociung. Sunt numiţi şi permutaţi la tribunalele din ţară : D. Constantin Numian, actual prim-preşedinte la tribunalul Covurlui, preşedinte la tribunalul Argeş, în locul D-lui C. Marinescu, naintat. D. Alexandru, Vlădescu fost jude-instructor, preşedinte la tribunalul Buzeu, în locul D-lui T. Vasiliu. D. Gr. Ştefânescu, actual procuror la curtea de apel din Galaţi, preşedinte la tribunalul Covurlui. D. Ath. Herescu, preşedinte la tribunalul Dolj, prim-preşedinte la acel tribunal secţia I, în locul D-lui I. Urdâneanu, care va trece în alt post. D. M. Mâinescu, actual judoinstructor la tribunalul Dolj, preşedinte la tribunalul Dolj, secţia II, în locul D-lui Ath. Herescu, înaintat. D. C. Niculescu, actual preşedinte de secţie la tribunalul Covurluiu, în aceiaşi calitate la tribunalul Dolj, secţia comercială şi de notariat, în locul D-lui G. N. Paianu. D. T. Aronovici, actual jude-instructor la tribunalul Roman, preşedinte la tribunalul Dorohoiu, în locul D-luî Titus Istrati, permutat. D. Ene Cernătescu, actual judeinstructor la tribunalul Neamţu, preşedinte la tribunalul Falciu, în locul D-lui G. Gociu. D. Pompiliu A. Florian, actual preşedinte la tribunalul Putna, în aceiaşi calitate la tribunalul Ilfov, secţia III, în locul D-nului Sc. Ghica. D. D. Mavrodin, actual preşedinte la secţia IV a tribunalului Ilfov, în aceliaşi calitate la secţia II a aceluiaşi tribunal. D. G. Tanoviceanu, actual primpreşedinte la tribunalul Mehedinţipreşedinte la tribunalul Ilfov, secţia de notariat, în locul D-lui D. Carp. D. V. Pretorian, actual jude FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ ALEXIS BOUVIER PARTEA II. Francia în 1871 Un călător 18 SOLDATE DESNADAJDUIER1 I. — Vine războiul... cu câtă repeziciune, o știi asta. Intr’o bună dimineață mă văd năvălit de Prusienî; cu cinci, șase prietini, începem un foc. Vine Sedan apoi, căderea imperiului, adică pozițiunea tatălui meu, pierdută... — Dar, tu n’ai ideile lui tată-tău. — Cred bine că nu.... eu, republican din cap până în picioare... cea ce face, că nici nu-1 prea văd pe tata .. Continuu. Când aflu de cele ce se petrec, mă întorc așa cum mă vezi, și fără nici un bagagiu, o plec de acolo; după patru zile, sosesc în sfârșit aici, crezând că voi putea să mă ’ntorc la Paris, unde trebue să fie mama pe care doresc s-o văd... și, mă lovesc de imposibil. — Ce-ai să faci, acuma? — Prietene, întrebarea asta de un ceas mi-o fac; mai am vreo cinci, șase napoleoni în buzunar, dar nici haine, nici albituri.... nici idei. — Vrei să servești țărei ? — Mă mai întrebi, dacă vreau? — Fă-te franctifor. Ești vânător, ai să fii un soldat de preț. — Să mă aflu alături cu ori și cine, asta nu cam vine la socoteală. — Mergem la Tours, acolo, n’ai prieteni ? — Nu știm — Ascultă, dragă, ți-aș propune să te întorci cu noi. — Eu ? Și pentru ce-mi propui ?.. codeala asta, care ține de zece minute, mă supără pe mine și mă atinge. — Dragă viconte, nu suntem numai franctirori; suntem și republicani. — Și eu sunt republican. — Ești un republican.... amabil. — Dă-mi voe, te rog ... Nu mă cunoașteți. N’aveți să mă siliți cred ca să dau în tatăl meu. Contele e servitorul credincios și devotat al imperiului; s-a consacrat viața, și la urma urmei, averea imperiului o datorește Deja am dovedit mult eu, declarând cu voința tatălui meu că eu eram cu totul împotriva guvernului pe care el voia să-l apere. Sciţi, relaţiunile mele cu contele sunt foarte reci. Nici odată un strein văzându-ne alături, n’ar vedea în noi pe tatăl şi fiul. Aşi fi trebuit să rup cu desăvârşire relaţiile, e adevărat aceasta, dar ador pe mama, şi cea ce fac, numai pentru dragostea ei o fac. — Prietene, îţi cer cuvântul de onoare pentru cele ce-mi spui. — Ţi-1 dau. Iată ce suntem: o societate de treizeci de inşi numai şi cu tine, vom fi treizeci şi unul. Suntem franc-tirori din Vosgi asta e numele nostru. Adevăratul nostru nume e. Soldații desnădăjduireî, adică părticica unei societăți republicane care lucrează de douăzeci și doi de ani. Neam impus să apărăm Francia. Ești cu noi ? — Sunt, răspunse vicontele, întinzându-i mâna. — Foarte bine. Ți-am cerut cuvântul de onoare ca să nu spui altora cea ce ți-am spus eu. Respund de tine, eşti primit. — Mulțumesc. — Altceva, acuma, pe dreptul er nu, numele tatălui tău nu va fi bine primit ! el a făcut politică sgoraptoasă. — Ei. Cui o spui asta ? Par’că eu n’o ştiu ! — Nu trebue să te arăţi sub numele acesta, şi titlul iar nu-ţi foloseşte la nimic; îţi trebue un alt nume. — Asta vreau şi eu. Atunci, toate merg de minune. Ne-am înţeles. Mergem la Tours ca să caut arme şi muniţii, te uniformezi acolo şi poimâine plecăm. — Bun, şi de acolo unde mergem ? — In momentul acesta oamenii noştri sunt la Baume-les-Dames, dar se poate întâmpla ca să ne vină ei în întîmpinare. — Sfătueşte-mă acuma, ce nume să iau? — Care ţi o veni întâiu în minte. — Am unul în cap. — Care? — Hardi. — Da, bun nume. — Aşa e. — Caută sâ te obişnueşti cu numele cel nou, acuma. Cei doi prieteni sosiră peste puţin la Tours. Peste patru zile Tavannes şi Hardi plecară sâ -şi întâlnească tovarăşii la Guyon-les-baine, lângă Baume-les Dames. Noul soldat al desnădăjduire, recomandat de către Tavannes, fu bine primit, şi căpitanul, în seara aceia chiar, bătându-l pe umeri, îi zise: — Hardi, e un nume care promite şi nu ştie pentru ce dar fața d-tale care îmi pare cunoscută promite cea ce spune numele d-tale. Hardi, întrebă seara pe Tavannes: — Ce e căpitanul ăsta ? — Un om dragul meu, în toată puterea cuvântului. Toți adevărații republicani îl cunosc. — Și se numește ? — Jacques Herbeau. — In adevăr, zise Hardi, mi se pare că am mai auzit de numele ăsta. III. Peste câtva timp după angagiarea lui Hardi la franctifori, mica companie căreia aparţinea era urmărită în lanţul Vosgilor, începea să înopteze ; soldaţii desnădăjduirei îşi grabeau pasul pentru a ajunge într’un loc sigur, cunoscut de el. Nu mai erau franc-tirori îmbrăcaţi in uniformele acelea plăcute. Comandantul companiei recunoscuse primejdia uniformei. Toţi erau îmbrăcaţi ţărăneşte. Nu mai rămăsese decât douăzeci şi patru... avuseseră o întâlnire nenorocită. Bieţii oameni erau prăpădiţi de oboseală, şi sudoarea curgea gârlă de pe ei. La fiece zece minute ecoul muntelui le aducea strigătele acelora care-i urmăream Herbeau mergea cel din urmă, oprindu-se şi ascultând dacă nu se apropie inamicul de ei. Hardi mergea alături de el. Fără a şi esplica pentru ce, prinsese dragoste de tânărul pictor. Dacă ajungem la Pierre-en-Croix fără ca să fim văzuţi, suntem scăpaţi. — Departe-i de aci Pierre-en-Croix ? — Nu două chilometre. — O! atunci putem zice că suntem scăpaţi. — Nu, căci trebue să traversăm palatul mai înainte de a ajunge acolo, și pot să ne vază. — Să ne grăbim atunci. — Din contră să ne oprim. Hardi scoase un fluer din buzunar, și flueră de două ori. Trupa se opri locului. Herbeau şi Hardi îşi gătiră pasul. Când ajunseră pe ceilalţi, Herbeau le zise : — Pentru ca să traversăm platoul aşa ca să nu ne vadă, tîrîţi-vă prin iarbă, dar grăbiţi-vă... m’aţi înţeles ? Oamenii aprobară... înainte. Se puseră în marş, făcând aşa cum îi îndemnase căpitanul. Peste zece minute ajunseră la Pierre-en-Croix. Pierre-en-Croix e o prăpastie adâncă care străbate vîrful muntelui; pe deasupra acestei prăpăstii, o piatră imensă în formă de cruce servă de pod. (Va urma).