Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)

1890-09-01 / nr. 607

metria descriptivă, istoria artelor, cos­tumelor etc. ? O repet încă o dată, regulă nu există şi nu poate exista în condiţiunile ac­tuale. Lucrul nu înaintează, şi elevii nu fac nici un progres. Şi cu toate aces­tea, ei au­ tot ca să fie îndemnaţi. Sunt vreo 4 burse a 50 lei lunare, cari se dau elevilor cari sunt mai săraci şi mai silitori. Exista o bursă anuală, pentru a se trimite un elev la şcoala de Bele- Arte din Paris. Toţi acei cari s’au dus cu această bursă, au eşit artişti, desă­­vîrşiţî. Cunoscuţii noştri artişti Mirea şi Georgescu, au studiat la Paris, ca bur­sieri ai Statului. Dar, o mai spun, ad­miterea în şcoală a elevilor, fără dis­­tincţiune de învăţămînt preparatoriu, e absolut jignitoare. Arta care este cea mai rău­ tratată, este sculptura. Nu are măcar o odăiţă a sa, care să permită elevilor să lucreze în linişte. Sunt nevo­it să ia loc, în faţa modelului, printre elevii pictori, ei tre­­bue să se îngrijească mereu, să nu mur­dărească pe vecinii lor, cu apă sau cu pământ, ei nu pot să se mişte din locul lor, ei cari trebuesc să se plimbe de jur împrejurul modelului, spre a -i vedea bine şi de­oare­ce ei sunt minoritatea şcoalei, nu sunt priviţi de loc. Pentru ei nu e bursă, nu li se dă ascultare plângerilor şi reclamaţiunilor lor. In aşa condiţiuni, nu trebue să ne mirăm, dacă nu sunt mai mult de 3 sau 4 elevi, ba trebue chiar să ne mirăm, cum sunt şi acei. Acum să­ vedem, care este viitorul elevilor cari, din minune, şi având în ei, un fond natural de talent, au eşit artişti din cei 5 ani de şcoală? Există actualmente vreo 7 sau 8 pictori sau sculptori, cari au isprăvit şcoala, luând toate medaliile, dovedind, cu prisosinţă că sunt capabili de a face ce­va. Ştiţi care este viitorul acestor tineri, cari şi-au perdut, timp de 5 ani de lucru, zilele şi nopţile într’o muncă de hamal, pentru a ajunge la idealul lor, arta ? Astă­zi îi vezi, umiliţi, amărâţi, des­gustaţi, şi caută în toate părţile vr’un post, care în locul visului lor să le poată permită de a trăi, cât s’ar putea de modest. De bursa Statului nici nu pot să spere, cu toate că toţi (fiţi siguri) sunt capabili de a o lua, căci ea e dată şi actualmente şi după ce va fi ispră­vit bursierul actual cei trei ani ai sei de învăţământ în Paris. Frumoasă şi a­­trăgătoare perspectivă! Conchid dlar: Să se dea şcoalei: Un local a­parte, care să corespunză exigenţelor unei şcoale de Belle-Arte. Să se vegheze ca cursurile prevăzute în statute să fie punctual predate. Să se restabilească, mai cu seamă cursul de arch­itectură, atât de necesar şi aşa de mult cerut la noi. Să se mărească nu­mărul profesorilor. Să introducă reforme radicale, în serviciul Direcţiune!. Şi mai cu se­amă, să asigure viitorul elevilor cu talent, de o parte înmulţind numărul burselor pentru şcoale streine, cel puţin cu una, şi de alta procurind de lucru celor ce nu pot merge în străinătate, din pricina micului număr de burse. Direcţiunea să se arate severă în pri­mirea elevilor, să vegheze cu asprime ca cursurile să fie urmate, să despartă cât îi stă în putinţă diversele categorii de studii, să înmulţească cât se poate cunoştinţele elevilor în branşele picturei, prin studiuri de draperii, de peisagiuri de animale, să ceară guvernului să-i dea sume mici de 40 sau 50 de lei, cari să fie premiile a unor mici concursuri între elevi. Acestea sunt principalele reforme cari cred că trebue momentan introdu­se în şcoala noastră naţională de Belle-Arte, şi la care nu s’a mai gândit nimeni de la înfiinţarea ei, adică de acum două­zeci şi cinci de ani. Rom. SÁMBÁTA 1 SEPTEMBRE 1890 Din Tîrgovişte După făgăduiala dată, ve scrie din Tîrgovişte, vechea reşedinţă a lui Mi­­hai­ Viteazu. Tîrgoviştea de odinioară, care strălu­cea de pompă, Tîrgoviştea reşedinţa Dom­nilor munteni, astă­zi este un biet oră­şel, pierdut, uitat de administraţia ţărei şi lăsat în voia prefectului judeţului care şi el o lasă în voia primarului, părin­tele oraşului precum se zice, dar un pă­rinte vitreg, care -şi părăseşte copilul. Cum intri în oraş, jalea te cuprinde vă­zând starea de necurăţenie care strălu­ceşte prin grămezile de gunoaie de pe strade şi prin praful care te orbeşte. Ai ajuns în oraş, vrei să f­iei o preum­blare şi după o jumătate de oră te în­torci obosit, prăpădit şi cu picioarele sucite din pricina pavagiului neîngrijit. Afară de strada Domnească, care este acum puţin pavată, încolo totul e în stare primitivă. Ş’apoi ce zor a avut comuna să paveze strada Domnească tocmai în partea­­despre mahalale? Se vede că în partea locului şade vr’un obraz simandicos, căci numai aşa se poate explica lucrul. Tot în Tîrgovişte mai sunt şi câte­va trotuare, care de când sunt făcute stau acoperite cu grămezi de pietre de la pavagiul cel vechiu, aşa că lumea nu poate umbla de cât prin mijlocul uliţei. D’apoi serviciul stropitu­lui stradelor, ca vai de el ! Nu se udă de cât strada principală şi aceasta nu­mai vre-o 15—18 metri, în colo nimic! Pentru cele­l’alte strade primăria zice că le are în îngrijire Domnul când dă din când în când câte o mică ploaie. Şi paza oraşului! E păzit adevărat, dar e păzit numai de întâmplare, căci sergenţii de stradă câţi sunt se înfundă prin cârciumi, joacă cărţi şi ’l trage la măsea al dracului până se apucă la pă­ruială. Serviciul de zi, e destul de caraghios. Chiar în centrul oraşului stau tolănite pe stradă toată ziua fără ca vr’un agent de poliţie să deranjeze vr’un bou, bivol, sau altă jivină, se vede că membrii po­liţiei din Tîrgovişte fac parte din socie­tatea pentru protejarea animalelor­­ bra­vo ! nu e rău ! Pe lângă toate astea, Tîrgoviştenii sunt oameni veseli, le plac petrecerile grozav şi în toate serile cu­coane, boeri şi cuconiţe se adun la ta­rabă, aşa se numeşte cofetăria, de aci, şi boerii fac politică pe când cucoanele vorbesc de multe şi mărunte. Muzica regimentului 22 de dorobanţi cântă seara la cofetăria—tarabă, cum şi un taraf de lăutari, până târziu noaptea. Să mă în­torc puţin şi revin la oraş. Tîrgoviştea este aşezat într’o poziţie admirabilă, aerul e curat şi sănătos. In depărtare se vede monastirea Dea­lului zidită de Mihai Viteazul, şi unde se află şi capul eroului. Drumul până la monastire e foarte frumos şi ar fi cu neputinţă unui om să descrie simţimântul pe care ’l încearcă făcând o excursiune până la monastire, prin ab­ia de pomi seculari, cari pare că’ţi şoptesc de trecutul glorios şi mă­reţ al acestui nenorocit oraş, căzut în părăsire astă­zi. Ce păcat, acest drum, e aşa de prost întreţinut! şi cât e de frumos ! Se vede că Târgoviştenii nu înţeleg această fru­museţe măreaţă şi impozantă, de nu-i dă cea mai mică atenţiune. încă o dată, e păcat!...* * * Tot ca locuri de petrecere, Târgoviş­­tea are două grădini publice prea fru­moase. Una este lângă gară şi alta mai spre centru, lângă podul peste Ialo­miţa. Această grădină, aşezată pe o înălţime ca de vreo 8 metri şi plantată cu arbori seculari, este lăsată cam în neîngrijire. E o grădină veche, veche de tot. Acum se zideşte un gimnaziu mare şi frumos ; cel puţin această clădire va mai înfrumuseţa oare­cum orăşelul, care pare că doarme învăluit în trecutul lui, ne­rîvnind a face un pas spre progres de teamă să nu piardă poezia misterioasă a acestui trecut legendar astă­zi. Ast­fel cum e Târgoviştea astă­zi lasă mult de dorit în privinţa confortului şi pare a fi mai mult un oraş vechi, o­riental de­cât făcând parte din ţara ro­mânească. Puţină îngrijire şi bună-voinţă D-lor de la cârmă şi în curînd acest oraş prin poziţiunea lui va deveni un centru de viaţă, care va atrage mulţi streini. La revedere în curând. Din Kindia. DIN IAŞI Se zice că D-nii Dr. Zamfirescu şi Cernea, profesori suplinitori la faculta­tea de medicină, vor fi înlocuiţi. * * * Concursul pentru ocuparea postului de medic la consultaţiile gratuite a spi­talului Sf. Spiridon, se va ţine în ziua de 1 Septembre. Concurent înscris până acuma e Dl. Dr. Negel, profesor la fa­cultatea noastră de medicină. * * * Preţul porumbului pe piaţa noastră e de 870—900 lei vagonul, iar al grâu­lui 1400 — 1420 vagonul. * * * S’a început a se lucra cu sîrguinţă la aşezarea statuei lui Asachy în faţa bisericei Trei-Ierarchi. E posibil ca inaugurarea să se facă cu ocaziunea întoarcerei studenţilor de la Cod greş.* * * Brutarii iar au urcat preţul pâineî, ar trebui ca Primăria să ia măsuri din timp. * * * Un sub-comisar de la secţia a 4-a de care era scris în Adevărul că a bătut pe un precupeţ, a găsit cu cale să inten­teze un proces de ultragiu!!­ unui stu­dent farmacist sub pretext că el l’a de­nunţat la gazete. Bietul epistat după ce că a făcut o prostie că a bătut, vrea să se mai facă de rîs cu intentări de procese false. Suntem siguri, că simpaticul nostru prefect de oraş, va domoli­ puţin pe sus­numitul sub-comisar.* * * Marele hotel Traian din Iaşi, trece cu începere de la 1 Septembrie, sub di­recţiunea D-lui A. Barotty,­­cunoscutul şi mult apreciatul restaurator de la Slă­­nicul din Moldova. Felicitările noastre D-luî Scarlat Pas­­tia, propria­Sa acestei frumoase clă­diri, pentru nemerita alegere ce a făcut în persoana D-lu­i Barotty. * X * La 1 Septembre societatea literară şi ştiinţifică începe seria şedinţelor sale re­gulate, care au fost suspendate din pri­cina vacanţelor. Cu această ocaziune se vor face mai multe comunicări impor­tante. Archiva societăţei nu mai apare în editura librăriei Cuperman, ci o scoate societatea.* * * Peste o zi douâ va apărea primul vo­lum din scrierile prozatorului nostru Ioan Creangă. Volumul al 2-lea cu A­­mintiril va apărea în curând. Acest volum va coprinde mai multe schiţe re­prezentând satul unde s’a născut Crean­gă etc. Clişeurile au fost lucrate la Pa­ris, trebue­­să sosească şi după cum a­­sigură El.’A. D. Nenopol, au­eşit foarte bine. Doctoral STEME OBBC0E5A5: Cabinet de consultaţie cu celebrităţile medi­cale şi med­ci specialişti din Viena. Information­ ■«­ * Monitorul official publică urmă­­toarele numiri în magistratu­ră, făcute sub rezerva apro­­bărei M­. S. Regelui. La curtea de Casaţie : D. I. Prodan, actual prim-pre­­şedinte al curtea de apel din Galaţi, membru la curtea de casaţie. D. G. Liciu, actual prim-preşe­dinte la curtea de apel din Iaşi, procuror de secţie la î ialta curte de casaţie, în locul D-lui Ciru Oeconomu. D. C. Ghristescu, actual grefier la înalta curte de casaţie, prim gre­fier la acea­­înaltă curte, în locul D-lui Al. Gapitolin, înaintat. La curtea de apel din Bucureşti: D. Adolf Gantacuzino, actual prim preşedinte al curţeî de apel din Bu­cureşti, se permută de la secţia II la secţia I. D. G. E. Schina, actual preşe­dinte la secţia I a curţeî de apel din Bucureşti, în aceiaşi calitate la secţia III, în locul D-lui Al. Fili­­tis, care rdmiînc­a ’şî exercita drep­turile la pensiune. D. G. Petrescu, fost membru de curte, preşedinte la secţia II. D. Corneliu Rămniceanu-Mano­­lescu, fost magistrat, membru la sec­ţia II, în locd D-lui M. Poenaru Bordea, înaintat. D. Dim. Dobrescu, fost magistrat, membru la aceiaşi secţiune, în locul D-lui Gr. Gireşeanu. La curtea de apel din Iaşi : D. D. G. Rosseti, fost consilier la înalta curte de casaţie, prim-pre­­şedinte la secţia I, în locul D-lui Liciu, demisionat. D. Mihail Mire­ea, fost membru de curte de apel, membru la secţia I, în locul D-luî I. I. Vrânceanu, permutat. 11D. N. Volenti, fost prim-preşedinte de tribunal, membru la aceeaşi sec­ţiune, în locul D-lui Th. Mândru. D. N. A. Borzu, actual preşedinte la secţia I, în aceeaşi calitate la secţia 11. D. I. I. Vrânceanu, actual mem­bru la secţia I, în aceiaşi calitate la secţia 11, în locul D-lui El. G. Eco­­nomu, permutat. D. G. Roiu, fost procuror de curte, membru la secţia II, în locul D-luî G. St. Ghenoiu, care va trece în altă funcţiune, la curtea de apel din Craiova. D. Al. Gapitolin, actual prim gre­fier la înalta curte de casaţie, mem­bru la secţia I, în locul D-luî Leon­­ţeanu, înaintat. D. G. Marinescu, actual preşedinte la tribunalul Argeş, membru la sec­ţia I, în locul D-luî Eug. Anghe­­lescu, care va fi chemat în altă func­ţiune. D. L. Leonţeanu, actual consilier la curtea de apel din Craiova, pre­şedinte la secţia II, în locul D-luî Gr. Grămăticescu. D. Miltiade Economu, fost prim­­preşedinte de tribunal, membru la Secţia 11, în locul D-lui Polichronie Sutescu, la curtea de apel din Galaţi. D. G. G. Şişman, actual membru, prim preşedinte, în locul D-lui I. Pro­dan, înaintat. D. El. G. Economu, actual mem­bru la curtea de apel din Iaşi, în aceeaşi calitate la secţia I, în locul D-lui G. C. Şişman. D. Victor Rămniceanu, fost pre­şedinte de tribunal, membru la sec­ţia I, în locul vacant. D. M. Poenaru Bordea, actual membru la curtea de apel din Bu­cureşti, preşedinte la secţia II, în locul vacant. D. Panait Ionescu, actual procu­ror general al curţei de apel din Gala, membru la secţia II, în locul D-lui G. Piteşteanu. D. M. Beşteleî, actual procuror de secţie la curtea de apel din Bu­cureşti, întrunind condiţiunile cerute de lege, membru la secţia 11, în lo­cul D-lui S. Hociung. Sunt numiţi şi permutaţi la tri­bunalele din ţară : D. Constantin Numian, actual prim-preşedinte la tribunalul Co­­vurlui, preşedinte la tribunalul Ar­geş, în locul D-lui C. Marinescu, naintat. D. Alexandru, Vlădescu fost ju­­de-instructor, preşedinte la tribu­nalul Buzeu, în locul D-lui T. Va­­siliu. D. Gr. Ştefânescu, actual pro­curor la curtea de apel din Ga­laţi, preşedinte la tribunalul Co­­vurlui. D. Ath. Herescu, preşedinte la tribunalul Dolj, prim-preşedinte la acel tribunal secţia I, în locul D-lui I. Urdâneanu, care va trece în alt post. D. M. Mâinescu, actual judo­­instructor la tribunalul Dolj, pre­şedinte la tribunalul Dolj, secţia II, în locul D-lui Ath. Herescu, îna­intat. D. C. Niculescu, actual preşe­dinte de secţie la tribunalul Co­­vurluiu, în aceiaşi calitate la tri­bunalul Dolj, secţia comercială şi de notariat, în locul D-lui G. N. Paianu. D. T. Aronovici, actual jude-in­­structor la tribunalul Roman, pre­şedinte la tribunalul Dorohoiu, în locul D-luî Titus Istrati, permutat. D. Ene Cernătescu, actual jude­­instructor la tribunalul Neamţu, preşedinte la tribunalul Falciu, în locul D-lui G. Gociu. D. Pompiliu A. Florian, actual preşedinte la tribunalul Putna, în aceiaşi calitate la tribunalul Ilfov, secţia III, în locul D-nului Sc. Ghica. D. D. Mavrodin, actual preşe­dinte la secţia IV a tribunalului Ilfov, în aceliaşi calitate la secţia II a aceluiaşi tribunal. D. G. Tanoviceanu, actual prim­­preşedinte la tribunalul Meh­edinţi­­preşedinte la tribunalul Ilfov, sec­ţia de notariat, în locul D-lui D. Carp. D. V. Pretorian, actual ju­de FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ ALEXIS BOUVIER PARTEA II. Francia în 1871 Un călător 18 SOLDATE DESNADAJDUIER1 I. — Vine războiul... cu câtă repeziciune, o știi asta. Intr’o bună dimineață mă văd năvălit de Prusienî; cu cinci, șase prietini, începem un foc. Vine Sedan a­­poi, căderea imperiului, adică pozițiunea tatălui meu, pierdută... — Dar, tu n’ai ideile lui tată-tău. — Cred bine că nu.... eu, republican din cap până în picioare... cea ce face, că nici nu-1 prea văd pe tata .. Continuu. Când aflu de cele ce se petrec, mă în­torc așa cum mă vezi, și fără nici un bagagiu, o plec de acolo; după patru zile, sosesc în sfârșit aici, crezând că voi­ putea să mă ’ntorc la Paris, unde tre­bue să fie mama pe care doresc s-o văd... și, mă lovesc de imposibil. — Ce-ai să faci, acuma? — Prietene, întrebarea asta de un ceas mi-o fac; mai am vre­o cinci, șase napo­leoni în buzunar, dar nici haine, nici al­bituri.... nici idei. — Vrei să servești țărei ? — Mă mai întrebi, dacă vreau? — Fă-te franctifor. Ești vânător, ai să fii un soldat de preț. — Să mă aflu alături cu ori și cine, asta nu cam vine la socoteală. — Mergem la Tours, acolo, n’ai prie­teni ? — Nu știm — Ascultă, dragă, ți-aș­ propune să te întorci cu noi. — Eu ? Și pentru ce-mi propui ?.. code­­ala asta, care ține de zece minute, mă supără pe mine și mă atinge. — Dragă viconte, nu suntem numai franctirori; suntem și republicani. — Și eu sunt republican. — Ești un republican.... amabil. — Dă-mi voe, te rog ... Nu mă cu­noașteți. N’aveți să mă siliți cred ca să dau în tatăl meu. Contele e servitorul credin­cios și devotat al imperiului; s-a consa­crat viața, și la urma urmei, averea im­periului o datorește Deja am dovedit mult eu, declarând cu voința tatălui meu că eu eram cu totul împotriva guvernului pe care el voia să-l apere. Sciţi, relaţiunile mele cu contele sunt foarte reci. Nici odată un stre­in văzându-ne alături, n’ar vedea în noi pe tatăl şi fiul. Aşi fi trebuit să rup cu de­săvârşire relaţiile, e adevărat aceasta, dar ador pe mama, şi cea ce fac, numai pen­tru dragostea ei o fac. — Prietene, îţi cer cuvântul de onoare pentru cele ce-mi spui. — Ţi-1 dau. Iată ce suntem: o societate de trei­zeci de inşi numai şi cu tine, vom fi trei­zeci şi unul. Suntem franc-tirori din Vosgi asta e numele nostru. Adevăratul nostru nume e. Soldații desnădăjduireî, adică părticica unei societăți republicane care lucrează de două­zeci și doi de ani. Ne­am impus să apărăm Francia. Ești cu noi ? — Sunt­, răspunse vicontele, întinzân­­du-i mâna. — Foarte bine. Ți-am cerut cuvântul de onoare ca să nu spui altora cea ce ți-am spus eu. Respund de tine, eşti pri­mit. — Mulțumesc. — Alt­ceva, acuma, pe dreptul er nu, numele tatălui tău nu va fi bine pri­mit ! el a făcut politică sgoraptoasă. — Ei. Cui o spui asta ? Par’că eu n’o ştiu ! — Nu trebue să te arăţi sub numele acesta, şi titlul iar nu-ţi foloseşte la ni­mic; îţi trebue un alt nume. — Asta vreau şi eu. Atunci, toate merg de minune. Ne-am înţeles. Mergem la Tours ca să caut arme şi muniţii, te uniformezi acolo şi poimâine plecăm. — Bun, şi de acolo unde mergem ? — In momentul acesta oamenii noştri sunt la Baume-les-Dames, dar se poate întâmpla ca să ne vină ei în întîmpinare. — Sfătueşte-mă acuma, ce nume să iau? — Care ţi o veni întâiu în minte. — Am unul în cap. — Care? — Hardi. — Da, bun nume. — Aşa e. — Caută sâ te obişnueşti cu numele cel nou­, acuma. Cei doi prieteni sosiră peste puţin la Tours. Peste patru zile Tavannes şi Hardi plecară sâ -şi întâlnească tovarăşii la Guyon-les-baine, lângă Baume-les Dames. Noul soldat al desnădăjduire, recoman­dat de către Tavannes, fu bine primit, şi căpitanul, în seara aceia chiar, bătân­­du-l pe umeri, îi zise: — Hardi, e un nume care promite şi nu ştie pentru ce dar fața d-tale care îmi pare cunoscută promite cea ce spune numele d-tale. Hardi, întrebă seara pe Tavannes: — Ce e căpitanul ăsta ? — Un om dragul meu, în toată pu­terea cuvântului. Toți adevărații republi­cani îl cunosc. — Și se numește ? — Jacques Herbeau. — In adevăr, zise Hardi, mi se pare că am mai auzit de numele ăsta. III. Peste cât­va timp după angagiarea lui Hardi la franctifori, mica companie că­reia aparţinea era urmărită în lanţul Vos­­gilor, începea să înopteze ; soldaţii des­­nădăjduirei îşi grabeau pasul pentru a ajunge într’un loc sigur, cunoscut de el. Nu mai erau franc-tirori îmbrăcaţi in uniformele acelea plăcute. Comandantul companiei recunoscuse primejdia unifor­mei. Toţi erau îmbrăcaţi ţărăneşte. Nu mai rămăsese de­cât două­zeci şi patru... avuseseră o întâlnire nenorocită. Bieţii oameni erau prăpădiţi de obo­seală, şi sudoarea curgea gârlă de pe ei. La fie­ce zece minute ecoul muntelui le aducea strigătele acelora care-i urmăream Herbeau mergea cel din urmă, oprin­du-se şi ascultând dacă nu se apropie inamicul de ei. Hardi mergea alături de el. Fără a şi esplica pentru ce, prinsese dragoste de tânărul pictor. Dacă ajungem la Pierre-en-Croix fără ca să fim văzuţi, suntem scăpaţi. — Departe-i de aci Pierre-en-Croix ? — Nu două chilometre. — O! atunci putem zice că suntem scăpaţi. — Nu, căci trebue să traversăm pa­latul mai înainte de a ajunge acolo, și pot să ne vază. — Să ne grăbim atunci. — Din contră să ne oprim. Hardi scoase un fluer din buzunar, și flueră de două ori. Trupa se opri lo­cului. Herbeau şi Hardi îşi gătiră pasul. Când ajunseră pe ceilalţi, Herbeau le zise : — Pentru ca să traversăm platoul aşa ca să nu ne vadă, tîrîţi-vă prin iarbă­, dar grăbiţi-vă... m’aţi înţeles ? Oamenii aprobară... înainte. Se puseră în marş, făcând aşa cum îi îndemnase căpitanul. Peste zece minute ajunseră la Pierre-en-Croix. Pierre-en-Croix e o prăpastie adâncă care străbate vîrful muntelui; pe dea­supra acestei prăpăstii, o piatră imensă în formă de cruce servă de pod. (Va urma).

Next