Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)
1890-11-21 / nr. 675
ANUL ül—No. 675 N umărul i@ Ilară I ABONAM ENTELE INCIT L» 1 St ISLE ElE CiREI LUNI St SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAINTE In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinitate prin mandate poştale Un an în ţară 80 lei, in streinetate 50 Şese luni „ 15 „ „ . 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu numforul la kiotcul No. 117. Boulevard St.Michel, manuscrisele iwj se »nap&kazÎ ADuSSHESTRATIA s Strada Mană, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANU Să îs ferești, Rumâne de eu îu strein în casă. V. Alexandri. MERCURI 21 NOEMBRE 1890 Numărul IO ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anurjpitin^nashtia IV . .. 0,30 b. linia ..... 2)- Jet . ?i"“ .«, n îe 3 iei rândul li&f p Șl iiStluaHe șr-iicdlKțrtc e W - m—*n m NPMER‘V«ii»1 VVL W v-iid ȘTIU 30 RANÎ ■ Bim%& REDACȚIA ouă. IO GHEORGHE MANU Remediul Koch SCRISORI din GERMANIA Indiscretiuni TAXA tie 3‘2. Mumii ridicole CASA FERICIREI -crO£*ce? Din Iaşi MORŢI ŞI VII Bucuresci 19 Noémire Gheorghe Manu Anul trecut, la 7 Noembrie, când Gheorghe Manu, soldat dezertor, a părăsit pe şeful său pentru a’compune ministerul, am scris în aceste coloane : Generalul Gheorghe Manu, renegând, frumosul său trecut de statornicie politică şi de independenţă, s’a făcut în amurgul vieţei sale unealta unor ambiţioşi vulgari cari, ştiind că nu au nici un reazăm în Ţară, au fost, sunt şi vor fi slugi plecate ale Palatului.. Până lin sentimentele dinastice ale actualului Prim-Consilier al Tronului erau respectate de cei mai înverşunaţi duşmani ai Dinastiei străine. Toţi admirau în el un caracter. Astăzi generalul Gh. Manu a sporit numărul favoriţilor care mişuesc împrejurul stupului dinastic şi Marele Corupător, cu o diabolică satisfacţiune, trebue să’şî zică: încă unul pe care l’ai fi întinat Cu toate aceste crude adeveruri, unii —dintre cari mă grăbesc a declara că nu făceam parte — au găsit o scuză faptei Generalului Manu. Ei ziceau că Gh. Manu a voit să încerce o concentrare a tuturor elementelor conservatoare, și aceasta pentru a înlătura disolvarea Corpurilor Legiuitoare cerută de Lascar Catargiu. Scuză foarte rea, căci junimiştii, cu cari s’a înconjurat Gh. Manu, nu sunt un element conservator. Junimismul reprezintă tocmai contrariul de ceea ce trebue să reprezinte partidul conservator român. Junimismul reprezintă în năuntru reacţionarismul cel mai sfruntat şi cosmopolitismul cel mai primejdios pentru Ţara noastră. Junimismul reprezintă în afară infendarea noastră la politica austro-germană, politica cea mai duşmană neamului nostru. Gh. Manu nu cunoştea oare acest credo al junimiştilor, şi dacă nu -l cunoştea, ignoranţa sa este ea oare astăzi probabilă ? Care a fost rezultatul încercărei Generalului Manu ? Umiliri peste umiliri, şi ce e mai dureros, lipsa de prestigiu indispensabil unui guvern, complecta abnegaţiune a demnităţei sale. Silit a discuta şi a transige cu ridiculele ameninţări ale lui Petre Carp, care datoreşte mandatul său de deputat numai sprijinului prefectoral; Silit a cerşetori ajutorul liberalilor-conservatori la alegerile generale comunale, dezmerdând cu o false blândeţe speranţele lor până a trecut gârla, şi în urmă tratându-l ca inimici; Silit a se supune ultimatului marelui răzeş de la Ţibăneşti, şi a modifica ministerul său după instrucţiile date de deputatul (cu mila lui Dimitrie Donici) Colegiului I de Vaslui. Iată umilitoarea situaţiune în care se găsea Generalul Manu în ziua deschidere! sesiune! Corpurilor legiuitoare. Ce să mai zic de aceste din urmă cinci zile, în care Gh. Manu, zvârcolindu-se în mijlocul unei neputinţi vădite, nevoind, prin o îngâmfare rea înţeleasă, a mărturisi greşeala încercării sale, se agaţă de putere cu o tristă tenacitate, demnă de grupul junimist ? Nu înţelege oare bătrânul General că nu mai e stăpân pe această situaţiune creată de el, şi că astăzî a devenit o jucărie în mânile Regelui, care nu voeşte alegeri noi, şi în ale junimiştilor, cari tremură la ideia unei disolvărî? Nu a simţit oare înfrângerea ce a suferit la Cameră, când Gh. Gr. Cantacuzino, susţinut de guvern, nu a putut ocupa fotoliul prezidenţial decât graţie voturilor a şase Miniştri şi votului său propriu ? Sunt convins că milionarul prahovean nu a simţit lovirea ce i s’a dat; el se crede expresiunea majorităţei Camerei, şi este mândru şi fericit că va putea, în călătoriile sale prin Europa, să pue pe cărţile sale de vizită. — Preşedintele Camerei deputaţilor din România. — Nababul Preşedinte are un trecut demn de el. Sub Viziriatul lui Ion C. Brătianu, senatorul Gh. Gr. Cantacuzino nu vota decât sub controlul defunctului Nae Manolescu pe care îl ruga să transmită Marelui Vizir sentimentele sale de devotament şi de stimă. Nu pot face Generalului Manu injuria de a’l compara cu Gh. Gr. Cantacuzino, de aceia sunt silit să mă întreb : — Faţă cu votul de Sâmbătă al Senatului ce mai aşteaptă actualul Prim-Consilier al Tronului ? Aşteaptă, zic unii, un vot de încredere de la senatorii cari au ales pe Generalul Florescu. Ce comedie ridiculă şi tot o dată tristă !—ridiculă pentru bătrâni din palatul Universităţei, tristă pentru instituţiunile noastre constituţionale. Demn ar fi oare pentru Generalul Manu de a zmulge senatorilor conservatori, prin ameninţarea unei disolvări, desminţirea unui moment de independenţă? Acest act l’aş înţelege lesne din partea Marelui Coruptor care nu a ştiut a domni decât prin corupţiune, din partea scepticului Petre Carp, care pretinde că junimismul va învinge toate partidele. Dar Gh. Manu, cu trecutul său, cu consideraţiunea de care se bucura până astăzi, fi-va el oare atât de orb pentru a urma ipocritele sfaturi ale Regelui, şi interesatele stăruinţe ale colegilor săi junimişti ? Şi pentru ce? —Pentru a sta la putere. Uşor e de a păstra puterea în condiţiuni umilitoare — exemplele sunt recente—dar greu e de a o păstra cu salvarea prestigiului şi a demnităţei sale. Agăţându-se de putere, Gh. Manu va atrage pe capul seu, într’un viitor foarte apropiat, blestemele întregei Ţări, căci va ucide parti EDITIA ANTEIA dul care era mândru a-l număra între soldații săi pentru a consolida secta cea mai primejdioasă Românilor : Secta Junimismului. Alex. Y. Beldimann. TELEGRAME BERLIN, 19 Noembre. — Monitorul Imperiului anunţă că conferinţa asupra învâţămîntului superior începe la 4 Decembre. împăratul are intenţia să asiste. LOO, 19 Noembre. — Transportarea resturilor mortale ale Regelui a avut loc după programul hotărît în prezenţa a mii de persoane venite din toate părțile. Cosciugul era acoperit cu flori. Trenul mortuar invelit în negru și împodobit cu flori a plecat la 11 ore și 35 m. la Haga, a sosit la orele 5 ş’un sfert. ST.PETERSBURG, 19 Noembre.— D. Persiani, ministru la Belgrad, e așteptat aci la curînd. MIRAMAR, 19 Noembre. — împăratul Frantz-Iozef a sosit de dimineață ; el a plecat la Muggia unde Yahtul care conducea pe împărăteasa a trebuit să ancoreze din cauza ceței. Indiscreţiuni Nu de mult, D. Alexandru Lahovary mustra pe câţiva Catargişti pentru ostila lor atitudine faţă cu guvernul. — Nu aveţi nici un motiv pentru a ne face opoziţie, a zis Ministrul de externe, tântem un minister liberal-conservator. —Un minister liberal conservor, a răspuns unul din Catargiști, nu poate fi prezidat decât de Lascar Catargi, iar nu de Gheorghie Manu. — Degeaba, Lascar Catargi nu mai poate veni la putere, strigă furios D. Alexandru Lahovary. Regele nu’l vrea. Are dreptate dinasticul Ministru de externe. In această nenorocită țară, nu Corpurile legiuitoare desemnează pe miniştri ci bunul plac al Străinului Încoronat. Un Ministru a zis aseară câtorva amici adunaţi în salonul său . Vom scăpa în curând de Generalul Florescu, avem să-l trimetem Ministru la Paris. Cu acest chip scăpăm de un Preşedinte prea supărător, şi vom avea în capul Senatului pe Nicolae Creţulescu. Ce zice D. General Florescu de aceste planuri ministeriale ? După părerea noastră actualul Preşedinte al Senatului trebue să răspundă Ministrului propuitor că colegiul electoral de Dâmboviţa nu Va trimis la Senat pentru a obţine o funcţiune cât de înaltă ar fi ea, ci pentru a apăra Legea noastră fundamentală contra falşilor constituţionali. Argus. -------------------------wolf ©j'V*------------------------ Remediul lui Koch VIENA, 19 Noembre.— (oficial) Consiliul superior sanitar a primit raportul profesorului Weichselbaum asupra resultatului şederei sale la Berlin. Raportul constată că remediul Koch provoacă oarecari reacţiuni în organismul tuberculoşilor, el poate fî considerat ca un auxiliar foarte important pentru diagnostic. Reacţiunea putând să provoace complicaţii foarte periculoase e absolut necesară o supraveghere medicală continuă pentru persoanele tratate cu această metodă. In ce priveşte însă vindecarea definitivă a tuberculozei, nu se poate emite o părere sigură, din cauza puţinei durate a experimentărei. Cu toate astea se poate asigura că vindecarea e înlesnită şi că remediul Koch deschide o nouă cale pentru tratamentul boalelor infectuoase. Consiliul a adoptat conclusiunile raportului şi a decis că tratamentul Koch va fi experimentat în clinicele universitare şi în marile stabilimente sanitare. Aceste stabilimente vor trebui să-şi procure remediul a cărui provenienţă va trebui totd’auna să fie verificată ; se vor adresa raporturi ministerului de interne asupra observaţiunilor făcute. PARIS, 19 Noembre.—Doctoru Pean a făcut inoculări noul de dimineaţă la spitalul St. Louis cu remediul Koch ; el a inoculat acum de curând două bolnavi de lupus, el merg spre bine , nu se poate pronunţa încă asupra vindecărei, dar nu e neprobabilă. Doctorii Hérard, Leon Petit şi Goual, cari s-au întors de la Berlin au început tratamentul bolnavilor la spitalul „Opera copiilor tuberculoşi“, ei au inoculat copii atinşi de tuberculosă în gradul întâiu și al doilea. mai urmează pe Florescu, pentru că acesta duce în prăpastie, să-şi ruineze viitorul băeţilor; altul spunea că a votat pentru Florescu numai pentru a avea un preşedinte „reprezentabil“ la Birou; altul, în sfârşit, a ţinea calea miniştrilor în vestibul, pentru a le cere cu umilinţă iertare separată. Iată cine băgase în spărieţi pe toţi prefecţii şi pe toţi junimiştii; iată cine deşteptase atenţiunea generală şi pusese în fierbere publicul cu opinii: nişte mumii ridicole, demne de a fi împăiate şi transmise urmaşilor, ca o dovadă vădită de înapoerea simţului de demnitate naţională în România la sfîrşitul veacului al 19-lea. Senatul a dovedit încă odată că de mult trebuia desfiinţat. Mumii ridicole Mumiile din muzeul de pe bulevard au agitat pătura politică a ţarei vreme de 24 ore. Senatul a avut un moment de dezmorţire a simţurilor sale tocite şi noi, cari am dori să-l vedem şters dintre instituţiile statului, era cât pa’cisă ne schimbăm părerea, era să iertăm neputinciosului Corp toate păcatele bătrâneţelor sale. Colecţia de fosile din palatul Universităţii avusese curajul de a înfrunta vreme de două ore atât putinţa guvernului şi alesese — cu ajutorul multor ingrediente întărâtoare — pe generalul Florescu preşedinte în contra dorinţei guvernului. Dar când primul-ministru luă lucrul în serios , când el declară că va cere avizul M. Sale, o ! atunci inimile bătrânilor se făcură cât puricii. Frica disolvărel cutremură din creştetul chel până în tălpile dublite trupurile fără vlagă ale acelor cari credeau că vor putea să’şi sfârşească zilele cu demnitatea desenator, cu diurna de 25 lei pe zi şi, mai cu seamă, cu lipsa de grije pentru viitorul urmaşilor. Bătrânii îşi precupeţesc votul şi totd’auna o schimbare de front în Senat, sau o scăpare a guvernului din vr’o încurcătură echivalează cu un număr însemnat de slujbe împărţite pe la rudele senatorilor , cu păsuirea multor funcţionari abuzivi numai pentru că în Senat se află o mumie protectoare a lor, cu darea afară a tuturor funcţionarilor administrativi cari stau în drumul cufărul sau cufărul ramolit de la Senat. Unde mai pui petrecerea în Bucureşti — pe socoteala Statului — a unor rable provinciale, cari nu vedeau cu anii un oraş mare ? Unde mai pui prînzurile parlamentare la Palat, perspectiva decoraţiilor, demnităţile de vice-preşedinte, secretar sau chestor, lucruri cari fascinează ochii stinşi a multor rămăşiţi de oameni şi au mare preţ pentru dânşii. Toate aceste motive, bine cunoscute de guvern şi de Rege, au îndemnat pe aceşti doi factori constituţionali, să comită cel mai neruşinat act de dispreţ faţă cu Ţara. „S'a revoltat Senatul? Mare treabă.! Cu o bătaie din picior îl supui iară“, şi-au zis complicii de la Palat. Şi au hotărît să ceară Senatului, — al cărui vot fusese semnificativ pentru guvern Sâmbătă — un nou vot, tot semnificativ, dar în sens opus. Când au venit însă la Senat şi au văzut temenelile şi căinţa bătrînilor, miniştrii au văzut că e de prisos să mai ceară un vot de încredere unor fiinţe cari se târau pe burtă înaintea lor. „Guvernul n’a demisionat şi nici n’a gândit s’o facă, căci ştia prea bine că se bucură de încrederea Senatului. Alegerea Generalului Florescu a fost la D-v o dovadă de simpatie pentru D-sa, dar noi ştiam bine că ne bucurăm de aceiaşi simpatie în majoritatea reprezentanţilor clasei suprapuse din ţară. Vă iertăm şi vă rugăm ca pe viitor să nu mai faceţi asemenea manifestaţii pripite şi copilăreşti faţă cu guvernul, căci el n’ar mai uza de aceeaşi clemenţă faţă cu Dv.“ Cam aşa le vorbeau miniştrii, iar clienţii lui Djaburov dădeau semne de aprobare şi pe urmă cautau să se convingă unul pe altul, că guvernul are dreptate. Unul se jura pe toţi sfinţii, că nu Scrisori din Germania Corespondenţa specială a Adevărului Peste câteva zile se va întruni a Viena o conferinţă de delegaţi germani, austriaci şi unguri, spre a se consfătui asupra condiţiilor în care s-ar putea încheia o mare unire vamală în Europa centrală. De septămâni deja au avut loc tratativele preliminare între guvernele austriac şi ungar şi la ministerul de comerciu din Viena s’a luat şi avizul celor mai însemnaţi industriaşi şi agricultori. Scopul nu este numai a stabili o înţelegere vamală numai între Germania şi Austro-Ungaria, ci de a trage şi Statele vecine, mai întâi Italia, în această unire. Aceasta se poate deduce şi d’acolo că adeveratele negocieri în această chestiune au început abia după întrevederea lui Caprivi cu Crispi la Milan. Că la această intrevedere s’a discutat nu numai chestiuni curat politice, ci şi altele de natură comercială politică şi internaţională aceasta se ştie, ambii miniştri au găsit puncte de contact,“ interese comune ar fi având Italia cu Germania. Pe de altă parte şi ministrul Barosz s’a declarat în Parlamentul de la Pesta de un zelos adernet al unei înţelegeri atât a Ungariei cu Austria cât şi a amândorura cu Germania. De pe acum se poate chiar spune că va fi vorbă şi de ruperea cu sistemul naţiune! celei mai favorizate, după 1892 când se sfârşesc toate tratatele comerciale. După ce se va întruni conferinţa vom mai avea de sigur ocaziune îndestulă a ne ocupa mai în fond cu deciziunile şi cu desbaterile ei, cu atât mai mult că ne ating direct şi sunt pentru noi de o mare şi deosebită însemnătate. Probabil, şi toate simptomele de până acum vorbesc pentru asta, că vecinul nostru dualist îşi va schimba atitudinea de până în prezent în materie de politică comercială, atitudine cu care a făcut experienţe atât de triste, mai cu seamă de când cu războiul vamal cu România. Intre acestea a apărut o carte intitulată : „Politica vamală a Austro-Ungariei şi a Germaniei de la 1868 încoace şi viitorul ei cel mai apropiat“, care e de o foarte mare importanţă şi de sigur că va fi consultată şi de delegaţii trimişi la conferinţă din cauza multelor date statistice asupra importului şi a exportului ce conţine. Ea are de autor pe fostul secretar de la ministerul unguresc de comerciu, Alexandru de Matlecovich şi se ocupă in fond cu efectul taxelor asupra bucatelor străine, a materiilor brute și a semi-fabricatelor. D-rul Matlecovich ajunge la rezultatul că, având în vedere actuala stare a mijlacelor de comu-