Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)

1890-11-21 / nr. 675

ANUL ül—No. 675 N umărul i@ Ilară I ABONAM ENTELE INCIT L» 1 St IS­­LE ElE­ CiREI LUNI St SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’NAINTE In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinitate prin man­date poştale Un an în ţară 80 lei, in streinetate 50 Şese luni „ 15 „ „ . 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân­­zare cu numforul la kiotcul No. 117. Boulevard St.­Michel, manuscrisele iwj se »nap&kazÎ ADuSSHESTRATIA s Strada Mană, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANU Să îs ferești, Rumâne­­ de eu îu strein în casă. V. Alexandri. MERCURI 21 NOEMBRE 1890 Numărul IO ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la admi­­nistraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anurjpitin^nashtia IV . .. 0,30 b. linia ..... 2)- Jet . ?i"“ .«, n îe 3 iei rândul li&f p Șl iiStluaHe șr-iicdlKțrtc e W - m—*n m NPMER‘V«ii»1 VVL W v-iid ȘT­IU 30 RANÎ ■ Bim%& REDACȚIA ouă. IO GHEORGHE MANU Remediul Koch SCRISORI din GERMANIA Indiscretiuni TAXA tie 3‘2. Mumii ridicole CASA FERICIREI -crO£­*ce? Din Iaşi MORŢI ŞI VII Bucur­esci 19 Noémire Gheorghe Manu Anul trecut, la 7 Noembrie, când Gheorghe Manu, soldat de­zertor, a părăsit pe şeful său pen­tru a’compune ministerul, am scris în aceste coloane : Generalul Gheorghe Manu, rene­gând, frumosul său trecut de stator­nicie politică şi de independenţă, s’a făcut în amurgul vieţei sale unealta unor ambiţioşi vulgari cari, ştiind că nu au nici un reazăm în Ţară, au fost, sunt şi vor fi slugi plecate ale Palatului.. Până lin sentimentele dinastice ale actualului Prim-Consilier al Tro­nului erau respectate de cei mai în­verşunaţi duşmani ai Dinastiei stră­ine. Toţi admirau în el un caracter. Astă­zi generalul Gh. Manu a sporit numărul favoriţilor care mişuesc îm­prejurul stupului dinastic şi Marele Corupător, cu o diabolică satis­facţi­une, trebue să’şî zică: încă unul pe care l’ai fi întinat­ Cu toate aceste crude adeveruri, unii —dintre cari mă grăbesc a de­clara că nu făceam parte — au găsit o scuză faptei Generalului Manu. Ei ziceau că Gh. Manu a voit să încerce o concentrare a tuturor elementelor conservatoare, și a­­ceasta pentru a înlătura disolvarea Corpurilor Legiuitoare cerută de Lascar Catargiu. Scuză foarte rea, căci junimiştii, cu cari s’a înconjurat Gh. Manu, nu sunt un element conservator. Junimismul reprezintă tocmai contrariul de ceea ce trebue să reprezinte partidul conservator român. Junimismul reprezintă în năuntru reacţionarismul cel mai sfruntat şi cosmopolitismul cel mai primejdios pentru Ţara noastră. Junimismul reprezintă în afară infendarea noastră la politica aus­­tro-germană, politica cea mai duş­mană neamului nostru. Gh. Manu nu cunoştea oare a­­cest credo al junimiştilor, şi dacă nu -l cunoştea, ignoranţa sa este ea oare astă­zi probabilă ? Care a fost rezultatul încercărei Generalului Manu ? Umiliri peste umiliri, şi ce e mai dureros, lipsa de prestigiu in­dispensabil unui guvern, complecta abnegaţiune a demnităţei sale. Silit a discuta şi a transige cu ridiculele ameninţări ale lui Petre Carp, care datoreşte mandatul său de deputat numai sprijinului pre­­fectoral; Silit a cerşetori ajutorul libera­­lilor-conservatori la alegerile ge­nerale comunale, dezmerdând cu o false blândeţe speranţele lor până a trecut gârla, şi în urmă tra­­tându-l ca inimici; Silit a se supune ultimatului marelui răzeş de la Ţibăneşti, şi a modifica ministerul său după in­­strucţiile date de deputatul (cu mila lui Dimitrie Donici) Colegiu­lui I de Vaslui. Iată umilitoarea situaţiune în care se găsea Generalul Manu în ziua deschidere! sesiune! Corpu­rilor legiuitoare. Ce să mai zic de aceste din ur­mă cinci zile, în care Gh. Manu, zvârcolindu-se în mijlocul unei ne­­putinţi vădite, ne­voind, prin o îngâmfare rea înţeleasă, a mărtu­risi greşeala încercării sale, se agaţă de putere cu o tristă tena­citate, demnă de grupul junimist ? Nu înţelege oare bătrânul Ge­neral că nu mai e stăpân pe această situaţiune creată de el, şi că as­­tă­zî a devenit o jucărie în mâ­­nile Regelui, care nu voeşte ale­geri noi, şi în ale junimiştilor, cari tremură la ideia unei disolvărî? Nu a simţit oare înfrângerea ce a suferit la Cameră, când Gh. Gr. Cantacuzino, susţinut de gu­vern, nu a putut ocupa fotoliul prezidenţial de­cât graţie voturi­lor a şase Miniştri şi votului său propriu ? Sunt convins că milionarul pra­hovean nu a simţit lovirea ce i s’a dat; el se crede expresiunea ma­­jorităţei Camerei, şi este mândru şi fericit că va putea, în călăto­riile sale prin Europa, să pue pe cărţile sale de vizită. — Preşedin­tele Camerei deputaţilor din Româ­­nia. — Nababul Preşedinte are un trecut demn de el. Sub Viziriatul lui Ion C. Brătianu, senatorul Gh. Gr. Cantacuzino nu vota de­cât sub controlul defunctului Nae Manolescu pe care îl ruga să transmită Marelui Vizir sentimen­tele sale de devotament şi de stimă. Nu pot face Generalului Manu injuria de a’l compara cu Gh. Gr. Cantacuzino, de aceia sunt silit să mă întreb : — Faţă cu votul de Sâmbătă al Senatului ce mai aş­teaptă actualul Prim-Consilier al Tronului ? Aşteaptă, zic unii, un vot de în­credere de la senatorii cari au ales pe Generalul Florescu. Ce comedie ridiculă şi tot o dată tristă !—ridiculă pentru bătrâni din palatul Uni­versi­tăţei, tristă pentru instituţiunile noastre constituţio­nale. Demn ar fi oare pentru Gene­ralul Manu de a zmulge senatori­lor conservatori, prin ameninţarea unei disolvări, desminţirea unui moment de independenţă? Acest act l’aş înţelege lesne din partea Marelui Corup­tor care nu a ştiut a domni de­cât prin corupţiune, din partea scepticului Petre Carp, care pretinde că junimismul va învinge toate partidele. Dar Gh. Manu, cu trecutul său, cu consideraţiunea de care se bu­cura până astăzi, fi-va el oare a­­tât de orb pentru a urma ipocri­tele sfaturi ale Regelui, şi intere­satele stăruinţe ale colegilor săi junimişti ? Şi pentru ce? —Pentru a sta la putere. Uşor e de a păstra puterea în condiţiuni umilitoare — exemplele sunt recente—dar greu e de a o păstra cu salvarea prestigiului şi a demnităţei sale. Agăţându-se de putere, Gh. Ma­nu va atrage pe capul seu, într’un viitor foarte apropiat, blestemele întregei Ţări, căci va ucide parti­ EDITIA ANTEIA dul care era mândru a-l număra între soldații săi pentru a conso­lida secta cea mai primejdioasă Românilor : Secta Junimismului. Alex. Y. Beldimann. TELEGRAME BERLIN, 19 Noembre. — Monitorul Imperiului anunţă că conferinţa asupra învâţămîntului superior începe la 4 De­cembre. împăratul are intenţia să asiste. LOO, 19 Noembre. — Transportarea resturilor mortale ale Regelui a avut loc după programul h­otărît în prezenţa a mii de persoane venite din toate păr­țile. Cosciugul era acoperit cu flori. Trenul mortuar invelit în negru și îm­podobit cu flori a plecat la 11 ore și 35 m. la Haga, a sosit la orele 5 ş’un sfert. ST.­PETERSBURG, 19 Noembre.— D. Persiani, ministru la Belgrad, e aș­teptat aci la curînd. MIRAMAR, 19 Noembre. — împă­ratul Frantz-Iozef a sosit de dimineață ; el a plecat la Muggia unde Yahtul care conducea pe împărăteasa a trebuit să ancoreze din cauza ceței. Indiscreţiuni Nu de mult, D. Alexandru Laho­­vary mustra pe câţi­va Catargişti pen­tru ostila lor atitudine faţă cu gu­vernul. — Nu aveţi nici un motiv pen­tru a ne face opoziţie, a zis Ministrul de externe, tântem un minister liberal-conservator. —Un minister liberal conser­vor, a răspuns unul din Catargiști, nu poate fi prezidat de­cât de Lascar Catargi, iar nu de Gheorghie Manu. — De­geaba, Lascar Catargi nu mai poate veni la putere, strigă furios D. Alexandru Lahovary. Regele nu’l vrea. Are dreptate dinasticul Ministru de externe. In această nenorocită țară, nu Corpurile legiuitoare desem­nează pe miniştri ci bunul plac al Străinului Încoronat. Un Ministru a zis aseară câtor­va amici adunaţi în salonul său . Vom scăpa în curând de Ge­neralul Florescu, avem să-l trimetem Ministru la Paris. Cu acest chip scăpăm de un Preşedinte prea supărător, şi vom avea în capul Sena­tului pe Nicolae Creţulescu. Ce zice D. General Florescu de aceste planuri ministeriale ? După părerea noastră actualul Preşedinte al Senatului trebue să răspundă Ministrului propuitor că colegiul electoral de Dâmboviţa nu Va trimis la Senat pentru a obţine o funcţiune cât de înaltă ar fi ea, ci pentru a apăra Legea noastră fun­damentală contra falşilor constitu­ţionali. Argus. -------------------------wolf ©j'V*------------------------­ Remediul lui Koch VIENA, 19 Noembre.— (oficial) Con­siliul superior sanitar a primit raportul profesorului Weich­selbaum asupra resul­­tatului şederei sale la Berlin. Raportul constată că remediul Koch provoacă oa­re­cari reacţiuni în organismul tubercu­­loşilor, el poate fî considerat ca un auxi­liar foarte important pentru diagnostic. Reacţiunea putând să provoace compli­caţii foarte periculoase e absolut nece­sară o supraveghere medicală continuă pentru persoanele tratate cu această me­todă. In ce priveşte însă vindecarea de­finitivă a tuberculozei, nu se poate emi­te o părere sigură, din cauza puţinei du­rate a experimentărei. Cu toate astea se poate asigura că vindecarea e înles­nită şi că remediul Koch deschide o nouă cale pentru tratamentul boalelor infectuoase. Consiliul a adoptat conclusiunile ra­portului şi a decis că tratamentul Koch va fi experimentat în clinicele univer­sitare şi în marile stabilimente sanitare. Aceste stabilimente vor trebui să-şi pro­cure remediul a cărui provenienţă va trebui tot­d’a­una să fie verificată ; se vor adresa raporturi ministerului de in­terne asupra observaţiunilor făcute. PARIS, 19 Noembre.—Doctoru Pean a făcut inoculări noul de dimineaţă la spitalul St. Louis cu remediul Koch ; el a inoculat acum de curând două bolnavi de lupus, el merg spre bine , nu se poate pronunţa încă asupra vindecărei, dar nu e neprobabilă. Doctorii Hérard, Leon Petit şi Goual, cari s-au întors de la Berlin au început tratamentul bolnavilor la spitalul „O­­pera copiilor tuberculoşi“, ei au inoculat copii atinşi de tuberculosă în gradul în­­tâiu și al doilea. mai urmează pe Florescu, pentru că acesta­ duce în prăpastie, să-şi ruineze viitorul băeţilor; altul spunea că a vo­tat pentru Florescu numai pentru a avea un preşedinte „reprezentabil“ la Birou; altul, în sfârşit, a ţinea calea mi­niştrilor în vestibul, pentru a le cere cu umilinţă iertare separată. Iată cine băgase în spărieţi pe toţi prefecţii şi pe toţi junimiştii; iată cine deşteptase atenţiunea generală şi pusese în fierbere publicul cu opinii: nişte mu­mii ridicole, demne de a fi împăiate şi transmise urmaşilor, ca o dovadă vădită de înapoerea simţului de demnitate na­ţională în România la sfîrşitul veacului al 19-lea. Senatul a dovedit încă odată că de mult trebuia desfiinţat. Mumii ridicole Mumiile din muzeul de pe bulevard au agitat pătura politică a ţarei vreme de 24 ore. Senatul a avut un moment de dez­­morţire a simţurilor sale tocite şi noi, cari am dori să-l vedem şters dintre in­stituţiile statului, era cât pa’ci­­să ne schimbăm părerea, era să iertăm nepu­tinciosului Corp toate păcatele bătrâne­­ţelor sale. Colecţia de fosile din palatul Univer­­sităţii avusese curajul de a înfrunta vreme de două ore atât putinţa guver­nului şi alesese — cu ajutorul multor ingrediente întărâtoare — pe generalul Florescu preşedinte în contra dorinţei guvernului. Dar când primul-ministru luă lucrul în serios , când el declară că va cere avizul M. Sale, o ! atunci inimile bă­trânilor se făcură cât puricii. Frica di­­solvărel cutremură din creştetul chel până în tălpile dublite trupurile fără vlagă ale acelor cari credeau că vor putea să’şi sfârşească zilele cu demni­tatea de­­senator, cu diurna de 25 lei pe zi şi, m­ai cu seamă, cu lipsa de grije pentru viitorul urmaşilor. Bătrânii îşi precupeţesc votul şi tot­­d’a­una o schimbare de front în Senat, sau o scăpare a guvernului din vr’o în­curcătură echivalează cu un număr în­semnat de slujbe împărţite pe la rudele senatorilor , cu păsuirea multor funcţi­onari abuzivi numai pentru că în Senat se află o mumie protectoare a lor, cu darea afară a tuturor funcţionarilor ad­ministrativi cari stau în drumul cufă­­rul sau cufărul ramolit de la Senat. Unde mai pui petrecerea în Bucu­reşti — pe socoteala Statului — a unor rable provinciale, cari nu vedeau cu anii un oraş mare ? Unde mai pui prînzurile par­lamentare la Palat, perspectiva decora­ţiilor, demnităţile de vice-preşedinte, se­cretar sau chestor, lucruri cari fascinează ochii stinşi a multor rămăşiţi de oameni şi au mare preţ pentru dânşii. Toate aceste motive, bine cunoscute de guvern şi de Rege, au îndemnat pe aceşti doi factori constituţionali, să co­mită cel mai neruşinat act de dispreţ faţă cu Ţara. „S'a revoltat Senatul? Mare treabă.! Cu o bătaie din picior îl supui iară“, şi-au zis complicii de la Palat. Şi au hotărît să ceară Senatului, — al cărui vot fusese semnificativ pentru gu­vern Sâmbătă — un nou vot, tot semni­ficativ, dar în sens opus. Când au venit însă la Senat şi au văzut temenelile şi căinţa bătrînilor, mi­niştrii au văzut că e de prisos să mai ceară un vot de încredere unor fiinţe cari se târau pe burtă înaintea lor. „Guvernul n’a demisionat şi nici n’a gândit s’o facă, căci ştia prea bine că se bucură de încrederea Senatului. Ale­gerea Generalului Florescu a fost la D-v o dovadă de simpatie pentru D-sa, dar noi ştiam bine că ne bucurăm de aceiaşi simpatie în majoritatea repre­zentanţilor clasei suprapuse din ţară. Vă iertăm şi vă rugăm ca pe viitor să nu mai faceţi asemenea manifestaţii pri­pite şi copilăreşti faţă cu guvernul, căci el n’ar mai uza de aceeaşi clemenţă faţă cu D­v.“ Cam aşa le vorbeau miniştrii, iar cli­enţii lui Djaburov dădeau semne de a­­probare şi pe urmă cautau să se con­vingă unul pe altul, că guvernul are dreptate. Unul se jura pe toţi sfinţii, că nu Scrisori din Germania Corespondenţa specială a Adevărului Peste câte­va zile se va întruni a Viena o conferinţă de delegaţi germani, austriaci şi unguri, spre a se consfătui asupra condiţiilor în care s-ar putea încheia o mare unire vamală în Europa centrală. De septămâni deja au avut loc tratativele preliminare între gu­vernele austriac şi ungar şi la ministerul de comerciu din Viena s’a luat şi avizul celor mai în­semnaţi industriaşi şi agricultori. Scopul nu este numai a stabili o înţelegere vamală numai între Ger­mania şi Austro-Ungaria, ci de a trage şi Statele vecine, mai întâi Italia, în această unire. Aceasta se poate deduce şi d’acolo că a­­deveratele negocieri în această chestiune au început abia după întrevederea lui Caprivi cu Crispi la Milan. Că la această intreve­­dere s’a discutat nu numai ches­tiuni curat politice, ci şi altele de natură comercială politică şi in­ternaţională aceasta se ştie, am­bii miniştri au găsit puncte de contact,“ interese comune ar fi a­­vând Italia cu Germania. Pe de altă parte şi ministrul Barosz s’a declarat în Parlamentul de la Pesta de un zelos adernet al unei înţe­legeri atât a Ungariei cu Austria cât şi a amândorura cu Germania. De pe acum se poate chiar spune că va fi vorbă şi de ruperea cu sistemul naţiune! celei mai favo­rizate, după 1892 când se sfârşesc toate tratatele comerciale. După ce se va întruni conferinţa vom mai avea de sigur ocaziune îndestulă a ne ocupa mai în fond cu deciziunile şi cu desbaterile ei, cu atât mai mult că ne ating di­rect şi sunt pentru noi de o mare şi deosebită însemnătate. Probabil, şi toate simptomele de până acum vorbesc pentru asta, că vecinul nostru dualist îşi va schimba ati­tudinea de până în prezent în ma­terie de politică comercială, atitu­dine cu care a făcut experienţe atât de triste, mai cu seamă de când cu războiul vamal cu România. Intre acestea a apărut o carte intitulată : „Politica vamală a Aus­­tro-Ungariei şi a Germaniei de la 1868 încoace şi viitorul ei cel mai apropiat“, care e de o foarte mare importanţă şi de sigur că va fi consultată şi de delegaţii trimişi la conferinţă din cauza multelor date statistice asupra importului şi a exportului ce conţine. Ea are de autor pe fostul se­cretar de la ministerul unguresc de comerciu, Alexandru de Matle­­covich şi se ocupă in fond cu efectul taxelor asupra bucatelor străine, a materiilor brute și a semi-fabrica­­telor. D-rul Matlecovich ajunge la rezultatul că, având în vedere ac­tuala stare a mijlacelor de comu-

Next