Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)

1891-01-13 / nr. 715

ANUL in.-No. 715 E 300­TA IS Hue'll ABONAMENTELE INCIT LA 1 SI IA ALE FIE­CAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA INAINTE In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale Un an in țară 30 lei, in streinetate 50 Sase luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , , 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân’­zare cu numărul la kioscul No» 117. Boulevard St.*H3icriek lASUSCKISELE KU gE ’NJkPOEAZXA ae vérül Să te ferești, Române! de cuiu strein in casă. MHIRISTRATIa s strada ini, ro­­ Director politic: ALEX. V. BELDEURANU V. Alexandri. DUMINICA 13 IANUARIE 1891.’ ANUNCIURILE Din BUCURESCI șl JUDEȚE se pri­­mesc direct ia administrației. Dig PARIS la^afffe» Liberă, C. Adam Din STREIHETATE. direct la admi­nistrație și la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... o,.30 b, linia % I I IU , . .­2,** 101 m , , • . li .. • 3— lei inserjfltiDflfi și Eeclamela. VA NU MÉR VECÍlftO 30 RAffT 1—1 ^ REDACȚIA: Strada Adna, IO 1­57 SAPTAMANA Moartea prinţului Baudouin CIRCULAŢIA SUB D. BUCA Anarchistii O NOUA ÎNTREBARE — — ~v~&KrOc —— Doina Carpaţilor FRUNZA CAZUTA Enric Schliemann MORŢI ŞI VII BucurescI 12 Ianuarie 1891 SEPTAM&NA Când, într’un spaţiu­ de timp, nu se întânplă nimic, atunci în­cep să circule ştiri de cea mai mare gravitate. De exemplu, în săptămâna pe care o sfârşim azi s-a întâmplat numai frig, viscol şi zăpadă, care au întrerupt comunicaţia pe multe linii ferate din Europa. Ei bine, aceste simple fenomene meteorologice au avut o mare in­fluenţă asupra politicei europene şi rezultatul lor a fost: că Wilhelm al II-lea a început să propage desarmarea generali, adică anularea tuturor milioanelor cheltuite de statele Europei pen­tru armată ; că prinţul Franţ-Ferdinand d’Este, moştenitorul presumptiv al co­roanei Habsburgilor, se duce la Pe­tersburg, pentru a face o vizită Ţarului; că prinţul de Bismarck, fostul cancelar al Germaniei şi omul cel mai detestat de Francezi, are de gând să se stabilească în Franţa ; că partidul naţional irlandez, după ce s’a unit din nou, în urma re­­nunţărei lui Parnell la şefie, se va împăca iar cu Gladstone; şi în fine, că Bulgaria se pregăteşte de războiu cu Serbia, războiu în care şi noi vom avea de furcă, de­oare­ce va trebui să ne păzim hotarele în contra unei năvăliri ruseşti. Trebue ca să fim într’adevăr foarte înaintaţi în civilizaţie, pen­tru ca o simplă schimbare de tem­peratură să provoace atâtea mon­struozităţi politice. • Ei bine, din toate faptele po­litice, dintre cari unele—daca s’ar întâmpla—ar avea un efect colo­sal asupra schimbărei situaţiei în Europa, este numai unul singur adevărat, acela că moştenitorul tronului Austro-Ungariei va merge la Petersburg. Insă această vizită nu va avea nici o însemnătate politică, ci va însemna numai întoarcerea actu­lui de politeţă săvârşit de Ţarevicî cu ocazia trecerii sale prin Viena. * Parlamentele Puterilor mari eu­ropene s’au ocupat şi se ocupă mereu cu chestiunile economice, fie cu privire la tractatele de co­merţ internaţional, fie cu privire la situaţia interioară a populaţiunei lor. In Germania şi în Franţa pro­­tecţionismul, deşi în retragere, pa­re însă a’şi mai menţine poziţiu­­nea cam restrânsă. Taxele mari, puse până azi pe materiile de prima necesitate, ca grânele, carnea, etc., şi cari au avut de efect scumpirea alimente­lor neapărat necesare consuma­torului sărac, au fost cu puţin re­duse în Germania , dar propunerea democraţilor din Reichstag, de a se desfiinţa taxele pe cerealele străine, a căzut în faţa încăpăţînăreî jm- rcerilor. In Franţa, de asemeni, s’a adop­tat o politică vamală ceva mai conciliantă, dar tot nu s’au des­chis graniţele pentru productele solului nostru, de exemplu. * Afacerea Padlewsky şi-a sfîrşit primul act. Arestatul de la Olot s’a cons­tatat a fi un escroc ordinar, care făcuse oare­cam­ pungăşii în Franţa şi voise să scape de urmărire, cre­­zănd că va găsi—sub numele lui Padlewsky — refugiu şi adăpost sigur. In acelaş timp, curtea de apel din Paris a pronunţat achitarea lui Labruyère, ziaristul care fă­cuse atât zgomot cu fuga asasi­nului generalului Seliverstof. D-na Duc Quercy a fost şi dînsa libe­rată şi este probabil că şi Grăgoire, complicele lui Labruyăre, va fi achitat. * In Belgia, unde mişcarea în fa­voarea votului universal a luat un avînt atât de mare, s’a întîmplat joi noaptea un eveniment cu to­tul neaşteptat. Prinţul Balduin, fiul contelui de Flandra şi moştenitorul coroanei Belgiei, a murit pe neaşteptate. Toată lumea ştia că principesa Henrietta, sora prinţului Balduin era greu bolnavă şi când colo, de­odată primim ştirea despre de­cesul tînărului Principe. Lovitura aceasta este foarte du­reroasă pentru casa regală belgiană, ca şi pentru a noastră. Moartea Prinţului Balduin face ca succesiunea la Tronul Belgiei să vie fratelui sau mai mic, prinţul Albert, al treilea copil al contelui de Flandra şi care azi e in vîrstă de 15 ani. * Şi fiind­că vorbim de prinţi, avem şi noi un prinţ bolnav , pe Nepotul M. Sale Regelui. Boala Prinţului Ferdinand este însă fără gravitate şi noi îi dorim o restabilire cât de grabnică. * Primul-ministru, Generalul Manu face furori în Europa. După ce a stat la Paris câte­va zile, în care timp a avut feri­cirea de a sta la masă cu D. Ri­­bot şi de a fi primit de M. Sa (?) D. Sadi Carnot în audienţă pri­vată. D-sa se află acum la Viena — dacă nu se va fi întroenit pe drum —şi se bucură şi acolo de cele mai mari onoruri. Noi nu voim să împărtăşim părerea acelora cari atribue călă­toriei Generalului Manu intenţii comercialo-vamale, căci nu credem pe primul ministru atât de ver­sat în chestiuni de asemenea na­tură. Mai curînd suntem însă plecaţi a crede că D-sa a fost la Paris numai pentru a paraliza acţiunea D-lui Carp, care se dusese acolo cine ştie cu ce scopuri subversive. * Pregătirile pentru alegerea unui reprezentant al colegiului al II-lea din Ilfov se fac cu­­multă stă­ruinţă. Cei trei candidaţi, D-nii D. Ce­­zianu, N. Fleva şi Andrei Popo­­vici lucrează pe capete. Mâine se vor ţine mai multe întruniri pu­blice pentru a convinge pe ale­gătorii colegiului al II-lea, că tre­bue să aleagă pe cutare sau cu­tare. D. Pake Protopopescu voeşte să-şi arate de astă dată puterea, singur şi în potriva partidului din care zicea că face parte până mai era. Nimeni însă nu se va înşela asupra înţelesului succesului său, dacă succes va fi. Succesul acesta va fi ori de ce fel, numai mo­ral nu. * Am desminţit ştirile de sensa­­ţie, pe care oficina guvernamen­tală le-a răspândit cu privire la situaţia din­ peninsula balcanică. Scopul acestor ştiri a fost de a exercita o presiune asupra Came­relor, pentru a le stoarce de o dată un credit de 45 milioane, cu care —zice-se—s’ar termina fortifica­ţiile şi pentru a da generalului Vlădescu tot ce’i trebue ca să’şi realiseze năzdrăvanele reforme mi­litare. Spre ştiinţă. Neagu. TELEGRAME BELGRAD, 12 Ianuarie.­­— Odjeh, răspunzând ziarului bulgar Swolboda, zice că şerbii nu vor avea nici un sentiment de ostilitate contra fraţilor lor bulgari dacă aceştia ar mărgini aspiraţiunile lor la ţinuturile, care le aparţin prin isto­rie şi naţionalitate. In acest caz nu va fi nici un antagonism şi se va putea stabili baze solide pentru o înţelegere între toate naţiunile balcanice. BERLIN, 12 ianuarie. — Camera a continuat discuţia propunerii Barth asu­pra liberului import al porcilor ame­ricani. D. Boetticher a arătat experienţa puţin satisfăcătoare făcută de la deschi­derea graniţei ruseşti şi zice că în Ame­rica nu sunt de­cât 3 oraşe unde cărnu­rile sunt supuse la inspecţie. Propu­nerea Barth a fost respinsă la apelul nominal cu 133 de voturi contra 103. Monitorul Imperiului declară cu to­tul neîntemeiate cuvintele în privința dezarmării atribuite împăratului la prîn­­zul de la D-l Miquel. ROMA, 12 Ianuarie. — D. Ludovic Ferari (radical) a cerut să interpeleze pe D-l Crispi asupra interpretării ce gu­vernul dă articolului 5 din statut cu o­­cazia reînoirii tractatului de alianță cu puterile centrale. ---------------------------------------------­ T­urnu-Severin Citesc in Lupta. Ministru de justiţie a întrebat pe preşedinţii tribunalelor Iaşi, Co­­vurlui, şi Mehedinţi, dacă se simte trebuinţă ca să le mai înfiinţeze încă câte o secţiune la aceste tri­bunale. Primul preşedinte al tribunalu­lui Iaşi, precum şi preşedintele tribunalului Covurlui, au răspuns în mod afirmativ. Preşedintele trib. Mehedinţi, D. Pretorian a adresat ministrului un raport prin care a­­rată că la acest tribunal e destul o secţiune. Rapoartele acestor magistraţi vor fi înaintate Camerelor. Să fie oare adevărat că Preşedin­tele tribunalului Mehedinţi a adresat Ministrului Justiţiei un raport prin care arată că la acest tribunal e destul o secţiune ? Lucrul e atât de monstruos în­cât îmi vine foarte greu a o crede. Mă voi­ duce chiar astă­zi la ministerul Justiţiei pentru a mă încredinţa de existenţa acestui ra­port. In numerul de Luni voiu reveni. A. Y. B. O nouă întrebare Astă­zi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministru­lui de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezamentul de bine­facere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? Circulara sub D. Duca Dacă pentru unii muritori noul an a adus veselie, apoi pentru bieţii funcţionari inferiori de la poştă şi C. F. R. a adus numai necazuri. In adevăr, zăpăceala ce domneşte la poştă, e neînchipuită, căci de la 1 ianuarie toate corespondenţele so­sesc întârziate, neregulate. Ieri, pentru a se aduce corespon­denţele curselor Predeal şi Iţcani, s’au trimes sănii la Kitila unde s’au înămolit toate trenurile cari scăpa­seră cu bine până aci. Am arătat într’unul din numerile trecute pricina pentru care se nâ­­molesc trenurile la Kitila, dar ni­meni se vede n’a voit să ţină seamă de arătările noastre Ieri nu a plecat şi nu a sosit în Bucureşti nici un tren ; comunicaţia era întreruptă intre Bucureşti - Ki­tila, Bucureşti-Giurgiu şi Cbtcureştî- Feteşti. D-l diriginte al oficiului central a luat măsuri ca să fie tot-d’a­una la poştă un rînd de împărţitori spre a distribui imediat corespondenţele sosite. Felicitând pe D-l diriginte pentru această lăudabilă măsură, rugăm pe cititorii noştri să fie mai indulgenţi cu poşta cât timp D-l G. Duca va fi director al C. I. R. Argus. ANARHIŞTII PARIS, 11 Ianuarie. — Manifestaţia anarhiştilor, anunţată pe piaţa Operei, nu a avut nici o însemnătate; ea era compusă în cea mai mare parte din oas­peţii azilurilor de noapte pe care poliţia a putut să o aresteze fără rezistenţă. Vreo 50 de manifestanţi coborînd de la Vihette au strigat: Trăiască anar­hia ! Pâine !—Ei au­ fost împrăştiaţi de poliţie. Un anarhist a spart cu bastonul geamurile unei cafenele ; el a fost ares­tat. Numărul arestărilor este de aproape vreo 400 ; mai mulţi dintre aceia cari au fost arestaţi au declarat că au pri­mit bani de la ziare anarhiste. La câţi­va s’au găsit arme. Mai toţi au fost li­beraţi afară de vr’o 50 cari sunt fără azil şi de 7 uneltitori cari vor fi urmă­riţi pentru portul ilegal de arme. Moartea prinţului Baudouin BRUXEL 11, Ianuarie. — Moartea Principelui Baudouin a fost cu totul pe neaşteptate. Principele a murit în urma unei congestiuni pulmonare datorată se crede, unei răceli contractate veghind lângă Principesa Henrieta. Trista ştire a produs în oraş o im­­presiune foarte dureroasă, consterna­ţii l­ui ea este mare. Poliţia veghiază înprejurul palatului şi depărtează mulţimea pentru că Prin­cipesa Henrieta, a cărei stare este mai puţin satisfăcătoare, să nu afle nenoro­cirea întâmplată. La Cameră Preşedintele Consiliului şi oratori din toate partidele au expri­mat simpatiile lor pentru Regele și la­ milia regală; şedinţa s’a ridicat spre semn de doliu. VIENA 11 Ianuarie. — Generalul Paar, aghiotantul împăratului, s’a dus la legaţiunea Belgiei ca să facă com­plimentele de condoleanţă ale M. S. Regele Humbert a trimes o telegramă de condoleanţă Regelui Leopold, D. Crispi, guvernului belgian. Papa a trimes telegrame de condo­­leanță Regelui Leopold şi Contelui de Flandra. D. Carnet a­ telegrafiat Regelui Bel­giei şi a făcut să fie înscris la legați­unea Belgiei. Enric Schliemann Schiţă literară Ţi se pare că citeşti o poveste, cer­cetând biografia lui Schliemann ; ai crede că e vorbă de veacuri depărtate, aflând cum a devenit meritosul archeolog ceea ce a fost. Şi cu toate astea, viaţa ide­ală a lui Schlieman face parte din tim­pul nostru aşa de realist. Enric Schliemann s’a năsut la 6 februarie 1822 în orăşelul Neu-Buckow din Mec­klenburg-Schwerin, unde tatăl său funcţi­ona ca preot al comunităţei protestante de acolo. Chiar ca băiat tânăr, Enric ştia pe din afară o mare parte a Iliadei şi a Odish­ lui Omar, în traducţiunea făcută în versuri de poetul german Ioan Eoric Voss, care s’a distins şi prin unele studie archeologiae (1751—1826). A­­ceastă iubire pentru poetul Ionic, pen­tru a cărui leagăn se ceartă şapte o­­raşe greceşti, Enric o învăţă de la ta­tăl său, căci în casa sa părintească spi­ritul păgânismului a fost mai tare de­cât spiritul biblic. Enric, purtând în buzunar traducţia lui Yoss, adâncindu-se în poveştile lui Cí­mer, se ocupa în fantasia sa numai cu eroul de la Scamandru, cu cetăţuia lui Priamos şi cu călătoriile lui Odiseu.... Şi deja atunci îi veni gândul a vizita Gre­cia şi a vedea cu oc­hii săi locul pe care trăia Ilios şi Pergamos, care a devenit prada flăcărilor, in fantasia sa copilă­rească, Enric îşi zicea că va da acolo da comori, că pământul Troiei trebue în ori­ce caz să fie adăpostul multor scule preţioase. Poate că şi această cre­­din­ţă, ca şi entusiasmul elin, au fost producătorul încurajărilor părintelui său, care îl luă cu dânsul când cerceta mor­mintele preistorice împietrite, din Ger­mania de Nord. Băiatul, înaintând în vârstă, arătă că dispune de simpatii mari pentru ştiin­ţele istorice, limbistice şi arheologi­ce, şi că talentele sale promiteau foarte mult. Insă sărăcia părintelui său a fost causa că n’a putut urma studiile sale, şi En­ric deveni, fiind încă în vârstă foarte fragedă, servitorul unei băcănii în oră­şelul Fürstenburg. Cinci ani Enric a inspirat aerul parfumat de scrumbii şi varză acră, mâncări foarte gustate în Mecklenburg, până ce s’a putut decide a’şi lua adio de la stăpânul său băcan. Comerciul nu’l mai mulţumi şi deci a vrut să încerce cu emigrarea în o ţară străină, părăsind patria sa. încântat de fel de fel de ilustuni, En­ric se sui pe un vapor care era să o ducă la Venezuela; cine ştie ce credea el că va ajunge în tropicala republică fede­rativă din America de Sud. După o călătorie scurtă însă, vaporul fu arun­cat la ţerm­ în apropierea insulei olandeze Textel, şi tănărul călător, sărac lipit şi foarte bolnav, a fost dus la spitalul din Amsterdam. Eşind vindecat din spital, nuai a rămas alt de făcut de­cât a se băga ca servitor de biurou la un co­merciant amsterdamian. In această stare, Enric nu uita a se cultiva şi mai îna­inte, învăţând mai multe limbi moderne, ca autodidact. Şi fiind­că stăpânul său observă că și talentul său comercial e destul de însemnat, el îl trimese, la 1846, ca agent al său la St. Petersburg. Se vede însă că Schliemann a fost urmat de o soartă amară, înainte de a se duce la St. Petersburg, vaporul care era să-l ducă la Bordeaux păți naufra­­giu — a doua aventură de ast­fel pen­tru Schliemann. Şi astă dată Schliemann perdu tot ce a avut, „şi gol şi flămând cum eram“ — povesti celebrul arheo­log — „mă uitam cum cufărul meu se cufunda şi atunci din nou mi-a venit gândul de a relua fantasiile copilăriei şi a căuta norocul pe care, credeam, că acuma trebue să’l găsesc.“ Schliemann a fost unicul dintre toţi călătorii neno­rociţi cari nu ’şi perdu curagiul şi care încerca să’l înveselească prin glume.

Next