Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)
1891-01-13 / nr. 715
ANUL in.-No. 715 E 300TA IS Hue'll ABONAMENTELE INCIT LA 1 SI IA ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA INAINTE In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale Un an in țară 30 lei, in streinetate 50 Sase luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , , 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân’zare cu numărul la kioscul No» 117. Boulevard St.*H3icriek lASUSCKISELE KU gE ’NJkPOEAZXA ae vérül Să te ferești, Române! de cuiu strein in casă. MHIRISTRATIa s strada ini, ro Director politic: ALEX. V. BELDEURANU V. Alexandri. DUMINICA 13 IANUARIE 1891.’ ANUNCIURILE Din BUCURESCI șl JUDEȚE se primesc direct ia administrației. Dig PARIS la^afffe» Liberă, C. Adam Din STREIHETATE. direct la administrație și la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... o,.30 b, linia % I I IU , . .2,** 101 m , , • . li .. • 3— lei inserjfltiDflfi și Eeclamela. VA NU MÉR VECÍlftO 30 RAffT 1—1 ^ REDACȚIA: Strada Adna, IO 157 SAPTAMANA Moartea prinţului Baudouin CIRCULAŢIA SUB D. BUCA Anarchistii O NOUA ÎNTREBARE — — ~v~&KrOc —— Doina Carpaţilor FRUNZA CAZUTA Enric Schliemann MORŢI ŞI VII BucurescI 12 Ianuarie 1891 SEPTAM&NA Când, într’un spaţiu de timp, nu se întânplă nimic, atunci încep să circule ştiri de cea mai mare gravitate. De exemplu, în săptămâna pe care o sfârşim azi s-a întâmplat numai frig, viscol şi zăpadă, care au întrerupt comunicaţia pe multe linii ferate din Europa. Ei bine, aceste simple fenomene meteorologice au avut o mare influenţă asupra politicei europene şi rezultatul lor a fost: că Wilhelm al II-lea a început să propage desarmarea generali, adică anularea tuturor milioanelor cheltuite de statele Europei pentru armată ; că prinţul Franţ-Ferdinand d’Este, moştenitorul presumptiv al coroanei Habsburgilor, se duce la Petersburg, pentru a face o vizită Ţarului; că prinţul de Bismarck, fostul cancelar al Germaniei şi omul cel mai detestat de Francezi, are de gând să se stabilească în Franţa ; că partidul naţional irlandez, după ce s’a unit din nou, în urma renunţărei lui Parnell la şefie, se va împăca iar cu Gladstone; şi în fine, că Bulgaria se pregăteşte de războiu cu Serbia, războiu în care şi noi vom avea de furcă, deoarece va trebui să ne păzim hotarele în contra unei năvăliri ruseşti. Trebue ca să fim într’adevăr foarte înaintaţi în civilizaţie, pentru ca o simplă schimbare de temperatură să provoace atâtea monstruozităţi politice. • Ei bine, din toate faptele politice, dintre cari unele—daca s’ar întâmpla—ar avea un efect colosal asupra schimbărei situaţiei în Europa, este numai unul singur adevărat, acela că moştenitorul tronului Austro-Ungariei va merge la Petersburg. Insă această vizită nu va avea nici o însemnătate politică, ci va însemna numai întoarcerea actului de politeţă săvârşit de Ţarevicî cu ocazia trecerii sale prin Viena. * Parlamentele Puterilor mari europene s’au ocupat şi se ocupă mereu cu chestiunile economice, fie cu privire la tractatele de comerţ internaţional, fie cu privire la situaţia interioară a populaţiunei lor. In Germania şi în Franţa protecţionismul, deşi în retragere, pare însă a’şi mai menţine poziţiunea cam restrânsă. Taxele mari, puse până azi pe materiile de prima necesitate, ca grânele, carnea, etc., şi cari au avut de efect scumpirea alimentelor neapărat necesare consumatorului sărac, au fost cu puţin reduse în Germania , dar propunerea democraţilor din Reichstag, de a se desfiinţa taxele pe cerealele străine, a căzut în faţa încăpăţînăreî jm- rcerilor. In Franţa, de asemeni, s’a adoptat o politică vamală ceva mai conciliantă, dar tot nu s’au deschis graniţele pentru productele solului nostru, de exemplu. * Afacerea Padlewsky şi-a sfîrşit primul act. Arestatul de la Olot s’a constatat a fi un escroc ordinar, care făcuse oarecam pungăşii în Franţa şi voise să scape de urmărire, crezănd că va găsi—sub numele lui Padlewsky — refugiu şi adăpost sigur. In acelaş timp, curtea de apel din Paris a pronunţat achitarea lui Labruyère, ziaristul care făcuse atât zgomot cu fuga asasinului generalului Seliverstof. D-na Duc Quercy a fost şi dînsa liberată şi este probabil că şi Grăgoire, complicele lui Labruyăre, va fi achitat. * In Belgia, unde mişcarea în favoarea votului universal a luat un avînt atât de mare, s’a întîmplat joi noaptea un eveniment cu totul neaşteptat. Prinţul Balduin, fiul contelui de Flandra şi moştenitorul coroanei Belgiei, a murit pe neaşteptate. Toată lumea ştia că principesa Henrietta, sora prinţului Balduin era greu bolnavă şi când colo, deodată primim ştirea despre decesul tînărului Principe. Lovitura aceasta este foarte dureroasă pentru casa regală belgiană, ca şi pentru a noastră. Moartea Prinţului Balduin face ca succesiunea la Tronul Belgiei să vie fratelui sau mai mic, prinţul Albert, al treilea copil al contelui de Flandra şi care azi e in vîrstă de 15 ani. * Şi fiindcă vorbim de prinţi, avem şi noi un prinţ bolnav , pe Nepotul M. Sale Regelui. Boala Prinţului Ferdinand este însă fără gravitate şi noi îi dorim o restabilire cât de grabnică. * Primul-ministru, Generalul Manu face furori în Europa. După ce a stat la Paris câteva zile, în care timp a avut fericirea de a sta la masă cu D. Ribot şi de a fi primit de M. Sa (?) D. Sadi Carnot în audienţă privată. D-sa se află acum la Viena — dacă nu se va fi întroenit pe drum —şi se bucură şi acolo de cele mai mari onoruri. Noi nu voim să împărtăşim părerea acelora cari atribue călătoriei Generalului Manu intenţii comercialo-vamale, căci nu credem pe primul ministru atât de versat în chestiuni de asemenea natură. Mai curînd suntem însă plecaţi a crede că D-sa a fost la Paris numai pentru a paraliza acţiunea D-lui Carp, care se dusese acolo cine ştie cu ce scopuri subversive. * Pregătirile pentru alegerea unui reprezentant al colegiului al II-lea din Ilfov se fac cumultă stăruinţă. Cei trei candidaţi, D-nii D. Cezianu, N. Fleva şi Andrei Popovici lucrează pe capete. Mâine se vor ţine mai multe întruniri publice pentru a convinge pe alegătorii colegiului al II-lea, că trebue să aleagă pe cutare sau cutare. D. Pake Protopopescu voeşte să-şi arate de astă dată puterea, singur şi în potriva partidului din care zicea că face parte până mai era. Nimeni însă nu se va înşela asupra înţelesului succesului său, dacă succes va fi. Succesul acesta va fi ori de ce fel, numai moral nu. * Am desminţit ştirile de sensaţie, pe care oficina guvernamentală le-a răspândit cu privire la situaţia din peninsula balcanică. Scopul acestor ştiri a fost de a exercita o presiune asupra Camerelor, pentru a le stoarce de o dată un credit de 45 milioane, cu care —zice-se—s’ar termina fortificaţiile şi pentru a da generalului Vlădescu tot ce’i trebue ca să’şi realiseze năzdrăvanele reforme militare. Spre ştiinţă. Neagu. TELEGRAME BELGRAD, 12 Ianuarie.— Odjeh, răspunzând ziarului bulgar Swolboda, zice că şerbii nu vor avea nici un sentiment de ostilitate contra fraţilor lor bulgari dacă aceştia ar mărgini aspiraţiunile lor la ţinuturile, care le aparţin prin istorie şi naţionalitate. In acest caz nu va fi nici un antagonism şi se va putea stabili baze solide pentru o înţelegere între toate naţiunile balcanice. BERLIN, 12 ianuarie. — Camera a continuat discuţia propunerii Barth asupra liberului import al porcilor americani. D. Boetticher a arătat experienţa puţin satisfăcătoare făcută de la deschiderea graniţei ruseşti şi zice că în America nu sunt decât 3 oraşe unde cărnurile sunt supuse la inspecţie. Propunerea Barth a fost respinsă la apelul nominal cu 133 de voturi contra 103. Monitorul Imperiului declară cu totul neîntemeiate cuvintele în privința dezarmării atribuite împăratului la prînzul de la D-l Miquel. ROMA, 12 Ianuarie. — D. Ludovic Ferari (radical) a cerut să interpeleze pe D-l Crispi asupra interpretării ce guvernul dă articolului 5 din statut cu ocazia reînoirii tractatului de alianță cu puterile centrale. --------------------------------------------- Turnu-Severin Citesc in Lupta. Ministru de justiţie a întrebat pe preşedinţii tribunalelor Iaşi, Covurlui, şi Mehedinţi, dacă se simte trebuinţă ca să le mai înfiinţeze încă câte o secţiune la aceste tribunale. Primul preşedinte al tribunalului Iaşi, precum şi preşedintele tribunalului Covurlui, au răspuns în mod afirmativ. Preşedintele trib. Mehedinţi, D. Pretorian a adresat ministrului un raport prin care arată că la acest tribunal e destul o secţiune. Rapoartele acestor magistraţi vor fi înaintate Camerelor. Să fie oare adevărat că Preşedintele tribunalului Mehedinţi a adresat Ministrului Justiţiei un raport prin care arată că la acest tribunal e destul o secţiune ? Lucrul e atât de monstruos încât îmi vine foarte greu a o crede. Mă voi duce chiar astăzi la ministerul Justiţiei pentru a mă încredinţa de existenţa acestui raport. In numerul de Luni voiu reveni. A. Y. B. O nouă întrebare Astăzi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezamentul de binefacere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită ? Circulara sub D. Duca Dacă pentru unii muritori noul an a adus veselie, apoi pentru bieţii funcţionari inferiori de la poştă şi C. F. R. a adus numai necazuri. In adevăr, zăpăceala ce domneşte la poştă, e neînchipuită, căci de la 1 ianuarie toate corespondenţele sosesc întârziate, neregulate. Ieri, pentru a se aduce corespondenţele curselor Predeal şi Iţcani, s’au trimes sănii la Kitila unde s’au înămolit toate trenurile cari scăpaseră cu bine până aci. Am arătat într’unul din numerile trecute pricina pentru care se nâmolesc trenurile la Kitila, dar nimeni se vede n’a voit să ţină seamă de arătările noastre Ieri nu a plecat şi nu a sosit în Bucureşti nici un tren ; comunicaţia era întreruptă intre Bucureşti - Kitila, Bucureşti-Giurgiu şi Cbtcureştî- Feteşti. D-l diriginte al oficiului central a luat măsuri ca să fie tot-d’auna la poştă un rînd de împărţitori spre a distribui imediat corespondenţele sosite. Felicitând pe D-l diriginte pentru această lăudabilă măsură, rugăm pe cititorii noştri să fie mai indulgenţi cu poşta cât timp D-l G. Duca va fi director al C. I. R. Argus. ANARHIŞTII PARIS, 11 Ianuarie. — Manifestaţia anarhiştilor, anunţată pe piaţa Operei, nu a avut nici o însemnătate; ea era compusă în cea mai mare parte din oaspeţii azilurilor de noapte pe care poliţia a putut să o aresteze fără rezistenţă. Vreo 50 de manifestanţi coborînd de la Vihette au strigat: Trăiască anarhia ! Pâine !—Ei au fost împrăştiaţi de poliţie. Un anarhist a spart cu bastonul geamurile unei cafenele ; el a fost arestat. Numărul arestărilor este de aproape vreo 400 ; mai mulţi dintre aceia cari au fost arestaţi au declarat că au primit bani de la ziare anarhiste. La câţiva s’au găsit arme. Mai toţi au fost liberaţi afară de vr’o 50 cari sunt fără azil şi de 7 uneltitori cari vor fi urmăriţi pentru portul ilegal de arme. Moartea prinţului Baudouin BRUXEL 11, Ianuarie. — Moartea Principelui Baudouin a fost cu totul pe neaşteptate. Principele a murit în urma unei congestiuni pulmonare datorată se crede, unei răceli contractate veghind lângă Principesa Henrieta. Trista ştire a produs în oraş o impresiune foarte dureroasă, consternaţii lui ea este mare. Poliţia veghiază înprejurul palatului şi depărtează mulţimea pentru că Principesa Henrieta, a cărei stare este mai puţin satisfăcătoare, să nu afle nenorocirea întâmplată. La Cameră Preşedintele Consiliului şi oratori din toate partidele au exprimat simpatiile lor pentru Regele și la milia regală; şedinţa s’a ridicat spre semn de doliu. VIENA 11 Ianuarie. — Generalul Paar, aghiotantul împăratului, s’a dus la legaţiunea Belgiei ca să facă complimentele de condoleanţă ale M. S. Regele Humbert a trimes o telegramă de condoleanţă Regelui Leopold, D. Crispi, guvernului belgian. Papa a trimes telegrame de condoleanță Regelui Leopold şi Contelui de Flandra. D. Carnet a telegrafiat Regelui Belgiei şi a făcut să fie înscris la legațiunea Belgiei. Enric Schliemann Schiţă literară Ţi se pare că citeşti o poveste, cercetând biografia lui Schliemann ; ai crede că e vorbă de veacuri depărtate, aflând cum a devenit meritosul archeolog ceea ce a fost. Şi cu toate astea, viaţa ideală a lui Schlieman face parte din timpul nostru aşa de realist. Enric Schliemann s’a năsut la 6 februarie 1822 în orăşelul Neu-Buckow din Mecklenburg-Schwerin, unde tatăl său funcţiona ca preot al comunităţei protestante de acolo. Chiar ca băiat tânăr, Enric ştia pe din afară o mare parte a Iliadei şi a Odish lui Omar, în traducţiunea făcută în versuri de poetul german Ioan Eoric Voss, care s’a distins şi prin unele studie archeologiae (1751—1826). Această iubire pentru poetul Ionic, pentru a cărui leagăn se ceartă şapte oraşe greceşti, Enric o învăţă de la tatăl său, căci în casa sa părintească spiritul păgânismului a fost mai tare decât spiritul biblic. Enric, purtând în buzunar traducţia lui Yoss, adâncindu-se în poveştile lui Címer, se ocupa în fantasia sa numai cu eroul de la Scamandru, cu cetăţuia lui Priamos şi cu călătoriile lui Odiseu.... Şi deja atunci îi veni gândul a vizita Grecia şi a vedea cu ochii săi locul pe care trăia Ilios şi Pergamos, care a devenit prada flăcărilor, in fantasia sa copilărească, Enric îşi zicea că va da acolo da comori, că pământul Troiei trebue în orice caz să fie adăpostul multor scule preţioase. Poate că şi această credinţă, ca şi entusiasmul elin, au fost producătorul încurajărilor părintelui său, care îl luă cu dânsul când cerceta mormintele preistorice împietrite, din Germania de Nord. Băiatul, înaintând în vârstă, arătă că dispune de simpatii mari pentru ştiinţele istorice, limbistice şi arheologice, şi că talentele sale promiteau foarte mult. Insă sărăcia părintelui său a fost causa că n’a putut urma studiile sale, şi Enric deveni, fiind încă în vârstă foarte fragedă, servitorul unei băcănii în orăşelul Fürstenburg. Cinci ani Enric a inspirat aerul parfumat de scrumbii şi varză acră, mâncări foarte gustate în Mecklenburg, până ce s’a putut decide a’şi lua adio de la stăpânul său băcan. Comerciul nu’l mai mulţumi şi deci a vrut să încerce cu emigrarea în o ţară străină, părăsind patria sa. încântat de fel de fel de ilustuni, Enric se sui pe un vapor care era să o ducă la Venezuela; cine ştie ce credea el că va ajunge în tropicala republică federativă din America de Sud. După o călătorie scurtă însă, vaporul fu aruncat la ţerm în apropierea insulei olandeze Textel, şi tănărul călător, sărac lipit şi foarte bolnav, a fost dus la spitalul din Amsterdam. Eşind vindecat din spital, nuai a rămas alt de făcut decât a se băga ca servitor de biurou la un comerciant amsterdamian. In această stare, Enric nu uita a se cultiva şi mai înainte, învăţând mai multe limbi moderne, ca autodidact. Şi fiindcă stăpânul său observă că și talentul său comercial e destul de însemnat, el îl trimese, la 1846, ca agent al său la St. Petersburg. Se vede însă că Schliemann a fost urmat de o soartă amară, înainte de a se duce la St. Petersburg, vaporul care era să-l ducă la Bordeaux păți naufragiu — a doua aventură de astfel pentru Schliemann. Şi astă dată Schliemann perdu tot ce a avut, „şi gol şi flămând cum eram“ — povesti celebrul arheolog — „mă uitam cum cufărul meu se cufunda şi atunci din nou mi-a venit gândul de a relua fantasiile copilăriei şi a căuta norocul pe care, credeam, că acuma trebue să’l găsesc.“ Schliemann a fost unicul dintre toţi călătorii nenorociţi cari nu ’şi perdu curagiul şi care încerca să’l înveselească prin glume.