Adevěrul, aprilie 1891 (Anul 3, nr. 787-813)
1891-04-08 / nr. 794
ANUL III. — Nr. 794. NESTERUL 10 BANI ! -------'•'' ABONAMENTELE. INCEP LA I Sl 15 ALE FIECAREI I.UNJ $1 se plătesc tot-d’a-una ’nainte Jk In Bucurcștî la casa AdministrațieiDin Județe și Străinătate prin mandate poştale. ‘.Un an in țară 30 lei; în străinătate 50 .SCsc luhi . iț, . 1 25 'Trei luni8 «3 Un numir in StreinCtate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZÂ ADMINISTRATIA 111, RULEVARDtIL F.LTSAHETA, 111 A Să te fercȘtî, Române! de culă strein în casă. V. Alesandri. LUNI, 8 APRILIE 1891 , NUMERUL10 BANI IV ANUNCIURILE Pin BUCUÎltiSCl și JUDETE se primesc NUMăr la ADM1NISTRAȚIE. Pin STREINETATE, direct la administrație și la toate Oileiile de publicitațte. Anunciuri la pagina IV . . . ,x- „_n 3n b. lima III. .A&L Inscrțiunile și Reclamelj LA PARIS, ziarulDerul la bioscul No. 172SîouMjy|' v “sfe T UN NUMER Director politic. ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA 111, BULEVARDUl SLISlBETA, 111 SEPTAMANA Ce se petrece în Bulgaria CONFEDERAŢIUNEA ORIENTALA VIATA LITERARĂ Giacomo Leopardi MUMĂ BUNĂ MORŢT ŞI VII •CEARTA OSIHSTOJTCK... EZDZTIE Bucureşti, 7 Aprilie 1891 SEPTAMANA Reichsrathul austriac s’a deschis şi cu el frămîntările naţionaliste, cari ameninţă de atâta timp existenţa Monarhiei habsburgice. Abia s’a citit lungul şi îmbelşugatul în promisiuni Mesagiu al lui Franz Iosef, înainte de a păşi Parlamentul la constituirea sa, şi tinerii cehi, în număr de aproape 40, au citit o declaraţiune, prin care vor să facă a nu se uita că Boemia are revendicările sale naţionale şi că pentru aceasta a trimis în Parlament un număr atât de mare de naţionalişti. Ziarele austriace caută să se mângâie cu faptul că astfel de declaraţie s’a mai citit la 1879 de bătrînii cehi şi că nimic nu s’a întâmplat. Cu atât mai mult cred ziarele sus-pomenite că nimic rea nu se va întâmpla nici de astă dată, în cât în josul actualei declaraţii nu sunt iscăliţi marii proprietari feodali cari la 1879 n’au lipsit. Nu-i vorbă, mângâierea e slabă, dar este o mângâiere asemenea firului de iarbă, de care se agaţă cel ce vrea să se înnece. „Aristocraţia boemă pare a fi înţeles, după 12 ani — zice Neue Freie Presse — că dreptul de Stat al Boemieî e o simplă istorie, pentru a nu zice o legendă“. Vom vedea dacă această aşa zisă legendă va rămâne în domeniul fanteziei ziarelor nemţeşti, sau dacă nu cumva activitatea Parlamentului austriac nu va avea mult de suferit de pe urmele revendicărilor cehilor tineri. Monarhia sârbească a ajuns un fel de bătaie de joc şi fostul Rege Milan cu fosta sa soţie par nişte mingi de cauciuc, pe cari guvernul şerb vrea să le arunce peste graniţe, dar cari — în virtutea elasticităţei lor — se întorc mereu. Un lucru însă este caracteristic în acest uite popa, nu e popa monarhic. Când radicalii au venit la putere, ei au căutat să scape de Milan şi i-au dat parale ca să plece. Când au văzut că are de gînd să se întoarcă în ţară, i-au mai dat bani ca să-şi amâie sosirea, iar acum, pentru a scăpa definitiv de dînsul, i-au avansat pe trei ani lista civilă, iar în schimbul acestui milion zmuls cu mare greutate Scupcinei, Milan a făcut o scrisoare, prin care declară că nu se mai întoarce în Serbia până la majoritatea fiului său. Neapărat, dacă pleacă el, trebue să plece şi Natalia. Aşa că, pentru moment, Serbia şi-a cumpărat liniştea cu un milion aruncat în gura nesăţioasă a fostului ei Rege. Românii n’ar da oare lui Carol I lista civilă pe 10—20 de ani pentru ca să scape de Dînsul? Dacă m'ar întreba pe mine, eu ’i-aş sfătui s’o facă numai într’un singur caz: când El ar da un înscris, că nu mai cere nimic şi că nu se mai întoarce, şi când ar avea ca garanţi pe Bleichroeder şi pe toţi bancherii germano-semiţi, cari au de luat parale de la noi. Altfel, ’n-aş statui să nu-i dea nimic, ci să ’L trimeată pur şi simplu la plimbare cu bagajul ce a avut când a venit în ţară. Revenind la Serbia, ni se pare că cu tot milionul, vecinii noştri n’au scăpat încă de belea, căci fosta Regină Natalia doreşte să le facă greutăţi şi să nu plece de cât când va fi gonită cu forţa. Cel puţin aşa anunţă o telegramă ce am primit din Belgrad. Dacă lucrul s’ar adeveri, n’am avea de cât să deplângem faptul, că această femee abuzează atâta de răbdarea unui popor care nu’i datoreşte nimic şi, credem că, cu cu tot cavalerismul lor, Serbii nu vor lăsa ca liniştea lor să fie tulburată de prezenţa fostei neveste a fostului lor Rege. # Puternicul de altădată Bismarck se află în balotaj, la alegerea parţială de deputat, faţă cu un lucrător socialist. Multă vreme nu va trece şi toţi vor fi siliţi a’şi pleca capul înaintea acelora pe cari îi considera mai pe jos de cât pe dobitoace. Voxpopuli vox Dei, începe Domnia lui. In ţară, agitaţia electorală e la paroxismul său. Marţi se dă primul asalt şi deosebitele tabere sunt într’o fierbere ca de friguri. Toate oraşele din ţară prezintă aspectul unor bâlciuri în plină mişcare, iar în faţa baracelor diferitelor coterii, stau paiaţele politice, cu trîmbiţe, tobe şi clopote colosale şi chiamă lumea la alişveriş. — Veniţi aici! Veniţi! Veniţi! Numai 25 de lei pe zi ve cerem, ca să priviţi minunăţiile din Camera noastră secretă. Veniţi de admiraţi pe scamatorul, care scoate pe nas gogoşi moldoveneşti, învăluite în steaguri albe conservatoare şi împănate cu slănină naţionalodisidentă ! Baraca aceasta poartă firma: Marele muzeu zoologic al triplei alianţe din Iaşi Panorama universală, in care se ved oratori fără mustăţi şi candidaţi fără idei. — Veniţi aci la Era nouă / Numai aci se văd minunile de la 1400! Reforme noi în haine feodale! Porumbei cu livrele regale ! Glovni cu monoclu! Numai aci şi numai pentru 25 de lei pe zi. N’avem nevoe să mai precizăm firma baracei. — Aci la noi, nici griji nici nevoi! strigă un arlechin răguşit şi alb. Veniţi de admiraţi minunile noastre. Şcoala şi biserica din care a eşit armata! Strigoi, moroi, iele şi toate vedeniile iadului. Avem şi mijloace pentru a scoate pe necuratul din cei ce nu cred în puterea noastră. Veniţi să vă blagoslovim cu aiazma lui Pake, cu vinul lui Decalitru şi cu bostanii Beizadelei. Numai 25 de lei pe zi! Veniţi! Veniţi! Iar în mijlocul acestor strigăte, ţipete, sbierete şi răcnete răguşite, fanfara republicană-democratică resuină limpede şi puternică, chemând pe popor la deşteptare şi arătându-i drumul mântuirei. Poporul părăseşte baracele cu firmele lor şterse, cu tablourile sfîşiate, pătate, înegrite de vreme şi se repede spre marea arenă, în care filfie falnic drapelul roşu al democraţiei republicane şi în care cavalerii secolelor viitoare, se luptă cinstit şi sincer cu armele lucitoare ale adevĕrurilor noi şi eterne. Alegători! urmaţi fanfara democraţiei republicane şi al vostru e viitorul! Neagu. CANDIDAŢII REPUBLICANI I ŞI LUNI, 8 APRILIE 1891 Orele 7/2 seara Mare întrunire Publică In care va lua cuvîntul: D. Alex. V. Beldimanu Directorul şi candidatul nostru la colegiul al II-lea de Cameră din Iaşi. Toţi cetăţenii ieşeni sunt rugaţi să asiste la această întrunire. Ce se petrece în Bulgaria „Monitorul Oriental“ ce apărea în Constantinopol a fost suspendat pentru un timp ilimitat, după cererea D-luî Vukovitch, agent diplomatic al Bulgariei pe lângă înalta Poartă, pentru că numitul ziar a cerut intr ’un articol publicat zilele trecute, ca Rumelia Orientală să fie readusă la vechiul ei regim. Ziarele sârbeşti cer ca mâsuri energice să fie luate de guvern în contra urmărilor şi fortificărilor ce Bulgaria face la graniţa Serbiei. Regimentul Nr. 1 Prinţul Alexandru din Sofia a primit ordinul de a porni la Trn. Mulţi dintre Bulgari, trezând atâtea pregătiri, zic în dragostea lor pentru Prințul de Battenbergazi contele de Ilarternaut că el va fi chemat la comanda superioară a trupelor bulgare, în caz de rezboi cu Serbia. Cine știe ce s’o mai întâmpla, Bulgaria ne-a dat ocazia d’a vedea multe lucruri surprinzătoare. Iată un specimen din scrisorile ce primeşte Prinţul Ferdinand : Ferdinand cel din urmă! (era o cruce de mort deasupra acestor cuvinte.) Pleacă dintre noi, de trei ori blestematule, de cumva nu vrei să mai păţeşti una. Dacă vei sta aci până în Aprilie, vei peri şi tu şi mama ta. Drumurile de fer sunt în mâinile noastre. Numai Stambulow te ţine, dar noi îi pregătim şi lui ultima ungere lângă moschea cea neagră. Părăseşte Bulgaria şi pleacă mai curînd. Suntem hotărâţi să nu cruţăm pe nimeni din progenitura Nemţilor şi a lui Stambulow, iar tu nu vei pune mâna pe nici unul din noi, căci viaţa noastră e în Balcanii cu urşii şi cu carnele sălbatice. Semnaţi: Tzarin şi Marin din satul Ihtimanka. Scrisorilor adresate Principesei Clementina, muma Prinţului Ferdinand sunt mai nostime, zicându-i Hnibă nemţească. ? ? Astăzi D. Lascar Catargiu, primministru al M. S. Domnitorului, Carol I la 1866 face parte din cabinet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea sa din 2 (14) Iunie 1806 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este așezământul de binefacere fondat cu această sumă? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită ? CONFEDERATIUNEA ORIENTALA D. Alcibiadi Sardelly, cunoscutul publicist grec d’aci din capitală, ne comunică următorul articol, pe care ne grăbim a’l publica, pentru cuvîntul că în programul nostru intră în primul rînd şi ideia confederaţiunei orientale. In Athena există o societate pentru propagarea şi realizarea Confederaţiei Orientale, care de mult timp se luptă să împrietenească pe toate popoarele cari constituesc Orientul, ca prin înfrăţirea aceasta, pe de o parte să ’şi alcătuiască fiecare într’un singur corp elementele omogene, iar pe de alta, să poată rezista în contra oricareî invaziunî eventuale, a vreunuia din puternicii vecini. Această societate, acum de curînd, a adresat un apel iscălit de preşedintele Bociari general, Rangabe, etc., prin care zice că ideia Confederaţiuneî Orientale, nefiind nouă, a luat naştere de la oameni celebri, şi îşi are baza pe dogma scripturei Iubiţi-ve între voi. înfrăţirea popoarelor din Orient este adevărata lor libertate, pentru că numai cu modul acesta vor căpăta puterea care îi vor scăpa de orice invaziune şi vor deveni respectaţi, luând loc printre puterile cele mari, echilibrând valoarea în concertul european. In timp de secoli întregi câte războaie sângeroase nu s’au întîmplat pentru întemeiarea libertăţei popoarelor din Orient, în care un popor caută prin arme să sdrobească pe cel-lalt, şi să’1 subjuge. Luptele acestea au nimicit pe nenorociţii orientali, devenind prada ambiţiunei dinaştilor. Salvarea deci nu este decât constituirea Confederaţiunei, care va înfrăţi pe popoarele vecine şi va face fericirea tutulor. Indeplinindu-se aceasta, popoarele din Orient se vor linişti: comerţul, industria, artele, etc. dovedesc în destul că trebue odată să se sfirşască această omucidere continuă, fără nici un scop, care nu serveşte decât pe aceia cari au nevoe de a vedea aceste popoare desbinându-se între dînsele. Ideile acestea le-a respândit îndestul jurnalul Athenian Confederaţia Orientală, dar au fost combătute cu înverşunare de unii oameni ai peninsulei Ilyrice, care nu prevăd menirea cu care a fost însărcinat omul pe pământ, şi căutând întâitatea în Orient sdrobesc racla luminei şi născocesc discordii şi resvrătiri. Pentru îndeplinirea deci a nobilului scop al Confederaţiuneî este necesitate de o luptă energică, căci circumstanţele de astăzi cer sine qua non această alianţă mai mult decât oricând, pentru că guvernul nici unuia din State nu poată să propue celorlalte guverne Confederaţiunea Orientului, mai nainte ca această idee să se fi infiltrat în spiritul tuturor Orientalilor. Aceasta nu se va putea face decât dacă nu se vor constitui în toate oraşele principale ale Orientului societăţi în scopul confederaţiuneî, care să respândească prin popor ideia acestei uniri şi foloasele ce ar aduce, iar pe de altă parte să vie în discuţiuni şi înţelegeri reciproce, pentru modul cum ar putea găsi mijlocul realizărei acestei idei. In toate Statele Orientului sunt însemnate grupe de aderenţi ai Confederaţiunei Orientale, care preved pericolul pi propriu şi nu găsesc salvarea decât în alcătuirea ei. Grecia deşi mai puţin expusă, prin poziţiunea ei geografică, va lua şi în cestiunea aceasta întîitatea, făcând începutul realizărei, după cum totdauna a fost în capul mişcărilor pentru independenţa individuală. In scopul acesta societatea din Atena face apel către toţi Orientalii îndemnându-i să lucreze cu bărbăţie şi să răspândească pretutindeni în Orient ideia confederaţiuneî, în scop de înfrăţire, pentru desăvîrşita libertate de sub jugul tiranilor a tuturor Românilor, Bulgarilor, Grecilor, Sârbilor, etc., isgonind cu desâvîrşire de pe pământul lor tot ce este străin; căci aceste elemente tiranice sunt vipera care trădează din zi în zi pe nenorociţii orientali. Societatea recomandă mai cu deosebire ca în fiecare oraş să se constituiască cercuri în scopul confederaţiunei care să fie în directă înţelegere şi corespondenţă cu societatea „Confederaţiuneî Orientale“ din Atena de sub direcţiunea generalului N. Bodaris. Aicib. Sardelly. Viaţa Literară î ____ VIII. Pesimismul în iubire. Odată cu ivirea mugurilor pe crengile arborilor, cu renaşterea jerbei fragede şi delicate, cu acest parfum primăvăratec de Aprilie, — sezon blond când anemicii solitari şi visători privesc spre cer cu ochi nostalgici, —ai vrea să iubeşti, să fii poet, — dacă nu pentru toată lumea, cel puţin pentru o femeie; căci orice femeie vede în iubitul ei un poet. Ah! ce paradoxali şi ce filosofi bizari ne face uneori vremea! Aţi observat cât de trişti devenim toamna, cum ne place să vorbim de Schopenhauer, de neant, de nestatorniciile vieţei, când încep să cadă frunzele ? Şi vîntul trist ca un cântec de flaşnetă la poarta unui bogat, şi apusurile de soare melancolice, şi luna palidă, pe câţi maniaci nu-i îndeamnă să scrie elegii atât de sfişietoare, încât niciodată „literatura de spitale“ nu devine mai îngrozitoare. Dar primăvara!... Ea este mult mai periculoasă : sunt paseri, sunt flori, sunt stele, e cer albastru, zefir recoritor... Şi nu e frumos ca poeţii să tacă, să lase necântate atâtea splendori, atâta farmec!... Cu toate acestea, scumpi cititori, poeţii proşti nu opresc ca primăvara să remâe tot frumoasă. Este ceva dulce şi binefăcător în această întinerire a timpului, ceva care ar semăna cu o linişte uşoară de convalescenţă, când speranţele se reîntorc ca nişte paseri sfioase dar vesele. Iar dacă aceia ce încerc să spun în risipa aceasta de vorbe, vi se va părea... ştiu eu cum, apoi de sigur cea mai mare parte a vinei se cuvine câtorva raze de soare, răsfrânte pe masa mea de lucru, ce ’mi reamintesc de femei şi poeţi. Care poet n’a cântat amorul? Nu încercaţi să găsiţi vreunul; amorul l’a cântat chiar fabuliştii (Grigore Alexandrescu).