Adevěrul, noiembrie 1891 (Anul 4, nr. 991-1020)

1891-11-01 / nr. 991

2 articolele impuse prin prezenta lege, sau formând media veniturilor comunale (Ar­ticolul 9.) Art. 13. Taxele ce se percep astă­zi de comune la mărfurile şi obiectele impuse prin legea de faţă (Art. 1 şi 9), sunt şi rămân desfiinţate. Făcut de sub­semnatul membru al Ca­merei de comerciu din Iaşi, Gh. D. Şerban. VINERI, 1 NOEMBRIE 1891 Cronica ştiinţifică,­­­­ GUTURAIU Guturaiul în limba medicală se numeşte Coryza şi consistă în inflamaţiunea sau aprinderea peliţei care căptuşeşte nările. Această peliţă se mai numeşte mucoasa lui Schneider, căci el a descris-o mai întâiu. In nas sunt multe ridicături mari şi rotunde mai mult sau mai puţin, lipite­­de păreţii externi ai nărilor şi cari poartă numele de cornete, iar între aceste cor­nete sunt o mulţime de adîncături. Peste toate aceste ridicături şi în toate acele adîncături se întinde mucoasa lui Schneider. In fie­care nare, se deschide un canal care vine de la ochi şi prin cari din a­­ceştia curg lacrămile, după ce ele au spă­lat ochii. Nările se întrunesc într’o sin­gură deschidere înapoi, adică în gât şi în laturile acestei deschideri se găsesc alte două deschideri cari sunt ale cana­lelor ce din gât merg în urechi. Mucoasa lui Scheider, după ce căptu­şeşte sau acoperă toate acele ridicături şi adîncături din nas şi despre cari am vorbit mai sus, se întinde ca să căptu­şească şi canalele cari vin de la ochi în nas şi pe acelea cari vin de la urechi în gât, în aproprierea deschiderii dinapoi a nărilor. Când se întîmplă ca mucoasa aceasta a lui Schneider să se inflame sau să se a­­prindă, inflamaţia se duce până în toate acele adîncături dintre ridicături­le din nas şi acolo provoacă muci amestecaţi cu puroiu şi de unde cu greu se pot cu­­răţi, adică vindeca. Din această cauză şi mai cu seamă la unele persoane scrofuloase sau delicate prin altă cauză, aprinderea acelei mu­coase sau guturaiu rămâne adesea în stare cronică, adică ţine ani îndelungaţi. Dar nu este numai atât, ci la multe persoane cari au guturaiu pro­­­spat sau vechiu, aprinderea mucoasei lui Schnei­der se întinde mai departe în canalele pe cari vin lacrămile de la ochi şi în cana­lele cari din gât merg la urechi. Când inflamaţia a pătruns în aceste ca­nale, acestea se astupă şi din această cauză se înbolnăvesc ochii, de­oare­ce lacrămile­ nu mai pot să curgă în nas, se îmbolnăvesc şi urechile, căci canalele lor ce se deschid în gât, nu mai lasă să intre aer în urechea de dincolo de tobă, aşa precum trebue. Cei cari au guturaiu proaspăt au na­sul înfundat, ochii lăcrămînzi, durere în frunte, starnut, iuţeală pe nas, şi din a­­cesta, la început curge o zesmâ limpede, iute, iar după câte­va zile mucosităţi gal­bene pentru că sunt încărcate cu puroia. Cei cari au guturaiu vechiu, au nasul tot­d’a­una mucos şi din când în când, atunci când guturaiul ia un caracter de a fi proaspăt, căci aceasta se întâmplă des, au turburările acestui guturaiu. Dar cei cu guturaiu chronic ajung a avea bube în nas, le pute nasul, şi cu timpul perd şi mirosul. Sunt pătimaşi cari, fie pentru că suferă de urechi, ori de ochi, fie pentru că au perdut mirosul, afirmă că nasul le este tot­deauna uscat, adică o stare contrarie aceleia ce provoacă guturaiul. Aceşti pătimaşi au cea din urmă stare în care trece nasul ce a suferit de gu­turaiu în timp de mulţi ani; mucoasa lui Schneider în aceste nasuri s’a veştejit complect şi nu mai dă nici o mucositate, nici chiar atât cât dă o mucoasă în stare normală ca să ţie nasul umed. Din aceste puţine zise se înţelege lesne cum că guturaiul mai cu seamă la unele persoane scrofuloase şi reumatizante, este o adevărată boală cu urmări rele. Dacă nu se vorbeşte de guturaiu ca o adevărată boală, aceasta este din cauză că urmările lui rele sunt depărtate, ba une­ori atât de depărtate în­cât suferinţe de ochi şi de urechi, în adevăr datorite guturaiului, nu sunt considerate ca boale venite din inflamaţia căptuşelei nasului, sau în alte cuvinte, din guturaiu. Cauza cea mai comună a guturaiului este frigul umed.—Pe timpul frigului u­­med guturaiul este epidemic; într’o fa­milie, adesea mai mulţi sunt cari suferă. Cei mai atinşi de guturaiu sunt per­soanele cari au scrofule sau reumatism ; guturaiul acestor persoane este tot­d’a­­una şi mai greu şi rezistă mult tuturor doctoriilor cu cari se atacă. Aceste persoane, în general au gutu­­raiu în toate cavităţile corpului: în nas, în gât, în piept, în ochi, în urechi, etc., unde guturaiul poartă numele de catar. Aşa fiind, se înţelege că, în unele ca­zuri guturaiul este greu de vindecat în chip radical. Recidivele guturaiului mai cu seamă sunt greu de prevenit. Cu toate acestea, o îngrijire, igienică şi o persistenţă în tratament, în cele mai multe cazuri, chiar în cele mai grele, fac ca urmările acestei suferinţe să nu fie grave. “ Persoanele dispuse la guturaiu trebue să se apere de frigul umed, îmbrăcân­­du se în haine uscate şi călduroase şi lo­cuind camerele bine izolate. In contra guturaiului proaspăt şi chro­nic sau vechiu se recomandă o mulţime de medicamente de casă şi de farmacie : ţuică trasă pe nas, esenţă de muştar, de hrean, amoniac liquid, substanţe care au iuţeală. Noi credem că cele mai bune sunt spălăturile nărilor chiar numai cu apă curată. Dacă în această apă se pune acid bo­ric, cât se poate topi, apa devine şi mai puternică în contra guturaiului. Sunt persoane, cu guturaiu chronic în nas, cari se simt foarte uşurate prin o­­biceiul regulat ca în fie­care dimineaţă, când se spală, să tragă apă rece pe nas, de 2—3 ori. In cașurile mari grele, în cari gutura­iul persistă mult, recomandăm foarte mult acidul boric în praf, dar să fie o pulbere fină și bine preparată. Suferindul va ins­pira acidul boric, ca și tabacul de 4—10 ori pe zi. Cel care va trage praf de acid boric pe nas, trebue să împlinească regulele următoare: Să inspire mult şi în aşa chip, ca praful să meargă în nas peste tot şi nici de cum în gât, căci în acest cas se provoacă tuse. O dată nasul încărcat cu praf, se pro­voace muci; iar suferindul să nu’şi sufle nasul de­cât atunci când mucosită­ţile din el nu se vor mai putea ţine prin inspi­raţiu­ne. In tot timpul cât acidul boric este în nas, amestecat cu muci, cari vin din ce în ce mai mulţi, pacientul va face des ins­piraţiuni, silind în acest chip ca ameste­cătura de acid boric cu mucosităţi să pătrundă prin toate adâncăturile dintre ridicăturile ce am văzut că sunt îa nas. îndată ce pacientul a suflat nasul, tre­bue să inspire din nou acid boric. Va face aceasta de 2 —3 ori la rînd și aceleași acte le va repeta de 3 —4 ori pe zi. Când un guturai proaspăt causează durere de frunte, de cap, astupătură de urechi, lăcrămare şi roşeală de ochi, este bine ca pacientul să stea în casă încăl­zită, bine aerisită, fără praf şi uscată, să facă seara o bae de muştar la picioare, să bea un ceai de nalbă, de micşunele, de muşeţel, etc, ca să transpire bine şi să doarmă bine acoperit. .....................................................mi O doză de chinină, după vîrstă va face mult bine. In asemenea coşuri de guturaiu proas­păt, fumigaţiunile de coji mirositoare şi mai cu seamă de enupere, sunt foarte bune. Se înţelege că fumigaţiunile se vor face aşa că fumigaţiunile se vor face aşa ca fumul aromatic să pătrundă prin nări. (Apărătorul sănătăteî) Ma Marea n­eagră De la 19 ale curentei şi până mai a­­laltă­ieri Marea neagră era straşnic mun­cită de nişte furtuni ne mai­pomenite în analele marinei. Ceea ce povestesc pasa­gerii debarcaţi zilele acestea de vapoarele sosite în portul nostru d’abia ieri, e ceva înspăimântător. Talazurile de o înălţime colosală traversau puntea vapoarelor, a­­meninţând din moment în moment, să pătrundă prin bornă, să stingă focurile, şi să-i lase ast­fel expuşi capriciului fortunei. Dânşii închişi în cabine şi în­­tre punte, suferind în mod cumplit de răul mărit, aşteptau din moment în moment să fie cufundaţi. Vaporul Lloydului austriac „Apis“ ple­cat din Constantinopol la 19 a curentei, 5 zile şi 5 nopţi a rătăcit prin Marea Neagră expus la cele mai mari pericole, şi de abia la 25 a lunei a putut să acos­­teze la Constanţa. Pasagerii — cu toată încrederea lor în incontestabila bravură a căpitanului şi a mateloţilor — n’au mai avut curagiul să-şi continue drumul spre Galaţi şi au debarcat pe uscat. Vaporul „Courdji“ cu toate că a plecat cu o zi înaintea Lloydului, de abia ieri seara a sosit în portul nostru. Cel ce a străbătut mai iute, aceste furtuni îngrozitoare, a fost vaporul francez al companiei „Fraissinet“ care a pus numai 2 zile ca să parcurgă distanţa între Bosfor şi Sulina. Dar a­­ceasta provine, nu numai din cauza su­­periorităţei forţei maşinelor şi a regis­trului de capacitate, dar mai ales din cauză că n’avea să acosteze în nici un singur port din Marea Neagră. Se semnalează mai mult de 15 corăbii cu pânză aruncate şi zdrobite de stânci de acea îngrozitoare furtună. Chiar la Galaţi, pe Dunăre, mai zilele trecute, talazurile şi vîntul erau atât de puternice, în­cât vaporului de Brăila i-a trebuit o manevră de o oră întreagă, ca să poată acosta la mal. De șase ori în acel interval, vîntul l-a aruncat spre larg. . ------------- ■ dicină, ieri dimineaţă la 4 ore s’a bolnăvit şi la 5 şi jum. a murit. Procurorul şi medicul chemat au dat autorizare de înmormîntare fără a cerceta de aproape cazul. Se bănueşte însă că I. Ciuceanu este într’o stare de catalepsie, căci persoanele din prejur au constatat azi că faţa-î e roşie şi corpul cald. Cu începere de la 15 Noembre a. c. va reap­are Gazeta'1'Dobrogei Train lung. ------­In anul 1890 în toată ţara au fost 38,6641 căsătorii, 204,669 naş­teri şi 150,757 morţi. Prisosul naş­terilor asupra morţilor a fost de 53,912. Au fost şi 2342 copii năs­cuţi morţi. — Academia Română va ţine şe­dinţă publică Vineri 1 Noembre la ora 1 p. m. în noul local din ca­lea Victoriei 135. D. Gr. G. Tocilescu va ceti un memoriu: Despre cetăţile şi cas­­trele romane din Oltenia şi jude­ţele de munte ale Ţerei Roma­neşti._^_ Pe anul financiar 1890-91 s’a consumat în ţară 17 milioane 789 mii 621,94 litri alcool; s’au expor­tat 12.000 679 litri. Taxele încasate de stat se ridică la suma de 8 milioane 552 mii 609 lei 9 bani. In această sumă intră 779,000 839 lei 55 bani în­casaţi asupra berei. Prevederile bugetare au fost de 5 milioane 750,000 lei, deci a re­zultat un prisos de 2 milioane 802 mii 606 lei şi 9 bani.­­Orientul e titlul unui ziar nou ilustrat apărut în Craiova. Ziarul promite să se ţie pe calea demo­craţiei. Ii urăm viaţă lungă. —*­nat! Parchetul e sezisat. Ne mirăm că aceşti mizerabili nu sunt încă încarceraţi. In numărul de mâine vom veni cu amănunte. —*— A apărut Nr. 10 al Revistei de Me­dicină veterinară şi are sumarul ur­mător : Note sur trois cas d’hypertrophie leu­­cocythémique de la rate chez le cheval, ?ar Ch. Morot, vétérinaire Municipal â Troyes. Note sur plusieurs cas de mélanose généralisée chez le cheval, par M. Ch. lorot. Hernia diafragmatică a ficatului, de '• C. G. Mantu, medic veterinar al ora­şului Brăila. Excursiuni zootechnice făcute cu stu­denţii şcoalei de medicină veterinară , de D. Prof. C. N. Vasilescu. Ecze­matimidă la câine. — Tratamentul său. — Cercetări bactereologice; de I­­­I. St. Furtună. Tip de aleatoriu pentru oraşele mari, de D. C G. Mantu. Despre caii şi remonta din Rusia; de . Rădulescu, medic veterinar de corp d’armată. Memoriu prezintat D-lui ministru al agriculture! etc., asupra târgului de vite cornute din Constanţa; de D. I. St. Fur­tună. Revista specială a lucrărilor streine; de D. I. St. Furtună. Cronică. — Bibliografie. Aflăm cu deosebită plăcere că Cercul internaţional de sport, scrimă şi gimnas­tică va începe exerciţiile Sâmbătă 2 No­embre a. c. ora 8 seara în localul băilor hydroterapeutice Str. Vestei Nr. 6. Informaţiuni mai lămurite la D. Filip Davidovitz, Str. Şelari Nr. 8. Anunţăm cu plăcere că la 3 (15) No­­embrie se va deschide în Palatul noului Atheneu Expoziţia de pictură decorativă de A. Feldman. Caracteristica acestor lu­crări este faptul că imitează într’un mod perfect ţesăturile manufacturilor de Go­­belinur, de Beauvais, de Mortlak, etc. Amatorii pot judeca singuri, mai cu seamă când intrarea este gratuită. Vom reveni. INFORMATIUNI ____. \ .■. . Un consiliu de miniştri a fost ieri la ministerul de interne, s’a căutat a se stabili o înţelegere în sinul consiliului înainte de veni­rea Regelui, dar nu s’a putut a­­junge la nici un rezultat. —*­Atragem atenţia D-lui Primar al Capitalei asupra faptului că la şcoala de la Sili­vostru, copii tre­mură de frig nefiind lemne de foc. Mai mulţi proprietari din Strada 13 Septembrie ni se plîng că D. maior Dragomirescu, cu toate opu­nerile vecinilor, a pus cu forţa de a închis un loc din faţa arsenalu­lui; acest loc e al comunei şi pro­prietarii vecini au dreptul de tre­cere şi vedere pe el. Atragem atenţia celor în drept asupra acestui abuz. —*— D. I. Ciuceanu, doctorand în me­diu­m în România de aseară. Mâine soseşte în Capitală M. S. Regele şi A. S. R. prinţul moşte­nitor. Poliţia comunală, mişcată de pri­mirile splendide ce s’au făcut Ma­­jestăţei Sale în Italia şi Germania, şi care se resfrâng asupra întregei ţ£rî, pregăteşte iubitului nostru Su­veran o primire din cele mai gran­dioase. Pregătirile au început de azi; steagurile tricolore au început a fi arborate pe stradele Capitalei. Majestatea Sa va fi însoţită de D. preşedinte al consiliului, general Florescu, iar trenul regal va fi con­dus de D. G. Duca, directorul ge­neral al căilor ferate române. In gară va fi primit de D-nii miniştrii, Primarul şi Prefectul Ca­pitalei, de ofiţerii superiori ai gar­nizoanei etc.­­*­Citim în Galaţii: Aflăm că doi bătrîni libidinoşî au atras prin viclenie, în frajele lor, o nenorocită minoră, pe care au deflorat-o în via D-lui C.... Această oribilă crimă a fost ur­mată, se zice, chiar de un asasin MAURICE MONTÉGUT ZĂPADĂ șiM­ARMORĂ Pe gerul ăsta grozav, pe vremea asta întunecată, fetele frumoase r’d mereu. Au dreptate și nu au, nimeni n’o să se mai gândească la ele peste cinci­zeci de ani; ş’apoi, unele sunt încredinţate că lacurile sunt îngheţate în pădurile de plă­cere numai ca ele să poată luneca pe su­prafaţă pe patinele lor de argint — aten­ţiune a Provedinţei care le datorează lu­crul acesta. Fland­ra este dintre acestea; lumea este a ei; oamenii i-au spus-o şi i-o spun mereu, fiind că ea n’are de cât 25 de ani. Fiind­că ea n’are de cât 25 de ani, fiind că este naltă şi frumoasă — corp, din cap până la picioare, nespus de pur, ca un vis ideal, ieşit din marmura tare, sub dalta unui nou Praxitel. Francina e un cap de operă de linii; ea, ştiţi bine, a slujit de model sculpto­rului Saint-Fargeau pentru statua lui Frynea, în picioare, goală, cu capul sus, cu mâinile înapoi, ţinând mantaua-i că­zută la picioare; imaginea asta evoca­toare o vezi la intrarea parcului, in lo­cuinţa regală a acestei copile resfăţate. Francina iubeşte statua sa fiind­că poate încă, cu carnea ei de femee, să susţie comparaţia a­cestei marmore vecînice. — Peste zece ani sigur c’o s’o arunce jos. Carne tare și suflet tare, corp de mar­moră, inimă de piatră, ea nu vede nimic afară de dînsa, se adoră pe sine. N’a a- FOIŢA ZIARULUI „APEVERUL“ ELY MONTCLÉRE (1 2) Buchetul Ucigaş PARTEA I-a (Sâritişul Cristinei XV De câteva zile mai cu seamă era tă­cută, era îngrijată şi nu se putea as­cunde. In dimineaţa aceea contele şi Engleza erau singuri în marele hali de la caste­lul Ginestiére. Filip se preumbla cu sora sa călare ca de obicei. Iar contesa nu se arăta nici­odată îna­inte de ora 11 '/2. — Ce ai, mistress Howard ? întrebă Enric pe tînăra femee. De mai multe zile pari așa de îngîn­­durată încât mă sperii. Christina tresări. — Ești prea bun, domnule, răspunse ea, însă nu ai de ce să te sperii. Sufer de o nevralgie tare... da, sufer de ne­vralgie, şi când m’apucă mă ţine câte opt zile. .. — Aş jura că acuta nu ai nevralgie,, şi mi se pare că ghicesc ce ai.... Te munceşte râu o idee.... Mistress Howard îngălbeni. — Ce voeşti să zici ? — îmi e frică..., mă tem că te gîn­­dești să pleci.... Cu toate acestea, vezi cum te ascult«., nu zic nimic..., m’ai o­­prit..». sufer în tăcere... Christina ÎI tăe vorbea cu un gest speriat. — Te rog, taci! Engleza se uită înprejur prin hali cu oarecare grije. — Ai ghicit tocmai.«.. un gînd me face să sufer mult, însă nu este ce crezi d-ta..., şi aci, în locul acesta, nu cutez sa’ţî spun.­.. — Ce este?... Mâ sperii! — Trebue insă să ’ți spun !.... Văduva păru că se gîndeşte două mi­­nute, pe urmă, foarte iute, cu un glas surd: — Iartă-me, însă sunt silită să ’ți dau o întîlnire.... Sint zece ceasuri.... Voeşti să mă aş­tepţi, peste jumătate de ceas, în florărie lângă palmieri? Acolo socotesc că voi­ putea să -ţi spun..., ceea ce trebue să ştii.... — Voiu fi! zise contele. — Ca să nu dăm bănuieli, mă duc puţin în camera mea! zise cititoarea, contesei. Te rog să iei osteneala să vii d-ta mai nainte în florărie; voia veni şi eu pe urmă, aşa ca să mă plimb. Aşa se făcu. Contele de Montalais se duse să fu­meze o ţigară în grădină. Slugile aveau treabă la castel. Ion, grădinarul, trebuia să se ocupe în parc; poate că şi­eşise din parc, fiindcă Enric nu ’l văzu. Montalais intră în florărie şi se în­­vîrti în lung și în lat. Era goală. Lingă masivul palmierilor erau câte­va scaune. Contele se așeză pe una din ele și aș­teptă oare­cum îngrijat. Christina se duse drept în camera ei. Dupe ce se ’nece înăuntru, se puse pe un fotoliu, lângă masă, și se gîndi. — Fernand și-a pierdut răbdarea ! murmură ea, mă ceartă chiar serios în corespondența lui de azi dimineață... Cu toate astea eu nu am pierdut nici o se­cundă.... lui îi vine lesne să vorbească, el care nu are nimic de făcut! Nu trebuia oare atâta vreme pentru a pregăti... pentru ca în.... ziua... eve­nimentului, lucrurile să pară firești ? Insfirșit... a rămas pentru astăseari... sau pentru mâine.... îndată ce o fi vre­mea priincioasă.... iac’așa ! Christina se gîndi iar. Pe urmă: — Pentru ce aș avea frică acum! Ce idioată sunt! Ș’apoi... e prea tirziu ca să mă mai dau îndărăt!... Partida e angajată și voia merge îna­inte, cu orice preț. Mistress Howard se sculă, luă un condei și, în grabă pe un colț al mesei, scrise: „J. K. Z. 513. Afacerea terminată în curînd.“ De­desubt scrise : „Pentru corespondența mică.“ Pe urmă, puind în plic hîrtia pe care scrisese vorbele acestea, tînăra femee pecetlui și scrise adresa : „Ziarul Figaro, strada Drouot, la Paris." Plicul fu uscat și ascuns în corsajul Christine!. — Așa... când mă voiu plimba, mă voiu duce la poștă să arunc asta și Fernand o să se liniștească curînd... zise Engleza dupe ce făcu toate acestea. Acum s’alerg să găsesc pe bâtrînul dobitoc ! „Bătrînul dobitoc" era contele de Montalais. El începuse să ’și piarză răbdarea, sfertul de ceas trecuse. . Niște, pași ușori cari scîrțîiră pe ni­sip îl liniștiră. — Vine Christina! își zise el. Intr’adevăr, ea era. Părea neliniștită, sufla greu. — Scuză-mă că te am făcut să aștepți, domnule, însă pa când veneam aci am văzut pe Mariana, slujnica doamnei...... zise ea încet. Mi s’a părut că se uita dupe mine și am trebuit să fac un ocol prin parc. — De ce ’ți e frică ? — Vai! e ceva... — Mă sperii!.... — Te rog însă să te linişteşti, dom­nule, şi să mă asculţi.... Situaţiunea e gravă.... chiar prea gravă.... Christina se puse în faţa contelui şi zise: — De vreo cincisprezece zile mă pre­ocupă lucruri ciudate... Mă simt spio­nată, urmărită pretutindeni.... Nu fac un pas, nu zic o vorbă care să nu fie spuse îndată... Seara și chiar noaptea tîrziu cineva ascultă la ușa mea sau pîndește în ga­lerie. .. De­unăzi am prins pe Mariana. — Auzi vorbă!... Apoi dacă’i așa o gonesc numai­decât.... Ce însemnează spionagiul ăsta ? (Va ­ A . A

Next