Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)

1891-12-03 / nr. 1023

ANUL IV.—Nr. 1023 mmms. MARȚI 3 DECEMBRIE 1391­­. RUMEEUL10 BAHI abonamentele ÎNCEP LA I ȘI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUN­I şl ge plătesc tet-d’a-uua ’uulato -------- ■ • VS** ' • în Bneureştî la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate, postaie. Un an In țară 30 ici­, I n străinătate 50 » • » 23 15 Șease luni , Trâ luni jj§ 8 JS 8 ü jnnm-T-f 'I ÍSIÍIV>' 1 _aSWfW&'.fe .-SHSÎ_.. # w i.tii.ii .wbX străinslitle ÎS bani MANUSCRISE^ NU SE ’NAPOEAZA EDIȚIA A DOUA Să t© ferești. române! de ewia strein la căi -HU-«*../*__• 9 ............ ' «A T. Alexandri. ADMINISTRAȚIA "Ml, BULEVARDUL EU.ISABETA, — ÎÎJD­irector politic*. ALEX. V. BELDIMANU RUMEEUL 10 ANUNCIURILfe nla BUCURESTI șl JUDEȚE se prîiffleao» NUMAÎ 'la ADMINISTRAȚIE. ■ Q i Din STRĂINĂTATE, direct la administrație șl la toate Oficiile de­­publicitate, nunciurl la pagina IV ..... . 0.30 b. linia . , în......................2.— lei 0 s ^ » B , N­ 3.TM» ld s Junele și Reclamele 3 lei rândul. j. PARIS, ziarul se găsește de vfinzarb cil nu­la kioscul Ho. 117, Boulevard St.-MicheL UN NUMÉR VECHIŰ 30 BANI REDACTIA ■BULEVARDUL EL­ISA­BET A.m IN TEXTUL CONSTITUTIUNEI p 111, Bucureşti, 2 Decembrie. Intre şedinţa Constituantei din 27 Iunie 1866 şi acea din 30 Iu­nie acelaş an, s’a comis — Dumne­­zeu singur ştie de cine — cea ma sfruntată escrocherie, cel mai cri­minal fals, în redactarea textului Constituţiunei pe care Prinţul Ca­rol a sancţionat’o şi pe care a se­­vîrşit următorul jurămînt: Jur de a păzi Constituţiunea şi legile Poporului Promân, de a men­ţine drepturile Lui naţionale şi in­tegritatea teritorului. Nu acuz pe nimeni, căci nu pot acuza pe cine­va , dar constat un fapt care nu se poate tăgădui. De 25 de ani de când această Con­­stituţiune este în vigoare­ numai doi prim-miniştri au beneficiat de acest fals infam comis în pactul nostru fundamental. In 1879, Ion C. Brătianu a ob­ţinut iscălitura Suveranului pe un decret motivat pe ultimul aliniat al articolului 95 din Constituţiune şi a prorogat Corpurile Legiui­toare pe o lună . Este însă o mare deosebire în­tre prorogarea de la 1879 şi cea de acum. La 1879 Parlamentul s’a prorogat prin decret, dar proroga­rea s’a făcut în cursul unei sesiuni extraordinare şi în condiţiuni cu totul anormale. Dreptul Suveranu­lui se putea dar controversa. In 1891, Lascar Catargiu, căruia Suveranul i-a refuzat decretul de disolvare, a obţinut un decret de prorogare a Parlamentului în sesiu­ne ordinară, pe zece zile; decret i­­nutil dacă, precum pretinde primul ministru, el este fidela expresiune a majorităţilor Corpurilor Legiui­toare, decret nul şi fără valoare, căci Carol I nu are dreptul de pro­rogare. Voi nara faptele în toată goli­ciunea lor, şi lectorii mei vor a­­precia dacă Corpurile Legiuitoare puteau fi prorogate cu decretul pe care l-a citit Lascar Catargiu în ziua de 28 Noembre. Am în faţă proiectul de Con­­stituţiune înaintat Constituantei de Locotenenţa Domnească, cu mesa­giu­ Nr. 750 din 1 Mai 1866. — Acest mesagiu este semnat de Ni­­colae Golescu, Lascar Catargiu şi Nicolae Haralamb. Articolul 49 al acelui proiect sună ast­fel : La 15 Noembrie a fie­cârui an A­­dunarea se întruneşte fără convoca­ţiune, dacă Domnul nu a convocat-o mai înainte. Durata fie­cărei sesiuni ordinare este de trei luni. La deschiderea sesiunei Domnul expune prin un mesagiu starea ţarei. Domnul pronunţă închiderea se­siunei. El are dreptul de a convoca în se­siune extraordinară Adunarea. El are dreptul de a disolva Adu­narea. Actul de disolvare trebue să conţie convocaţiunea alegătorilor, până în d­oue luni de zile, şi a Adunăreî până în trei luni. Adunarea în cele trei luni de se­siune ordinară are singură dreptul de a se amâna. In şedinţa Constituantei din 16 Iunie 1866, D. Manolaki Costaki Epureanu — preşedintele Constitu­antei —zice între altele: — Contra­­p­roiect nu există, ci sunt numai­­amendamente care s'au primit în d­­eosebitele secţiuni şi care au fost c­u prisos discutate în toate secţiu­­n­iile. Tot în acea şedinţă D. Aristide Pascal, raportorul Comitetului de delegaţi ai secţiunilor, dă citire ra­portului său, din care extrag ur­mătoarele rînduri : Comitetul însărcinat cu exami­narea proiectului de Constituţi­une prezentat de guvern, după ce a luat cunoştinţă de toate a­­mendamentele ce s'au produs în secţiuni după ce prin această lu­crare s'a pătruns de spiritul şi de opiniunile ce au predomnit în A­­dunare, a făcut proiectulaal sie Cosistitaaliwine al guvernului modiificafiamile ce în calitate de raportor al acestui Comitet am onoare a ve prezenta. D. raportor, în lungul său raport pe care l-am cetit cu multă aten­ţiune, arată Adunărei modificările în proiectul de Constituţiune a gu­vernului, dar nicăieri nu se vede că articolul 49 ar fi fost modi­ficat. Este inadmisibil ca secţiunile să fi amendat articolul 49, însemnat prin drepturile ce le acordă Dom­nitorului şi D. Aristide Pascal să nu fi adus la cunoştinţa­­Adunărei în raportul său, care este o lucrare conştiincioasă şi complectă, o mo­dificare atât de importantă ca aceea care dă Suveranului dreptul de a surpiina temporar Parlamentul. Stăruesc asupra acestui fapt, că din discursul D-lui Manolaki Cos­taki Epureanu, din raportul D-lui Aristide Pascal şi din întreaga dis­­cuţiune urmată în şedinţa consti­tuantei din 16 Iunie 1866, să cons­tată că contra proect nu a existat. Şi cu toate aceste am înaintea ochilor un contra proect elaborat de Comitetul delegaţilor. In acest contra proect articolul 85 are următoarea cuprindere: Art.­ 85.—In locul articolului 49 din proect.—La 15 Noembre a fie­căruia an. Adunarea deputaţilor şi Adunarea teritorială se întrunesc fără convocaţiune, dacă Domnul nu le-a convocat mai înainte Durata fie­cărei sesiuni este de trei luni. La deschiderea sesiunei Domnul expune prin un mesagiu starea ţerei. Domnul pronunţă închiderea se­siunei. El are dreptul de a disolva am­bele Adunări de o dată­sau numi una din ele. El are dreptul de a convoca în se­siune extraordinara Adunările. Actul de disolvare trebue să conţie convocaţiunea alegătorilor până în două luni şi a Adunărilor până în trei luni. Domnul poate amâna Adu­nările. Ori­cum amânarea nu poate exceda termenul de o lună nici a fi reinoită în aceiaşi sesiune fără con­­simţimîntul Adunărilor. Faţă cu acest articol o întrebare să impune. Constituant a luat-o în discuţie proectul de Constituţiune prezen­tat de guvern, sau proectul de Cons­tituţiune modificat de Comitet? Pentru ori­ce om care va ceti ca mine cu luare aminte, atât ra­portul D-lui Aristide Pascal cât şi dezbaterile şedinţelor din 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28 şi 29 Iunie 1866, reesă într’un mod netă­găduit că Constituanta a discutat numai şi numai proectul de Cons­tituţiune prezentat de guvern. Mă voiu opri la şedinţa din 27 Iunie şi cu procesul verbal în mână, eau asupră-mi de a dovedi că le­giuitorilor din 1866 nici prind gând nu le-a trecut a da Suveranului dreptul de prorogare a Corpurilor Legiuitoare. D. Aristide Pascal are cuvântul : D. raportor citește articolul 49, care devine articolul 95, în urmă­toare cuprindere : Să observe bine lectorii mei că D. raportor nu citeşte articolul 85 din proectul de Constituţiune mo­dificat de Comitet, ci articolul 49 din proectul de Constituţiune pre­zentat de guvern, precum a făcut în tot cursul discuţiuneî urmate de constituantă. Articolul 49: La 15 Noembre a fie­căruia an Adunarea se întruneşte ţară convocaţiune, dacă Domnul nu a convocat-o mai înainte. Durata fie­cărei sesiuni ordinare este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnul expune prin un mesagiu starea ţerei. Domnul pronunţă închiderea se­siunei. El are dreptul de a convoca în se­siune extraodinară Adunarea. El are dreptul de a disolva Adu­narea. Actul de disolvare trebue să con­ţie convocaţiunea alegătorilor până în două luni de zile, şi a Adunărei până în trei luni. Aeam­narea cu cele trei lasse de sesiune ordinară are singură dreptul ele a se amâna. O. Preşedinte ! Aici este un amen­dament care zice: La aliniatul al trei­lea propunem a se adăogi aceste cu­vinte : la care Adunările fac răs­punsurile lor (iscăliţi) P. Cernă­­tecu, C. T. Grigorescu. Se pune la vot acest amen­d­­ament şi se adoptă. Se pune la vot articolul 40 şi se adoptă cu sclaiml­area esi­­dintelor. Adunarea se întruneşte în acele de: Adunările se întrunesc. Acum trecem la textul Consti­tuţiunei sancţionate de Carol I la 30 iunie 1866. Aici dau peste cea mai steria­­şinată escrocherie, cel mai i­tfam fals al cărui scop a fost de a lărgi prerogativele Suveranu­lui şi de a da guvernelor o putere asupra Parlamentului. Nu poate fi vorba de o greşală a copistului, nu poate fi vorba de o eroare tipografică, ci, o repet, de o escrocherie neruşinată, de un fals Infam. Şi pentru ca lectorii mei să se convingă de veracitatea celor expuse de mine, dau mai jos acele trei tex­turi ale articolelor 43, 31 şi 34, cel intuiu din proectul de Consti­tuţiune prezentat de guvern şi vo­tat de Constituantă cu mici modi­ficări, cel al doilea din proectul de Constituţiune modificat de Comitet, şi cel al treilea din textul Consti­tuţiunei sancţionate şi promulgate. Art. 49 din pro- Art. 81 din pro■ Art. 1)S al textu­­cctul de Constitu­iectul de Constitu­­lui Constituţiunei ţiune prezentat de ţiune modificat de sancţionate şi pro­­guvern şi votat de Comitet. mul­gate. Constituanta. La 15 Noem- La 15 Noem- La 15 Noem­bre a fie­căruia brie a fie­ căruia brie a fie­ căruî an Adunarea se an, Adunarea an Adunarea de­­întruneşte fără deputaţilor şi A­­putaţilor şi Sena­­convocaţiune, cia­­dunarea terito- tul se întrunesc că Domnul nu a hială se întrunesc fără sonvocaţi­­convocat'o mai fără convoca-­une, dacă Dom­­înainte. țiune, dacă Dom-nul nu le-a com­nul nu le-a con- vocat mai îna­­vocat mai îna- inte. inte. Durata fie-că- Durata fie-că- Durata fie-cărei reî sesiuni este reî sesiuni este sesiuni este de de trei luni. de trei luni. trei luni. La deschide- La deschiderea La deschiderea rea sesiunei Dom- sesiunei Domnul sesiunei Domnul nul expune prin expune prin un expune prin un un mesagiu sta- mesagiu starea mesagiu starea rea ţerei Ţerei­ ţăreî, la care. A­dunările fac răs­punsurile lor. Domnul pro- Domnul pro- Domnul pro­nunţa închiderea nuntă închiderea nunță închiderea sesiuinci.. sesiunei, sesiunei. El are dreptul El are dreptul El are dreptul de a convoca în de a convoca în de a convoca in sesiune extraor- sesiune extraor- sesiune extraor­dinară Adunarea. dinară Adună-dinarăAdunările. nile. El are dreptul El are dreptul El fire dreptul de a disolva A-de a disolva am-de a disolva am­­dunarea. bele Adunări de bele Adunări de odată sau numai o dată, sau nu­­una din ele, mai una din ele. Actul de di- Actul de disol- Actul de disol­­solvare trebue să vare trebue să vare trebue să conţie convoca-conţie convoca-conţie convoca­ţiunea alegători- ţiunea alegeto­­ţiunea alegători­lor până în două rilor până în două lor până în două luni de zile şi a luni de zile, şi a luni de zile şi a Adunărei până în Adunărilorîntrei Adunărilor până trei luni, luni, în trei luni. Adunarea in Domnul poate Domnul poate cele trei luni amâna Adună- amâna Adună­­de sesiune or­­iile. Ori cum nile, ori­cum, dinară pre sin- amânarea nu amânarea nu gurră dreptul poate esceda poteescedator­­de a se amâna, termenul de o menni de o lună lună nici a 11 nicî afl reîno­­reînoltă în a-­ită în aceeași ceenși sesiune sesiune fării fără consimţi­ consimţimîntul mântui Adună- Ad­u­nărilor, rilor. Acum reesă într’un mod clar, precis şi indiscutabil escrocheria şi falsul pe care l’au sâvârşit: — Cine? — încă odată nu acuz, nu pot acuza pe nimene. Escrocul şi falsificatorul, în loc de a pune în Constituţiune artico­lul 95, cum l’a votat Constituanta, şi cu micile modificări introduse de ea, l’a înlocuit prin articolul 85 al proiectului de Constituţiune mo­dificat de Comitet, pe când Con­stituanta nu a discutat proiectul de Constituţiune al Comitetului, şi prin urmare nici nu a fost supus de raportor deliberărilor Consti­tuantei acest odios articol 85. Escrocheria e patentă. Falşa® e vădit. Voesc a crede, şi trebue să cred că nici defunctul Ion C. Brătianu a 1879, nici Lascar Catargiu la 1891 nu au ştiut că voinţa legiui­torilor din 1866 a fost falsificată, şi că Suveranul nu are dreptul de a proroga Parlamentul, căci acest drept Constituanta l-a dat numai Camerei şi Senatului. Dar lumina asupra acestei escro­cherii, asupra acestui fals trebue să se facă. Bănueli nu trebue să planeze asupra nimănui, încă mai puţin asupra unui defunct a căruia memorie a rămas scumpă chiar dușmanilor săi politici. Cine era președintele Constitu­antei ? — Defunctul IHanolaki Desfaki Epureanu. Cine era primul-ministru când s’a sancționat și promulgat Con­­stituțiunea ? — Lascar Catar­­giu. Lascar Catargiu, fostul prim-mi­­nistru la 1866 al Prinţului Carol I, actualul prim-ministru în 1891 al Regelui Carol I, este dator a or­dona o anchetă asupra acestei scâr­boase afaceri, dar o anchetă seri­oasă, scupuloasă, la lumina zilei , o anchetă la care să fie invitaţi şi­ reprezentanţii presei. Trebue ca Ţara să cunoască nu­mele infamului care s’a permis a falsifica un vot esenţial al legiui­torilor din 1866, falsificare prin care s’a restrîns drepturile Parla­mentului şi s’a lărgit acele ale Su­veranului. Lascar Catargiu trebue să ordone dezgroparea din arhive a origi­­r salasial ©©asstitesf Sumei precum și a procesului-verbbal al șe­­dimței Constituanteî din 27 lemie IESS, ambe aceste acte subsemnate de defunctul Manolaki Costaki Epureanu. Ne place a crede că Lascar Ca­targiu își va face datoria. Primul­ linăstru de la 30 Sarnie ISSB și de la 28 No­­emvre 1891 are cuvîntul. idex. A. Beldimann. ÎNTRUNIREA liberalilor înainte de întim isnir­e Ieri s’a ţinut în sala băilor Eforiei în­trunirea convocată de liberali, ca să pro­testeze contra prorogărei Camenilor. întrunirea, de­şi anunţată pentru ora 1, nu s’a deschis de cât la două fără un sfert. Lume a fost puţină la început, mai pe urmă însă, îndată după deschidere, sala s’a umplut. Pe la 1 şi jumătate intră în sală D. D. Sturza, N. Fleva, G. Palade, etc. Pu­blicul îi primeşte în aclamaţiune. Şedinţa se deschide la 2 fără un sfert sub presidenţia D-lui general Călinescu. Maiaareuil cu opt capete Cel dintâi care ia cuvîntul, e D. D Sturza şeful de fapt, al partidului li­beral. D-sa aminteşte luptele pe care liberalii au trebuit să le poarte contra boerilor, ce tot-d’a-una s’au opus orî-căreî re­forme. Şi era firesc să se opue, a zis D-sa, pen­tru că boerii noştri veacuri şi-au făcut educaţiunea slugărind pe la curţile străine. Şi nu numai în trecut, dar şi astă­zi clasa bourilor sunt contra libertăţilor pentru poporul ce suferă. Ei susţin şi acuma că Constituţia nu e după talia po­porului român. Ei cer ca acest popor să fie pus sub tutela elitei sociale. Dar această elită n’are credinţă nici în legile ţăreî, nici în viitorul eî. Şi cu toate acestea are pretenţia s’o guverneze prin apăsare. Pentru D. D. Sturza cuvîntul boer e de o potrivă cu cuvîntul reacţiune, în­semnează unul şi acelaş lucru. In ajunul resboiului pentru indepen­denţă, tot D. Catargiu era la putere. Şi atunci, în loc să se gîndească la furtuna ce avea să treacă peste ţară, D-sa umbla cu popa Tache şi cu ciomăgaşii de­znopea lumea pe uliţele Bucureştilor.

Next