Adevěrul, martie 1892 (Anul 5, nr. 1107-1137)
1892-03-26 / nr. 1132
IANUL", V. — 113 2 O SINGURA EDIȚIE JOI 26 MARTIE 1892 ** NUMERUL 10 BANI NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECAREI LUNI și se plătesc tot d’auna înainte In București la casa Administrației. Din Județe și Străinătate prin mandate poștale. Un an în țară 30 lei, în strainătate 50 Şease luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 secţiunele şi Reclamele 3 lei rândul. II Paria, ziarul se găseşte de vânzare cu nu- Biul la kiescnl Sp. 117, Boulevard St.-Miche\ (.! -------Un număr in străinătate 15 bani Să te fereşti, Române! de cuiți strein l&Icaş] V. Alexandri, ţ MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA *) liT. A I) A ACADEMIEI, Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Din Străinătate, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV..................0,30 b. linia „ » HI.................2,— lei „ 'I UN NUMER VECHIU 30 BANI torese FERICIT Două făgăduinţi ~mtrâm1n~ zguvereinT" Ce trebue funcţionarilor JUNIMIŞTII ŞI AGIUL Bogatul în... încurcătură DE DA SENAT O cerere dreaptă Bucuresci, 25 Martie 1892. Un Rege fericit Majestatea Sa Regele Carol I este cel mai fericit muritor, atât ca om cât și ca Rege. Fiind-că în epoca noastră de nefericire populară universală este foarte rar un om fericit, mă cred dator să dovedesc cititorilor mei, că M. Sa are tot ce trebue unul biped de specia regală pentru a fi fericit. Cea dintâia condiţie pentru aceasta, este mizeria, sărăcia politică şi economică a poporului întreg. In privinţa aceasta, Carol I este foarte fericit, aproape tot aşa de fericit ca Alexandru al III-lea al Rusiei şi aşi putea zice cu drept cuvânt, că Regele României libere, este tot o dată Regele Românilor celor mai subjugaţi, celor mai împilaţi, celor mai nenorociţi. Şi Carol este fericit, pentru că El pricinueşte într’o bună parte nenorocirile ce cad asupra poporului Român şi tot El susţine pe exploatatorii poporului la cârmă. Carol I este Regele cel mai fericit, căci este de alt neam decât al poporului pe care’l stoarce şi, prin urmare, nu este silit să aibă scrupuluri, să aibă măcar acea compătimire impusă, care face pe unii Suverani să ţie seamă de unele nenorociri ale poporului lor. Carol I n’are aceste scrupuluri şi nimic nu deşteaptă într’insul compătimire pentru suferinţele şi nenorocirile noastre. Un sentiment omenesc mai puţin, este o condiţie de fericire mai mult, pentru Regi, cari sunt oamenii cei mai lipsiţi de simţire. Suveranul României este Regele cel mai fericit, pentru că El socoate ca cea mai mare fericire banul şi Carol I este putred de bani. El are o bogăţie fenomenală pentru un Hohenzollern şi are satisfacţia de a putea spune, că El, singur, ajutat numai de mişelia şi slugărnicia politicianilor noştri, a putut să adune într’un timp, relativ scurt, o avere atât de mare. Fericirea lui Carol I este cu atât mai mare în privinţa aceasta, cu cât el nu are copil şi nu este silit să cheltuiască din averea Sa pentru întreţinerea lor cu luxul cerut de situaţie. El a adoptat de succesor pe un nepot bicisnic, căruia nu-i dă nimic din pungă, căci l-a făcut căpitan şi senator, cu leafă şi diurnă, mijloace îndestulătoare pentru a asigura traiul şi nevoile unui prinţişor neamţ, calic din naştere. Şi, fiindcă băiatul creşte, iar politicianii slugarnici şi tărîtori au aerul de a voi să’l ia în serios, Carol I le-a şi impus un nou apanagiu pentru Ferdinand, domeniul Brăilei, plus o listă civilă de vr’o 600.000 lei, pentru a asigura viitorul material al băiatului şi a’l împiedeca de a rîvni averea unchiului avar şi fericit. Guvernul actual şi-a luat angajamentul de a îndeplini această poruncă regală, a cărei realizare va face culmea fericirei lui Carol I. Toate aceste fericiri n’ar fi însă de ajuns şi Majestăţei Sale nu I-ar ticni nimic, dacă ziua de mâine L-ar turbura, dacă ar prevedea într’un viitor apropiat ridicarea vre unei pledeci, a vreunui duşman formidabil, care să oprească de o dată traiul neturburat al regalităţei şi să pue stavilă fericirea lui Carol I. Regele nu vede încă un partid al poporul, un partid democratic duşman al monarhiei, care să fie destul de organizat, destul de puternic spre a’L zdrobi. Carol vede pe liberali dezorganizaţi şi din pricina aceasta nepopulari. El vede pe democraţii de toate nuanţele, atât de numeroşi şi cu toate acestea atât de împărţiţi şi de rezleţi, încât nu-i vine a crede, că toate elementele acestea ar putea să se adune laolaltă, pentru ca, strânse în jurul unui stindard, pe care să fie înscrise : Youll universal,—dezrobirea economică şi înlocuirea monarhiei cămătăreştî printr’o republică democratică, să dea asalt cetăţeî, în care stă închis El cu avuţiile care’L fac fericit. Carol I este un negustor admirabil; El este un cămătar şi un exploatator fără păreche; M. S. are şi calităţile celui mai intrigant dintre toţi diplomaţii tuturor veacurilor , dar, ca un adevărat monarch, El are privirea scurtă şi nu poate vedea decât în cercul strâmt al organisaţiei politice şi economice de astăzi. Carol I crede pe Români prea lipsiţi de vlagă, prea docili şi supuşi, pentru a’Şi închipui, că poate să-i vie răul din altă parte decât de la pătura subţire de şarlatani politici, cari ’L înconjoară pe rînd De aceea Carol I este mai fericit decât Wilhelm II şi de cât ceilalţi Suverani. Datoria democraţilor români de orice nuanţe este, de a se uni, de a-şi strânge rîndurile şi de a pune astfel capăt fericirei regale, care îşi are obârşia şi sprijinul în nenorocirea poporului. Singura noastră scăpare nu o văd decât în proclamarea Republicei democratice Române. Alex. V. Beldimann. TELEGRAME Nancy, 5 Aprilie.—Ia timpul unei predice a Episcopului la catedrală asupra chestiunei lucrătoare, s’a produs o învălmăşeală : s’au aruncat scaune din toate părţile; s’a sfărâmat candelabre; 5 persoane au fost rănite. Paris, 5 Aprilie. — O înţelegere complectă s’a stabilit între Francia şi Englitera pentru menţinerea lui modus vivendi la Tera Nova în timpul campaniei actuale de pescuit. Ministrul cultelor a invitat pe episcopii mai multor diocese de a opri conferinţele contradictorii. Londra, 5 Aprilie. — D. Mathews a declarat la Camera Comunelor că dacă ar fi adevărat că Francia ar expulsa sau ar voi să expulseze pe anarchişti şi că observaţiunile diplomatice ar fi zadarnice, guvernul nu va evita a cere Parlamentului măsurile necesare. Budapesta, 5 Aprilie. — In cursul discuţiunei bugetului cheltuelilor comune, preşedintele consiliului a răspuns opoziţiei care impută ministrului de resbel că nu are program. El a zis că deşi alianţele dau cea mai mare garanţie pentru menţinerea păcii, trebue totuşi să se bizite în prima linie pe propiile sale puteri, spre a asigura interesele şi existenţa patriei. Două făgăduinţi In anul 1868—Lascar Carasagiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol I a dat cuvîntul Sen de Hohenzollern că Curtea de Casaţie va fi strămutată în Iaşi, ca o compensaţiune datorită vechei capitale a Moldovei pentru sacrificiul făcut în favorul Unirei Principatelor surori. Curtea de casaţie stă încă neclintită în Bucureşti. VERBA VOLANT In anul 1860-Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministrul Carol I, prin scrisoarea Sa cu data 2 (14) Iunie şi publicată în Monitorul Oficial nr. 118, a promis suma de DOUESPREZECE MII GALBENI pentru o instituţiune de binefacere. Suma de douăsprezece mii galbeni stă încă neclintită în lada regală. SCRIPTA VOLANT Datoria primului ministru de la 1868 şi de la 1892 este de a spune Suveranului séu că nu este mai mare ruşine pentru un Cap încoronat decât de a nu respecta cuvîntul Séú, iscălitura Sa. A. V. B. -----------------——---------- Intrăm in Zollverein? Se ştie, şi am esplicat de atâtea ori ca nu suntem în principiu contra Zollvereinului, dar voim ca intrarea noastră în liga vamală a puterilor centrale să se facă cu condiţiuni avantajoase, la lumina zilei şi să nu fim atinşi şi îngenunchiaţi economiceşte de către Germania, căci în acest caz, vom combate din răsputeri Zollvereinul. Ei bine, se pare că guvernul actual tocmai pe calea meschină a umilinţei noastre naţionale şi economice voeşte să ne ducă. Guvernul voeşte să ne vîre cu sila şi prin surprindere în Zollverein, fără nici o condiţie. Discursul din Senat al D-lui Alex. Lahovary , este caracteristic în privinţa Zollvereinului. D. P. S. Aurelian, în interpelarea sa relativ la criza de cereale, a articulat fapte şi a arătat cum cerealele noastre sunt majorate de către Germania, pe când cerealele Austro-ungare şi americane, sunt primite cu preţurile curente. Pe lângă acestea, noi nu am majorat productele Germaniei, ca sa aibă cel puţin loc, din cauza aceasta, asprimea ce o desfăşură faţă cu noi. Insă în tariful autonom, în art. 2, se spune clar, că faţă cu ţările care ar majora productele noastre, Parlamentul şi în lipsa lui chiar Consiliul de Miniştri, are dreptul de a urca taxele pe productele acelor ţări. Ori, faţă cu majorarea productelor noastre de către Germania, guvernul nua uzat de art. 2 din tarif De ce ? E uşor de ghicit. D. Al. Lahovary, slugă plecată a tronului nemţesc, trebue să fie slugarnic şi faţă cu Germania. A zis înfumuratul Ministru că a cerut scăderea taxei de la 5 mărci la 3,50, dar din cauză că nu avem tratate cu Germania, ea nu micşorează taxele. Apoi bine, atunci n’avem decât să uzăm de represalii faţă cu această ţară. D. Lahovary însă nu voeşte, nu îndrăsneşte să facă aceasta, şi, la o întrerupere a D-lui Panu, care tocmai îl întreba acest lucru, T. Lahovary a spus că nu poate răspunde. A se plânge că n'avem tratat cu Germania, când ne-am dat un tarif autonom, a călca acest tarif în folosul Germaniei ruinându-ne pe noi economiceşte; a sta cu mâinele în sîn faţă cu asprimea cu care ţie loveşte Germania, trădează cât de colo intenţia guvernului de a intra în Zollverein. De cât, în acest caz, dacă jncurile sunt aurate, veniţi pe calea largă şi nu căutaţi să ne umiliţi şi să ne băgaţi prin surprindere în sfera politicei economice germane. Dar cerem de a surda aceasta, când avem pe tron un agent german şi ca ministru un târîtor ca Al. Lahovary. Cetăţenii să fie atenţi. Intrăm în Zollverein, fără condiţii, fără să fim cel puţin avizaţi despre aceasta. Argus. -------------------------------------------------- Dinamitarzii PARIS, 5 Aprilie.—In urma unui nou interogatoriu a lui Ravachol răspunderea tutulor autorilor expresiilor s’a stabilit în mod neted. Istrucţia s’a terminat. Prefectura a primit ieri prin poştă numeroase obiecte, printre care o cutie de tinichea pe care experţii au declarat-o că este o mașină infernală construită cu îngrijire. Junimiştii şi agiul Atât de mult reformele financiare şi mai ales dispariţiunea agiului erau legate de numele junimiştilor. Incât când ziceai finanţe ziceai junimişti şi când auziai pronunţându-se cuvântul agiu vedeai înaintea ochilor capul chel, strălucitor de chel, al D lui P. P. Carp. Junimişti şi finanţe, agiu şi Carp erau vorbe sinonime. Gazetele scriau zilnic un soiu de poesie în proză de cel mai fantastic calibru ; oratorii junimişti scoteau în evidenţa în fiecare ocazie meritul guvernului lor de a fi distrus agiul, spre marea fericire a ţarei şi mai ales a comerţului român... Ei bine, legenda „ junimiştii şi agiul11 începe sa se clatine. Ea a primit ori o sguduitură puternică la Cameră. D. Porumbaru a demonstrat cu date necontestate că dispariţiunea agiului nu e nici decum o consecinţă a măsurilor financiare luate de junimişti. In adevăr, Agiul dispare între Ianuarie şi Aprilie 1889 şi de abia după un an junimiştii iau faimoasele lor măsuri, cărora li se atribue puterea miraculoasă de a face să dispară agiul. Ei, cum poate dispărea agiul cu un an mai nainte, din cauza unor dispoziţiuni care urmau să se ia cu un an mai în urmă ?I D. Ghermani, nervos, mai nervos decât întotdeauna, de o nervositate prea meridională, care nici nu a prinde bine pe un ministru ce are a face numai cu cifrele calme, reci, liniştite, dar sigure, n’a avut încotro şi a recunoscut că lucrul aşa e, că ogiul e dispărut cu un an înainte ca junimiştii să fi schimbat stocul Băncei Naţionale. Atunci ?... Cum rămâne cu legenda „junimiştii şi ogiul ?..“ Noi am spus-o de altmintrelea în diferite rînduri că dispariţiunea agiului se datoreşte altor împrejurări decât proiectelor junimiste de reformă financiară şi am enumerat: buna recoltă a anilor cari au succedat venirea junimiştilor la putere, încetarea crizei financiare, care bântuia toate Statele europene, etc. Acum dreptatea se recunoaşte cel puţin în parte şi de junimişti. D. Ghermani nu tăgădueşte în mod absolut dreptatea aserţiune!. Legendele au ceva bun in ele înseşi; neputinţa de a se menţine o vreme îndelungată, trebuinţa de a se evapora la cea dintâi atingere serioasă cu realitatea lucrurilor. O legendă mai puțin ! Nero. Ce trebue funcţionarilor? In urma articolului nostru intitulat funcţionari inamovibili, în care arătam necesitatea ca corpul funcţionăresc să capete inamovibilitatea şi in care aveam in vedere mai cu seamă pe mieii funcţionari ce cad totdeauna victime ale politicei şi capriciilor,—două ziare conservatoare se ocupă şi ele de soarta funcţionarilor publici. Aceste două ziare sunt Bucarest şi L’indépendance roumaine. In felul cum aceste ziare privesc chestia funcţionărească este o deosebire, deşi ambele sunt de nuanţă curat conservatoare. Pe când Bucarest face un pas din starea precară a funcţionarismului, dorind o stabilitate, L’indépendance e mai timidă şi preferă a rămânea tot în starea de azi. Aşa, Bucarest relevând o parte din articolul nostru zice: Inamovibili, cuvîntul este cam forţat. Că trebue o stabilitate în administraţie, toată lumea este convinsă. De altmintrelea partidul conservator înţelege şi el lucrul, şi prepară o reformă în acest sens. Dacă asta însemnează democraţie apoi conservatorii sunt democraţi. Astfel judecă Bucarest pe conservatori şi îl scoate fără multă vorbă şi democraţi !... A te numi democrat e uşor lucru ; e mai greu a face ca titlul să corespundă purtărei. Noi, prilejiţi de proiectul de organizare al ministerului de interne unde funcţionarii acelui minister sunt lăsaţi la discreţia şefilor, am cerut inamovibilitate pentru ei şi am generalizat astă importantă reformă la toţi funcţionarii cari se găsesc în aceiaşi stare. Ei bine, în acel proiect nici urmă nu se vede măcar de stabilitate. Atunci de unde scot prepararea unui proiect pentru stabilitatea funcţionarilor ? Ar bine voi oare ziarul Bucarest să ni o spună ? Am fi curioşi să ascultam revelaţiile ziarului guvernamental !... Cum că guvernului nici prin minte măcar nu-i trece stabilitatea ne dovedeşte L’indépendance, organ autorizat guvernamental care zice : Este în interesul public de a da fiecărui funcţionar, după situaţia sa erarhică, mijloace de a trăi convenabil. Fară aceasta este redus a căuta expediente şi dar prestigiul funcţiune! este atins foarte tare. In această citaţie nicăeri nu se vede vorbindu-se de stabilitatea funcţiona-