Adevěrul, mai 1892 (Anul 5, nr. 1165-1192)

1892-05-01 / nr. 1165

consiliul general, permanent şi consiliul de control şi puse în legea instrucţiei nu în­­tr’o lege de plata personalului Ministerului. In această lege nu există nici consilii ge­neral nici consiliu permanent. Consiliul permanent este un biurou administrativ. Consiliul permanent se compune din 5 funcţionari şi cu Ministru 6 şi 3 voci ale profesorilor. Prin urmare chestiunile sunt rezolvate pe cale administrativă, voturile având aceiaşi pondere, aşa cele 6 voturi vor majora pe cele 3. Din această lege ve­dem amestecul a unor factori străini de învăţămînt, nişte funcţionari administrativi, unde până azi erau profesorii. Cum să admitem sistemul nominativ în locul celui electiv al regulamentelor şi de­cretelor în locul legii. D-sa nu admite sis­temul administrativ, divizarea în secţii a consiliului general. Este mare diferenţă în­tre consiliul general de instrucţie de la 1868 şi cel de azi. Este de părere a se alege o comisiune din toate gradele învăţămîntului, spre a face un proect de lege. D. P. Arsenescu, institutor, este de pă­rerea proectului, anume pentru împărţirea consiliului permanent pe secţiuni. D-sa se miră de ce se ridică contra numirea unei inspectoare. Sunt multe lacune în programa şcoalelor de fete şi dacă femei ar figura în consiliul general, s’ar îndrepta oare­cum aceste lacune. In ce priveşte alegerea unei comisiuni, D-sa zice că ar fi grăbită această alegere. Şedința se ridică la orele 11 seara, a­­nunțându-se cea viitoare pe Vineri seara. G. Reporter. Dorobanţii cu schimbul Din Craiova ni se trimite urmă­torul articol cu rugăminte de a-l da publicităţei. Se ştie mai de toată lumea că Doro­banţii cu schiumbul formează o mare ma­joritate a armatei Române. Inrolându-se cu schimbul au fost de­si­gur forţaţi să o facă, sau în interesul fa­miliei, sau pentru interesele sale comer­ciale ; unii chiar sunt daţi de la recrutare pentru că se complectase numărul cerut, nefiind desvoltaţi bine pentru armata per­manentă. Ei bine de când cu contopirea regimen­telor şi pănă să înveţe nnoi recruţi, trebue să facă gardă la 2 săptămâni odată, ba de multe ori chiar şi la una, căci când nu se găsesc oameni şi-i găseşte pe cei cari au­ mai făcut îi bagă tot pe ei în gardă. Unii din ei au familie grea şi trebue să o ţie cu cheltuială, însă cu munca de o săp­tămână abea atunci are ce mânca. Când le vine rîndul să intre in gardă trebue să rabde toţi şi puţin le pasă celor mari. Acum facem o întrebare D-lui ministru de Rosboiu: care este oare economia ce a re­zultat cu contopirea regimentelor, când toată ţara cred că are nevoe de gărzi pe la diferite aresturi, şi sunt ţinute (daca o fi ca în Craiova) de Dorobanţii cu schim­bul? Cu aceştia oare nu trebue să cheltu­iască Statul bani cu ei? A doua întrebare este că pentru ce ba­talionul permanent din Craiova să nu facă gardă, pentru ca să mai uşureze ast­fel sarcina nenorociţilor Dorobanţi? SIVA. DIN CONSTANTA ____­­ S’a discutat deja prea mult corectitudi­nea numirea unei părţi din actualul Con­siliu Comunal şi ni se pare banal a o mai discuta şi noi. Ceea ce voim să constatăm numai este rezultatul modului cum s’a al­cătuit acest Consiliu.. Fără a cădea în exageraţiunî, este in­discutabil că Constanţa are să devină un foarte mare oraş de port şi că are să ab­soarbă toată activitatea multor alte oraşe. Ei bine, în vederea acestei extinderi, credeţi că se pregăteşte cine­va? Stradele vechi rămân tot înguste şi construcţiunele sunt permise tot la 10 centimetri de la marginea trotuarului, stradele care se fac acum, ceva mai lărguţe, dar tot strimte pentru un oraş cu mare activitate comer­cială şi cu multă afluenţă de vizitatori. Un plan al oraşului viitor, conform hi­gienei şi plin de agrement, nu-l lucrează nimeni. Chestiunea apei studiată de toţi, nu se rezolvă de nimeni. Spitalul şi şcoala s’au adjudecat deunăzi, nu ştiu dacă se vor aproba. Dintr’o cauză sau alta toate chestiunele mari şi de imediat interes se aturnează. O să ajungem peste 5 ani să vedem dând lume şi activitate Europeană peste un o­­raş Asiatic. Şi toată pricina acestor nenorociri este numai faptul că nu se disolvă actualul Con­siliu Comunal. O fracţiune cere prin ziarul său disolvarea, cea­laltă fracţiune cere iar disolvarea. Spre a mulţămi pe ambele frac­ţiuni şi pe marele public plătitor de dări şi răbdător de toate, rugăm şi pe D. Pre­fect şi pe D. Ministru să ordone disolvarea. De mult spusem noi că lipsa unei ape de isvor, şi adăparea cu apa din actualele puţuri infecte, are să ne ucidă din ce în ce mai mult. Pe fie­care zi mor, mai ales cei sărmani, de febră tifoidă; nimeni însă nu ia în seamă. Această boală însă a făcut victime şi prin clasa fruntaşă. Ne-a fost dat să asis­tăm la o durere de nedescris. Fiica D-lui General Dunka în etate de 16 ani, a fost smulsă de această teribilă boală. Se poate scrie despre această durere? Tot oraşul a fost atins de această pierdere şi toţi acum mai mult de cât ori când se îngrijesc de ziua de mâine. Şi pricina e apa. * * * Se lăţise svonul cum că s’ar fi găsit me­dicamente false la mai mulţi farmacişti de aci şi aceasta s’a publicat şi printre infor­­maţiunile D-voastră. Iată însă la ce se re­duce faptul. D. general dr. Fotino, a luat chinină de la toate farmaciile şi le-a dat spre analiză. S’a dovedit cum că chinina nu e purisimă, şi aceasta în cutiele trimise direct de fabrică şi nedesfăcute de farma­cişti. Vina dar nu e a farmaciştilor ci a fabricelor neoneste. Nimeni nu s’a îndoit de onestitatea mai ales a D-lor farmacişti dr. Bolton şi Che­­fala. Rămâne însă de gândit un lucru, ce ar trebui să facă guvernul pentru a controla intenţiunile rele ale fabricanţilor. Este drept să se restrângă impuritatea asupra farma­ciştilor ? Nu ar fi nemerit ca să-i obligăm la cheltueli de analiză pe ei, ci Statul să aibă un laboratoriu unde farmaciştii să poată trimite medicamentele pentru control. * ♦ * Portul nu operează de­cât prea puţin. Timpul este splendid , recoltele admira­bile, fineţe îmbelşugate. Sezonul băilor se apropie şi în această vedere Primăria lucrează la noul cursal de lemn. Din fericire s’a gândit să-l facă tot pe malul mărei, aşa că visitatorii n’au să fie lipsiţi de priveliştea apei. Du Pont-Euxin. Post-scriptum. Relativ la farmacia D-lor Chefala şi Bolton, nu este nimic cert încă în privinţa impurităţii medicamentelor. Se zice numai că Parchetul ar fi sesizat de o analiză a D-lui dr. Bernarth. Fiind dată corectitudinea numiţilor pro­prietari de farmacii, se crede că unoi expe­rimente are să dovedească această corecti­tudine. De alt­fel, iată ce citim şi în ra­portul D-lui dr. Fotino: „Farmacia Engleză... are materiale su­ficiente și de bună calitate...11 „Farmacia Minerva... bine instalată și are materiale suficiente“. Du Pont-Euxin. INFORMATIUNI BATAEA DE LA DUMNEZEU In sfîrşit iată şi oameni, cari merg pănă acolo cu bigotismul lor, în cât şi bătaea o cred lăsată tot de la Dumnezeu, creatorul tutulor văzutelor şi nevăzutelor. Bietul Dumnezeu, ştia el că boerul nu poate scoate pe ţărănoiu la muncitul moşiei, fără gărbaciu; ştia el că, dascălul în şcoală nu poate să înveţe pe copii carte fără falangă; dar mai cu seamă ştia el că, ofiţerul nu note să las­e în capul unui talpă lată ins­trucţia, fără a o da pe­ sub fălci, şi de aceea s’a hotărît cel prea înalt, ca să lase pe pământ bătaea. Dacă n’ar fi lăsat Dumnezeu pe pământ bătaea, ce ar face boerul, ce ar face das­călul, ce ar face ofiţerul pentru îndeplini­rea vocaţiunei sale ?... Las să judece ac°l care sunt adoratorii sfintei bătăi şi trec la subiectul ce mă preocupă . Citisem mai în toate jurnalele căofiţ°rii armatei noastre au­ ca metodă pedagogică­­instructoare, bătaia. De­şi nu mă îndoiam de adevărul celor citite, dar, o mărturi­sesc, îmi plăcea a crede că, ofiţerii regi­mentului ce are garnisoana în oraşul nostru (Reg. 6 Tecuci No. 24), se deosebesc de o­­fiţerii celor­lalte regimente în această pri­vinţă. Ca să mă conving de ceea ce cre­deam, am făcut în mai multe rânduri vi­zite sus zisului regiment, ce era stabilit (concentrat) în corturi, afară din oraş. Ce amarnică înşelăciune, ce jale, ce indignare mă cuprinse, când am văzut că şi ofiţerii acestui regiment sunt tot tipicii ofiţeri ai întregei noastre armate. Iţi era milă să priveşti cum cea mai mică greşală a bie­ţilor recruţi era întâmpinată cu pumnii sub falcă şi cu cele mai trivale înjurături. Toţi, de la cel din urmă caporal şi pănă la ul­timul ofiţer, erau ca fiarele sălbatice: aş­teptai­ cea mai mică ocasiune ca să se arunce cu toată setea furiei lor asupra ne­norocitei victime. Dar culmea teroarei era la soldaţii ce erau comandaţi de D. loco­tenent al companiei a 2-a teritorială din sus zisul regiment. Acest ofiţer, spre sfidarea tuturor celor­lalţi, era atât de setos în a bate, în­cât nu făcea nici unica deosebire ce trebue făcută între bietul opincar de la coarnele plugu­lui şi nenorocitul surtucar cu 14 şi 15 ani de studiu continuu. înaintea pumnilor şi palmelor Domniei sale, toţi erau egali, pe toţi îi trata cu aceleaşi înjurături şi cu a­­celaşi număr de palme şi ghionturi pe sub fălci. Cea mai mică greşală, cel mai mic sgomot era tratat tot cu clasa de 3 — 8 palme însoţite de exclamaţia: „nu caut că ştii carte; în armată nu curăţ de coajă... săraca bătae­e de la Dumnezeu11. Mi-a fost milă să mai privesc terorile a­­cestui satrap din secolul al XIX; mi-e milă să mai continuu­ cu suferinţele solda­ţilor care n’au altă mângâere de cât răb­darea. Lechenty, o urmare caşului, stăpânindu’l cea mai tichnită nepăsare. Nu cum­va s’a suspendat justiţia în ţara asta ? De la Curtea de Argeş In seara de 24 Aprilie, D-na Nicolae Petculescu, comersant din Curtea de Ar­geş, venind de la un bâlcifi, din corn. Mu­­şeteşti, pe drum a fost atacat şi crunt bă­tut aşa în­cât a fost adus cu trăsura până acasă. Autorii acestui fapt sunt servitorii D-lui Nae I. Nicolau, comersant, tot din acest oraş, care fiind de faţă, în loc de a’i da un ajutor şi a’şi depărta slugile, dinpotrivă a isgonit pe oamenii D-lui Petculescu, dând cu focuri de revolver spre a nu’i lăsa ca să se apropie. Autorităţile locale fiind avizate, şi în deosebi D-na Damian, sub­ prefectul local, a venit în persoană şi văzând în ce stare se afla suferindul, s’a mulţumit a spune că nu este nimic, plecând fără a face nici o cercetare. S’ar părea că D. sub-prefect numai când vede omul omorît se îndură să facă cercetare. Reclamaţie nici nu s’a mai cutezat a se face, văzând că sub-prefectul n’a dat nici îî­nii abonaţi cari şi-au schim­bat domiciliul cu ocaziunea Sf. Gheorghe, sunt rugaţi să bine­­voiască a ne comunica noua D-lor adresă, pentru a nu suferi în­treruperi în primirea regulată a ziarului, întrunirea majorităţi care e nemul­ţumită de cum merg lucrările în cabinet, a fost amânată pentru astă seară joi. Ea va avea loc la Băile Eforiei. Cei cari o provoacă sunt foştii concentraţi. Nu mai des mint şi acum oficioasele că nu e armonie în cabinet şi că nu se ur­mează o încercare sistematică (de tragere pe sfoară reciprocă ? El­ s’a presintat Camerei un nu­măr mare de ţărani din Lipia-Boj­­dani şi alte sate din jud. Ilfov, cari au declarat deputaţilor, şi în special D-luî Al. Catargiu, că sunt reduşi la cea mai neagră mizerie, din cauză că nu au nici o palmă de islaz ni­­căeri. Particularii nu’i învoesc. Sta­tul a dat poruncă de a se opri pă­­şunatul vitelor pe viitor în pădurile sale. La observaţia D-luî Catargiu că să facă ce ar putea pănă la toamnă când vor fi înproprietăriţi in Ialo­miţa, locuitorii au declarat că sunt reduşi în aşa nevoe că nici vitele nu le pot vinde fiind emanetate la cre­dit, şi apoi sunt siliţi a merge să-şi împlinească munca prestaţiilor prin căratul petrişului. Câţi­va deputaţi ai col. al III-lea, au confirmat arătările nenorociţilor, spuind că această tristă stare de lu­cruri fiind generală, va conduce ine­vitabil la o catastrofă. D. Al. Catargiu a declarat că cu toate stăruinţele sale pe lângă gu­vern, nu a izbutit să facă nimic. Pe cât se vede situaţia este din cele mai îngrijitoare, şi guvernului prea puţin ii pasă. Ni se asigură din sorginte demnă de încredere, că D. procuror general Populeanu a declarat ministrului de justiţiei că demisionează din postul său, dacă nu se va da în judecată consilierul cârciumar Bălăşanu care a făcut scandalul de la abatoriu. Pe de altă parte se spune că ju­nimiştii au ţinut la numirea D-luî Populeanu ca să poată curăţa prin D-sa, Primăria Capitalei de consilieri ca alde Brătescu, Bălăşanu şi alţii de teapa lor, dându-i in judecată pen­tru scandatele şi abusurile ce comit zilnic în detrimentul material şi al prestigiului consiliului comunal din Bucureşti. Ar fi şi timpul, numai de ar fi ast­fel. Aflăm că se fac mari stăruinţe de junimişti pentru revocarea lui Bălă­şanu şi Orbescu, cel intuiu pentru că a făptuit şi al doilea că a tolerat actul infam a bătăei suferite de me­dicii veterinari ai comunei, la abea­toriu, pentru că nu au lăsat să se introducă un bivol care fusese tăiat mort. D. Catargiu încă resistă. Fiind dată seria de numeroase pro­­ecte ce guvernul voeşte să trecă prin Cameră sesiunea asta, are in­tenţiu­­unea de a mai prelungi sesiunea pen­tru 15 zile de la jumătatea lunei Maia încolo. Guvernul va cere deputaţilor ca să rămâie în capitală tot timpul a­­cesta. In privinţa lucrărilor de la forturi, s’a iscat proces între direcţie şi an­treprenorul Ruseski. O espertisă a fost numită de tribunal, spre a con­stata cum stau lucrurile, de­oare­ce direcţia fortificaţielor pretinde că lu­crările executate nu sunt conform cu cadtul de sarcini. D. General G. Manu, Preşedintele Adunărei Deputaţilor şi membru de onoare al societăţii Funcţionarilor Publici, a înscris la ordinea zilei a şedinţei Adunărei Deputaţilor de la 28 Aprilie 1892, raportul D-lui N. Voinov însoţit de legea prin care se autoriză comuna Bucureşti a dona societăţei Funcţionarilor Publici un loc pe bulevardul Elisabeta, în în­tindere de peste 1200 metri patraţi, care este evaluat la suma de 30.000 lei, acea lege s-a votat de Adu­nare cu 61 bile albe fiind numai 2 negre. Felicităm pe Adunarea Deputaţi­lor pentru acest vot şi în special pe societatea Funcţionarilor Publici de această reuşită. D. L. Catargiu, Prim-ministru, va supune M. S. Regelui chiar în cur­sul acestei săptămâni, menţionata lege ca să fie promulgată după care să se facă actul de donaţiune şi a se lua locul în posesiune de so­cietate. D. Take Ionescu va veni la toamnă înaintea Parlamentului cu proectul de reformă a învăţămîntului primar, în care proect se va prevedea şi ches­tiunea clădire! localurilor de şcoală rurală. In privinţa situaţiei ţăranilor de pe domeniul Coroanei Segarcea din jud. Dolj, aflăm că contrariu des­­minţiriî ce ni s’a dat, este adevărat că oamenii sunt esploataţî într’un mod revoltător de către D. Haracopol, care a făcut tot posibilul ca să se desmintă ştirile date de ziare în a­­ceastă privinţă. In două ani cel mult, în judeţul Ilfov, nu va mai fi nici o comună care să nu aibă un local de şcoală, potrivit tuturor cerinţelor. Fie­care local va costă 10.000 lei. Ţăranul Dumitru Cruţu, din jud. Gorj, plasa Jiu, bătrân, orb și dam­blagiu, s’a presentat Cameriî cu o cerere ca să i se­­dea un­­cărtificat că D. Petru Tomovici, a cerut îm- FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ FORTUNÉ DU BOISGOBEY II (19) Loja sîngerată — S’a oprit o trăsură la poartă, în­gână ea. Berta alergă la fereastră, o crăpă puțin și zise: — El este! se da jos din trăsură. Apoi, închizând’o repede și adresându-se lui Darcy : — Domnule, zise ea repede, îmi sunteți destul de prieten ca să nu vă ascund ade­vărul. D. Crozon lipseşte de demult; are defectul de a fi grozav de gelos, și știm că a primit scrisori anonime în care soră­­mea e învinuită că l’ar fi Înșelat de când a plecat. Din pricina asta ne vezi așa de tulburate. Darcy crezu că mărturisirea asta era fă­cută ca să’l grăbească să plece. — In adever, răspunse el salutând cu dragoste pe nevasta marinarului, dacă m’ar găsi aici, i s’ar întări nedreptele’! bănu­­eli. Și­— Nu, întrerupse D-ra Lesterel, nu te duce, D. Crozon e foarte iute. Dacă ar a­­junge la cine știe ce, numai ea singură n’ași putea apăra pe soră-mea, pe când cu D-ta... — Faceți ce voiți cu mine, zise repede Darcy. — Nu... nu, îngână tânăra femee, nu ră­mâneți aici... v’ar omorî... — Nu vă temeți, D-nă, nu mă voiți lăsa să mă omoare după cum nu void lăsa să vă facă vr’un reu. Răspunzând acestea, Darcy ridicase fruntea. — Nu m’ați înțeles, reluă Berta. Nu vreau ca cumnata-mea să vă întâlnească. Prezența D-tale l’ar scoate din fire. Vreau să ne poți veni în ajutor, dacă voiți chema. Aide, adăogă deschizând o ușe. Aici e un cabinet din care veți auzi tot. Se poate încuia pe dinăuntru și răspunde drept pe scară. Incuiați-vă acolo, și veniți dacă strig : Ajutor! Dacă dimpotrivă, zic D-lui Cro­zon: „Acum n’ai s’o mai învinovățeşti pe Matilda“, să plecați fără sgomot. Aideți, trebue. Darcy intră bucuros în ascunzătoarea pe care i-o arăta D-ra Lesterel. Simțea prea bine pericolul acestei situaţii, dar s’ar fi supus la încercări şi mai grele ca să placă Bertei, şi se gândea cu bucurie că iniţiin­­du’l ast­fel în secretele lor de familie, Berta îi dădea un gaj de intimitate din care mai târziu putea trage folos. Se închise dar în cabinet, trase zăvorul spre a se pune la adăpost la năvălirea vrăşmaşului, şi se încredinţa că retragerea îi era deschisă printr’o sală prin care se putea eşi fără a trece prin salon. După ce se asigură ast­fel, se pregăti să ia parte la o scenă casnică ce cred­e că are să fie mai mult neplăcută de­cât grozavă, dar pe care era hotărît s’o îm­piedece dacă marinarul ar fi împins lucru­rile pănă la tragedie. Și nu se putu opri de a se gândi că era sortit să fie martor nevăzut la explicațiuni furtunoase. Seara la Julia, ziua la D-na Crozon, situaţia era aproape aceiaşi. Cu deosebire doar că nn ajun se sfîrșise cu o sinucidere, iar de astă-dată se putea sfirși printr’un omor, judecând după turburarea în care sosirea bărbatului aruncase pe cele două surori. Dealtmintrelea Darcy nu avu timp să se gândească mult. De abia se așezase la locul lui de pândă, că și auzi sgomotul unei uși închise cu furie și un glas aspru care zicea : — Da, eu sunt, Doamnă. Nu mă aștep­tai așa de curind ? — Matilda e prea fericită că te vede, dragă Jacques, zise vocea dulce a Bertei; dar nu ar fi trebuit s’o surprinzi ast­fel. E tare bolnavă și emoția.... — Nu’mi trebuie sfaturile D-tale, între­rupse cu obrăznicie bărbatul. Vreau să am o explicație cu nevasta-mea, și n’am poftă să fii de față și D-ta. — O explicație, Jacques ! După o lipsă de opt­spre­zece luni, ai face mai bine să începi sărutând pe Matilda. — Intreab’o pe dînsa dacă îndrăznește să vie să mă îmbrățișeze, tună căpitanul. Intreab’o ce a făcut pe când eu alergam pe mare ca sâ’i string avere. E de prisos, uu’i așa ? Știi foarte bine ce a făcut. — Nu înțele­g ce vrei să zici. Parcă vrei să învinovățești pe biata soră-mea de o mişelie. Nu’ți lipsește de cât să mă în­vinovățești și pe mine că i-am fost to­varășă. — Nu te învinovățesc. Dar nu m’am întors ca să discut cu D-ta. M’am întors ca să pedepsesc. Și mi se pare că ar tre­bui să mă lași singur cu nevastă-mea. Du-te! — Drace! gândea Darcy, începe să meargă rău. Mi se pare că am să am de lucru cu dobitocul ăsta. — N’am să plec, zise cu tărie D-șoara Lesterel. Ești furios, Jacques. Matilda se va desvinovăți foarte ușor, dacă vei voi s’o întrebi cu binișorul. Dar acum nu ești stă­pân pe tine, și mânia ar putea să te îm­pingă la fapte necugetate. Nu trebue s’o las pe soră-mea. Și să nu pretinzi că n’am dreptul de a mă amesteca între voi. N’o am de cât pe dânsa pe lume, și ea nume are de cât pe mine, pentru că suntem or­fane. Cine se atinge de dânsa se atinge de mine, cine o amenință me amenință, și’ți jur, Jacques, dacă vrei să ridici mâna asu­pra ei, va trebui să începi omorindu-mă. Discursul ăsta, din care Darcy nu pierdu nici o silabă îl făcu să tresară, şi stătea gata să intre în scenă îndată ce va auzi cuvintul convenit: Ajutor ! Dar elocinţa pornită din inimă are pu­tere chiar asupra furioşilor, şi căpitanul schimbă tonul. — Fie, zise el, rémal. Eşti o fată cum rar se găsește, și dea D-zeu ca și soră-ta să’ți seamene. Dar jur că prezența ta nu mă va împiedica de a face dreptate. Acuma, între noi doul, Doamnă. Darcy auzi un gemăt înăbușit. Acesta fu singurul respuns al nenorocitei Matilde. N’o vedea, dar și-o închipuia întinsă pe „chaise-longue", zdrobită de durere. — Vorbește ! dar vorbeşte odată ! strigă bărbatul. Cearcă cel puțin să-mi dovedeşti că eşti nevinovată. Ştii prea bine de ce eşti învinovățită. Ţi-am scris’o şi’mi pare rău că te-am înştiinţat. (Va urma)

Next