Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)

1892-12-03 / nr. 1371

2 şi asemănarea lui Dumnezeu, sunt de-abea de-o potrivă cu un boer? Nu vedeţi că prin asemenea nedreptăţi vă puneţi în contrazicere cu religiunea pe care o socotiţi ca una din bazele societăţeî D-v ? D-lor, această stare de lucruri pe care v’am desvoltat’o înainte, nu va putea să se schimbe de cât atunci când clasa muncitoare ’şi va da bine seamă de dreptul ei. Se va uni într’un manuchiu puternic şi va cere respectarea libertăţilor, a drepturilor şi alinarea nevoilor ei. Insă aci este greul; aci ne isbim de un zid mai tare şi mai puternic de cât zidul Chinei, aci ne isbim de necultura ţăranului, neştiinţa de carte, de sărăcia luî, căci trebue să’şî câştige cu muncă grea şi necurmată pânea de toate zilele. Aci ne lovim de încălcările administraţiei, de sechestrarea gazetelor, a broşurilor, a tuturor scrierilor menite să’l lumineze asupra stărei luî şi să-i arăte mijlocul de a scăpa din ea Aci ne lovim de legea de contravenţiune, aplicată de zbirii administraţiuneî a căror principală misiune din partea guvernului nu e alta decât să siluiască voinţa muncitorilor, când îşî aleg reprezentanţi în Cameră. Cu toate acestea, cu tot nomolul de funcţionari, pe cari îi sporiţi din ce în ce, nu veţi ajunge la scopul ce urmăriţi. Scopul sporireî funcţionarilor nu este la D-voastre o administraţie maî bună, este întărirea falangelor, al armatei alegătorilor conservatori; apoi maî este stăvilirea desvoltărei proletariatului intelectual, atât de puternic în toate mişcările social-democratice. Vom vedea dacă peste zece anî veţi avea îndestule slujbe ca să îndopaţi pe toţi aceia cari lipsiţi de mijloace, nu vor avea ce să mănânce în societatea capitalistă. In vremea din urmă s’a ivit un om care, prin cinismul său, a sfruntat opinia publică cerând să-l numiţi profesor la Universitate pentru ca de pe catedra Universităţeî să combată răspândirea teorielor socialiste printre tînăra generaţiune. Auziţi o catedră Universitară care nu trebue să aibă altă menire de cât răspândirea culture! şi a lumineî, în înţelesul cel maî larg al cuvântului, să o transformaţi într’o armă de luptă înpotriva unei idei, unui curent puternic, care vine în numele mulţime!, a nevoiei, a muncitorime!. Şi Dv. l’aţi numit, el se chiamă N. Pătraşcu. Iată şi petiţiunea prin care cere acea catedră : Domnule Ministru, Subsemnatul, în baza scrierilor sale, publicate mai cu seamă în Convorbiri literare şi în scop de a introduce nouile metode ştiinţifice în cercetările literare şi de a căuta să înlăture înrâurirea socialistă ce de la un cârd de vreme se infiltrează din ce în ce mai mult rătăcind spiritele tinere, am onoare. D-le ministru, a vă ruga să binevoiţi a mă autoriza sau însărcina să fac un curs de literatură română modernă, la facultatea de litere şi filosofie din Bucureşti. Primiţi, etc. N. Pătraşcu. D. ministru de culte, Take lenesen. Cât e plătit pe lună ? D. V. G. Morţun. Deocamdată nu e plătit cu nimic, pentru că v’ar fi fost cam greu să-l plătiţi pentru că tot mai există o leacă de obraz în ţara Românească. Dar cu toate proptelele ce le puneţi, nu veţi împiedeca cetăţuia societăţii actuale de a se surpa. Ea e prea ruinată, zidurile ei prea slăbite. Şi nici un profesor ca D. Pătraşcu nu va ajunge ca să oprească progresul lumea şi răspândirea ideilor socialiste. D-voastre, pătura suprapusă, o să cădeţi învinşi în această luptă, ori ce aţi face, ori ce aţi încerca inpotriva maselor muncitoare. Daţi-mî voe să vă citesc numai o pagină ca să vă convingeţi deplin de cele ce vă spun. „... Lasă că la dreptul vorbind, viaţa de „salon, umbra ei pe care ne-a transmis-o „secolul al XVIl-lea al Franţei, are chiar „ea o parte dezastroasă şi care poate falsifica „sufletele. Căci cu cât un om separată maî de „o potrivă amabil tuturor şi le surîde mai „unn om, cu atât, e maî tare în ştiinţa „manierelor.8 Omul acesta n’are adesea „în cap de cât gândul de a plăcea liogu„şind şi a spune o sumă de lucruri desa„probate în sufletul său. Cu alte cuvinte „în el baza lucrului e falsul, căruia i se „înfeudează în cât devine mai târziu vrăj„maş ideilor personale şi sincere. Această „mască a falsităţeî se lipeşte de la o vreme „de carne şi rămâne pentru totd’auna. „Numai când ştiinţa eredităţeî va ajunge „la investigări positive se va vedea că ea, „ falsitatea sufletelor părinteşti e una din „cauzele pentru care fiii claselor suprapuse sunt mai adeseori păcătoşi şi mărginiţi. Entusiasmul, sentimentele, explozia adevărului, francheţa, sinceritatea au „fost stinse toate în părinţii lor, fiii vor „fi deci capete desmoştenite, psihologii „bolnave. “ Acum D-lor, ştiţi cine scrie aceasta? E însuşi D. Nicolae Pătraşcu. E profesorul D-v menit să vă apere şi să ne combată ! El spune aceasta în studiul critic ce a publicat asupra lui Eminescu. Iată pe cine l’aţî luat să vă apere, să vă întărească puterea D-voastre! Să vie cu asemenea argumente la universitate şi chiar noi, socialiştii, îi vom da aprobarea noastră. Bucuresc şi de acuma de încrederea D-v. şi faceţi şi salariul pe care n’aţi îndrăznit să il faceţi pănă acum! D-lor, ca să încheiă voi fi zice că pentru schimbarea societăţeî actuale nu e de ajuns acţiunea noastră, a socialiştilor, a tineretului care a ridicat glasul pentru cei horopsiţi şi impilaţî, pentru muncitorimea pe spatele căreia apasă toate sarcinele, toate greutăţile societăţeî capitaliste. Nu, mai e nevoe de o a doua acţiune, de a Dv., a partidelor vechi. Da, Dv. prin zilnicele călcărî de lege pe care le săvârşiţi, prin nesocotinţa libertăţilor când ele vin în sprijinul clasei muncitoare, prin desfrâul administraţiei, nepăsarea ce o arătaţi când e vorba de ocrotirea celor cari vin să vă ceară dreptate, înlesniţi, ajutaţi propaganda noastră. D-voastre întăriţi învinuirile ce vă aducem, însărcinându-vă să le dovediţi prin noul fapte, prin nouî călcări de lege. Deci, aşi putea foarte bine asemănui aceste două acţiuni, care-şi unesc înrîurirea lor la un moment dat, şi înlesnesc rădăcinile socializmuluî să se adâncească în inima claselor muncitoare şi desmoştenite, cu două rîurî cari izvorăsc din părţi opuse şi care se împreună înainte de a se vărsa în acelaşi fluviu. Fluviul e viitorul, şi undele lui repezi se aruncă în Oceanul socializmului ! JOI 3 DECEMBRE 1892 Hoţiile din Galaţi Reproducem după Voinţa Naţională scrisoarea ce Gh. Telega, evadat din arestul de la Galaţi, a adresat din Anvers D-lui procuror general pe lângă Curtea din acel oraş. Cititorii noştri se vor convinge că adevăraţii hoţi de la primăria din Galaţi nu sunt arestaţi nici până acum. Iată textul petiţiei lui Telega, care a fost înregistrată la No. 7472 , Anvers, Noembrie 1892 Domnul Procuror General, Subsemnatul, Gheorghe Telega, evadatul din arestul preventiv din Galaţi, aflându-mă acum în libertate şi siguranţă, dupe două luni de un arest preventiv, asemănător mai mult cu o închisoare de condamnat, deoarece am stat închis cu andananaţii, am onoarea a vă face cunoscut, că cauza care m’a făcut, să evadez nu este alta de cât faptul că, înainte de a exista o condamnaţiune în contra mea, am fost tratat ca un condamnat, că în timp de două luni de închisoare, nici pănă astăzi instrucţiunea mea nu este terminată că, în acest timp, de abia o singură dată am fost dus între baionete la instrucţie, fără ca să fiu pus în cunoştinţă de învinovăţirile ce mi se aduc, şi fără ca să fiu interogat cu seriositate asupra unor fapte ce m’ar privi; că, pe când eu stăm în închisoare, Kaner, de pildă, a fost pus în libertate prin stăruinţele influenţilor, căror le vine la socoteală a mă ţinea pe mine în puşcărie pănă ce înalta stăpînire va cocoloşi şi face muşama faptele lor constatate prin comisiunea de anchetă, al cărei raport se ţine secret; că, pe când eu, care mă ştiai nevinovat, mă văd sacrificat, numai şi numai pentru a se distrage atenţiunea publică de la adevăraţii culpabili, aceştia, spre batjocura dreptăţei, se bucură în libertate de jafurile din averea publică, sub protecţiunea unui guvern care le-a dat în exploatare oraşul Galaţi, că, atunci la instrucţiune am vrut să demaschez pe adevăraţii culpabili, pe influenţii zilei, D. jude instructor, în loc să mă asculte, mi-a închis gura cu cuvintele , ca să nu răspund decât la cele ce mă va întreba, pe când, dacă m’ar fi ascultat, în locul meu s’ar afla în puşcărie foştii primari de Galaţi cu sateliţii şi toată gaşca lor, cari, fiindcă au furat gros, sunt oameni de treabă; că, pe când aceşti pungaşi se laudă că el, m’au pus la puşcărie pentru abuzuri, el cari din abuz perc mii de franci în cărţi, trăesc în lux şi clădesc palate, prin influenţa şi protecţiunea celor mai mari, au găsit de cuviinţă a fugi de respundere, aruncând toate păcatele lor în spinarea unui biet Telega, care, după declaraţiile lor, tot nu-i bun pentru alegerile cari se apropie, neavând talent la treaba asta ca: Georgescu, Fulger, Melenti, Grigoriu, Sânge-Alb, Casă-Nouă, Iancu Gheorghiu, etc., etc, etc., acestea sunt motivele pentru care am evadat, văzând cum sta treaba cu dreptatea în Galaţii noştri şi la guvernul conservator care ştie să conserve numai pentru dânşii. Sub guvernul liberal au furat trei inşi: Anghelescu şi fraţii Maican, cari deşi cu poziţiuni înalte, tot sub guvernul liberal au fost condamnaţi, pe când, sub conservatori, fură în fiecare oraş întregul consiliu comunal şi nu sunt condamnaţi decât acei ce nu ştiai a fura. In zadar aud că aţi arestat pe gardianul de la arest, nefiind vinovat cu nimic la evadarea mea, şi soldatul care zice că el mi-a dat drumul, minte ; atât vă pot spune, din impiegaţii arestului, nici unul, absolut nici unul, nu ştie cum am evadat.gAcei ce mi-au inlesnit evadarea, trebue să-i căutaţi între acei cari se temeau de divulgările mele, şi dacă pentru aceasta nu le port recunoştinţă, este că prin dorinţa lor de a sacrifica pe cineva ca săşi scape propria lor piele, m’au trimes, în locul lor, pe mine la puşcărie. Vin acum şi la faptele lor, spre a nu trece de calomniator: strângeţi în chingi pe D-l Wilhem Schwalb, să vă spue dacă prin gologanii daţi mie s’a făcut muşama gheşeftul din anul 1889, făcut la gara Bărbos, sau cu miile de franci daţi marilor influenţi, basma curată, Robescu şi Ressu; să vă maî spue Schwalb cum cinstitul Rodocalat l’a chemat în timpul anchetei, în luna Septembre a. c. pe cumnatul său Landau, la primărie, cu o scrisoare, avînd imprimat „Cabinetul Primarului“ pentru ca să’l ajute ca să facă cu inspectorul financiar Calomfirescu afacerea sa mușama, cum s’a făcut In 1889 cu cea d’Intâia de la Bărboşi, prîn Robescu şi Ressu ; strîngeţi în chingi pe cumnatul luî Schwalb, Landau, şi are să vă presinte scrisoarea în cestiune şi să vă lumineze pe deplin şi atunci veţi vedea dacă unul ca Schwalb poate fi culpabil sau că culpabilii trebue căutaţi între aceia cari înlesnesc înavuţirea maî marilor prin asemenea mijloace ; căci dacă Schwalb este depus, el nu este depus decât pentru a fi în urmă jumulit şi el la rîndul său, sub pretext că nenorocitul ar fi vinovat. Aceşti influenţi ştiu să scoată bani din orice situaţiune. Arestaţi-l pe D. Robescu şi să vă spue omul cinstit pe ce femeiu trimetea la mine să-i împrumut bani, cum de pildă în ajunul anului 1887, când, prin D. Nicu Vlaicu, mi-a cerut 400 franci şi i-am răspuns ca nu am, şi el mi-a spus că din pământ să scot şi să i le aduc, şi din banii nevestii i-am dat 300 franci. Să vă spue D. Robescu şi Ressu cum în 1889 au făcut muşama gheşeftul de la Bărboşi, cu câţi bani s’au folosit D-lor din această operaţiune financiară, şi dacă eu, spre a descoperi acest gheşeft, nu am cheltuit din punga mea peste 400 franci, cu alergări la Bărboşi, cu trăsura pentru a prinde pe contra-bandişti, pe când D-lor se dadeau în vânt pentru a anula lucrările mele, cari n’au ajuns înaintea tribunalului de cat graţie D-lui ajutor de primar Gh Teodorescu, la a cărui memorie apelez şi îl rog a declara dacă eu mint sau nu, şi dacă, cu toate acestea, Robescu şi Resu nu au făcut treaba muşama la tribunal prin judecătorul Moşolă, în timpul vacanţei, pe când ţinea locul de preşedinte, lăsându-mă pe mine păgubaş de banii cheltuiţi în interesul comunei, ameninţându-mă chiar cu destituirea mea, şi făcându-mă să perd şi premiul ce legea mi-l acordă, pe când ei s’au ales cu banii graşi. Spue D. Gh. Theodorescu dacă nu din causa acestui murdar gheşeft şi-a dat demisiunea, îngreţoşat de atâtea potlogării Arestaţi pe Georgescu, fost şef al curăţire! oraşului, care, din calic, astăzi are patru proprietăţi şi cap de lux, faceţi perchiziţie pe neaşteptate, şi scrisorile şi poliţele lui Robescu, ce se află la el, vă vor dovedi cum calicul Robescu, a cărui soţie şi-a separat patrimoniul fără nici o avere văzută, perde cu miile de franci la cărţi, şi-şi clădeşte cea mai frumoasă casă din Galaţi. Aceştia stau liberi, iar bietul Telega moare de foame prin ţări streine. Sistemul de a învinovăţi pe alţii nu e nou la D. Robescu, cercetaţi cum mai anii trecuţi a furat din scrinul soţiei sale 3000 fr. ce densa îî avea economisiţi şi cum miserabilul a lăsat a i se învinovăţi servitorul, care a fost arestat de poliţie, cercetaţi cum anul trecut cu ajutorul luî Sânge A ., a nenorocit pe fata unui lipovan, lăsând-o să fie condamnată la închisoare, când el, din banii aduşi de fată în casa sa, a mâncat unchiului ei 30.000 ruble, când nenorocita fată, dupe sfaturile luî prădase pe unchiul său. Dar las faptele lor pentru că nu’mî sunt nici de un folos. In cât se atinge de mine, falsurile care mi se impută, dupe cum dupe evadarea mea am aflat, ele nu se întemeiază pe nimic, ba, din contra, din depunerile agenţilor cari au vizat traasilele, că marfa a eşit din oraş, resultă că pretinsele falsificări făcute de mine, sunt scrise cu mâna lor, precum se prevede în procesulverbal de confiscare dresat de somnul judecător de instrucţie şi D. procuror şi deci, zadarnic sunt acusat că aşi fi tripotat cu Kaner; dacă Kaner a tripotat cu cineva, căutaţi pe înlesnitorii lui între aceia cari, fără a avea avere, cheltuesc parcă ar fi milionari, iar nu ţineţi oamenii în puşcărie, fără a căuta a face lumină, cum aţî făcut cu mine, în scop de a scăpa pe adevăraţii culpabili. In privinţa neruşinatului comerciant de lichioruri, Gheorghiu, care mă acuză că eu aşi fi mâncat taxele ce le plătea, este natural ca el, văzându-mă arestat, să fi căutat a-şi scăpa pielea, învinovăţindu-mă pe mine; dar cel prins cu ceapa mică, aşa cred eu, nu se crede pe cuvânt şi este uşor a acuza pe un om în închisoare, când cei de afară învaţă pe adevăratul vinovat, asupra cui să arunce toată vina. Dacă m’aţi fi lăsat în libertate, (căci doar nu aveam de ce fugi înainte de a mă fi apărat înaintea justiţiei), helbet! văzând eu cine mă acuză aşi fi ştiut să mă apăr şi să pun mâna pe adevăraţii vinovaţi, dar ca dovadă că guvernul nu vrea pe adevăraţii vinovaţi, ajunge faptul că douî bieţi jidani, nealegători, s’au arestat împreună cu mine şi Brudiu, ambii nemernici în alegeri, pe când adevăratul vinovat, Gheorghiu, prins în flagrant delict, fiindcă e bun agent electoral, este lăsat liber ca să mă poată înfunda pe mine şi tot biuroul acciselor. Termin aceste declaraţiuni, rugându-vă, dacă mai există dreptate în ţara românească, a le cerceta şi în absenţa mea şi în tot caşul vă declar categoric că chiar şi de departe nu voia îngădui a fi acuzat şi condamnat pe nedrept şi că, relativ la evadarea mea, nici unul din funcţionarii arestului nu ştie cum am evadat şi Din Ploeşti Două accidente pe C. F. R. Duminecă seara la orele 8 s-a întâmplat o ciocnire de trenuri între Valea Gălugărească şi Ploeşti, la 3 kilometri departe de această din urmă staţie. Trenul de Moldova a ajuns din urmă un tren de marfă. Maşinistul trenului de persoane nu fusese înştiinţat de aflarea pe linie a trenului de marfă. Maşina trenului de persoane a trecut prin vagoanele celui de marfă, distrugându-le cu desăvârşire. De asemenea s-au stricat două vagoane ale trenului de persoane, în care nu erau pasageri, astfel că nu-i de semnalat nici o nenorocire, afară de rănirea unui frânar. Maşina trenului de persoane a deraiat. Maşinistul a sărit jos, având grija de a închide mai întâiu presiunea. Parte din pasageri au venit pe jos în gara Ploeşti. Tocmai la ora 10 s-a format de aci un tren care a făcut trasbordarea pasagerilor. Sunt mai mulţi contuzionaţi. Luni seara s’a curăţit linia. * * * Tot între Valea Călugărească şi Ploeşti s’a întâmplat o altă ciocnire Luni la ora 2.30, la un kilometru de catastrofa de Duminecă, adică la 4 kil. de Ploeşti. O maşină a lovit un Aren gol, de persoane, care venea să ducă pe pasagerii din Ploeşti spre Galaţi. Sunt 4 vagoane sfărâmate. Nici un accident de persoane. Vina astor accidente ? Nimeni n’o ştie, cel puţin nimeni n’o spune. * * * Ateneul Duminecă seara s’a deschis Ateneul local, printr’o serată literară. Sala era ticsită de lume. D. C. Enescu, preşedintele, a rostit discursul de deschidere, arătând importanţa Ateneului şi îndemnând publicul să ia parte la conferinţele ce se vor ţine în fiecare Duminecă seară. D. Calmushi, profesor, a vorbitceva despre I. Creangă. A făcut biografia marelui scriitor şi a cetit una din frumoasele lui bucăţi. D. Anton Bacalbaşa a vorbit despre cultură, arătând că ea nu poate merge fără libertate A atacat cultura oficială şi piedicile pe care clasele stăpânirei le pun la răspândirea culturei care ese din calapodul admis de Stat. Conferenţiarul a sfîrşit vorbind de rolul femeei în mişcarea culturală adevărată. D. D. A. Teodoru, a ţinut o disertaţie despre Banal şi Banalitate. A arătat că nimic nu-i banal dacă ne interesează şi ne pasionează şi că numai oamenii şi clasele fără vlagă aruncă acuzaţia de banal şi banalitate ideilor pe care nu le pricep. Conferenţiarul a terminat zicând că nu există banal decât pentru sufletele banale. La urmă, D-na Homoriceanu-Stoenescu, profesoară, a recitat o poezie şi a rostit câteva cuvinte, entusiasmată—cum zice D-sa—de cele ce se ziseseră pănă aci. Dumineca viitoare, conferinţa D-lui Dr. Danielopol despre Pelagră. Ateneul din Ploeşti s’a deschis sub frumoase auspicii. I. R. IKFORRIlAŢIUNI Ce poate să facă un rege generos. Un mare număr de ţărani din împrejurimile Romei, lipsiţi cu desăvârşire de mijloacele de existenţă, s’au constituit într’o societate pentru secarea bălţilor de la gura Tibruul cu scopul de a exploata astfel în comun terenul secat. Bieţii ţărani însă, n’au avut nici un capital cu care să înceapă secarea bălţilor şi exploatarea pământului şi erau pe cale de a renunţa la planul lor şi să emigreze în Brasilia. Atunci intervine Regele Umberto şi oferă ţâranilor 50.000 lei pentru executarea planului lor. Şi acum ţâranii se pregătesc a se aşeza la gura Tibrului şi a proceda la secarea bălţilor. Umberto dă bani pentru secarea bălţilor. Carol I ia bani pentru secarea avuţiei naţionale a României. Deosebirea nu e mare. O nouă hoţie vericeană! Neprihănitul primar al Brăilei, în unire cu inginerul Gama, a cumpărat de la un Bolintineanu nişte pietriş pe preţul de 20 mii lei, după ce acel pietriş fusese refuzat de către consiliul comunal. Banii au fost mandataţi şi râspunşi de primarul Vericeanu în timp de 24 ore. Am dori să ştim, cât a rămes în punga cinstitului primar de Brăila, din acest gheşeft? Bun, D. Al. Lahovary a depus pe biuroul Senatului proiectul de lege privitor la încheiarea unei convenţii de comerciu şi de navigaţie între România şi Marea Britanie. D. ministru C. Olănescu va prezintă în curând Corpurilor legiuitoare un proiect de lege pentru contractarea unui împrumut de 72 milioane de lei, necesar pentru construirea liniei R.Vâlcea-Călimăneşti-Turnu-Roşu. Această linie de mare importanţă strategică şi comercială urmează să fie gata în trei ani, conform tratatului încheiat acum două ani cu Austro-Ungaria. In sus de Valea-Lotrului se vor construi mai multe tuneluri. Un tunel se va construi sub o stâncă. Probabil că această linie va fi legată cu linia Curtea-de-Argeş-Piteşti prin Călimăneşti. -WB»«— Spre a’şî face cetitorii o idee despre prefecţii D-lui Lascar Catargiu, extragem dintr’o scrisoare următoarele amănunte asupra D-lui C. Chintescu, prefectul de Mehedinţi : A fost prefect la Teleorman şi la Romanaţi, pe unde procurorii şi judecătorii se zice că îl consultau adesea în materie de furturi de cai, din cauza intimităţei dintre acest prefect şi hoţii de cai, după cum dovedesc dosarele tribunalelor citatelor judeţe. Ca prefect de Mehedinţi, a numit patru subprefecţi fără drepturi, dar cari împart cu dînsul lefurile lor, iar plocoaneler conform circulărei sub- prefectului P. Chiţulescu, nu se trimit ca pănă acum la subprefecturi, ci... se înţelege unde ! Ei, aşa mai merge ! Din iniţiativa luată de D. Mirea Dumitrescu s’a depus în Cameră următorul proiect de lege pentru dreptul de proprietate al numelui : Art. 1. — Dreptul de proprietae a numelui şi prenumelui de familie aparţine exclusiv aceluia care-l posedă din botez şi familie (din naştere). Art. 2.—Nimănui nu este permis de a-şi schimba numele sau prenumele de familie adoptând un alt nume strein de neam, de limbă sau de religiune. Art. 3. — Completările sau adoptările de nume care aparţin familiei sunt permise. Art. 4. — Contravenţiunile la legea de faţă se vor considera ca usurparea dreptului de proprietate a numelui şi se vor pedepsi cu închisoare de la 6 luni pănă la 2 ani şi cu amendă de la 500 pănă la 2.000 lei. In caz de insolvabilitate, amenda se va preschimba în închisoare. Art. 5.—Un regulament special, relativ la aplicarea presenteî legi, se va elabora de D. ministru al justiţiei. D. N. Fleva s’a întors ieri In Capitală, venind din Viena pe deplin restabilit. Duminecă se va serba patronul liceului Sf. Sava. D. Profesor N. Barbu va ţine o conferinţă. D. Gheorghe Melinte, actualul director al şcoalei primare de la gara Păşcanî, bate şi schingiueşte copiii, pregătindu-i se vede pentru armată. Atragem atenţiunea D-lui inspector respectiv.