Adevěrul, iunie 1895 (Anul 8, nr. 2214-2241)
1895-06-01 / nr. 2214
2 CRONICA JUDICIARA Dacă nu’i miere fie ceară.... Proverbul zice că «daci umbli cu miere nu poţi să nu’ţi lingi degetele». — Herman Cornescu se vede însă că a căutat să întindă aceasta zicătoare şi asupra cerei. In adevăr, el se pretinde comisionar în articole de ceară şi băeţii din prăvălia negustorului de luminări de ceară Nae Dumitrescu, furînd trei bucăţi— bulgări mari de ceară, bulgării s’au găsit la Herman Cornescu, la domiciliu. Explicaţia pe care o dă Cornescu, ca să justifice prezenţa acestor bulgări de ceară, este foarte încurcată. E vorba că într’o dimineaţă pe cîtd dormea, băeţii din prăvălia lui Nae Dumitrescu au venit şi i-au lăsat ceară. De ce ? Pentru ce ? Cum ? Aici explicaţia devine şi mai încurcată şi Herman se mărgineşte ca să invoace trecutul sau de caporal în rezervă, şi faptul că şi acum face afaceri cu Dumitrescu, pretinsul păgubaş şi alte multe, care nu se prea prind. Aşa fiind, parchetul şi judecătorul de instrucţie, haini şi răi la inimă cum sunt, au găsit că ar fi caz de tăinuire de lucruri de furat şi l-au dat pe Cornescu în judecată pentru acest fapt. De aceeaşi părere se găseşte a fi şi tribunalul de Ilfov, care, cu toate protestările prevenitului, îl osindeşte la cincisprezece zile de închisoare. De astă-dată gluma a devenit groasă de tot şi Cornescu făcînd apel, se prezintă intovarăşit de eminentul jurist Chebapci care se încearcă să facă ceara ceva mai moale, doar o trece printre degetele zeiţei Temis. In parte, munca avocatului a fost încununată cu succes, deoarece zilele de închisoare s’au prefăcut in o sută de lei amendă. Mulţumit că a scăpat şi cu atîta, Herman zice merci curţei şi se retrage radios. Chiţibuş. ------------------------------------------------ev„rce.------------------------------------------------- Mirolgue a lanurilor In Franţa, ca şi în toate ţările, s’au creat tot soiul de legende relative la adîncimea lacurilor. Acum de curînd, D. André Delebeque a măsurat cu o mare preciziune adîncimea mai multor lacuri din Franţa. Lacul de Geneva are o adîncime maximă de 310 metri, şi acesta e lacul cel mai adine din Europa. Fundul lui e şes, aşa de şes că, pe o întindere de 60 de chilometri, adîncimea nu variază mai mult de 5 metri. Citeodată se dau peste dealuri în fund care micşorează adîncimea, sau peste izvoare care o măresc, precum şi peste grote sub lacustre. Grote de astea se găsesc în fundurile tuturor lacurilor elveţiene. Lacurile mici de pe munţi au o adîncime cu totul în disproporţie cu suprafaţa lor. In munţii Pirinei s’au găsit lacuri mici de tot, a căror adîncime variază între 72 şi 120 de metri. Ar fi interesant să ştim care e adîncimea exactă a lacurilor noastre. —|---------------------------------------- Pin Cimpina (Corespondenţă particulara a Adevărului) Un jaf îndrăzneţ Deoarece nu s’a stabilit definitiv data de cînd tîrgul are să intre și posesiunea comunei, ipistaţii D-lui Ştirbei continuă a incasa în fiecare zi de tîrg taxele, pe care orice negustor din Lealitate sau de aiurea trebue să le plătească casei Ştirbei. Cu toate astea trec peste aceste spolieri şi voi relata numai un jaf din cele mai îndrăzneţe. Faptul acesta a produs o rea impresie cîmpinenilor, iar micilor negustori, cari veniseră de la Ploeşti şi de prin a te părţi cu zarzavaturi şi altele, le-a inspirat groază. Un ţăran, zilele trecute, aducind unui ingustor din Câmpim nişte oale dintr’un sat vecin, trecînd pe drum a fost oprit şi înjurat de sluga D-lui Ştirbe , cerîndu-i, numai fiind că trecea pe acel drum proprietatea D-lui Ştirbe , 2 fr. taxă, cind oalele nu faceau mai mult de 8 franci !.. In zadar nenorocitul a protestat, spunînd că m rfa nu o aduce pentru a o vinde in tîrg, și că este a altui comerciant de oale din Cimpina Agentul a început a lovi și înjura din nou. în faţa unui număr însemnat de oameni. Un cetăţean, indignat peste măsură de brutalitatea slugoiului curţii boereşti, a intervenit aplicînd cîteva palme jefuitorului îndrăzneţ. Poliţia nu s’a văzut, cu toate că Malaiul a durat mai mult de o jumătate de oră. Fină cînd va dura jefuirea asta ? Băile locale Deşi băile nu s’au deschis pînă acum, totuşi suferinzii şi foarte mulţi vizitatori au început să viziteze frumosul nostru orăşel. .Băile de aci sunt abundente în sulf, foarte tămăduitoare de boale de nervi, paralizie, stomach ş. a. după cum s’a constatat chiar de D. dr. Istrate. Localul unde sunt aşezate băile este un frumos edificiu înconjurat de jur împrejur de un parc splendid. De ciţiva ani încoace băile, aerul şi poziţia Cimpinei au atras din ce în ce mai multă lume. Poziţia orăşelului este una din cele mai frumoase. Primarul şi-a pus toată rîvna pentru a face ca străzile să fie îngrijite și stropitul să se facă în mod regulat de la 1 iunie. Vilele din Vimpina sunt închiriate de pe acum mai toate. Se speră ca anul acesta vizitatorii să întreacă cu mult numărul celor din anii trecuţi. Rex. CRONICA Nebunelii Apare în Galaţi o gazetă, care îşi permite să le pusă sub direcţiunea lui Nebunelii. Inţelegem iarna o asemenea infracţiune la legile d-rului Şuţu, dar acuma cind încep căldurile Galaţii ,ar trebui să-şi suspende apariţia în interesul siguranţei publice. Ce face serviciul veterinar ? Pentru ce nu-şi face datoria directorul abatoriului ? Dovadă că dreptatea este în partea noastră iată ce citim în Galaţii : «Zilele acestea se va îmbarca în portul nostru un nou transport de boi care va fi al şaselea in acest an.» Care va să zicâ, sub acest guvern bieţii redactori ai lui Nebunelii n’au avut parte să fie preferaţi in nici unul din cele cinci transporturi anterioare, aşa că toată speranţa le-a rămas în transportul al şaselea. Credem ca îi curind vom putea striga gazetarilor nebutielici : «Adio ! şi alevoar ! Si ne vedem mai rar !» Cu toate acestea, noi protestăm cu indignare în contra voiajului forţat pe care îl vor face nebuneliştii galaţeni, deoarece îl considerăm ca un atentat la libertatea prostiei. Constituţia garantează fiecăruia dreptul de a fi gogoman. -------------------------------------------------------- Radu Țandăra. ECOURI DIN STRĂINĂTATE Atentat neizbutit. — Tribunalul din Aberdeen (Anguar a judecat pe tn tînâr ţăran numit Thomas Lruu, care fusese testat pe drurnul care duce de la JBailater la Baimora), reşedinţa din Scoţia a reginei Angliei. Thomas Dou fusese surprins încercand un revolver ; el avea asupră-i o,petiţie către regină, o scrisoare către D. Gladstone, anunţindu i ca el, Thomas Drou, va veni la tron şi va lua de soţie pe fata unui milionar Drou mai avea asupra lui vreo 50 de cartuşe. Tribunalul i’a achita , insă Drou a fost internat ca nebun.* * * Războiul din Cuba. — Luptele continuă aprige m (Juca, intre soldaţi şi insurgenţi. In localitatea numita Tranquil bau, insurgenţii au atacat o moa a, apara.a numai de ciţiva soldaţi, cari au pus o rezistenţă eroică. La urmă soldaţii au atac.it pe insurgenţi cu baioneta şi l-au pus pa fugă, deşi erau de citci ori mai numeroşi de cit soldaţii. Acest detaşament de eroi se compunea numai dintr’un ofiţer şi douăzeci şi cinci de oameni Flota rusească. — Times primeşte o corespondenţă uni Odesa prin care se spune că flota voluntară rusească de râzboi a comandat in Franţa inca trei inc ucişători repezi, pentru care guvernul va contribui şi el cu patru milioane de ruble. S’au mai comandat şi trei torpilioare, precum şi un incruciştor, in Anglia, toate destinate Marii Megre Criminali creaţi de justiţie. — Tribunalul corecţional din Mans (Franţa) a judecat in ziua de 8 iunie pe un tiner numit Gamier, în vîrstă de 16 ani, care de-abia eşise dintr’o casa de corecţie unde fusese inchs pentru furt. Gamier a răspuns astfel la interogatorul preşedintelui : — Am furat şi am să mai fur încă. Voi sin JOUI 1 IUNIE ADEVERUL ILUSTRAT de Duminica viitoare va da : Portretul epigramistului A. C. Cuza Don Padil: versuri cu ilustraţie ideal şi Real: scene umoristice N. Fleva ca Sisif teţi de vină. Nu trebuia să mă trimeteţi în casa de corecţie unde se învaţă a fura şi a minţi.... Atîta am de spus pentru a mă apăra. Faceţi ce vreţi cu mine. Gamier era acuzat de data asta de furt şi atentat la pudoarea a două fete de cinci şi de şase ani. Tribunalul l-a condamnat la 13 luni de închisoare. -------------------------------------------------- 0 reţeta utila Un ziar francez ne dă și ne garantează eficacitatea următorului procedeu de scos petele de grăsime din haine : Se înmoae pata cu apă şi se freacă bine cu o bucată de magnezie. După ce se usucă pata, se şterge pulberea lăsată de magnezie şi pata a dispărut. -----------------------------*5\C)0--------------------—----- Ministerul de rǎzboiu a hotărît construirea unei cazărmi mari la Sinaia. Pe lingă cazarmă se va construi și un pavilion de 60 paturi pentru soldații greiolnavi, cari vor avea nevoie de cură climatică. INFORMAŢIUNII D. Tănase Dimitriu, prefectul judeţului Vlaşca, a sosit eri dimineaţă în Capitală vnzistind pe lingă D. L. Gatargiu pentru darea în judecată a fostului prefect Vlahuţi şi a faimosului Castron. D. Dimitriu a prezintat ministrului de interne un teanc de dosare, care dovedesc pînă la evidenţă abuzurile comise in administraţia acelui judeţ. Ori după amiazi D. L. Gatargiu împreună cu D-nii Pencovici, Deşliu, Nedelcu şi Dimitriu au studiat piuă seara tirziu dosarele. Astâzi primul ministru va aviza asupra măsurilor pe care le va lua.*M c«r«sca»la Medicul primar al judeţului Brăila, D. dr. Roşianu, care după două săptămînî ar fi împlinit anii de pensie, a fost pus în disponibilitate în urma inzistenţelor D-lui N. Filipescu. Regele şi regina pleacă azi după amiazi la Măgurele-Ilfov pentru a vizita fundaţiunea Oteteleşanu. Ei vor fi însoţiţi de D-nii Dim. Sturza, V. A. Urechiă şi Ioan Calinderu. Tinarul poet Gheorghe Coşbuc îşi va celebra miine căsătoria civilă cu Domnişoara Elena Steea. Tratările dintre societatea romînă de petrol şi Pieterzische Bank n’au izbutit. Reprezentanţii acestei bănci s-au întors în Germania, la Mannheim, renunţînd la exploatarea de petrol în ţară. Societatea de petrol a reluat tratările cu Banca Ungară din Budapesta. Profesorul Hoeffer din Viena, directorul exploatărilor de petrol din Galiţia, a fost însărcinat din partea ministerului domeniilor să facă un raport amănunţit asupra terenurilor noastre petrolifere. Distinsul specialist a fost deja în două rînduri în ţară, cutreierînd toate judeţele muntoase. * De ori o parte a Capitalei şuiere iar de lipsă de apă. Chiriaşii de prin etagii, deşi sînt osînditî a plăti primăriei taxe mari pentru apă, totuşi n’au apă de loc cu toate asigurările d-lui inginer Gucu. Apoi să ne erle D. Filipescu, dar acesta este un adevărat jaf. O neînţelegere foarte acută s’a pronunţat între D-nii generali Lahovary şi Poenaru. D. general Lahovary a imputat acum patru zile generalului Poenaru, că se prea cramponează de minister şi ar fi bine să se retragă atît pentru prestigiul guvernului, cît şi pentru prestigiul armatei. D. Poenaru, furios de această imputare făcută faţă de mai mulţi ofiţeri, a răspuns textual următoarele : — Regele mi-e şef şi el pînă acum nu mi-a făcut nici o observaţie, pe cită vreme D-tale vroia să’ţî dea chiar un arest de 15 zile şi numai eu te-am salvat! Autentic. Sesiunea de vară a Curţii cu juraţi se va deschide miine sub preşedinţa LD-lui Economu, consilier al Curţii de apel din Capitală. Fotoliul ministerului public va fi ocupat de D. procuror Christea. Foîmîine, Vineri, se va judeca procesul escrocului Kirschen. In sarcina comisarilor comunali primim nouă denunţări. Toate denunţările accentuează, că aceşti comisari primesc cite 20—40 lei lunar de la brutarii greci, pentru a-i lăsa să vinză pinea cu 200 şi 300 grame lipsă la kilogram.■UUOM MRM | Ni se asigură că regele a vărsat un capital de cinci milioane lei pentru a începe exploatarea de manganez în munţii de la Sinaia. întreg personalul necesar pentru începerea acestor exploatări va fi adus săptămîna viitoare din Germania şi Englitera. Contingentul rezevei din 1887 va fi concentrat în August pe 90 zile pentru a lua parte la marile manevre de toamnă ale corpurilor I şi II de armată, precum şi la manevrele părţile ale corpurilor III şi IV. Vizita pe care a făcut-o D. N Filipescu la Brăila nu a produs nici un rezultat. Din contra neînţelegerile în tabăra guvernamentală şi mai ales dintre prefectul Rahtivanu şi primarul Suditu s’au accentuat cu mai multă forţă. D. Rahtivanu a declarat chiar D-lui Filipescu că preferă să se retragă, decît să vază pe Sudit atît de mult protegiat din centru. Se anunţă chiar o apropiată disidenţă în partidul conservator local în cap cu D-nii Perlea şi Ştefan Belloiu. Peste cîteva zile se va începe construirea unui mare local de şcoală primară în curtea bisericei Mavrogheni. Lucrările de construcţie sunt evaluate la 160.000 lei --------------------------------------------------------- Ştir! Mărunte * Cu începere de J6, 1 Iunie, orele de lucru la ministerul de domenii vor fi de la 7 jum. dimineaţa pînă la 12 jum. după amiazii * Examenele practice de la şcoala de bellearte din Iaşi s’ai terminat încă de Simbătă. In ce priveşte examenele teoretice se crede că ele nu vor începe decit o dată cu deschiderea expoziţiei şcoalei, la aranjarea căreia se lucrează cu multă activitate. * Iată recompensele distribuite la expoziţia artiştilor în viaţă: Secţiunea de pictură.—Medalia de onoare : N. Grigorescu. Medalia II: T. Alexandrescu şi E. Voinescu. Medalia III: L Alpar, N Grant, I. Strîmbulescu, E. Sperlie, T. Stepani, A. Verona, S. Voinescu şi Artur Segal. Menţiune onorabilă: N. Bran, A. Dumitriu, I Goşanic, I. Marinescu, Artur Mendel, St. Vasilescu şi C. Zaman. Secţinea de sulptură.—Medalia II: D. Mirea. Medalia III: M. Gheorghiu şi C. Dimitrescu. Menţiune onorabilă: I. Mandache. Secţiunea de architectură. — Menţiune onorabilă : Stef. Burcus. * Duminică a sosit la Kopenhaga încrucişătorul român Elisabeta, de unde va pleca direct la Kiel. * La Bălţăteşti din judeţul Neamţ s’a deschis, pentru tirajul staţiunea băilor, un oficiu telegrafic şi de poştă uşoară, cu serviciul limitat de zi, care va manipula şi mesagerii şi mandate poştale. * Eric, profesor Binet n’a ţinut obicinuita sa conferinţă, din cauză că umil din copiii săi s’a îmbolnăvit grav de pneumonie. Tot din această pricină nu se ştie încă dacă eminentul conferenţiar va putea să-şi continue coferinţele sale măcar de Simbătă înainte. V MAXIME AUDOU1N Rasa lui Cain Moș Crochard, bătrînul zgircit, trăgea de moarte, singur... Preotul care-1 spovedise îl lăsase fugind îngrozit... Pentru prima oară în viața lui Crochard mărturisise o crimă, comisă de aproape o jumătate de veac şi a cărei bănuială nu căzuse nici o dată asupra lui. Ucisese pe frate-său, ca să rămînă singur moştenitor. Şi vreme de o jumătate de veac el dusese o viaţă mizerabilă cu gîndul numai la sporirea acestui sîngeros patrimoniu. Grămădise aur peste aur, într’o ascunzătoare, în unul din ogoarele sale, ogorul din capăt, cum ii zicea. Și acum, singura-i părere de râu era că murind nu putea să ducă cu dînsul in groapă acea comoară... Și dacă era singur în acea pu uia supremă, nu era pentru că n’ar fi avut pe nimeni. Alături, din odaia vecină, cei doi fii ai săi și nevestele lor pindeau ultima-i răsuflare... * Numai cînd văzură că bătrînul începea să se lupte deja cu moartea, cei doi fii se apropiară. Cel mai mare, Louis, își luă cel dintlin inima în dinți: — Tată, ce, vrei să mori și să ne lași în încurcătură ? Unde-ai ascuns banii. Bătrînul încruntă sprincenile și nu răspunse. Avea oare de gînd să-și ducă secretul cu dînsul în groapă ? Cel mic, Julien, zise la rîndul lui : — Nu faci bine, tată,— un străin poate să găsească banii, și copiii D-tale ar rămînea jefuiți. Acest argument convinsese oare pe bătrîn ? Buzde-i tremură... Se silia să vorbească... Dar ceasul ii sosise. Mai mult ghiciră decît auziră vorba : Ogorul... Nu putu isprăvi. In clipa următoare era mort. — A ! zise cel mare, bănuiam eu; sînt îngropați la unul din ogoare... — Dar unde ? se întrebă cel mai mic gînditor. Fără a se mai gîndi la mort, se depărtară amlndoi, discutînd : — Da, trebuie să știm unde. Pentru moment asta era cea mai importantă chestiune.* * * Urmărindu-se mereu din ochi, de teamă ca nu cumva unul din ei să tragă pe sfoară pe celăl’alt, cantan, ogor de ogor, după comoara ascunsă. Trecuseră acum mai multe săptămînî și nu găsiseră încă nimic. Rămăsese ogorul din capăt, o fâşie de pămint aproape neroditoare, pe care însă se înnălţa un stejar bătrîn. Printr’un fel de intuiţie neînţeleasă, cei doi fraţi îşi ziseră atunci că negreşit aci, la rădăcina acestui stejar, trebuie să fie locul. Nici unul însă nu vorbi nimic celuil’alt despre bănuiala lui intimă. Dimineața, la trei ceasuri Louis se sculă, se îmbrăcă în grabă, ieși desculț, ca să facă mai puțin zgomot, și se îndreptă spre stejarul bătrîn. Cum dete cu ochii de el rămase înmărmurit. Cine va săpa tocmai la rădăcina stejarului.... Vr’un hoț poate ?... Inima’i bătea cu putere... Sau poate frate-sau ? Se apropiă pe furiș. In adevăr, era frate-sau, săpînd cu putere— mizerabilul ! Dacă ar fi întîrziat cîteva momente numai, cine știe dacă ar mai fi găsit vr’un ban ? O minte teribilă îl cuprinse. Cel-l’alt, auzind zgomotul, se ridicase. Sudoarea’l picura de pe frunte. Zărind pe fratesau sprincenile i se încruntară. Acesta însă era deja înaintea lui, amenințător. — Ce faci aici ? — Dar tu? Amîndoi tremurau de furie. Se măsurară cîtva timp in tăcere cu privirile, apoi cel mai mare repetă : — Da, spune, vorbește. Ce faci aici ? — Ceea ce veneai să faci și tu,—răspunse cel-l’alt rînjindu-se la el. — Hoțule ! — Nu mai hoț de cu tine, mi se pare. Și pe urmă știi... — Ce ? — Nu te apropia! strigă Julien văzînd că frate-sau se repede la dînsul. Se plecă să ridice tirnăcopul, dar deja frate-sau îl prinsese cu amîndouă mîinile de git. FOIȚA ZIARULUI «ADEVERUL» JULES MARY 60 Cine’l bcigapS! Partea II Mizeriile unui condamnatV — D. de Kérunion ! — Da, da, eu sînt. — A! Domnule, D-ta ai fost mai fericit decît mine. Ți-au recunoscut nevinovăția, te-au cruțat, pe cînd eu.... — Și nu voiu uita nici o dată, Haudecoeur, că dacă n’am căzut victima unei erori, cum de sigur s’a întîmplat cu D-ta... nu voia uita nici o dată că aceasta ţi-o datoresc D-tale, mai mult de cît ori cui... «D-ta, în adevăr, prin depoziția D-tale,ai înlăturat orice acuzare posibilă, fiind-că, pe cînd eram ascuns în cabinetul lui Beaupréault, m’aî văzut intrînd și m’aî văzut ieșind.... «Poate, dacă ai fi tăcut, aș fi împărtășit și eu soarta D-tale.... -- Nu puteam să tac. Eram dator să spun adevărul. * — Dar te-a costat scump. — Sînt răsplătită azi, căci fără D-ta azî n’aș mai trăi. — Cît pentru asta, zise Mortefort rîzînd, fii sigur.... .. de Kéruion puse pe Haudecoeur să’șî povestească viața de cînd fusese condamnat. Haudecoeur îi povesti toate. Cînd isprăvi: — Veî rămînea cu noi, îi zise Kérunion, cită vreme îțî va trebui ca să te restabilești pe deplin... Cînd veî fi gata de plecare iți voiu uşura mijloacele să treci în Australia. «Din nefericire, nu sîntem destul de bogaţi şi n’aş putea să-ţi dau mare lucru; totuşi îţi voiu putea da atîta ca să aştepţi în Australia, la Sydney sau în altă parte, ocazia de a trece în Europa. Acolo veî vedea ce veî avea de făcut... dar cred că n’aî intenția d’a te întoarce în Franța ? Haudecoeur îșî trecu mina peste frunte. Un minut aproape rămase așa, gînditor. — Iartă-mă, Domnule de Kérunion, zise. Dar tocmai în Franța voia să mă duc. — Cu toate primejdiile ce poți întîmpina? — Cu orice preț. — Dar poți să fii descoperit uşor şi retrimes la Caledonia... — Acum, trebue, trebuie să mă întorc în Franţa. «Sint nevinovat, Domnule de Kérunion, şi nu sint singur care suport sarcina condamnării ce m’a isbit. «Am nevastă, doi copii. Nu voia să mor dezonorat. « Nu vreau ca toată viața lui, fiul meu să rămînă fiul unui criminal. «Și ori cît de inocent aş îl în realitate, în ochii tuturor sînt vinovat, deoarece sînt condamnat. « Ei bine, ţin să-mi dovedesc nevinovăția şi să cruț astfel de rușine viața copiilor mei. — Cel puțin ai vr’un indiciu? Ochii lui Haudecoeur străluciră. —Da, Domnule, un indiciu foarte grav... aproape o siguranță.... «Fără a şti care e adevăratul vinovat... cred că am ghicit de unde vine crima. «E un cerc foarte restrîns în care am să caut... Și va trebui să fiți foarte nenorocit sau foarte nedibaciu ca să nu găsesc. — Nu-ți cer să-mi spui secretul D-tale, prietene... dar în ziua in care vei fi descoperit adevărul, în ziua în care se va şti că din cei doi acuzaţi nici unul nu era vinovat, nici cel achitat nici cel condamnat, în acea zi, Haudecoeur, bucuria D-tale va fi şi a noastră.... Cei doi oameni îşî strînseră mina cu căldură. Haudecoeur mai rămase vr’o 15 zile. In acest timp se restabili pe deplin. Atunci D. de Kérunion îî zise: — Iată momentul d’a pleca. Eşti acum iar tare și poţi continua lupta. Iţi voiu da o călăuză și un om care să-ţi ducă bagajul. «Veî traversa insula pînă la capătul de la Nord al ţărmului. Am luat dispoziţii ca să te aştepte acolo o barcă cu pînze Kemila, al cărei căpitan mi-e îndatorat. «Oamenii mei te vor duce acolo. ..Kemila te va duce la Noile Hebride, de unde apoi te va lăsa în Australia. «Nu vei plăti nimic pentru drum. «La Sydney vei avea nevoe de bani. «Iată un cec de o mie de franci asupra băncii Stephenson. Nu pot să-ți dau mai mult... Haudecoeur era prea emoționat ca să poată răspunde. Ar fi izbucnit în hohote de plîns dacă ar fi încercat să vorbească. își făcu pregătirile de plecare. A doua zi, în zori, porni, cu inima plină de emoţiune. Fuga lui Haudecoeur făcuse mare sgomot în colonia de la Bouvail. împrejurările dramatice în mijlocul cărora se făcuse această evaziune preocupaseră mult spiritele. Bietul Haudecoeur nu era departe de a trece drept cel mai mizerabil din oameni şi cel mai primejdios bandit din penitenciar. Căutările jandarmilor nu ajunseseră la nici un rezultat. Intr’una din zile fu întrebat și Leon Morlier, chrezarul. Dar fostul deportat nu voi să trădeze pe cel pe care-1 ajutase un moment. Opinia generală, la Bouvail, era că Haudecoeur avea să piară în tentativa lui de evaziune. Fără resurse, fără arme, abia îmbrăcat, cum ar fi putut să trăiască? Şi chiar dacă scăpa cu viaţă, cum putea să iasă din insulă ? Prin ce mijloc ? Corăbiile sunt rare între Caledonia şi Australia, şi un condamnat care ar încerca să treacă în aşa chip ar fi uşor recunoscut şi retrimis la penitenciar. Şi chiar* de n’ar fi fost recunoscut, cine l-ar fi luat fără parale ? Era deci un om pierdut, condamnat să moară de foame sau să fie mîncat el însuşi de Canadii antropofagi. Colnivet împărtăşia şi el această convingere. Dar aştepta cu oarecare temere momentul cînd avea să se regăsească față în față cu Gérard de Beaupréault căruia trebuia să-i explice nereușitaevaziunii. Cititorii își aduc aminte că Gérard, despărțindu-se de Colnivet, îi dăduse întîlnire la Sydney. Gérard aștepta, cu yachtul sau, pe țărmul oriental, în apropierea capului Tux. Dar putea să aștepte mult și bine. Collivet trimisese, cum știm, pe Haudecoeur tocmai în altă parte. * Collivet hotărî deci să braveze primejdia și să se întoarcă la yacht, în loc de a se duce drept în Australia, cum fusese învoiala. Gérard îi lăsase bani. Coliivet găsi ușor un barcagiu. Avea de gînd să ducă lui Gérard vestea că Haudecoeur murise. Cînd ajunsese Coliivet la yacht, nu găsi pe Gérard pe bord. In așteptare, el debarcase pe țărmul Misiunei, și își omora urîtul cu vînatul. Coliivet se duse să-l caute pe uscat-Găsi pe Gérard întoreîndu-se de la vînătoare și dueîndu-se la Misiune, unde călugării îi acordaseră ospitalitatea. Văzînd pe Colnivet, Gérard înțelese că ceva grav trebuise să se întîmpie. Se grăbi să-i iasă înainte. — Cum se face că te văd aci ? N’ai înțeles instrucțiile mele ? — Le-am înțeles prea bine. Din nenorocire nu le-am putut urma... In zadar mai aşteptaţi pe Haudecoeur. — Cum? a refuzat să fugă? — Nu, dar... — Vorbeşte, Colnivet! Știi cît de mult ţineam ca acest om să fie liber... — Tocmai de aceea stau și eu la îndoială. Pregătise o istorie întreagă pe care s’o povestească lui Gérard. Și acum și-o începu, foarte liniștit: — Haudecoeur înțelesese planul de fugă pe care i l-am comunicat, și trebuia să-l urmeze din punct în punct. (Va urma). ------------------------0«®o------------------------