Adevěrul, noiembrie 1895 (Anul 8, nr. 2358-2385)
1895-11-08 / nr. 2365
ANUL TUI.—No. 2365 NUMERUL1O BANI ABONAMENTELE Încep la i şi ib ale fiecarei luni fi se plătesc totd’auna Înainte: In Btfqfcroftf la Casa administraţiei In Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an In Ţară 30 Lei; In Streinătate 50 Lei luni . 15 . . . 1 luni. 25 18 In streinătate 88 bani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAG. BĂNCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI MERCURI 8 NOEMBRIE 1895. NUMERUL DIO BANI ANUNCIURILE In Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la In Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiele de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . o,30 b. Huli • am Ut • • • Ir* Id a a a a H. , , , 8,— , _ Inserțiele «i BedaaMlB 8 M rtaiaL \ _____ Un nmner vechiu 90 Bani REDACȚIA PASAG. BĂNCEI NAȚIONALE CASELE KARAGEORGEVICI tto «ttiu la *wb Făgădueli electorale ____— |" Liberalii ai obiceiul să făgăduiască foarte mult şi să îndeplinească foarte puţin. Şi această vecinică contradicţiune nu rezultă întot d’auna din perversitatea naturală, cît din neputinţa de a îndeplini aceea ce nemăsurata lor poftă de putere făgădueşte. Să luăm din grămadă. Naţionalii liberali au anunţat că venirea lor la putere va coincide cu trei evenimente foarte însemnate. 1. O eră de economii şi de suprimare a cheltuelilor nefolositoare ; al 2-lea. O simţitoare scădere a impozitelor ; al 3-lea. Un războiu. Apoi, ca coroană a acestor frumoase făgădueli, şefii autorizaţi ai partidului au anunţat că regimul conservator a lăsat un buget însemnat cu un mare deficit şi că liberalii vor restabili echilibrul precum şi ordinea în finance. Frumoase făgădueli dar să analizăm. Cînd ai un buget neechilibrat care prezintă deficite, aceasta însemnează că cheltuelile sînt mai mari decît veniturile. Ori, pentru a veni la eliilibru sînt două căi normale: ori să micșoreze cheltuelile pînă la nivelul veniturilor, ori să sporești veniturile pînă la nivelul cheltuelilor. Dar liberalii au inventat a treia soluţie pe care incapacitatea sau reaua lor credinţă o crede suverană: dînşii, pe de o parte suprimă o parte a cheltuelilor pentru ca să acopere deficitul, însă, pe de altă parte scad şi impozitele, măsură care măreşte mai mult deficitul. In realitate, după ce vor trece alegerile şi după ce vor începe să administreze, n’au să facă nimic din tot ce au făgăduit, fiind-că finanţele unui Stat nu pot fi înşelate cu fraze precum se întîmplă cu publicul bine-voitor al întrunirilor electorale. In realitate liberalii n’au să suprime cheltuelile, căci ar pierde partizanii şi n’au să scadă impozitele căci n’ar mai avea venituri. Toate frazele din ajunul alegerilor au să fie uitate şi ţara are să înregistreze o mistificare mai mult. Apoi cînd ne gîndim că aceste frumoase promisiuni coincid şi cu perspectiva unui război şi prevestit in mod oficial, întrebăm: este oare cu putinţă ca liberalii să cugete la micşorarea cheltuelelor şi la scăderea impozitelor tocmai în preziua unui eveniment care va necesita şi cheltueli mai mari şi resurse mai numeroase ? In situaţia în care se găsesc liberalii, beţi cum sunt de succesul pe care-l datoresc regelui, dînşii nu mai socotesc ceea ce spun şi făgăduesc tot ce le iese înainte. Oamenii aceştia vor să fie plăcuţi tuturora, căci un guvern liberal, naţional şi democrat, trebue, mai presus de toate, să fie popular, adică să facă pe voia poporului. Bărbaţii de Stat, oamenii serioşi, făgăduesc numai aceea ce pot îndeplini, popularii fac din potrivă, dînşii vin cu Cornul belşugului şi împart daruri tuturora, şi după voinţă. Oamenilor cumpătaţi şi sobri ca D-l Petrache Grădişteanu, le făgăduesc economii, claselor nevoiaşe, le promit uşurarea dărilor, speculatorilor le dăruesc un războiu. Cesar, oricît era de mare şi de puternic, dădea după alegere, pacea sau războiul ; liberalii mai atot-puternici decît Cesar, dăruesc în acelaşi timp, pacea şi războiul, economiile, scăderea dărilor şi suprimarea deficitelor. Un singur lucru au refuzat pînă acuma : făgăduiala că vor realiza reforme democratice. In colo n’a rămas promisiune nedăruită şi n’a rămas om ale căruia apetiturî să nu le fi linguşit peste trebuinţă. O să ’l vedem la lucru şi o să ne minunăm. Din toate promisiunile ce au făcut n'au să îndeplinească aproape nimic, căci tot ceea ce au făgăduit însemnează dezorganizarea Statului. Impozitele n’au să le micșoreze fiindcă nu vor găsi aiurea resurse, sau, dacă vor ușura într’o parte, neapărat că vor îngreuna dările într’alta. Economii strașnice n’au să facă, fiind-că ăfi să se revolte partizanii cari n’au luptat atîtea ani pentru a rămînea în serviciul unui guvern zgîrcit. Iar bugetul n’are să fie mai bine echilibrat de cît a fost în trecut, în ori ce caz, nu măsurile anunțate îl vor echilibra. Const. C. Bacalbaşa. TIPURI Un bărbat politic care în lunga sa carieră comercială, a debitat foarte multe gogoși politice. In cele din urmă i s’a cam înfundat. Făcînd, zilele trecute al patru-spre-zecelea voiaj politic de la conservatori la liberali, a fost primit, nici măcar cu jumătate din voturi plus unul, dar cu o jumătate plus o jumătate. Omul care a umblat toată viaţa cu jumătăţile de măsuri trebuia să aibă parte şi de jumătăţi de voturi. Ceaur-Aslan face parte, în mod stabil din partidul nestabil dar puritan al lui cuconu Cliţă Mirzescu cu care s’a asociat întotd’auna la zilele de triumf. In actualele alegeri iar îşi va pune candidatura ca guvernamental şi este sigur că va intra în parlament pentru cea mai mare glorie a moralităţei politice. Au fost în această ţară oameni cu un număr de idei, în schimb D. Aslan este un bărbat cu un număr de gheşefturî. Vax Ceaur-Aslan Omul-circulară Există omul-peşte—fără nici o aluziune,— există omul-şarpe, omul-cautciuc, exista odată chiar şi omul periculos. D-l Fleva însă a realizat astăzi altă specie umană : omulcirculară. D-sa nu doarme, nu mănîncă, nu-şi mai caută de caii săi, ci ziua şi noaptea scrie, scrie, scrie la circulărî despre totul şi despre toate. Prefecturile sunt inundate de hârtiile D-lui Eleva, la tipografia Statului lucrătorii nu mai pot dovedi cu lucrul, maşinele refuză de-a mai merge, iar motorul suflă cu greu de atîta muncă ce-i dă, luî şi tuturor, ministrul de interne. Toţi sunt obosiţi, numai D-l Fleva e tot la postul de onoare scriind vecinie circulărî, cu menirea de-a moraliza moravurile publice. Dacă se întîmplă să o sclintească cu proza D-sale, cum a păţit-o atunci cînd a dat ordin funcţionarilor să nu facă politică, repede o drege prin altă circulară care comentează pe cea d’intîiu şi’l luminează astfel noaptea gîndului său ministerial. Se înţelege că nu putem blama pe tribunul poporului pentru această dulce şi nevinovată manie. Unii au obiceiul de-a strînge ghete vechi, alţii adună scoici, mărcile poştale pasionează pe alţii, pe cînd nişte simpli nasturi dau de lucru la cîte un original, pe-o întreagă viaţă. Ca să varieze D-nul Fleva comite circulărî, lucru care de altmintrelea este o ocupaţiune ca orî-care alta. Numai D-sa nu trebuie să-şi închipuie că va moraliza ţara cu proza D-sale. Porneşte de sigur dintr’un punct de vedere democratic. Intenţiunea însă nu ajunge pentru a reuşi. Cînd timp de treizeci şi atîţia de ani, alegerile s’au practicat altfel, cînd în fiecare localitate prefectul este la dispoziţiunea comitetelor electorale, cînd chiar de n’ar exista prefecţi, ingerinţele s’ar face de însuşi candidaţii, cînd în sfârşit alegătorii ca şi aleşii sunt o apă şi cei d’intîiu sunt tocmai aceia care nu cer mai bine decît a fi influenţaţi, cînd toate acestea sunt ast EDITIA A TREIA fel, apoi este a fi un simplu idiolog, cînd pui încredere în circulărî platonice. Alegerile nu vor fi libere cu toate circulările D-luî ministru de interne și tot ce va rămînea din ele va fi mormanul de hîrtie maculatură, ce va rămînea în depozit la fiecare prefectură și la fiecare primărie. Const. Miile. SATIRA ZILEI Discursul tribunului Conu Nicu Fleva ministrul alegerilor şi al discursurilor boacăne, a rostit la Huile Eforiei un discurs care s’a terminat cu următoarele cuvinte: înainte cu democraţia în contra autocraţiei şi a oligarhiei reacţionare! D. Nae Dimancea care era în sala, a protestat, cu indignare în contra neruşinatului plagiat al tribunului, deoarece această frază, aşa întocmai, cu toate greşelele de tipar a fost rostită de către dînsul în ziua măcelului de la Mavrodolu, cînd poporul a fost asasinat şi ier Dimancea a devenit erou. Pe lîngă protestarea luî Dimancea aîl mai protestat şi cîţiva membri ai clubului muncitorilor, cari, cu drept cuvînt, au arătat că vorba: „Contra autocraţiei“ nu poate fi decît o aluzie ironică la adresa luî George Diamandi care vroeşte să devie autocratul tuturor minorităţilor din romînia. După părerea D-ruluî Grîgorescu, cel care a ţinut să spuie în mod franc şî public „aceia ce a fost ce este şi ce va fi“ actuala tirasă a D-nuluî Fleva este cu mult superioară aceleia cu „Cuţitul Chimistului“ deşi chimia aparţine branşei D-sale ştiinţifice. La eşirea de la întrunire ,am auzit pe doi profesori, membri devotaţi ai partidului, cum îşî comunicau impresiunile: „Orî-eeja*î zice, bine vorbeşte Fleva!“ Iată un profesor căruia i’ffix pune în toate zilele 3 la conduită. Vax. De cinci-zeci de ani! D. S.turza a rostit luminică la întrunirea liberalilor o vortfi: «mare». «Numai avem nevoe a cere îrcrederea naţiune!, căci suntem siguri de pcdînsa, deoarece programul nostru este acelaşi de cinci-secî de ani» întrebările, pe cari le provoacă această ciudată declaraţie, sînt atîtea încît nu ştii cu care să începi. Ce ai făcut D-le Sturza cu programul de la Iaşi ? Ce aţi făcut în cei 12 ani de guvern liberal, dacă programul a rămas acelaşi, adică nerealizat, căci o dată o reformă realizată, ea încetează de a mai figura în program ? Crede D-l Sturza, că dacă partidul d-sale a rămas în loc, şi vremea i-a ţinut tovărăşie ? Nu înţelege d-sa că alte vremuri au alte trebuinţi ? Partidul liberal de acum cinci-zeci de ani şi-a propus dărîmarea feudalităţei şi întemeiarea domniei burgheze. Azi burghezia e domnitoare şi probleme nouî se ridică pe orizontul social ; alte clase cer dreptul la viaţă. A rămîne cu programul de acum cincî-zeci de ani înseamnă a fi conservator şi nu liberal. Vorba D-luî Sturza dă dreptate perfectă D-luî Păucescu. Partidul conservator, care a simţit că a venit momentul reformelor favorabile claselor muncitoare şi care, cu legea minelor, a păşit pe terenul intervenţionismuluî, l-a alungat din sînul sau pe D. Păucescu în braţele liberalilor, adevâraţilor conservatori. Dar vorba D-luî Sturza dă în acelaşi timp cea mai formală desminţire veleităţilor democratice ale tribunului Fleva. D. Fleva are cuvîntul. Lot. Democratizm conservator Nu-i admisibil ca d. Păucescu sâ nu-şi fi dat seamă singur cît de ridicul e argumentul cu care-şi motivează plecarea din partidul conservator, anume că acesta „nu numai că nu-i liberal şi democrat, dar nu-i nici conservator11. D. Păucescu se află într'o situaţie falsă şi în astfel de împrejurări nu odată păcătuieşte logica şi bunul simţ. Decît un lucru nu se poate nega anume că d-sa nu accentuiază acum pentru prima oară necesitatea cam contradictorie pentru partidul conservator de a fi... democrat. Utopia asta a d-lui Păucescu e vechie şi e o datorie de imparţialitate de a constată că na inventat-o pentru trebuinţa cauzei. Ba dacă considerăm argumentul de mai sus la lumina ideilor şi dorinţelor d-lui Păucescu, oricît de absurd ar părea, el devine esplicabil şi capătă chiar un oarecare înţeles. Admirator al conservatismului englez care are la activul sau o sumă de reforme democratice, ar fi vrut să-l introducă şi la noi. Dorinţa aceasta însă nu-i utopică numai fiindcă nu se poate cere lui Lascar Cataegiu să fie un Beaconsfield saui lui Alexandru Lahovari de a fi im Salisbury, dar mai ales pentru că întreaga noastră desvoltare politică şi socială o esclude cu desăvîrşire. Intr'adevăr în ce constă democratizmid conservatorilor englezi ? El nu este un product al generosităţeî ci a luptei de interese din sînul claselor stăptinitoare, dintre renta agrară şi profitul industrial. In Anglia se întîmplă ciudatul lucru că fiecare din cele două partide istorice face democratizm pentru clasa muncitoare exploatată de partidul advers. Conservatorii, reprezentanţii rentei agrare pentru a lovi in marii fabricanţi, fac legi în favoarea lucrătorilor, iar liberalii reprezentanţii profitului industrial fac legi în favoarea muncitorilor şi micilor proprietari rurali. Lucrul acesta a început după desfiinţarea protecţionizmului agrar de cître liberali şi continuă pînă astăzi. Nici odată conservatorii englezi n’au luat vr’o măsură favorabilă pentru muncitorii rurali. Faţă de aceştia democratizmid lor s’a evaporat, întocmai cum democratizmul liberalilor s'a oprit faţă de muncitorii industriali.—Aceasta este iubirea de popor a conservatorilor din Marea Britanie. Incontestabil că aşa cum este democratizmul acesta conservator, izvorît dintr’un interes de clasă şi menit numai şi numai de a slăbi burghezia industrială, a avut efecte bune pentru lucrătorii industriali. Dar, ca să ne întoarcem la D. Păucescu, cum şi-a putut închipui D-sa măcar un moment că ar putea face şi partidul conservator aceeaşi politică democratică ! Pentru aceasta ar trebui să existe şi la noi o luptă neîmpăcată între profit şi rentă, adică între burghezia industrială şi cea agrară, luptă care să facă pe cea din urmă să se arate generoasă cu muncitorii industriali pentru a slăbi pe cea dintăia. Dar este oare cazul aşa ? Există la noi acest conflict îndârjit în sînul claselor stăpănitoare? Nu există, şi dacă nu există, nici partidul conservator nu poate simţi trebuinţa sau vreun interes de a face democratizm. D. Păucescu a cert deci imposibilul. ------- ---- Vlad. O întrebare indiscretă Partidul D-luî Nădejde şi-a publicat lista oficială a candidaţilor desemnaţi de consiliul general ca să cadă la aleger.î In lista oficială nu vedem figurînd pe D-l V. G. Morţun, cu toate că D-sa işî-a pus candidatura la al 2-lea colegiu de Roman, şi nici acest judeţ nu-l vedem enumerat între districtele unde partidul se va afirma. Care să fie cauza acestei omisiuni? O fi încetat D-l V. G. Morţun a fi socialist, ori mandarinii partidului l’ati excomunicat? De cînd D-l Nădejde a luat conducerea partidei, D-sa a crezut în principiu ca toate neînţelegerile să fie aduse şi discutate în public, pentru ca şi muncitorii să se lumineze. De ce dar nu explică publicului misterul care planează asupra alegere! din Roman ? Partida D-luî Nădejde pune candidaţi pretutindeni unde au şansă să cadă cu cel maî mare succes. La Roman insă unde D-l V. Gh. Morţun, ca in totd’auna, e aproape sigur de reuşită, partidul nu’l susţine şi il escomunică şi incă cu mister. Cu toată discreţiunea ne permitem să punem această întrebare D-lui Nădejde, membru în consiliu general al partidului Muncitorilor. Sfinx. DIN CARNET Boulanger Cetățeanul Diamandy, ale cărui opiniunî socialiste nu maî sint un mister pentru nimeni, a hotârît să provoace un plebiscit pe numele sau. Dacă țara noastră ar fi căzut vre-o dată victima dictaturilor de sigur că hotărirea înflăcăratuluî socialist, ar trebui să ne dea fiori. Căci nu e puţin lucru să dobîndeşti sufragiile contemporanilor tăi din toate unghiurile Romineî şi după aceea să puî călcîiul tău Louis XV pe grumazii unui popor prea credul. Astă-vară cetăţeanul Diamandy anunţase intenţiunea sa de a părăsi pămîntul ingrat al patriei sale, unde n’a cules de cit aprobarea lui Nădejde şi unde n’a fost insultat de cît cu contactil lui Alexandru Ionescu, şi era ferm decis ca să se stabilească în Franţa, să se naturalizeze acolo şi să lupte. Dar o piedică s’a ivit la orizont. De cînd cu spectrul lui Boulanger Francezii au votat o lege care opreşte pe un cetăţean să candideze în maî mult de o singură circumscripţiune. Această măsură răsturnă toate planurile luî Georges Diamandy şi atunci, adueîndu-şi aminte că are o ţară unde îi este permis să cadă în maî multe colegii de o dată, el a strigat: «Fie căderea cît de rea tot maî bine în țara mea!* Boulanger-ul român e hotărît pe o cădere virilă. Dînsul se așteaptă la o infringere, căci vai! poporul nu este încă emancipat de sub tutela exploatatorilor, dar cel puţin îşi va face asrbitul. Unanimitatea cu care ţara îl va lăsa în tribuna publică a Camerei va fi plină de glorie pentru... adversarii săi, iar viitorul şef al partidei socialiste va fi dînsul căci dînsul va cădea în două colegii mai mult decît Nădejde, înainte Georges Diamandy ! minorităţile sînt cu tine ! Memphis SUDERMANN Clasificări silite. Sudermann și Ibsen — Îndulcirea conflictelor. — Critică socială involuntară. Sudermann a dat de lucru criticilor germani cu noua lui piesă, Glück im Winkel (traducere liberă dar imcomplectă: «Fericire casnică“) care a fost reprezentată deunăzi cu un strălucit succes, pe scena Burgtheatr-uluî din Viena. Deprinşi să clasifice producţiunile artistice în categorii determinate, dacă deja au avut greutăţi cu celelalte piese de Sudermann, apoi aceea de care vorbim îl încurcă maî mult ca toate de pînă acum. Clasificări silite In „Onoarea“ au văzut simbolizm, „Sfârşitul Sodomei“ au clasificat-o printre dramele decadente, „Heimath“ (Magda) a fost aşezată în marea familie a dramelor „von der verlorenen Tochter“ (a fiicelor perdute)— în ce categorie să înregimenteze acuma piesa cea nouă? Cei mai formalişti dintre critici au răspunsul făcut: „Fericirea casnică“ e o dramă de adulter. Bine, dar de adulter nici nu poate fi vorbă pentru că în ultimul moment eroina, Elisabet Wiedemann, tînăra soţie, de origine aristocratică, a bătrînului director de gimnaziu, rezistă doară impetuozităţei baronului Röcknitz, ba chiar perde apoi orice sentiment de dragoste pentru el şi ertată de bărbatul său, începe o viaţă nouă de virtute şi linişte ? Ce are a face, răspund aceşti critici... Ei împărtăşesc riguroasa maximă a apostolului Mateiu, citată ca „ motto“ de Tolstoi în fruntea sonatei Kreutzer, complectînd’o astfel:—Ajunge ca o femee să se fi gîndit la un bărbat altfel decît cu gînd pur, pentru ca adulterul să fie deja săvîrşit. Sudermann şi Ibsen Vin însă alţi critici, mai puţin formalişti, mai puţin riguroşi dar cari miroase pretutindeni imitaţiuni, plagiate, „inspirări“ şi fac o descoperire de asemenea foarte nostimă, anume că în definitiv această Elisabeta Wiedemann care cînd e pusă în poziţie să judece bine între bărbatul ei şi iubitul demonic (baronul Röcknitz) care o atrage cu puterea misterioasă a sensualităţeî sale, avînd libertatea de a se pronunţa în voie preferă căsnicia şi legăturile legitime—nu-î altceva de cît „Femeea măre!“ a luî Ibsei), dar maî reală. Şi în cazul acesta baronul Röcknitz care vine s’o ia pe Elisabeta, indiferent dacă ea vrea sau nu, cu dreptul patimeî sale, e „streinul“ din strania dramă a dramaturgului norvegian, iar bătrînul Wiedemann e de asemenea un vechiu cunoscut, anume bărbatul „Femee măre!“. Iata-î deci ajunşi la conclusiune, iată clasificarea făcută şi „Fericirea casnică“ despre care se constată în treacăt că „seamănă“ cu „Femeea măre!,“ie o dramă de probleme, cum o numesc nemţii—Problemdichtung. îndulcirea conflictelor Se poate face însă în privinţa acestei piese o altă observaţie, şi iată care : Sudermann începe să îngusteze tot mai mult conflictele dramatice. De unde în „ Onoarea,, conflictul a fost carlement de natură socială, în producţiunile sale ulterioare, acesta ia din ce în ce o formă maî intimă, maî individuală, pînă ce în piesa de faţă ajunge să se mărginească strict la soarta unui singur om în a cărui luptă nu intră nimic din marile preocupări sociale, şi nu se simte nici o suflare, cît de îndepărtată, a vîntuluî aspru care suflă asupra societăţeî actuale. Sudermann închide bine uşile pentru ca publicul burghez să rămîe cît se poate de ferit de cel maî mic „curent de aer“ care ar putea pătrunde de afară din vijelia luptelor sociale. Iei credea că burghezia cultă se va mulţumi numai cu atîta ca să nu-î dea concluziile adevărate ale conflictelor dramatice. S’a înşelat însă, căci dînsa nu vrea să ştie nicî de conflictele în sine cari ’i amintesc lucruri supărătoare. De aceea azî caută să vorbească cît mai puțin de acele conflicte cari se învecinează cu problemele tulburătoare.