Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)
1896-09-11 / nr. 2632
AJUL IX ff«. 2632 NUMENUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUN şi se plătesc totd’auna înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei, In Streinătate 50 La Şase luni 15 „ „ , 25 , Trei luni 8 „ , 13 , DamaiaSi la ttrela&tate 20 ha»! IBOITTI^ A tREIA B.V&S MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ Să te ferești Române de cuid strein în casă! V. Alexandri ,ex. ADMINISTRATIA PASAG. BANCE3 NATIONALE (TELEFON IVo. 35) Director politic: ALEX. V. BELPIMANU MERCURI 11 SEPTEMBER 189« NPMEBPL 10 BANI ANUNCIgRILE In BUCUREŞTI si JUDEŢE se primesc numa la ADMINISTRAŢIE In STREINĂTATE, direct numai la administraţie şi la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV , , , , 0,30 b. lini* n » n UI • • • 2,— lei a * * « n • ,-4 » » ------ • ** %\ Un număr venală 20 ,Bml\ .5 v s vm REDACŢIA PASAG. BĂNCEI NATIONALE (TELEFONIA. 30) Til! y? tttmt&esjs&mmxyzi Infamiile se ţin lanţ Nu e zi în care presa opoziţionistă să nu aibă de înregistrat o infamie comisă de unul din consilierii aleşi pe sprinceană de către suveran. N. Albu, pe care îl cunoaştem un modest liberal înregimentat, a devenit un colectivist sălbatic a cărui purtare ca prefect este scandaloasă.— Acest sălbatic hotărâse să-și răzbune contra lui Const. Isăcescu, și a tripotat în modul cel mai murdar până a obținut un mandat de depunere contra lui, numai pentru că a fost ajutor de primar sub guvernul conservator. Nu am de luat apărarea fostului ajutor de primar Const. Isăcescu. El poate fi vinovat, fireşte. Depunerea lui însă s’a făcut în următoarele odioase împrejurări care, îmi dau dovadă că la mijloc este mai mult setea de răzbunare, decât interesul justiţiei. Judecătorul de instrucţie Costinescu, cercetând dosarele şi negăsind caz de urmărire a refuzat să-l aresteze, căci denunţările contra lui Isăcescu, erau ridicule şi miroseau a răzbunare politică. Costinescu a fost imediat înlocuit cu Adam ; acest nou judecător de instrucţie a făcut o anchetă, care a durat mai multe săptămâni, şi el ca şi predecesorul său a văzut că-i la mijloc o murdară răzbunare, şi nu s’a supus pretenţiuneî prefectului, nevoind a iscăli mandatul de arestare. Răutăciosul N. Albu a făcut apel la şeful său Gogu Cantacuzino, ca şi cum judecătorii de instrucţie ar depinde de ministrul de interne. Dosarul a fost trimis în Bucureşti, unde s’a plimbat mai multe zile între strada Academiei şi piaţa Episcopiei, şi a fost înapoiat la urma lui fără nici un rezultat. Vendicativul N. Albu nu s’a lăsat învins; el a obţinut un concediu pentru Adam, şi l’a înlocuit cu Semaca, judecător sindic la acel tribunal. Acest provizoriu jude instructor a refuzat şi el să se facă instrumentul orelor politice. In sfîrşit ministrul interimar la justiţie a încredinţat această instrucţie lui Cernat, supleant la acel tribunal. Acesta, fără cea mai mică cercetare, a iscălit mandatul de arestare contra lui Const. Isăcescu. Această slugă plecată la ordinele prefectoriale nu a voit să ştie că trei judecători oneşti şi conştiincioşi au refuzat să comită această infamă răzbunare. Sub colectivişti, acest necunoscut până ori supleant de tribunal, este chemat a ocupa posturi înalte în magistratură. Prefectul N. Albu a aruncat muşamaua colectivistă asupra unor hoţii comise la primăria oraşului Neamţu, obţinînd de la ministrul interimar la justiţie un ordin cătră procuror ca să închidă dosarul acestor potlogării. In întreaga ţară, de zece luni încoace hoţiile colectiviste sînt la adăpostul oricărei pedepse, pe cînd o pretinsă hoţie conservatoare, pe care numai un Cernat a putut-o constata, se pedepseşte cu toată asprimea. * * * Ziarul Epoca aşteaptă cu nerăbdare să vază cum organele colectiviste vor explica două infamii comise nu de mult de veninosul de la externe. Dim. A. Sturdza a revocat pe Mitilineu, ministru plenipotenţiar român la Constantinopol, şi, după trei luni, pe Radu Sturdza, consul general român în capitala Turciei. Ministrul şi consulul au fost revocaţi, fiindcă nici unul nici altul nu au consimţit a avea vre-o relaţiune cu escrocul Apostol Mărgărit protejat şi amic intim al lui Dim. A. Sturdza şi al lui P. Poni.—Cred că am satisfăcut curiozitatea confraţilor mei de la organul conservator. Voinţa Naţională şi Galeta şi Naţionalul sau vor tăcea ca peştii asupra acestor două infame revocări, sau vor arunca asupra acestor doi funcţionari veninoasele lor calomnii. * * * Francezul Hallier a luat în antrepriză o mare parte din lucrările portului Constanţa, pentru care lucrări trebue multă peatră. Roiciu, primarul acestui oraş, a scăzut, cu învoirea ministrului interimar de la interne pe jumătate taxa comunală asupra pietrei. Mi să afirmă că numai C. Nacu, fost ministru în 1888, a putut obţine de la Gogu Cantacuzino confirmarea votului consiliului comunal de Constanţa.—Avocatul Nacu va fi, nu mă îndoesc, gras plătit din suma pe care o câştigă Hallier, dar pe care o pierde comuna. Această scădere va aduce lui Hallier un beneficiu de laoo până la 400 mii de lei.—Mulţi colectivişti să vor înfrupta din această colosală sumă. * ** Ţara întreagă azistă de zece luni încoace la un întreg lanț de infamii colectiviste. Afex. .. Bedimană. SATIRA POLITICA Severitatea colectiviştilor Cînd au colectiviştii dreptate, apoi iau cum se cade. Dumnealor au fost învinovăţiţi că-şî protejează partizanii, că aruncă muşamaua, că favorizează rubedeniile şi alte asemenea metaluri. Calomnii şi idem. Nicu Albu, prefectul de Neamţ, pentru a nu fi nici bănuit măcar că ar fi avînd legături cu conservatorul de unchiu-sau, Manolache Albu, fapt ce l-ar face să piardă prefectura la care ţine mai ca şi la ghiorduni, a pus pe Cernat să bage pe Albu la închisoare. D. Dianu, care-i cel mai pr...ima director al închisorilor de cînd se ţine minte, pentru a pedepsi pe fostul locotenent Şerbănescu care a greşit contra onoare ca militar şi ca om, ceea ce însemnează că una-i militar şi alta e om, l-a băgat la Pingăraţi... director de penitenciar. De asemeni referea de la primăria Capitalei, pentru a da un exemplu sever, a băgat la grajdurile primăriei pe fostul sub-locotent Ionescu, care a atentat la apopisul ordonanței sale. îndrăzneala refereului e însă explicabilă prin faptul că poartă cataramă. Balon. FRANTZ-IOSEF şi C. F. R. Venirea împăratului Frantz-Iosef în Romania, a zăpăcit straşnic pe colectivişti. Măsurile pe cari le iau toate instituţiunile dependinţe de stat, sînt atît de arbitrare şi dăunătoare ţăreî, că în loc de entuziasm, colectiviştii provoacă dezgust şi chiar furie în contra aceluia şi acelora cari încurcă lumea degeaba. Printre aceste măsuri arbitrare, menite a produce nu entuziasm, ci dezordine şi ostilitate, este şi aceea luată de direcţiunea căilor ferate, prin care se opreşte orîce încărcare sau expediare de mărfuri, de la 10 pînă la 18 Septembrie. Această măsură e mai mult decît arbitrară, ea este infamă chiar, căci va produce cele mai mari pagube comerţului şi ţarei întregi. Intr’adevăr, toată lumea se plînge de lipsa de vagoane. Mărfurile şi în special grînele stau pe rampele gărilor, neguţătorii şi agricultorii nu pot expedia mărfurile şi se expun să-şi vadă averea ruinată de ploile toamnei, iar direcţiunea căilor ferate, în loc de a înlesni scurgerea, încetul cu încetul, a aglomeraţiuneî celei mari de mărfuri, dispune, pentru gustul lui Frantz-Iosef, ca opt zile să nu se mai încarce nici un soiu de marfă! Dar această măsură, pe lîngă că e arbitrară și păgubitoare, mai are darul de a fi și inexplicabilă. Intr’adevăr, care să fie cauza de se o mkumm preşte expediarea de mărfuri din staţiuni, pe unde nici nu va trece trenul ^împărătesc ? Să fie oare pentru că organizaţiunea căilor noastre ferate ***', atît dă defectuoasă, încît cea mai nocă aglomeraţiune de vagoane ar putea produce ciocniri şi nenorociri ? Dacă aceasta e cauzat atunci chestiunea devine foarte gravă, căci care ar mai fi siguranța armatelor mostre într’un caz de rǎzboiu"? Chestiunea fiind de o inportanță capitală, vom reveni. Diplom. ■hF REFECURI Infamie polertivistă Progresele sufleteşti realste de colectivişti, sunt surprinzătoare. Nemicţămiţî cu venalitatea lor caracteristică, ei se fac infami şi promit să meargă şi mai departe. Cel care a debutat cu mult succes înaceastă privinţă, e prefectul de Neanţu, D. Nicu Albu. Bănuit de către ocultişti cat ar fi întreţinînd relaţiuni cu membri de aija’rtidului conservator din Piatra-Neamţu, pnzttre cari numără rude de aproape şi fiind astfel ameninţat de a-şi pierde postul de prefect, D. Albu nu a găsit nimic mai bun de făcut, tre cit să bage la închisoare, cu ajutorul unui magistrat servil, chiar pe unchiul său, D. Manolache Albu, care funcţiona ca primar, împreună cu Constantin Isăcescu, sub regimul conserator. Dacă acesta e presupus că ar fi tripotat cu banii comunei Piatra-Neamţu, celălalt insă e în general recunoscut ca om integru. In favoarea acestei reputaţiuni a lui M. Albu, e şi situaţiunea lui materială cu desăvîrşire zdruninată. Depunerea lui Isăcescu, n’ar fi fost fireşte un testimoniu destul de valabil despre devotamentul prefectului Albu faţă de partid şi un mijloc pentru menţinerea lui în slujbă. De aceea prefectul nu a ezitat a sacrifica pe M. Albu, pentru a-şi păstra slujba, şi a izbutit. Cînd e la adică, colectivistul nu are scrupule, e numai infam. --------------------------------------------------------Burghiu. Vecinie aceiaşi Colectivişti! v:iitiTvv M' de ruşine. O nouă dovadă ne-o dă congresul dln Fălticeni. Acolo s’a îl făcut toate presiunile, s’au întrebuinţat toate mijloacele, ca să nu se abordeze disenţiunea „chestiune! naţionale“. Mai mult încă : s’a pus în mişcare tot aparatul administrativ s’a întrebuinţat toate mijloacele mici şi înjositoare ca studenţii să nu poată merge la Baia, localitate unde se ridică rinele cetăţei, lingă care Ştefan cel Mare a bătut pe Unguri. Micul om care are prezidenţia consiliului, se temea ca guvernul unguresc să nu-l ţină de rău că a permis unor studenţi ca să reamintească gloria militară a Românilor. Acestui om ii e frică azi nu numai de mizerabilul său trecut politic, dar chiar d-e ruşine, nenorocitul, de trecutul eroic al ţăreî româneşti. Pentru a plăcea Ungurilor, el bucuros ar şterge din istoria ţăreî, capitolele care vorbesc de Mircea cel Bătrîn, de Ştefan cel Mare şi de Milla” Viteazul ! Cu toată intervenţia autorităţeî şi cu tot numărul mare al studenţilor funcţionari, chestiunea naţională a fost discutată şi congresul studenţesc a primit o moţiune largă, cu vederi înaintate, care este pălmuirea politicei mizerabile a D-lui Dim. A. Sturdza, dar în acelaş timp şi arătarea unei nouă căi pe care trebuie să o apuce studenţii în chestiunea naţională. Aceasta nu putea conveni guvernului. Fi a dat ordin ca să se luchidă „imediat“ congresul, fără măcar a se vota locul viitorului congres. Studenţii ministeriali, in disperare de cauză, au şi plecat spre Bucureşti. Congresul însă a mers înainte şi ultima sa şedinţă — singura serioasă a fost osîndirea politicei guvernului în chestiunea naţională şi o afirmare contra militarizmului sălbatic, graţie căruia Iacob Ţăranu a fost osiudit. Colectiviştii nu puteau lăsa însă să treacă această ocaziune, pentru a se arăta mizerabili şi odioşi, şi la Fălticeni au mai făcut lucă odată aceasta dovadă cu prisos. Sfinx. Graţiarea lui Ţăranu Rezervistul Iacob Ţăranu şi-a văzut recursul respins. O singură voce s’a ridicat în favoarea sa, vocea generalului Candiano Popescu, dar un singur vot în potriva a patra a trebuit să fie învins. A fi, singura speranţă este la rege. El poate numai repara crima făcută de injustiţia militară. Lumea civilă trebue să pună toată energia ca această graţiare să fie căpătată. De voie sau de nevoie, regele Carol trebuie să priceapă că nu-i prudent de întins coardele prea mult, că ar fi periculos ca să se meargă prea departe cu această sălbătăcie, cu această pălmuire a celui mai elementar simţ de dreptate, cu violarea celor mai sfinte libertăţi constituţionale. Presa şi ţara au făcut acum cîţiva ani, ca regele să reducă pedeapsa soldatului Cojocaru. Tot presa şi opiniunea publică trebue să facă a fi acelaş lucru. Oca- Ziunea se prezintă chiar acum, deoarece regele are tot interesul ca vizita împărătească ce-o va primi săptămîna viitoare, să fie făcută în linişte şi în entuziasmul popular. Ei bine, trebue să ştie regele că pe cît timp Ţăranu va fi în închisoarea militară, liniştea va fi greu de păstrat şi entuzias mul va fi înlocuit prin glas mile cetăţenilor, cari vor cere graţiarea lui Ţăranu. Azi, libertatea nenorocitului reservist stă în mînile noastre. Să încercăm a i-o da. Cos. ~~IF 1 f3» U AC I Abd-ul-Hamid ll-lea Actualul sultan al Turciei s’a născut la 1842. E fiul lui Abd-ul-Medjid şi al unei sclave circaziene. încă din copilărie, deveni favoritul sofiei tatălui său şi fu crescut la palatul din Constantinopole. După moartea tatălui său, venind la tron unchiul sǎu, Abd-ul-Azis, acesta începu să-l persecute, silindu-l chiar a-şi întrerupe studiile. De aci înainte, ocupaţiunea lui Abd-ul-Hamid fu numai exerciţiile corporale. Abd-ul-Azis fiind nevoit să abdice, făcu loc fiului său Murad al V-lea, care, înebunind din cauza exceselor, fu detronat de către Abd-ul-Hamid, actualul sultan. Abd-ul-Hamid veni la tronul Turciei în momente foarte critice pentru imperiu, şi anume pe la 1876, cînd începuse războiul turco-sîrb, avînd ca urmare pe cel ruso-romîno-turc. In tot timpul războiului, sultanul arătă multă vitejie şi capacitate. De la încheierea tratatului de Berlin, Abd-ul- Hamid începu să piardă din importanţa sa. Continuele intrigi turceşti şi streine, îi puse tronul în primejdie. Speriat de o astfel de eventualitate^bd-ul-Hamid întrebuinţează toate mijioacelr^^^B« a şir asigura tronul. Aştrii palatul său e vecinic înconjurat, de 15 ani, de soldaţi bine hrăniţi şi din fundul apartamentelor sale, sultanul ordonă măcelurile creştinilor din imperiul său. Ultimul măcel al armenilor a provocat în Europa cea mai mare iritaţiune în contra sultanului şi existenţa tronului său este astăzi pusă în discuţie. Mlacedo. -------------------------------------------------------- Alegerile în Bulgaria Reuşita guvernului Alegerile comunale în Bulgaria s’au sfîrşit în favoarea actualului guvern bulgar. Sistemul întrebuinţat de guvernul D-lui Stoiloff, spre a reuşi şi la aceste alegeri, este acelaş pe care îl întrebuinţează de ani, fiecare guvern bulgar sau sîrb , bîta şi la nevoie chiar cuţitul hotărăsc acolo rezultatul alegerilor. Guvernul care întrebuinţează bita şi cuţitul,cu mult mai multă uşurinţă reuşeşte vecinie, pînă cînd prinţul sau regele se milostivesc de biata opoziţie şi o chiamă la putere. Reuşita D-lui Stoiloff în ultimele alegeri, nu schimbă clar întru nimic situaţia în Bulgaria, căci nu politica rusofilă a lui Stoiloff a eşit victorioasă, ci vecini cui obiceiu ca la fiecare alegere să reuşească guvernul, fie el cel mai arbitrar. Consecinţele alegerilor Caracteristic însă pentru situaţiunea în Bulgaria, sunt diferite coaliţiuni între partidele politice de acolo, în lupta contra regimului lui Stoiloff. Din aceste alegeri partidele politice bulgare ies împărţite în trei mari tabere: tabăra guvernamentală cu un colorit semi-rusofil, tabăra Zankoff, extrem ruso filă şi aceea anti-rusă în frunte cu Radoslavoff. Aceasta din urmă mai ales, s'a consolidat în aceste alegeri şi a dovedit că politica inaugurată cu atîta succes de către Stambuloff, n’a dispărut cu moartea lui, ci trăeşte şi se manifestează la fiece ocaziune. Partidul anti-rus, din Bulgaria, pus sub conducerea energicului luptător Radoslavoff, acest vrednic succesor al lui Stambuloff, face pe fiece zi enorme progrese. Curagiul cu care s’a prezintat la ultimele alegeri, lupta dezesperată pe care a dus-o Radoslavoff, contra bîtei și a iataganelor stoiloviste, ne dovedeşte vitalitatea partidului antirus. Partidul anti-rus Acest partid are atît de multe simpatii în Bulgaria, el se compune din elemente atît de culte şi pline de viaţă, că în scurtă vreme, el va deveni cel mai puternic şi mai curat partid bulgăresc. De la căderea lui Stambuloff şi pînă acum în urmă, partidul anti-rus era divizat în două fracţiuni din care cauză nici nu îndrăznea să se manifesteze la alegeri. Acum însă, unit şi pus sub conducerea înţeleaptă a D-lui Radoslavoff, partidul anti-rus, cu toate că n’a reuşit la ultimele alegeri, s’a manifestat cu mult curaj ca atare şi ne-a dovedit că dacă prinţul Ferdinand ar vroi să schimbe politica sa de astăzi, va găsi în Bulgaria un partid foarte puternic, gata a lupta cu ultima-i energie contra intrigilor ruseşti. Val. Camăta şi cămătarii Justiţia urmăreşte descoperirea faptelor săvîrşite de cămătari ; în interesul descoperirei adevărului, instrucţiunea a dispus depunerea preventivă a unora din ei. Arestarea aceasta pare a fi ridicat o furtună în potriva magistraţilor cari au ordonat-o ; ba, unele ziare au luat pe faţă apărarea cămătarilor, zicînd că, camăta sută la sută nu se pedepseşte ; că, cămătarii sînt jertfă unor magistraţi lipsiţi de experienţă şi de cunoştinţe, ca şi cînd nu s’ar şti de toţi că, camăta este caracterizată, —după cum zice un economist politic, — prin întrebuinţarea de fraudă, presiune sau violenţă, asupra ignoranţei sau pasiunilor acelora cari se împrumută. Cine nu-şi aminteşte cum Caton aseamăna pe cămătari, cu furii şi asasinii ? (1) * împrumuturile pe procente se împart în mai multe categorii : împrumutul de un capital cu ajutorul căruia se fac întreprinderi din care se scoate un folos şi din care producţiunea creşte. In acest soiit de împrumut, posesorul capitalului" este în drept să ceară şi să capete un cîştig, căci fără el împrumutătorul or cît de meşter, de activ şi economist a fi, nu ar putea să îl dobîndească. Iată un împrumut pe procente care este şi legitim şi folositor. A doua categorie este cînd împrumutul se face cu procente ridicate, astfel încît covîrşeşte foloasele ce se scot din întrebuinţarea lui în o întreprindere, unită cu munca întreprinzătorului împrumutat. Procentele ce le-a luat capitalistul nu sînt legitime, căci împrumutatul n’a scos un folos proporţional cu procentele ce le- a dat; nu e nici folositor, căci a zdrobit munca unui om, sleindu-i în zadar puterile, i-a amărît sufletul şi a adus pe împrumutat la desnădăjduire, cînd procentele au îndoit capitalul, iar mai la urmă l-a trîntit în mizerie, dăcî i s’a vîndut şi cenuşa din vatră. A treia categorie de împrumuturi pe procente, este aceea care se face unor oameni, nu în vederea unei întreprinderi, dar spre satisfacerea unor patimi, ca voluptăţile, chefurile, vanitatea, luxul; în scurt, împrumuturile ce se fac unor oameni lipsiţi de experienţă, slibi de minte, risipitorilor, vanitoşilor şi tuturor pătimaşilor. Posesorul unui capital nu mai are în faţă un om zdravăn la minte, muncitor şi econom, ci un degenerat, un trîndav, un risipitor. Este plbn de datoria unei societăţi de a apăra pe aceşti oameni în potriva slăbiciunei lor? Da. Legea penală pedepseşte cu închisoare pe toţi aceia cari speculează asupra slăbiciunei, pasiunea unui minor; legea civilă pune sub interdicţiune pe cei slabi la minte şi pe risipitori, căci a crezut că e de interes general să se apere asemenea fiinţe nenorocite. Cînd dai un banchier împrumută cu camătă, el ştie că face un râu împrumutaţilor, ruinîndu-î nu numai în avere, dar şi în sănătate. El ştie apoi, că întreaga societate îi oeroteşte, şi numai el înpins de lăcomie cată ca, pe ruina şi nenorocirea altora, să se îmbogăţească. Apărătorii cămătarilor au zis : legea nu pedepseşte împrumutul pe procente or cît de urcate ar fi, cum se pedepseşte în Franţa, cînd se împrumută pe un procent mai mare de 5 la sută. La acest argument se poate lesne răspunde că urmărirea în potriva cămătarilor s’a făcut nu tocmai din pricină că cel ce a cerut împrumut a oferit în deplină libertate 100 fr. la 100, dar ca cămătarii, prin deosebite uneltiri viclene, speculînd eventualitatea unor moșteniri, luau bilete la ordine în alb, fără dată. întrebarea este: încercarea de înşelăciune şi de escrocherie, se pedepseşte de legea noastră? Răspunsul îl găsim afirmativ în art. 332 şi 334 cod. p. Ce gînd a avut cămătarul cînd a cerut a i se da o poliţă semnată, şi n’a cerut a fixa suma şi a se pune data? Negreşit nu pentru plăcerea de a poseda autograful persoanelor ce au semnat, ci pentru a le umplea. Faptul de a umplea o hîrtie pe care se află subscrierea unei persoane şi a o întrebuinţa ca un titlu, se numeşte plăzmuire de înscrisuri, pedepsită cu două ani închisoare, de art. 128 cod. pen. Adăugaţi către toate acestea că fiinţele ce sînt exploatate, sînt, îndeobşte, întovărăşite de un Cicerone, care are rolul să dea lămuriri de averea lui, de aceea a rudelor a căror moştenire poate să îi cadă. Pe aceste lămuriri se fac toate artificiile întru a determina pe nenorociţi să primească toate condiţiile impuse, îi poartă cu vorba săptămîni întregi, îi enervează pînă întru atîta, încît la urmă se mulţumesc cu orîce, dînd tot ce li se cere, întocmai cum cineva ar întinde carne unui cîine, l’ar amăgi cîtva timp cu ea, iar la urmă îi aruncă un os uscat, pe care cîinele cu nesaţ îl ia, şi fuge. Dacă asemenea fapte sînt curate, neprihănite, morale, mărturisesc că trebuie să avem prea jos scoborît, nivelul moralităţei noastre. In tot cazul, tentativa de înşelăciune, deosebitele jineluri întrebuinţate întru a amăgi, constituiesc gestiuni de fapte, lăsate la suverana apreciere a judecătorilor, iar nu a jurnaliştilor cari l-au atacat- D. Chebapci. (1) Michel Lacombe, articol in „Dicţionarul de Economie Politică“, litera I., pagina 96,-