Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)

1896-09-11 / nr. 2632

AJUL IX ff«. 2632 NUMENUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUN şi se plătesc tot­d’a­una înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei, In Streinătate 50 La Şase luni 15 „ „ , 25 , Trei luni 8 „ , 13 , Da­maiaSi la ttrela&tate 20 ha»! IBOITTI^ A tREIA B.V&S MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ Să te ferești Române de cuid strein în casă! V. Alexandri ,ex. ADMINISTRATIA PASAG. BANCE3 NATIONALE (TELEFON IVo. 35) Director politic: ALEX. V. BELPIMANU MERCURI 11 SEPTEMBER 189« NPMEBPL 10 BANI ANUNCIgRILE In BUCUREŞTI si JUDEŢE se primesc numa la ADMINISTRAŢIE In STREINĂTATE, direct numai la adminis­traţie şi la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV , , , , 0,30 b. lini* n » n UI­­ • • • 2,— lei a * * « n • ,-4 » » ------ • ** %\ Un număr venală 20 ,Bml\ .5 v s vm REDACŢIA PASAG. BĂNCEI NATIONALE (TELEFON­IA. 30) Til! y? tttmt&esjs&mmxyz­i Infamiile se ţin lanţ Nu e zi în care presa opoziţio­nistă să nu aibă de înregistrat o infamie comisă de unul din con­silierii aleşi pe sprinceană de către suveran. N. Albu, pe care îl cunoaştem un modest liberal înregimentat, a devenit un colectivist sălbatic a că­rui purtare ca prefect este scanda­loasă.— Acest sălbatic hotărâse să-și răzbune contra lui Const. Isăcescu, și a tripotat în modul cel mai mur­dar până a obținut un mandat de depunere contra lui, numai pentru că a fost ajutor de primar sub gu­vernul conservator. Nu am de luat apărarea fos­tului ajutor de primar Const. Isă­­cescu. El poate fi vinovat, fireşte. Depunerea lui însă s’a făcut în ur­mătoarele odioase împrejurări care, îmi dau dovadă că la mijloc este mai mult setea de răzbunare, de­cât interesul justiţiei. Judecătorul de instrucţie Cos­­tinescu, cercetând dosarele şi ne­găsind caz de urmărire a refuzat să-l aresteze, căci denunţările con­tra lui Isăcescu, erau ridicule şi mi­­roseau a răzbunare politică. Costi­­nescu a fost imediat înlocuit cu Adam ; acest nou judecător de in­strucţie a făcut o anchetă, care a durat mai multe săptămâni, şi el ca şi predecesorul său a văzut că-i la mijloc o murdară răzbunare, şi nu s’a supus pretenţiuneî prefectului, ne­voind a iscăli mandatul de ares­tare. Răutăciosul N. Albu a făcut apel la şeful său Gogu Cantacuzino, ca şi cum judecătorii de instrucţie ar de­pinde de ministrul de interne. Do­sarul a fost trimis în Bucureşti, unde s’a plimbat mai multe zile între stra­da Academiei şi piaţa Episcopiei, şi a fost înapoiat la urma lui fără nici un rezultat. Vendicativul N. Albu nu s’a lăsat învins; el a obţinut un concediu pentru Adam, şi l’a înlocuit cu Se­­maca, judecător sindic la acel tribu­nal. Acest provizoriu jude instructor a refuzat şi el să se facă instrumen­tul orelor politice. In sfîrşit ministrul interimar la jus­tiţie a încredinţat această instrucţie lui Cernat, supleant la acel tribunal. Acesta, fără cea mai mică cerce­tare, a iscălit mandatul de arestare contra lui Const. Isăcescu. Această slugă plecată la ordinele prefecto­­riale nu a voit să ştie că trei jude­cători oneşti şi conştiincioşi au re­fuzat să comită această infamă răz­bunare. Sub colectivişti, acest necunoscut până ori supleant de tribunal, este chemat a ocupa posturi înalte în ma­gistratură. Prefectul N. Albu a aruncat mu­şamaua colectivistă asupra unor hoţii comise la primăria oraşului Neamţu, obţinînd de la ministrul interimar la justiţie un ordin cătră procuror ca să închidă dosarul acestor potlogării. In întreaga ţară, de zece luni în­coace hoţiile colectiviste sînt la adă­postul ori­cărei pedepse, pe cînd o pretinsă hoţie conservatoare, pe care numai un Cernat a putut-o constata, se pedepseşte cu toată asprimea. * * * Ziarul Epoca aşteaptă cu nerăb­dare să vază cum organele colecti­viste vor explica două infamii co­mise nu de mult de veninosul de la externe. Dim. A. Sturdza a revocat pe Miti­lineu, ministru plenipotenţiar român la Constantinopol, şi, după trei luni, pe Radu Sturdza, consul general ro­mân în capitala Turciei. Ministrul şi consulul au fost revo­caţi, fiind­că nici unul nici altul nu au consimţit a avea vre-o relaţiune cu escrocul Apostol Mărgărit prote­jat şi amic intim al lui Dim. A. Sturdza şi al lui P. Poni.—Cred că am satisfăcut curiozitatea confraţilor mei de la organul conservator. Voinţa Naţională şi Galeta şi Na­ţionalul sau vor tăcea ca peştii asu­pra acestor două infame revocări, sau vor arunca asupra acestor doi func­ţionari veninoasele lor calomnii. * * * Francezul Hallier a luat în antre­priză o mare parte din lucrările por­tului Constanţa, pentru care lucrări trebue multă peatră. Roiciu, primarul acestui oraş, a scăzut, cu învoirea ministrului interimar de la interne pe jumătate taxa comunală asupra pietrei. Mi să afirmă că numai C. Nacu, fost ministru în 1888, a putut obţine de la Gogu Cantacuzino confirmarea votului consiliului comunal de Con­stanţa.—Avocatul Nacu va fi, nu mă îndoesc, gras plătit din suma pe care o câştigă Hallier, dar pe care o pierde comuna. Această scădere va aduce lui Hal­lier un beneficiu de la­­oo până la 400 mii de lei.—Mulţi colectivişti să vor înfrupta din această colosală sumă. *­ *­­* Ţara întreagă azistă de zece luni încoace la un întreg lanț de infamii colectiviste. Afex. .. Be­dim­ană. SATIRA POLITICA Severitatea colectiviştilor Cînd au­ colectiviştii dreptate, apoi iau cum se cade. Dumnealor au fost învinovăţiţi că-şî prote­jează partizanii, că aruncă muşamaua, că favori­zează rubedeniile şi alte asemenea metaluri. Ca­lomnii şi idem. Nicu Albu, prefectul de Neamţ, pentru a nu fi nici bănuit măcar că ar fi avînd legături cu conservatorul de unchiu-sau, Manola­­che Albu, fapt ce l-ar face să piardă prefectura la care ţine mai ca şi la ghiorduni, a pus pe Cer­nat să bage pe Albu la închisoare. D. Dianu, care-i cel mai pr...ima director al închisorilor de cînd se ţine minte, pentru a pe­depsi pe fostul locotenent Şerbănescu care a gre­şit contra onoare­ ca militar şi ca om, ceea ce însemnează că una-i militar şi alta e om, l-a bă­gat la Pingăraţi... director de penitenciar. De asemeni referea de la primăria Capitalei, pentru a da un exemplu sever, a băgat la graj­durile primăriei pe fostul sub-locotent Ionescu, care a atentat la apopisul ordonanței sale. îndrăzneala refereului e însă explicabilă prin faptul că poartă cataramă. Balon. FRANTZ-IOSEF şi C. F. R. Venirea împăratului Frantz-Iosef în Ro­mania, a zăpăcit straşnic pe colectivişti. Măsurile pe cari le iau toate instituţiu­­nile dependinţe de stat, sînt atît de arbi­trare şi dăunătoare ţăreî, că în loc de en­tuziasm, colectiviştii provoacă dezgust şi chiar furie în contra aceluia şi acelora cari încurcă lumea de­geaba. Printre aceste măsuri arbitrare, menite a produce nu entuziasm, ci dezordine şi ostilitate, este şi aceea luată de direc­ţiunea căilor ferate, prin care se opreşte orî­ce încărcare sau expediare de mărfuri, de la 10 pînă la 18 Septembrie. Această măsură e mai mult de­cît ar­bitrară, ea este infamă chiar, căci va pro­duce cele mai mari pagube comerţului şi ţarei întregi. Intr’adevăr, toată lumea se plînge de lipsa de vagoane. Mărfurile şi în special grînele stau pe rampele gărilor, neguţă­torii şi agricultorii nu pot expedia măr­furile şi se expun să-şi vadă averea rui­nată de ploile toamnei, iar direcţiunea căilor ferate, în loc de a înlesni scurge­rea, încetul cu încetul, a aglomeraţiuneî celei mari de mărfuri, dispune, pentru gu­stul lui Frantz-Iosef, ca opt zile să nu se mai încarce nici un soiu de marfă! Dar această măsură, pe lîngă că e ar­bitrară și păgubitoare, mai are d­arul de a fi și inexplicabilă. Intr’adevăr, care să fie cauza de se o­ mkumm preşte expediarea de mărfuri din staţiuni, pe unde nici nu va trece trenul ^împă­rătesc ? Să fie oare pentru că organizaţiunea căilor noastre ferate ***', atît dă defec­tuoasă, în­cît cea mai n­ocă aglomeraţiune de vagoane ar putea produce ciocniri şi nenorociri ? Dacă aceasta e cauzat atunci chestiu­nea devine foarte gravă, căci care ar mai fi siguranța armatelor mostre într’un caz de rǎzboiu"? Chestiunea fiind de o inportanță capi­tală, vom reveni. Diplom. ■hF REFECURI Infamie polertivistă Progresele sufleteşti realste de colectivişti, sunt surprinzătoare. Nemicţămiţî cu venalita­tea lor caracteristică, ei se fac infami şi promit să meargă şi mai departe.­­ Cel care a debutat cu m­ult succes în­­această privinţă, e prefectul de Nea­nţu, D. Nicu Albu. Bănuit de către ocultişti cat ar fi întreţinînd relaţiuni cu membri de aija’­rtidului conserva­tor din Piatra-Neamţu, pnzttre cari numără rude de aproape şi fiind ast­fel ameninţat de a-şi pierde postul de prefect, D. Albu nu a gă­sit nimic mai bun de făcut, tre cit să bage la închisoare, cu ajutorul unu­i magistrat servil, chiar pe unchiul său, D. Ma­nolache Albu, care funcţiona ca primar, împreună cu Constantin Isăcescu, sub regimul conser­ator. Dacă acesta e presupus că ar fi tripotat cu banii comunei Piatra-Neamţu, celălalt insă e în general recu­noscut ca om integru. In favoarea acestei repu­­taţiuni a lui M. Albu, e şi situaţiunea lui ma­terială cu desăvîrşire zdrun­­inată. Depunerea lui Isăcescu, n’ar fi fost fireşte un testimoniu destul de valabil despre devotamentul prefectului Albu faţă de partid şi un mijloc pentru menţinerea lui în slujbă. De aceea pre­fectul nu a ezitat a sacrifica pe M. Albu, pen­tru a-şi păstra slujba, şi a izbutit. Cînd e la adică, colectivistul nu are scrupule, e numai infam. --------------------------------------------------------­Burghiu. Vecinie aceiaşi Colectivişti! v:iitiTvv­ M' de ruşine. O nouă dovadă ne-o dă congresul dln Fălticeni. Acolo s’a îl făcut toate presiunile, s’au întrebuinţat toate mijloacele, ca să nu se abordeze disenţiunea „chestiune! naţionale“. Mai mult încă : s’a pus în mişcare tot aparatul administrativ s’a întrebuinţat toate mijloacele mici şi înjositoare ca studenţii să nu poată merge la Baia, localitate un­de se ridică r­inele cetăţei, lingă care Ştefan cel Mare a bătut pe Unguri. Micul om care are prezi­denţia consiliului, se temea ca guvernul unguresc să n­u-l ţină de rău­ că a permis unor studenţi ca să reamintească gloria militară a Românilor. Acestui om ii e frică azi nu numai de mizerabilul său trecut politic, dar chiar d-e ruşine, nenorocitul, de trecutul eroic al ţăreî româneşti. Pentru a plăcea Ungurilor, el bucuros ar şterge din istoria ţăreî, capitolele care vorbesc de Mircea cel Bătrîn, de Ştefan cel Mare şi de Mill­a” Viteazul ! Cu toată intervenţia autorităţeî şi cu tot numărul mare al studenţilor funcţionari, chestiunea naţio­nală a fost discutată şi congresul studenţesc a pri­mit o moţiune largă, cu vederi înaintate, care este pălmuirea politicei mizerabile a D-lui Dim. A. Sturdza, dar în acelaş timp şi arătarea unei nouă căi pe care trebuie să o apuce studenţii în ches­tiunea naţională. Aceasta nu putea conveni guver­nului. Fi a dat ordin ca să se luchidă „imediat“ congresul, fără măcar a se vota locul viitorului congres. Studenţii ministeriali, in disperare de cauză, au şi plecat spre Bucureşti. Congresul însă a mers înainte şi ultima sa şedinţă — singura serioa­să­ a fost osîndirea politicei guvernului în ches­tiunea naţională şi o afirmare contra militarizmului sălbatic, graţie căruia Iacob Ţăranu a fost osiudit. Colectiviştii nu puteau lăsa însă să treacă această ocaziune, pentru a se arăta mizerabili şi odioşi, şi la Fălticeni au mai făcut lucă odată aceasta dovadă cu prisos. Sfinx. Graţiarea lui Ţăranu Rezervistul Iacob Ţăranu şi-a văzut re­cursul respins. O singură voce s’a ridicat în favoarea sa, vocea generalului Candiano­ Popescu, dar un singur vot în potriva a pa­tra a trebuit să fie învins. A fi, singura speranţă este la rege. El poate numai repara crima făcută de injus­tiţia militară. Lumea civilă trebue să pună toată ener­gia ca această graţiare să fie căpătată. De voie sau de nevoie, regele Carol trebuie să priceapă că nu-i prudent de întins coardele prea mult, că ar fi periculos ca să se meargă prea departe cu această sălbătăcie, cu această pălmuire a celui mai elementar simţ de dreptate, cu violarea celor mai sfinte liber­tăţi constituţionale. Presa şi ţara au făcut acum cîţi­va ani, ca regele să reducă pedeapsa soldatu­lui Cojocaru. Tot presa şi opiniunea pu­blică trebue să facă a fi acelaş lucru. Oca- Ziunea se prezintă chiar acum, de­oare­ce regele are tot interesul ca vizita împărătească ce-o va primi săptămîna viitoare, să fie fă­cută în linişte şi în entuziasmul popular. Ei bine, trebue să ştie regele că pe cît timp Ţăranu va fi în închisoarea militară, liniştea va fi greu de păstrat şi entuzias­ mul va fi înlocuit prin glas mile cetăţenilor, cari vor cere graţiarea lui Ţăranu. Azi, libertatea nenorocitului reservist stă în mînile noastre. Să încercăm a i-o da. Cos. ~~IF 1 f3» U AC I Abd-ul-Hamid ll-lea Actualul sultan al Turciei s’a născut la 1842. E fiul lui Abd-ul-Medjid şi al unei sclave cir­­caziene. încă din copilărie, deveni favoritul sofiei tată­lui său şi fu crescut la palatul din Constantino­­pole. După moartea tatălui său, venind la tron un­chiul sǎu, Abd-ul-Azis, acesta începu să-l perse­cute, silindu-l chiar a-şi întrerupe studiile. De aci înainte, ocupaţiunea lui Abd-ul-Hamid fu numai exerciţiile corporale. Abd-ul-Azis fiind nevoit să abdice, făcu loc fiu­lui său­ Murad al V-lea, care, înebunind din cauza exceselor, fu detronat de către Abd-ul-Hamid, ac­tualul sultan. Abd-ul-Hamid veni la tronul Turciei în momente foarte critice pentru imperiu, şi anume pe la 1876, cînd începuse războiul turco-sîrb, avînd ca urmare pe cel ruso-romîno-turc. In tot timpul războiului, sultanul arătă multă vitejie şi capacitate. De la încheierea tratatului de Berlin, Abd-ul- Hamid începu să piardă din importanţa sa. Continuele intrigi turceşti şi streine, îi puse tronul în primejdie. Speriat de o ast­fel de even­­tualitate^bd-ul-Hamid întrebuinţează toate mij­­ioacelr^^^B« a­ şir asigura tronul. Aştrii palatul său­ e vecinic înconjurat, de 15 ani, de soldaţi bine hrăniţi şi din fundul aparta­mentelor sale, sultanul ordonă măcelurile creştini­lor din imperiul său. Ultimul măcel al armenilor a provocat în Eu­ropa cea mai mare iritaţiune în contra sultanului şi existenţa tronului său­ este astă­zi pusă în dis­cuţie. Mlacedo. --------------------------------------------------------­ Alegerile în Bulgaria Reuşita guvernului Alegerile comunale în Bulgaria s’au sfîrşit în favoarea actualului guvern bulgar. Sistemul întrebuinţat de guvernul D-lui Stoi­­loff, spre a reuşi şi la aceste alegeri, este acelaş pe care îl întrebuinţează de ani, fie­care guvern bulgar sau sîrb , bîta şi la nevoie chiar cuţitul hotărăsc acolo rezultatul alegerilor. Guvernul care întrebuinţează bita şi cuţitul,cu mult mai multă uşurinţă reuşeşte vecinie, pînă cînd prinţul sau regele se milostivesc de biata opoziţie şi o chiamă la putere. Reuşita D-lui Stoiloff în ultimele alegeri, nu schimbă clar întru nimic situaţia în Bulgaria, căci nu politica ruso­filă a lui Stoiloff a eşit vic­torioasă, ci vecini cui obiceiu ca la fie­care ale­gere să reuşească guvernul, fie el cel mai arbi­trar. Consecinţele alegerilor Caracteristic însă pentru situaţiunea în Bul­garia, sunt diferit­­e coaliţiuni între partidele po­litice de acolo, în lupta contra regimului lui Stoiloff. Din aceste alegeri partidele politice bulgare ies împărţite în trei mari tabere: tabăra guverna­mentală cu un colorit semi-rusofil, tabăra Zan­­koff, extrem ruso­ filă şi aceea anti-rusă în frunte cu Radoslavoff. Aceasta din urmă mai ales, s'a consolidat în aceste alegeri şi a dovedit că politica inaugurată cu atîta succes de către Stambuloff, n’a dispărut cu moartea lui, ci trăeşte şi se manifestează la fie­ce ocaziune. Partidul anti-rus, din Bulgaria, pus sub con­ducerea energicului luptător Radoslavoff, acest vrednic succesor al lui Stambuloff, face pe fie­ce zi enorme progrese. Curagiul cu care s’a prezin­­tat la ultimele alegeri, lupta dezesperată pe care a dus-o Radoslavoff, contra bîtei și a iataganelor stoiloviste, ne dovedeşte vitalitatea partidului anti­­rus. Partidul anti-rus Acest partid are atît de multe simpatii în Bul­garia, el se compune din elemente atît de culte şi pline de viaţă, că în scurtă vreme, el va deveni cel mai puternic şi mai cura­t partid bulgăresc. De la căderea lui Stambuloff şi pînă acum în urmă, partidul anti-rus era divizat în două frac­ţiuni din care cauză nici nu îndrăznea să se ma­nifesteze la alegeri. Acum însă, unit şi pus sub conducerea înţe­leaptă a D-lui Radoslavoff, partidul anti-rus, cu toate că n’a reuşit la ultimele alegeri, s’a ma­nifestat cu mult curaj ca atare şi ne-a do­vedit că dacă prinţul Ferdinand ar vroi să schimbe politica sa de astă­zi, va găsi în Bulgaria un par­tid foarte puternic, gata a lupta cu ultima-i ener­gie contra intrigilor ruseşti. Val. Camăta şi cămătarii Justiţia urmăreşte descoperirea faptelor să­­vîrşite de cămătari ; în interesul descoperirei adevărului, instrucţiunea a dispus depunerea preventivă a unora din ei. Arestarea aceasta pare a fi ridicat o furtună în potriva magis­traţilor cari au ordonat-o ; ba, unele ziare au­ luat pe faţă apărarea cămătarilor, zicînd că, camăta sută la sută nu se pedepseşte ; că, că­mătarii sînt jertfă unor magistraţi lipsiţi de experienţă şi de cunoştinţe, ca şi cînd nu s’ar şti de toţi că, camăta este caracterizată, —după cum zice un economist politic, — prin întrebuinţarea de fraudă, presiune sau violenţă, asupra ignoranţei sau pasiunilor acelora cari se împrumută. Cine nu-şi aminteşte cum Caton aseamăna pe cămătari, cu furii şi asasinii ? (1) * împrumuturile pe procente se împart în mai multe categorii : împrumutul de un capi­tal cu ajutorul căruia se fac întreprinderi din care se scoate un folos şi din care produc­­ţiunea creşte. In acest soiit de împrumut, po­sesorul capitalului" este în drept să ceară şi să capete un cîştig, căci fără el împrumută­­torul or cît de meşter, de activ şi economist a fi, nu ar putea să îl dobîndească. Iată un împrumut pe procente care este şi legitim şi folositor. A doua categorie este cînd împrumutul se face cu procente ridicate, ast­fel în­cît covîr­­şeşte foloasele ce se scot din întrebuinţarea lui în o întreprindere, unită cu munca în­treprinzătorului împrumutat. Procentele ce le-a luat capitalistul nu sînt legitime, căci îm­prumutatul n’a scos un folos proporţional cu procentele ce le- a dat; nu e nici folositor, căci a zdrobit munca unui om, sleindu-i în zadar puterile, i-a amărît sufletul şi a adus pe împrumutat la desnădăjduire, cînd procen­tele au îndoit capitalul, iar mai la urmă l-a trîntit în mizerie, dăcî i s’a vîndut şi cenuşa din vatră. A treia categorie de împrumuturi pe pro­cente, este aceea care se face unor oameni, nu în vederea unei întreprinderi, dar spre satis­facerea unor patimi, ca voluptăţile, chefu­rile, vanitatea, luxul; în scurt, împrumuturile c­e se fac unor oameni lipsiţi de experienţă, sl­ibi de minte, risipitorilor, vanitoşilor şi tu­turor pătimaşilor. Posesorul unui capital nu mai are în faţă un om zdravăn la minte, mun­citor şi econom, ci un degenerat, un trîndav, un risipitor. Este pl­bn de datoria unei socie­tăţi de a apăra pe aceşti oameni în potriva slăbiciunei lor? Da. Legea penală pedepseşte cu închisoare pe toţi aceia cari speculează asupra slăbiciunei, pasiunea unui minor; legea civilă pune sub interdicţiune pe cei slabi la minte şi pe risipitori, căci a crezut că e de in­teres general să se apere asemenea fiinţe ne­norocite. Cînd dai un banchier împrumută cu camătă, el ştie că face un râu împrumutaţilor, ruinîndu-î nu numai în avere, dar şi în sănă­tate. El ştie apoi, că întreaga societate îi o­­eroteşte, şi numai el înpins de lăcomie cată ca, pe ruina şi nenorocirea altora, să se îmbo­găţească. Apărătorii cămătarilor au zis : legea nu pe­depseşte împrumutul pe procente or cît de ur­cate ar fi, cum se pedepseşte în Franţa, cînd se împrumută pe un procent mai mare de 5 la sută. La acest argument se poate lesne răspunde că urmărirea în potriva cămătarilor s’a făcut nu tocmai din pricină că cel ce a cerut îm­prumut a oferit în deplină libertate 100 fr. la 100, dar ca cămătarii, prin deosebite uneltiri viclene, speculînd eventualitatea unor moște­niri, luau bilete la ordine în alb, fără dată. întrebarea este: încercarea de înşelăciune şi de escrocherie, se pedepseşte de legea noas­tră? Răspunsul îl găsim afirmativ în art. 332 şi 334 cod. p. Ce gînd a avut cămătarul cînd a cerut a i se da o poliţă semnată, şi n’a ce­rut a fixa suma şi a se pune data? Negreşit nu pentru plăcerea de a poseda autograful per­soanelor ce au semnat, ci pentru a le umplea. Faptul de a umplea o hîrtie pe care se află subscrierea unei persoane şi a o întrebuinţa ca un titlu, se numeşte plăzmuire de înscrisuri, pedepsită cu două ani închisoare, de art. 128 cod. pen. Adăugaţi către toate acestea că fi­inţele ce sînt exploatate, sînt, în­deobşte, în­tovărăşite de un Cicerone, care are rolul să dea lămuriri de averea lui, de aceea a rudelor a căror moştenire poate să îi cadă. Pe aceste lămuriri se fac toate artificiile în­tru a determina pe nenorociţi să primească toate condiţiile impuse, îi poartă cu vorba săptămîni întregi, îi enervează pînă întru a­­tîta, în­cît la urmă se mulţumesc cu orî­ce, dînd tot ce li se cere, în­tocmai cum cine­va ar întinde carne unui cîine, l’ar amăgi cît­va timp cu ea, iar la urmă îi aruncă un os us­cat, pe care cîinele cu nesaţ îl ia, şi fuge. Dacă asemenea fapte sînt curate, neprihănite, morale, mărturisesc că trebuie să avem prea jos scoborît, nivelul moralităţei noastre. In tot cazul, tentativa de înşelăciune, deose­bitele jinelu­ri întrebuinţate întru a amăgi, con­­stituiesc gestiuni de fapte, lăsate la suverana apreciere a judecătorilor, iar nu a jurnaliştilor cari l-au atacat- D. Chebapci. (1)­ Michel Lacombe, artic­ol in „Dicţionarul de Economie Politică“, litera I., pagina 96­,-

Next