Adevěrul, mai 1898 (Anul 11, nr. 3159-3187)

1898-05-01 / nr. 3159

Ediția de seară Campania contra trădătorii Abonamente încep U 1 şi 1» 15 ţie fle­ ci trei luni ţi si plătesc inftinte. Un an in ţară 30 lei, in străinătate 50 Iei Şase luni 15 „ „ » 35 » Trei luni MM •» 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director C­ONST. ! Anunciuri Se primesc direct la administraţia ilarului st. Linia pagina Vl-a ..... lei 0.50 bani n n V-a rvr-a.till­ tt ■ I I­I­­ I) 3. a. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFfllitV^­Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACţII. $1 ACHIUSTRA^ matică, guvernului maghiar, că un adevăr guvernele anterioare lera acordat subvenţiunii, arătînd in acelaşi timp şi sumele acor­date. Acestea le spune ordinul o­­ficial, iar in­formaţiunile venite de peste munţi de la Romini de frunte, spun că guvernul maghiar posedă chiar chitan­ţele şi mandatele originale comu­nicate de către cabinetul din Bu­cureşti. Iată faptele în toată goli­ciunea lor, fapte şi acte ară­tate în mod sobru, fără fraze sforăitoare, fără floricele ora­torice. Şi, după ce va lua cunoştinţă de ele, care Român patriot, cinstit şi nevîndut guvernului, punînd mina pe piept, nu va fi împins să strige: IPe ©■ sioare şi pe comşin­rată, Dimitrie Sturdza este an trădător­ al neamu­­lui. Const. C. Bacalbaşa. nwiWiMiiriii 6 pagii la fie­care ediţie Spion şi trădător Şedinţa de alaltă­ ierî a Da­c­­­­m­ereî a fost o şedinţă dure­roasă pentru naţiunea romină; în această şedinţă s’a făcut do­vada cum că un Romín a pu­tut fi trădător de neam şi că acel Romín este chiar primul­­ministru al ţărei. Multă vreme am stat pe ginduri dacă trebuie să dăm crezare ştirilor dureroase ce ne soseau. Chiar după publi­carea în Adevărul a destăinu­irilor senzaţionale procurate de către o persoană însemnată şi autorizată, încă am rămas în îndoială şi îmi ziceam: «Ori­cît de rău ar fi Sturdza, tot nu-l cred capabil de o aseme­nea mişelie!» Ei bine, discursul d-lui Tache Ionescu a risipit toate îndoielile şi astăzi putem exclama cu du­rere, dar cu convingere : Pe o­noare şi pe conştiinţă, Sturdza e vinovat ! Actul care-1 osindeşte, care-1 demască, care-1 vestejeşte pen­tru tot­d’a­una, care ţintuieşte pe Dimitrie Sturdza în stilpul infamiei, este ordinul pe care ministrul de instrucţiune pu­blică al Ungariei, Vlasici, l-a trimis, la 18 Aprilie 1898, mi­tropolitului din Sibiu. Acest ordin cuprinde cîte­­va pasagii zdrobitoare pentru nemernicul Dimitrie Sturdza, această ruşine a neamului ro­­mânesc. Mai inutiu, ministrul maghiar spune că: « Din probele documen­tate procurate de către guvernul regesc este evident că şcolile aşa numite centrale din Brăşov au primit pe ascuns su­bvenţiunî anuale de la guvernele românest.. Ordinul urmează făcînd de­­claraţiuni încă şi mai grave. In luna lui Octombrie, 1834, Di­­mitrie Sturdza, actualul ministru­­prezident şi ministru al afacerilor externe al Romîniei, a ţinut un dis­curs la Orfeu, în care cu date a a­­rătat că ce şi cite sume se trimit din partea guvernului conservator de atunci şi prin a cui Interme­diare. Şi apoi: „In urma acestora, guvernul re­gesc s’a nizuit a se informa despre starea reală a lucrurilor şi pe baza acelor date s’a convins că ajutorul dat de guvernul român a devenit secret. „Din cauza aceasta s’a văzut ne­cesitat a interveni la guvernul re­gesc român pe cale diplomatică, in chestia subvenţiei şi acesta a dat in chestia subvenţiunei o notă a­­firmativa cu indicarea sântei!“ Vorbe multe nu mai încap. Ministrul maghiar declară trei lucruri cari au pus capăt vieţei politice a d-lui Sturdza: 1-­o. D. Sturdza, prin destăi­nuirile făcute la 1894, pe And­era în opoziţiune, a deşteptat gu­vernul unguresc şi -a înştiinţat că şcolile române din Ungaria primesc ajutoare băneşti în se­cret de la guvernele din Ro­­mînia; 2­­0. D. Dimitrie Sturdza a comunicat guvernului maghiar prin intermediul căror persoa­ne se dedeau­ aceste ajutoare bănești. d­o. D. Dimitrie Sturdza a comunicat oecial­ pe cale diplo­ Jaures Şeful partidului socialist francez, podoaba recunoscută a parlamentului francez, a că­zut la actualele alegeri în faţa sforţărilor unite ale reacţiunei. Socialiştii din Paris, pun candidatura lui Jaures in circumscrip­ţia a 5-a electorală din Paris, in semn de protest. SATIEA POLITICA Partidul trădătorilor Actualmente avem la cîrmă un partid al trădătorilor. Acest partid, compus exclusiv din tră­dători de diferite categorii, are următoarea organizaţie : Dimitrie Sturdza, trădătorul neamu­lui românesc, preşedinte. Ionel Brătianu, trădător al angaja­mentului luat către o femeie, vice-pre­­ședinte. Coco-Demetrescu, trădător al gru­­părei aurelianiste, casier. (Bine are să’î meargă Casei!) G. Mîrzescu, trădător al grupărei aurelianiste, casier (0 să împartă defici­­turile cu Coco). B. Missir, trădător al grupare! au­relianiste, membru. A. Vizanti, trădător al grupărei au­relianiste, id. Nicu Constantinescu-Buzăui, trădă­tor al grupărei aurelianiste, id. Tache Giani, trădător al grupărei aurelianiste, id. Vintilă Rosetti, trădător al memo­riei celebrului săft fundator, id. Arghir, trădător al grupărei fle­­viste, id. Etc., etc., etc. Onoare lui Randy­ Vax. Ce face tribunul ? Acum două ani, d. Sturdza, împins de rege, comisese o flagrantă ilegalitate, caterisind pe fostul mitropolit Ghenadie, personagu­­ de­ altmintrele­ puţin recomandabil. Pentru acest fapt, d. Fleva a făcut revoluţie în Capitală şi a reuşit să răstoarne pe d-nul Sturdza şi să se revizuiască procesul fo­stului mitropolit Azi, d. Sturdza comite ceva ne­mai au­zit, ceva colosal şi dureros pentru ţară, co­mite vînzarea patriei, denunţarea cea mai Războiul spano-american Localitatea ocupată actualmente de amiralul Dewey și pe care escadra americană a putut-o ocupa după o bombardare considerabilă. odioasă a ajutoarelor materiale pe care le trimitea statul român şcoalelor şi biserici­lor din Transilvania. Ţara, dureros impresionată, pălmuită de această nouă umilire, ţara geme sub lovi­tura ce i se dă. Afacerea fostului mitropo­lit, pe lângă noua infamie, este floare la u­­rechie; ea este de natură să ridice întregul^ popor românesc în potriva nenorocitului care s’a scoborât atât de jos. D. Sturdza trădează şi d. Fleva tace. E, ni se pare, timpul ca lumea să fie convo­cată la Dacia, ca ţara întreagă să fie­ cu­­treerată şi d. Sturdza pus la stâlpul infa­miei. Cu toate acestea, din partea drapelişti­lor şi fleviştilor nu vedem de cât o umbră ■de campanie. Atâta ştim că s’a discutat două săptămâni şi rezultatul a fost că ces­­­tiunea a fost luată nu de dizidenţa liberală, ci de d. Tache Ionescu, iar Drapelul, mo­derat şi cu moral cum este, s’a mulţumit ca in această cestiune­­să scrie pe pagină intâ la un articol de zece rânduri. De­sigur că opoziţiunea liberală are un motiv de tăcere şi că acest motiv este de domeniul politicianizmului. Totuşi, fie­ ne permis să declarăm că opiniunea publică nu pricepe politica prea subţire şi că ea se întreabă de ce d. Fleva, care a frământat ţara cu afacerea unui popă imoral şi pun­gaş, azî nu ridică poporul in­potriva tră­dătorului neamului românesc, fie el regele, fie el ignobilul prim-ministru al acestui regei De ce ? Sfinx. CULISELE POLITICE Campania contra trădătorului Dezbaterile în chestia trădărei comisă de Dim. A. Sturdza nu s’au terminat. Ele se vor relua azi în Senat de către d. Panu. In Senat, Sturdza­ spionul va fi silit să răspundă categoric, căci i se va dovedi falsitatea actelor invocate pentru a se apără la Cameră. Execuţia va fi permanentă cît timp spionul unguresc va îndrăzni să mai stea pe banca ministerială. Destăinuirile făcute de d. Tache Ionescu au revoltat pe toată lumea şi nu e om independent care să nu recunoască, că e un pericol pentru interesele superioare ale romî­­nismuluî şederea lui Sturdza la putere. Şarlatanul politic Dar nu e zi în care acest şarlatan politic să nu fie demascat. Erl, la Cameră, la executat, in chestia le­gei C. F. P., în aşa chip d. Porum­bari­, in ci­ bietul Sturdza, turbat şi neştiind ce să facă, a isbucnit in la­­crime şi a strigat: — B­u mă duc de la putere, pen­­tru­ că am majoritate ! Atit i-a mai rămas lui Sturdza, sprijinul unor majorităţi compuse din inconştienţi şi interesaţi. Vin­­ouţii şi nenorociţii! Acte nou! Execuţia va fi şi mai teribilă peste cîte­va zile. B. Tache Ionescu va produce încă un act, cu care va dovedi că Sturdza a minţit cînd a spus că n’a dat nici un act, nici o chitanţă duşmanilor neamului nos­tru. Procesul acesta nu se poate sfirşi cu una cu două, căci este o datorie pentru aceia cari au­ acuzat pe Sturdza de trădare şi deci au con­vingerea că acel nenorocit a trădat, să nu înceteze lupta un singur mo­ment, să nu primească cu nici un preţ ca acest om să mai rămîie la putere. Tergiversări Ştim că opoziţia de toate nuanţele a tergiversat in această afacere şi că unii se impingeau pe alţii să ri­dice chestia, dorind fie­care să se fe­ rească de a se pune rău cu guver­nele austro-ungare. Acum insă, că acuzaţia s’a produs, acum că chestia a fost desvăluită înaintea parlamentului, a tolera pe Sturdza mai departe ar­e să se facă complici cu el. Aceasta este părerea celor mai mulţi dintre opozanţi şi in momen­tele actuale se discută dacă nu e bine că membrii tuturor grupărilor opoziţioniste să-şi dea mâna şi să în­ceapă împreună şi o agitaţie extra­parlamentară. A se vedea in corpul ziarului sen­zaționala telegramă a coresponden­tului nostru Spitz asupra răscoalei din Milan, care a fost cu mult mai serioasă, de­cât ne-a comunicat te­legraful oficial. pentru ca să se satisfacă trebuinţa de carne. Un număr de întemniţaţi a fost pus în libertate, cu condiţiunea ca să se înroleze imediat în corpul format pentru luptele gu­erilla. După o telegramă a ziarului Sun, venită din Washington, guvernul american ar fi dat ordin ca 16.000 soldaţi din trupele re­gulate să plece imediat din Key-West la Cuba şi să stabilească acolo un lagăr în­tărit. Cinci-zeci de mii de voluntari vor ur­ma cît mai curînd. Strass. Spaima guvernului Guvernul este înspăimîntat. Mi­niştrii sunt disperaţi de execuţiile pa cari se văd nevoiţi să le îndure în parlament de la membrii opo­ziţiei, şi descurajaţi de îndoiala care a cuprins pe cei mai mulţi membrii ai majorităţei. Guvernul nu mai e apărat de nimeni şi zilele acestea, la toate acuzaţiile ce i s’au a­dus, miniştrii au fost lăsaţi să se apere singuri. De aceea, cei mai mulţi miniştri sunt de părere ca azi să se închidă Camerele. D. Sturdza se teme însă să facă aceasta, de­oare­ce a convenit deja cu regele să prelungească Corpurile Legiuitoare până la 12 Mai­ şi cum sînt deja şi proiecte de legim­ours de votare, ar da o dovadă de slăbi­ciune şi ar sili ast­fel pe rege să-i retragă protecţia sa. Pină ieri seară, nu se decisese ni­­mic definitiv şi o descurajare com­plectă stăpînea pe miniştri. Rep. Războiul In Cuba —Amănunte sosite prin poştă— După o telegramă sosită din Londra la Berlin, insurgenţii vor trebui să ducă sin­guri războiul în Cuba, pînă după vremea ploilor. Cei cinci mii de soldaţi americani cari vor fi deocamdată debarcaţi, vor suprave­­ghea numai un punct de sprijin. Generalul insurgenţilor Gomez speră că cu am ele ce i s’au promis va concentra forţe suficiente cu cari să poată înainta spre Havana. Din Washington se anunţă însă tocmai con­trarul, şi anume, că succesul de la Manilla a hotărît pe Americani să înceapă cam­pania cu cea mai mare energie în toate po­sesiunile spaniole din apele americane. Zece mii de soldaţi regulaţi ar pleca neîntîrziat în Cuba şi în curînd vor urma alte trupe, cari vor începe marşul spre Havana. De asemenea se trimit mari transporturi de trupe în Filipine.* Corespondentul din Londra al ziarului „Berliner Tageblat" anunţă din sorginte excelentă că comitetul revoluţionar cuban din capitala Angliei, dispune de un capital de nou­ă­ zeci de milioane lei, dar că pînă acum a beneficiat numai de uzufructul a­­cestor bani. Milionarii din City (cartierul financiar din Londra) au adunat prin con­­tribuţiuni suma aceasta mare, în speranţa că în schimb viitoarea Republică Cubană le va face oare şî­ cari concesiuni. Acelaş co­respondent anunţă că pe insulele Canare Spaniolii grăbesc lucrările de fortificaţii. Autorităţile militare ar fi ocupînd casele supușilor englezi, fără ca să le dea vre-o despăgubire. Din Havana se flepesează la Londra, că acolo se taie cai și catîrî în mare număr. litiţă şi Sparaosc. Un cetăţean.—­Vezi, dreptate e aceasta? Dreyfus n’a trădat, se zice, şi totuşi a a­­juns în Insula Dracului; iar Sturdza vinde o ţară întreagă şi tot în fruntea bucatelor rămîne... Al doilea cetăţean.—Ce să faci, dacă Vodă vrea aşa... Primul cetăţean.­—Ce bine i-ar sta în locul lui Dreyfus !... Al doilea cetățean.—Dar vezi, noi nu avem insula Dracului.... Primul cetățean.— Să’l trimitem a­­tunci în Insula Şerpilor.... să ’i mănînce viperele. Al doilea cetățean. — Nu ai făcut nimic. Primul cetățean.—De ce? Al doilea cetățean.—Pentru că șearpe pe şearpe nu se mănîncă. Şi apoi Mitiţă e aşa de veninos, că e în stare să otră­vească şi pe bietele reptile. Primul cetăţean.—Vezi, aici ai cam nimerit-o. Dar eu unul dau cu gîndul, că chiar aşa să fie, tot ar fi un bine, ar face insula locuibilă... Odată şerpii stîr­­piţi, îl luăm şi pe Mitiţă şi -1 trimitem în altă parte, să stîrpească holera, febra tifoidă.... lepra. Al doilea cetăţean.—Şi pe urmă ?... Primul cetăţeanu.—II trimitem şi în Insula Dracului. Eu! — Ce bine ar fi, de­ocamdată, să­­ trimitem numai la dracul! Scaraoschi !—Protestez din toate pu­terile Iadului. Mitiță e în stare să încurce și treburile infernului !... Fonograf. CARNETUL MEU Saloanele obligă! De multe ori s’au întrebat şi s’au înciudat «ţivilii»: de ce galonul şi pintenul repoartă succese mai multe şi mai sigure in saloane şi buduoare? Psichologiî au explicat întru cât­va aceste succese prin anatomia mai co­rectă şi mai virilă a militarilor. Un amic al meu, care se ocupa de pre­dilecţie cu «Psichologia de clasă», imi manifestase intr’o zi intenţia să scrie o operă in care să probeze că acest succes al militarilor pe lângă sexul frumos se datoreşte in bună parte efectului culorilor de la uni­forme şi are mare analogie cu suc­cesul ce obţine, de pildă, culoarea roşie, fluturată înaintea taurilor sau a curcanilor. Această teorie nu era tocmai măgulitoare pentru sexul fru­mos şi mărturisesc că n’aşi avea cu­rajul s’o dezvolt. Mie, succesul galoanelor in saloane şi buduoare mi se pare mai mult e­­fectul tradiţiilor galante şi cavale­reşti despre cei cu «spada la coapsă». Spada, ca şi nobleţă,­­obligă! In acest sens e o interesantă ob­servaţie de făcut asupra modului cum se poartă descendenţii de azi ai ca­­valerizmului «cu spada la coapsă». In saloane şi buduoare sunt afec­­taţiunea celei mai enervante galan­terii. Nimeni nu valsează, nimeni nu flirtează şi nu curtează ca omul cu galoane. Ei bine, imediat ce a părăsit salo­nul sau buducarul —a ameţit încă de vârtejul unui vals sau odoarea vio­lentă a apoponaxului sorbit pe epi­derma fină a unei nobile matrone— imediat cavalerul cu strălucitoare galoane strămută fălcile unei săr­mane ordonanţe, numără măselele ce­lui d’intîi soldat, inşiră «cruci şi dum­nezeii întregului regiment ce co­mandă. Ori, cu ocazia procesului ce se ju­decă înaintea Consiliului de rǎzboiu, calităţile aceste ale cavalerilor cu spada la coapsă au indignat o în­treagă lume, ce e drept: «ţivilă»/ Din : «mă, tu, mă-ta, tat’tu» nu-i mai scoteau pe martorii ţivili chiar, ne­cum pe cei militari, domnii judecă­tori cu galoane! Vai, d-nii mei, galoanele obligă la politeţă — dacă nu faţă de «inferiorii soldaţi», cel puţin faţă de atât de in­feriorii civili! E. D. F. Lupta de la Manilla Amănunte exacte asupra bătă­liei.—Intrarea Americanilor in golf.—Spaniolii nepre­gătiţi.— Eroizmul Spa­niolilor.— Descrierea luptei. Corespondentul din Hong-Kong al zi­arului «Frankfurter Zeitung» depeşează cu data de 25 Aprilie: «Vaporul «Mac Culloch» al coman­dantului escadrei americane de la Ma­nilla a sosit aci şi a adus următoarele amănunte despre lupta ce s-a dat la 19 Aprilie. Americanii au atacat în dimi­neaţa zilei de Duminecă întăriturile de pe insula Corregidor, de la intrarea gol­fului Manilla. Spaniolii au fost surprinşi şi tunurile lor de pe insula Corregidor au fost reduse la tăcere după ce Ame­ricanii trăseseră trei focuri de tun. In schimb, o luptă violentă a avut loc lin­gă Cavitta. Spaniolii au manifestat mult curaj şi vitejie, dar tunurile lor erau prea vechi, şi afară de aceasta tră­geau în mod sălbatic şi neeficace. Flota spaniolă a fost scufundată şi e de fapt distrusă. Sute de spanioli au fost omo­rit şi multe sute au fost răniţi. Pier­derile de partea Americanilor *sînt a­­proape nule. Flota lor rămîne comple­tamente capabilă de ori­ce acţiune. Lupta s’a sfirşit la amiază. Duminecă, forturile spaniole au tras din cînd în cînd cite un foc. După ce au trimis o telegramă la Madrid, Spaniolii au tăiat cablul. Manilla e fără de ajutor, dar Americanii n’au cerut încă predarea o­­raşului, de­oare­ce aşteaptă instrucţi­uni din Washington. Manilla n’a sufe­rit nici o pagubă, e înconjurată însă de insurgenţi. Americanii sunt gata să proteguiască interesele europene». * Acelaşi corespondent trimete ziaru­lui «Frankfurter Zeitung» şi o a doua depeşă, al căreia conţinut îi traducem în cele următoare : «Flota americană a sosit în faţa gol­fului Manilla în seara zilei de 18 A­­prilie. Gind s’a luminat de ziuă, vapoa­rele americane au fost văzute de ba­teriile de pe insula Corregidor. Bate­riile au tras mai multe focuri, au fost reduse insă repede la tăcere. Flota a­­mericană a înaintat apoi încet în golf și a găsit flota spaniolă ancorată in ţaţa Cavitte. Flota spaniolă a fost sur­prinsă și nu era pregătită de un atac. Focul a început imediat și o canonadă violentă s’a prod­us. Bateriile din Cavit­ta cari începuseră focul, au fost reduse la tăcere. Două torpiloare spaniole ce se apropiaseră de flota americană, au fost imediat distruse. Amiralul spa­niol ’şi-a îndreptat vaporul său «Reina Christina» contra Americanilor, dar fo­cul violent al acestora îl sili sa se re­tragă. «După ci­te­va ore, steagul alb a fost ridicat de Spanioli. Trei incrucişătoare spaniole, opt canoniere şi două s torpi­loare au fost scufundate. Două sute de spanioli au căzut morţi şi şease sute răniţi. Americanii n’au pierdut nici un singur om. Ei au ocupat arsenalul din Cavitta, n’au început însă operaţiunile contra Manillei. După ce bateriile din Manilla au tras foc asupra flotei ameri­cane, amiralul Dewey a trimis autori­tăţilor spaniole un ultimatum, prin care le anunţă că dacă forturile nu vor în­ceta focul, el va bombarda fără întîr­­ziere oraşul. Se confirmă că Manilla e înconjurată de insurgenţi. «După ce încetase focul mai tutu­ror vapoarelor spaniole, numai în­­crucişătorul Don Antonio de Ulpa mai continua lupta. Echipagiul acestuia, era hotărât să moară luptând. Ghiu- relele americane nimiciseră ori­ce­ fiinţă pe bord, dar personalul cărei servi­a tunurile de sub bord conţi­,­nu­a să tragă. Vaporul a fost găurit ca o strecurătoare, şi s’a scufundat cu tot echipagiul. Pe vaporul-ami­­ral Reina Christina, au fost răniţi cu comodorul şi 60 soldaţi, iar căpita­nul, un locotenent, un preot şi 81­ oameni au căzut morţi. ■ * Din New-York se anunţă, cu data de­ 25 Aprilie, 6 ore seara: «Rapoarte amănunţite dovedesc căii. Americanii au trecut într’o noapte lu-*­ minată de lună prin intrarea în porţi lingă insula Corregidor, fără ca să fie observaţi şi că au început lupta la ora 1, 7 dimineaţa, după ce la o mare depăr-­ tare de dînşiî făcuseră explozie două­ mine submarine. Spaniolii, după cît se­­­părea, erau foarte zăpăciți, căci exerci-3 tau tot felul de manevre cu desăvîrșire si inutile. Cavitta a fost redusă cu ceaah mai mare repeziciune; bateriile de­ coaste erau servite de un personal_ ne-*;' exercitat, ceea ce se putea vedea și din

Next