Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)
1898-09-11 / nr. 3288
Anni XL— No. 3288. Abonamente Incap la 1 ai la 16 ale fle-otrel luni al M plăteau Înainte. Un an In țară SO lel, tn străinătate 60 lel Șase luni 16 •» ». ■ 1 25 ,, Trei luni 8 .. ,, ,, 13 n IVasnărul IO Bani la străinătate 15 Bani Director COMST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU Ediţia de seară Amânarea procesului Piavart 6 pagini la fiecare ediţie Baianiog liberal In privinţa rezolvireî crizei ministeriale latente azi, mîine, însă sigură, se dau două versiuni. Prima prevede alcătuirea unui minister de concentraţiune liberală, cu d. Sturdza însă, avînd în cabinet şi pe d. Stătescu şi doui aurelianişti —d-nii Aurelian şi Porumbaru. A doua versiune—şi cea mai răspîndită pînă acum—stă în retragerea d-lui Sturdza şi lă,sarea situaţiunei pe mina d-lor Stătescu şi Aurelian. Dacă prima combinaţiune s’ar realiza, încurcătura va rămînea aceiaşi. Gruparea drapelistă, deşi decapitată, totuşi va răminea adversară a cabinetului şi, repudiind pe cei doui trădători, va merge înainte şi desigur cu mai multă înverşunare. In acest caz sfaturile d-lui Fleva ar prepondera şi, în neînţelegerile liberale, va interveni şi strada atît de scumpă Tribunului. Aşa fiind, cârpeala aceasta nu va schimba de loc starea lucrurilor şi partidul liberal va da şi de mîine înainte priveliştea certurilor şi a scandalurilor de familie. E posibil, insă, ca d. Sturdza să se retragă şi să dea situaţiunea celor doui fruntaşi liberali. Aici încă se pun alte hypoteze şi sînt mulţi dacă la mijloc. E posibil, cum ziceam eroi, ca această retragere să nu fie decît o nouă manoperă a regelui, pentru a păstra puterea tot pentru d. Sturdza, cînd alegerile comunale şi legislative vor fi trecute. In acest caz situaţiunea d-lor Aurelian şi Stătescu nu este de invidiat. Ei vor fi puşi în dilema: ori să repudieze făţiş pe şeful partidului, să ’i răpună fără de cruţare şi deci să’i reducă la neputinţa de-a le fi primejdios, ei vor trebui să’i cedeze din nou locul, în faţa intrigilor şi uneltirilor acestuia. Cunoscind oamenii, e uşor de văzut că, în caz de conflict de la putere intre cei trei şefi liberali, tot ignobilul va învinge mai ales că, în acest caz, cel ce ar trage sforile ar fi «majestatea sa», care, ştiut este, s’a instituit arbitru între partide şi grupările lor. Nu este însă cu neputinţă ca regele să se fi convins că d. Sturdza prea este incapabil ca să o poată duce înainte ; şi e iarăşi cu putinţă ca însuşi d. Sturdza să se convingă în sfîrşit că nici guvernul nu face de d-sa, şi nici d-sa de guvern şi de şefia partidului liberal. In acest caz cabinetul Aurelian Stătescu ar putea să-şi arăte destoinicia şi să dovedească ţarei că mai există urmă de vlagă în partidul liberal. Cunoscind însă cu cine avem a face , cu un om bolnav şi cu un neputincios, noi prevedem o perioadă de neactivitate generală. Fiecare ministru se va teme să facă ceva, de frică să nu încurce lucrurile, aşa că se va repeta probabil timpurile de neactivitate, dar pline de pro- misiuni, ale guvernului d-lui Aurelian. Un atare minister nu va putea cădea decit doar prin psilitis şi neputinţă, prin enervarea ţarei de a nu vedea ceva hotărît, o lucrare serioasă. Toate acestea sunt hypoteze. In halul în care a ajuns partidul liberal, şi într’o ţară unde totul se face şi se desface de la palat, e greu de a prevede sigur evenimentele politice. Tot-d’auna eşti supus la surprize neplăcute, cari te pot dezminţi. In tot cazul, ne măgulim cu credinţa că am întrevăzut toate soluţiunile, răminind ca timpul, împrejurările şi mai cu seamă regele, să aleagă şi să decidă. Const. Stille. «SW» SATIRA ZILEI Retragere generală Ştirea circulă că d. Sturdza se retrage, ori că regele îi retrage încrederea, că d. Stătescu se retrage şi el din profesiunea de Sfinx al partidului, că pentru oculta a o retragere generală, iar pentru d. Cantacuzino, una în viaţa privată; în acest caz poliţia retrage subvenţia Liberalului, iar Românul e ca şi retras din circulaţie. In ceeace mă priveşte pe mine, mă retrag şi ei din interimatul med satiric, lăsînd locul amicului Vax. Periplisson. P. S. Desigur că cea mai celebră retragere nu e cea maî de sus, ci retragerea celor 10,000, deşi mult mai dulce e o retragere la pensie. Culmea retragere! însă e să-ţi retragi... cuvintele! Şi cu această... retragere pe sfoară a lui Periplizon, binevoesc a mă.. retrage cu torţe! Cataramă. Guvern nenorocit Creştineşte vorbind, guvernul acesta şî-a creiat sieşi maî multe nenorociri de cit a putut crea ţăreî. A fost nenorocita afacere Ghenadie, ţara a putut da peste bord nefericirea sturdzistă, Sturdza a rămas însă cu nenorocirea în spinare: a fost vizita la Pesta, ţara a protestat şi şi-a salvat onoarea şi mândria, Sturdza a rămas însă cu Jeszensky în spate; a venit chestia trâdăreî naţionale, cu privire la liceul din Braşov, guvernul maghiar nu va putea împiedica alte guverne romîneşti de a servi acelui liceu despăgubirile ce i se cuvin din partea statului român, Sturdza a rămas însă cu trădarea în spinare. E rău, e capabil de aberaţiuni cînd e vorba de putere—dar mai presus de toate e nenorocit: e omul-gingnon, omul piază-rea şi omul ăsta poate să guverneze înnrjurat de zece tribuni populari, tot guvern nenorocit o să dea! Uitaţi-vă! Se isprăvise cu chestia trădăreî liceului din Braşov! II înmormîntaseră cu discursuri parlamentare şi tot soiul de panegiricurî prin ziare. Ei bine, tocmai acuma, în ajunul alegerilor comunale, reînvie chestia, ca să-l înmormânteze a doua oară! Şansă de guvern e asta ? ! Zece mascote, drapeliste sail fleviste, nu vor fi în stare să facă dintr'un guvern Sturdza un guvern cu noroc ! Saturn. CULISELE POLITICE Cei doi sfinţi liberali în tabără liberală acelaşi nedumerire ca şi în zilele trecute domneşte şi azi. Atît guvernamentalii, cît şi dizidenţii, nu ştiu ce atitudine să ia. Fiecare tabără aşteaptă să vadă ce face tabăra cealaltă. Toţi ar vroi împăcarea şi fiecare se ferește de ea, de teamă ca să nu rămîîe păcălit. Par Intel© Voinea Părintele Voinea, este unul din fruntaşii bisericei române din Braşov şi e acela graţie căruia s’a descoperit infamia d-lui Sturdza relativ la subvenţia ce dedea statul român bisericei sf. Nicolae din Braşov. Scrisoarea sa ultimă, împreună cu aceea a mitropolituluî Miron Romanul, agită în chip considerabil presa romină şi pa acea de peste munți. Şi, în toată această încurcătură, sfinxii joacă un rol preponderant. Ce zice d. Cantacuzino Pînă acum era numai un sfinx în partidul liberal şi totuşi, în fiecare zi, liberalii se întrebau : De ce tace d. Stătescu ? Acum sînt doi sfinxi. Vă închipuiţi în ce stare se află acuma partidul : — Ce urmăreşte d. Stătescu ? — Ce gînd ascuns are d. Cantacuzino ? D. Cantacuzino anunţase că Luni va primi, dar, cînd a sosit Luni, tot n’a voit să primească pe nimeni. Şi, cum se anunţase că d-sa va primi, s’a dus să-l vadă o mulţime de membrii marcanţi ai partidului. Printre aceştia au fost şi unii fruntaşi ai dizidenţilor : d-nii N. Eleva, St. Şendrea, etc. D. Cantacuzino n’a primit însă pe nimeni şi nu se ştie alt nimic, decît că, îndată după întoarcerea regelui, va pleca în Italia. Faptul acesta a încurcat cu totul socotelile guvernamentalilor. Situaţia d-lui Sturdza D. Sturdza e furios. Plecarea d-lui Cantacuzino l’a zdruncinat cu totul. D-sa vede bine că fata d. Cantacuzino nu mai merge. Ultimele destăinuiri in chestia naţionala i-au zdrobit cu totul prestigiul în sinul partidului. In aşa condiţii primul-ministru nu se poate Incumeta să facă campania alegerilor comunale. D-sa e dispus să cedeze dizidenţilor. Ambcii d-sale sunt însă în contra acestei idei. D. Gogu Cantacuzino îl sfătueşte să meargă înainte, toţi cei Interesaţi îi strigă să nu părăsească puterea. Şi d. Sturdza vede că puterea slăbeşte tot mai mult in pliele sale. Primul ministru aşteaptă cu cea mai mare nerăbdare întoarcerea regelui, pentru ca să vadă ce are de făcut. Dizidenţii In sfîrşit încep şi dizidenţii să dea semne de viaţă. La 15 Septembrie vor ţine prima lor întrunire. D. N. Fleva doreşte să se întrunească comitetele drapeliştilor şi fleviştilor, pentru a decide ce atitudine să ia în alegerile comunale. D. Fleva e de părere că trebue să spue odată cu toţii lămurit ce voiesc. Şi aci intră în joc sfinxul din str. Colţeî. Şi drapelişto-fleviştii vor să ştie odată sigur care este atitudinea d-lui Eug. Stătescu. Pe unii din membrii acestor grupări îi interesează însă mult și atitudinea d-lui P. S. Aurelian. Se spune că acesta este partizanul împăcărei cu d. Sturdza. Cei mai tineri din gruparea drapelistă însă cer să se înceapă lupta serioasă și decisă contra actualului guvern.Rep. Duplicitatea lui Minden Zurlinden revizionist. — Salvatorul statului major. — Energia lui Brisson. —Un general spion.— Faure și Casimir Perier Ziarul parizian „Siécle* acuză pe generalul Zurlinden de duplicitate și-l acuză chiar de unele acte de spionaj. „Zurlinden—zice „Siécle“—a intrat în minister numai pentru a face o ultimă încercare spre a salva pe generalii Mercier, Gonse, Boisdoffre și Billot, cari sînt atît de grav compromişi. Mulțumită tăriei lui Brisson, încercarea lui Zurlinden a fost zădărnicită“.* După Matin, Zurlinden s’a introdus în cabinet declarînd că e favorabil revizuire). Miniştrii povestesc ori şi cui vroîeşte să asculte, că, după demisiunea lui Cavaignac Zurlinden, s’a propus el însuşi să intre în cabinet. Pe cînd aştepta la gară pe Faure, Zurlinden s’a apropiat de Bourgeois, căruiai-a zis textual: .Acum, revizuirea trebuie să se facă fără întirziere“. Bourgeois şi Delcasse,care erau asemenea de faţă, comunicară lui Brisson declaraţia generalului. In urmă Zurlinden a fost numit ministru de războiu.* In primul consiliu de miniştri, Brisson a salutat pe noul ministru al războiului, şi’i-a mulţumit că e gata să sprijine opera de revizuire, care va restabili pacea socială şi politică. Zurlinden răspunse că este fericit că se ştie de acord cu şeful cabinetului. In decursul acestui prim consilii, Zurlinden reveni asupra cestiunei revizuite. El se adresă ministrului marinei Lockroy, şi îi zise: „Va fi de nevoe ca să ne înţelegem asupra cestiunei readucere! lui Dreyfus. Asta e de resortul d-voastre. II veţi aduce cu un vas de războii sai cu unul comercial ? Unde’l veţi debarca? „Zurlinden făcu celor-i’alţî miniştri impresia că prea e aprig în cestiunea revizuire!, pe care ei abîa vroiai s’o studieze. Lockroy evită să dea un răspuns categoric: „Toate acestea le vom discuta maî tîrzii, generale". Cu atît maî mare a fost surprinderea tuturor miniștrilor, cînd, în următorul consilii, Zurlinden declară, fără a invoca vre-un motiv, că nu voeşte să audă nimic despre revizuire. * Mai multe ziare pariziene se ocupă de atitudinea lui Felix Faure, şi o condamnă cu asprime. Ele compară situaţia din 1894, cînd Casimir Perier, ca preşedinte al republicei, s'a s opus cabinetului Dupuy, care voia sâ’l convingă de vinovăţia lui Dreyfus, cu situaţiunea de astăzi, cînd cabinetul Brisson s’a ciocnit de rezistenţa şefului statului, în acţiunea sa da a îndrepta o eroare judiciară. Fiecare îşi aminteşte astăzi atitudinea lui Periet şi înţelege abia acum pasagiul din demisiunea sa în care vorbea Vineri l1 Septembrie, 1898 Anuneiupî fle primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a..................lei 0.50 bani » ii V-a • • « • • h2. ii ., „ rv-a . „2. ,, La an mare număr de linii se fac reducţii din tarif numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani REMOTM ŞI ACUmSTaiŢIA STRADA SĂRINDAR NO. 11 (TELSFOR). de disproporţia dintre răspunderea sa şi puterea de care dispune, şi după aceasta spunea: „Poate voiţi fi înţeles, dacă voiţi asigura, că ficţiuni constituţionale nu pot face să amnţească cerinţele conştiinţei politice. Poate demisionînd voi indica datoria lor acelora cari sînt responsabili de demnitatea, puterea și de bunul renume al Franței. Pol. La Capşa Un repoter (fr.aferat).—Trădarea e consumată ! Chelnerul.— Poftiţi! Reporterul (distrat).—Ce este ? Chelnerul.—Aţi zis consumaţie?... Reporterul. — Un pahar cu apă ! (Chelnerul pleacă pesimist). Un june drapelist (intrind furios).— Trădarea e consumată ! Reporterul.— Care va să zică e adevărat ? Drapelistul.— Mai încape vorbă! Reporterul.— Dar asta înseamnă a-șî bate joc de dv. toți... Drapelistul.— Las’ că-l țintuim noi.. Reporterul (scrîşnind din dinți).— Ah, trădă-torrrul!... Alt reporter (intră gifiind). — Mizerabila trădătoare !... Drapelistul.— Cum ? Știi ? Reporterul (perplex).—Ce întrebare e asta ? Dar cine vrei d-ta să știe ? Primul reporter (furios).—Un moment nu mai poate sta la putere! Drapelistul.—Cine ? Primul reporter.—Cum cine? Oculta! Al doilea reporter.—Cum ? Primul reporter.— Oculta, care a trădat totul... Drapelistul.—Dar nu e vorba de ea, nene. — Aurelian al nostru, care umblă cu soalda... Primul reporter.—Ce-mi umbli mie cu fleacuri; eu îți vorbesc ca și colegul, de trădarea Ocultei, care .. Al doilea reporter.— A cui? Primul reporter.— A Ocultei, care... Al doilea reporter.— Ptiu ! Sîntețî, nebuni! Pe mine m'a trădat infama, mea Mariță !... Primul reporter (fr. aferat).— Trădare pe toată linia! Titlu mare la gazetă !... Adio ! (Dispare in galop) Salivau. ”CARNETUL MEU Scrisorile d-lui Caragiale Pina acum au apărut două scrisori, adresate de prea talentatul scriitor, d. I. L. Caragiale, d-lui director general al Teatrelor, P. Grădişteanu, jurisconsult, senator etc. Nu e nevoie să spun că aceste scrisori respiră numai ironie, ironia (ină şi adine înţepătoare care îl caracterizează pe d. Caragiale. Toată lumea ştie că autorul Scrisorei pierdute nu dă niciodată un public o scriere neglijată. Dar nu am să mă ocup aci de talentul d-lui Caragiale, ci de supărarea d-sale, căci este evident, dacă a adresat două scrisori d-lui director-general...jurisconsult, aceasta a făcut-o pentru că e supărat. De ce s'a supărat ? Dupe cît ştie, d. Caragiale este supărat pentru că noul director al Teatrelor nu la consultat asupra distribuţiei rolurilor din piesele d-sale. Nu ezit a spune că d. Caragiale a avut dreptate să se simtă jicnit. Mai întâi este o chestie de delicateţă să întrebi pe autor de către cine voieşte să i se reprezinte piesa. Şi, afară de aceasta, este şi o chestie de legalitate, deoarece legea teatrelor prevede că autorul trebue să fie consultat la facerea distribuţiei. Şi dacă e o datorie să se consulte orîce autor, apoi fară îndoială, faţă de un scriitor cum e d. Caragiale, consultarea se impune ca o obligaţie din cele maî delicate. D. Grădişteanu a pus in repetiţie piesele d-lui Caragiale, fără ea să-l consulte. A făcut rău d. Grădişteanu, dar, prin scrisoarea pe care i-a adresat-o d-lui Caragiale ca răspuns la prima sa scrisoare a acestuia, a dovedit că nu a fost decit o strigăcie şi că are pentru talentatul scriitor o deosebită admiraţie. E drept că d. Grădişteanu declară că va juca piesele d-lui Caragiale, chiar dacă d-sa s'ar opune, dar aceasta nu trebuie luată ca o ameninţare... jurisconsultul ştie desigur că nu are acest drept. Declaraţia de mai sus trebuie privită deci ca o manifestare a arzătoarei dorinţi ce o are d. Grădişteanu ca să vadă reprezentîndu-se piesele d-lui Caragiale. Să sperăm deci că incidentul acesta se va închide printr'o dreaptă înţelegere şi, astfel, nu vom fi lipsiţi de plăcerea de a vedea anul acesta excelentele piese ale mult talentatului scriitor, d. Caragiale. I. C. 3. Foi secrete din istoria lui Bismarck Bismarck şi decretul Imperial la favoarea muncitorilor. — Ultimul consiliu de miniştri.— Wilhelm I şi tratatul austro-german. Continuăm astăzi cu publicarea rezumatelor şi textelor din noua scriere a lui Busch, asupra lui Bismarck. Cind împăratul Wilhem II-lea a dat faimoasele sale decrete in favoarea muncitorime), Bismark a simțit că veleatul sau s’a împlinit. De aceea el căuta să combată intenhunile împăratului prin orîce mijioace. In legătură cu aceasta Busch scrie in noua sa carte : «La 12 Februarie 1890 Lothar Bucher, secretarul intim şi mina dreaptă a lui Bismark, a venit la Busch şii-a zis că marele cancelar doreşte să lanseze în ziarele englezeşti un articol asupra decretelor imperiale. Busch a promis să trimită a doua zi dimineaţa articolul dorit ziarului «Daily Telegraph» din Londra. Bucher menţiona apoi că Bismark nu e de loc mulţumit de decretele imperiale, după cum intenţiunile împăratului nu-i plac nici in alte privinţi. Bucher a lăsat lui Busch asupra articolului următoarele notiţe pentru ca să se servească de ele : pToţi social-democraţii îşi dau apelul că decretele imperiale reprezintă o victorie a tendinţelor lor. Mulţi nemulţumiţi—şi cine pe lumea asta e mulţumit—cari pină acum au fost opriţi de sentimentele lor monarchice ca să treacă la social democraţie—şi în fond marea mulţime a poporului german e monarchică— cred acum, că pot să voteze cu conştiinţa împăcată alături de socialişti. Clasele mijlocii văd situaţia lor politică ameninţată de a patra stare. Experienţa din timpul conflictului, dovedeşte importanţa sentimentelor burgheziei. Atunci ele au vroit să apuce frinele poterei ă la Louis Philipe; masele nu se interesau de aceasta ori n’o vedeau ; totuşi repetite alegeri au dat mereu aceleaşi rezultate. Dacă decretul nu ar fi fost, nici ultimele alegeri nu s'ar fi deosebit de cele de trei ani mai înainte (al cărora rezultat a fost reacţionar.-N. R.U «Daily Telegraph» a refuzat să publice acest articol.* In noua sa publicaţiune, Busch mai dă loc următorului document, scris de însăşi Bismarck şi necunoscut pînă acum : «.Notiţe privitoare la retragerea mea : Vice-preşedintele ministerului de stat (de Boetticher) a declarat, că el şi colegii săi sunt adine mişcaţi de retragerea mea. Pină acum el a sperat că singura diferenţă dintre mine şi majestatea sa este legată de politica internă şi că deci aranjamentul indicat de mine, anume ca să mă mărginesc a controla afacerile externe, se va dovedi ca o soluţiune satisfăcătoare. Retragerea mea din toate funcţiunile mele, ar implica greutăţi incalculabile, şi cu toate că înţelege indispoziţia mea, nu poate decit să mă roage cu insistenţă ca să primesc un compromis. Eu am răspuns că soluţiunea, ca să mă retrag din serviciul prusian şi să mă mărginesc la funcţiunea cancelarului, s’a lovit de obiecţiunile făcute de Reichstag şi de guvernele statelor federate. Se crede că a de dorit, ca şi cancelarul să aibă o poziţiune in care să poată controla votul prusian, şi chiar eu nu aş putea primi o funcţiune, in care aş fi dator să accept de la ministrul prusian instrucţiuni la a cărora creare n’aş fi participat. De aceia nici această soluţie nu e lipsită de inconveniente.» Bismarck continuă a nota părerile exprimate de diferiţii miniştri, şi constată că numai ministrul lucrărilor publice, Maybach, a declarat categoric că întreg ministerul trebuie să-și dea demisia, deoarece retragerea lui Bismarck ar fi o primejdie pentru siguranța ţarei şi a păceî europene. * In 1883 Busch a avut o convorbire cu Bismarck asupra războiului cu Austria din 1866. Fostul cancelar s-a exprimat despre acest război, cam în modul trașator: „Paî-sprezece zile înainte de a se fî tras primul foc, l-am trimes pe Gablenz, fratele generalului cu acelaș nume, la împăratul Franz Iosef la Viena, pentru ca să facă propuneri de pace pe o bază dualistică. Eu Lam instruit ca să spue, că ar fi maî bine pentru noi, dacă am face o schimbare de front spre Vest, dacă am întruni puterile noastre contra Franţei, şi dacă am recuceri Alsacia şi am preface Strassburgul într’o fortăreaţa federală ; că francezii erau slabi în raport cu noi; că poate nu era un motiv drept pentru a provoca un rǎzboiu, dară că am putea pleda înaintea celorlalte puteri că Franţa a comis o nedreptate ocupînd Alsacia şi Salzburgul, de unde ameninţă mereu statele Germaniei da