Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)

1898-09-11 / nr. 3288

Anni XL— No. 3288. Abonamente Incap la 1 ai la 16 ale fle-otrel luni al M plăteau Înainte. Un an In țară SO lel, tn străinătate 60 lel Șase luni 16 •» ». ■ 1 25 ,, Trei luni 8 .. ,, ,, 13 n IVasnărul IO Bani la străinătate 15 Bani Director COMST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU Ediţia de seară Amânarea procesului Pi­avart 6 pagini la fie­care ediţie Baianiog­ liberal In privinţa rezolvireî crizei ministeriale latente azi, mîine, însă sigură, se dau două ver­siuni. Prima prevede alcătuirea unui minister de concentra­­ţiune liberală, cu d. Sturdza însă, avînd în cabinet şi pe d. Stătescu şi doui aurelianişti —­­d-nii Aurelian şi Porumbaru. A doua versiune—şi cea mai răspîndită pînă acum—stă în retragerea d-lui Sturdza şi lă­,­sarea situaţiunei pe mina d-lor Stătescu şi Aurelian. Dacă prima combinaţiune s’ar realiza, încurcătura va ră­­mînea aceiaşi. Gruparea drape­­listă, deşi decapitată, totuşi va răminea adversară a cabinetu­lui şi, repudiind pe cei doui trădători, va merge înainte şi desigur cu mai multă înverşu­nare. In acest caz sfaturile d-lui Fleva ar prepondera şi, în ne­înţelegerile liberale, va inter­veni şi strada atît de scumpă Tribunului. Aşa fiind, cârpeala aceasta nu va schimba de loc starea lucrurilor şi partidul li­beral va da şi de mîine înain­te priveliştea certurilor şi a scandalurilor de familie. E posibil, insă, ca d. Sturdza să se retragă şi să dea situa­­ţiunea celor doui fruntaşi libe­rali. Aici încă se pun alte hy­po­teze şi sînt mulţi dacă la mijloc. E posibil, cum ziceam eroi, ca această retragere să nu fie de­cît o nouă manoperă a regelui, pentru a păstra pute­rea tot pentru d. Sturdza, cînd alegerile comunale şi legislative vor fi trecute. In acest caz si­tua­ţiunea d-lor Aurelian şi Stă­tescu nu este de invidiat. Ei vor fi puşi în dilema: ori să repudieze făţiş pe şeful par­tidului, să ’i răpună fără de cruţare şi deci să’i reducă la neputinţa de-a le fi primejdios, e­i vor trebui să’i cedeze din nou locul, în faţa intrigilor şi uneltirilor acestuia. Cunoscind oamenii, e uşor de văzut că, în caz de conflict de la putere intre cei trei şefi liberali, tot igno­bilul va învinge mai ales că, în acest caz, cel ce ar trage sforile ar fi «majestatea sa», care, ştiut este, s’a instituit ar­bitru între partide şi grupă­rile lor. Nu este însă cu neputinţă ca regele să se fi convins că d. Sturdza prea este incapa­bil ca să o poată duce îna­inte ; şi e iarăşi cu putinţă ca însuşi d. Sturdza să se convingă în sfîrşit că nici guvernul nu face de d-sa, şi nici d-sa de guvern şi de şefia partidului liberal. In acest caz cabine­tul Aurelian­ Stătescu ar pu­tea să-şi arăte destoinicia şi să dovedească ţarei că mai există urmă de vlagă în par­tidul liberal. Cunoscind însă cu cine a­­vem a face , cu un om bol­nav şi cu un neputincios, noi prevedem o perioadă de ne­­activitate generală. Fie­care ministru se va teme să facă ceva, de frică să nu încurce lucrurile, aşa că se va re­peta probabil timpurile de neactivi­tate, dar pline de pro-­­ misiuni, ale guvernului d-lui Aurelian. Un atare minister nu va putea cădea de­cit doar prin psilitis şi neputinţă, prin e­­nervarea ţarei de a nu ve­dea ceva hotărît, o lucrare serioasă. Toate acestea sunt hypo­­teze. In halul în care a ajuns partidul liberal, şi într’o ţară unde totul se face şi se des­face de la palat, e greu­ de a prevede sigur evenimen­tele politice. Tot-d’a­una eşti supus la surprize neplăcute, cari te pot dezminţi. In tot cazul, ne măgulim cu credinţa că am întrevăzut toate soluţiunile, răminind ca timpul, împrejurările şi mai cu seamă regele, să aleagă şi să decidă. Const. Stille. «SW» SATIRA ZILEI Retragere generală Ştirea circulă că d. Sturdza se retrage, ori că regele îi retrage încrederea, că d. Stă­tescu se retrage şi el din profesiunea de Sfinx al partidului, că pentru oculta a o retragere generală, iar pentru d. Cantacu­­zino, una în viaţa privată; în acest caz po­liţia retrage subvenţia Liberalului, iar Ro­mânul e ca şi retras din circulaţie. In ceea­­ce mă priveşte pe mine, mă retrag şi ei­ din interimatul med satiric, lăsînd locul a­­micului Vax. Periplisson. P. S. De­sigur că cea mai celebră re­tragere nu e cea maî de sus, ci retragerea celor 10,000, de­şi mult mai dulce e o re­tragere la pensie. Culmea retragere! însă e să-ţi retragi... cuvintele! Şi cu această... retragere pe sfoară a lui Periplizon, bine­­voesc a mă.. retrage cu torţe! Cataramă. G­uvern nenorocit Creştineşte vorbind, guvernul a­­cesta ş­î-a creiat sie­şi maî multe ne­norociri de cit a putut crea ţăreî. A fost nenorocita afacere Ghe­­nadie, ţara a putut da peste bord nefericirea sturdzistă, Sturdza a ră­mas însă cu nenorocirea în spinare: a fost vizita la Pesta, ţara a pro­testat şi şi-a salvat onoarea şi mân­dria, Sturdza a rămas însă cu Jes­­zensk­y în spate; a venit chestia trâ­­dăreî naţionale, cu privire la liceul din Braşov, guvernul maghiar nu va putea împiedica alte guverne ro­­mîneşti de a servi acelui liceu des­păgubirile ce i se cuvin din partea statului român, Sturdza a rămas însă cu trădarea în spinare. E rău, e capabil de aberaţiuni cînd e vorba de putere—dar mai pre­sus de toate e nenorocit: e omul-ging­­non, omul piază-rea şi omul ăsta poate să guverneze înnrjurat de zece tribuni populari, tot guvern nenoro­cit o să dea! Uitaţi-vă! Se isprăvise cu chestia trădăreî li­ceului din Braşov! II înmormînta­­seră cu discursuri parlamentare şi tot soiul de panegiricurî prin ziare. Ei bine, tocmai acuma, în ajunul alegerilor comunale, reînvie chestia, ca să-l înmormânteze a doua oară! Şansă de guvern e asta ? ! Zece mascote, drapeliste sail fleviste, nu vor fi în stare să facă dintr'un gu­vern Sturdza un guvern cu noroc ! Saturn. CULISELE POLITICE Cei doi sfinţi liberali în tabără liberală acelaşi nedu­merire ca şi în zilele trecute dom­neşte şi azi. Atît guvernamentalii, cît şi dizi­denţii, nu ştiu ce atitudine să ia. Fie­care tabără aşteaptă să vadă ce face tabăra cea­l­altă. Toţi ar vroi împăcarea şi fie­care se ferește de ea, de teamă ca să nu rămîîe păcălit. Par Intel© Voinea Părintele Voinea, este unul din fruntaşii bisericei române din Braşov şi e acela graţie căruia s’a descoperit infamia d-lui Sturdza relativ la sub­venţia ce dedea statul român bisericei sf. Nicolae din Braşov. Scrisoarea sa ultimă, împreună cu aceea a mitropolituluî Miron Romanul, agită în chip considerabil presa romină şi pa acea de peste munți. Şi, în toată această încurcătură, sfinxii joacă un rol preponderant. Ce zice d. Cantacuzino Pînă acum era numai un sfinx în partidul liberal şi totuşi, în fie­care zi, liberalii se întrebau : De ce tace d. Stătescu ? Acum sînt doi sfinxi. Vă închi­puiţi în ce stare se află acuma par­tidul : — Ce urmăreşte d. Stătescu ? — Ce gînd ascuns are d. Canta­­cuzino ? D. Cantacuzino anunţase că Luni va primi, dar, cînd a sosit Luni, tot n’a voit să primească pe nimeni. Şi, cum se anunţase că d-sa va primi, s’a dus să-l vadă o mulţime de membrii marcanţi ai­ partidului. Printre aceştia au­ fost şi unii frun­taşi ai dizidenţilor : d-nii N. Eleva, St. Şendrea, etc. D. Cantacuzino n’a primit însă pe nimeni şi nu se ştie alt nimic, de­cît că, îndată după întoarcerea regelui, va pleca în Italia. Faptul acesta a încurcat cu totul socotelile guvernamentalilor. Situaţia d-lui Sturdza D. Sturdza e furios. Plecarea d-lui Cantacuzino l’a zdruncinat cu totul. D-sa vede bine că fata d. Cantacuzino nu mai merge. Ultimele destăinuiri in chestia naţionala i-au zdrobit cu totul pres­tigiul în sinul partidului. In aşa condiţii primul-ministru nu se poa­te Incumeta să facă campania ale­gerilor comunale. D-sa e dispus să cedeze diziden­ţilor. Ambcii d-sale sunt însă în contra acestei idei. D. Gogu Canta­cuzino îl sfătueşte să meargă îna­inte, toţi cei Interesaţi îi strigă să nu părăsească puterea. Şi d. Sturdza vede că puterea slăbeşte tot mai mult in pli­ele sale. Primul ministru aşteaptă cu cea mai mare nerăbdare întoarcerea re­gelui, pentru­ ca să vadă ce are de făcut. Dizidenţii In sfîrşit încep şi dizidenţii să dea semne de viaţă. La 15 Septembrie vor ţine prima lor întrunire. D. N. Fleva doreşte să se întrunească comitetele drapeliştilor şi fleviştilor, pentru a de­cide ce atitudine să ia în alegerile comunale. D. Fleva e de părere că trebue să spue odată cu toţii lămurit ce vo­­iesc. Şi aci intră în joc sfinxul din str. Colţeî. Şi drapelişto-fleviştii vor să ştie odată sigur care este atitudinea d-lui Eug. Stătescu. Pe unii din membrii acestor gru­pări îi interesează însă mult și ati­tudinea d-lui P. S. Aurelian. Se spune că acesta este partizanul împăcărei cu d. Sturdza. Cei mai tineri din gruparea drapelistă însă cer să se înceapă lupta serioasă și decisă contra actualului guvern.Rep. Duplicitatea lui Minden Zurlinden revizionist. — Salvatorul statului major. — Energia lui Brisson. —Un general spion.— Faure și Casimir Perier Ziarul parizian „Siécle* acuză pe generalul Zurlinden de duplicitate și-l acuză chiar de unele acte de spionaj. „Zurlinden—zice „Siécle“—a intrat în mi­nister numai pentru a face o ultimă în­cercare spre a salva pe generalii Mercier, Gonse, Boisdoffre și Billot, cari sînt atît de grav compromişi. Mulțumită tăriei lui Brisson, încercarea lui Zurlinden a fost ză­dărnicită“.* După Matin, Zurlinden s’a introdus în cabinet declarînd că e favorabil revizuire). Miniştrii povestesc ori şi cui vroîeşte să asculte, că, după demisiunea lui Cavaignac Zurlinden, s’a propus el însuşi să intre în cabinet. Pe cînd aştepta la gară pe Faure, Zurlinden s’a apropiat de Bourgeois, căruia­­i-a zis textual: .Acum, revizuirea trebuie să se facă fără întirziere“. Bour­geois şi Delcasse,care erau asemenea de faţă, comunicară lui Brisson declaraţia genera­lului. In urmă Zurlinden a fost numit mi­nistru de războiu.* In primul consiliu de miniştri, Brisson a salutat pe noul ministru al războiului, şi’i-a mulţumit că e gata să sprijine opera de revizuire, care va restabili pacea socială şi politică. Zurlinden răspunse că este fe­ricit că se ştie de acord cu şeful cabine­tului. In decursul acestui prim consilii, Zurlinden reveni asupra cestiunei revizuite­. El se adresă ministrului marinei Lockroy, şi îi zise: „Va fi de nevoe ca să ne înţe­legem asupra cestiunei readucere! lui Drey­fus. Asta e de resortul d-voastre. II veţi aduce cu un vas de războii sai cu unul comercial ? Unde’l veţi debarca­? „Zurlinden făcu celor-i’alţî miniştri impresia că prea e aprig în cestiunea revizuire!, pe care ei a­­bîa vroiai s’o studieze. Lockroy evită să dea un răspuns categoric: „Toate acestea le vom discuta maî tîrzii, generale". Cu atît maî mare a fost surprinderea tu­turor miniștrilor, cînd, în următorul consi­lii, Zurlinden declară, fără a invoca vre-un motiv, că nu voeşte să audă nimic despre revizuire. * Mai multe ziare pariziene se ocupă de a­­titudinea lui Felix Faure, şi o condamnă cu asprime. Ele compară situaţia din 1894, cînd Casimir Perier, ca preşedinte al repu­blicei, s'a s opus cabinetului Dupuy, care voia sâ’l convingă de vinovăţia lui Dreyfus, cu situaţiunea de astăzi, cînd cabinetul Bris­son s’a ciocnit de rezistenţa şefului statu­lui, în acţiunea sa da a îndrepta o eroare judiciară. Fie­care îşi aminteşte astăzi a­­titudinea lu­i Periet şi înţelege abia acum pasagiul din demisiunea sa în care vorbea Vineri l1 Septembrie, 1898 Anuneiupî fle primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a..................lei 0.50 bani » ii V-a • • « • • h2. ii ., „ rv-a . „2. ,, La an mare număr de linii se fac reducţii din tarif numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani REMOTM ŞI ACUmSTaiŢIA STRADA SĂRINDAR NO. 11 (TELSFOR). de disproporţia dintre răspunderea sa şi puterea de care dispune, şi după aceasta spunea: „Poate voiţi fi înţeles, dacă voiţi a­­sigura, că ficţiuni constituţionale nu pot face să amnţească cerinţele conştiinţei poli­tice. Poate demisionînd voi indica datoria lor acelora cari sînt responsabili de demnita­tea, puterea și de bunul renume al Franței. Pol. La Capşa Un repoter (fr.­aferat).—Trădarea e consumată ! Chelnerul.— Poftiţi! Reporterul (distrat).—Ce este ? Chelnerul.—Aţi zis consumaţie?... Reporterul. — Un pahar cu apă ! (Chelnerul pleacă pesimist). Un june drapelist (intrind furios).— Trădarea e consumată ! Reporterul.— Care va să zică e a­­devărat ? Drapelistul.— Mai încape vorbă! Reporterul.— Dar asta înseamnă a-șî bate joc de d­v. toți... Drapelistul.— Las’ că-l țintuim noi.. Reporterul (scrîşnind din dinți).— Ah, tră­dă-torrrul!... Alt reporter (intră gifiind). — Mi­zerabila trădătoare !... Drapelistul.— Cum ? Știi ? Reporterul (perplex).—Ce întrebare e asta ? Dar cine vrei d-ta să știe ? Primul reporter (furios).—Un mo­ment nu mai poate sta la putere! Drapelistul.—Cine ? Primul reporter.—Cum cine? Oculta! Al doilea reporter.—Cum ? Primul reporter.— Oculta, care a trădat totul... Drapelistul.—Dar nu e vorba de ea, nene. — Aurelian al nostru, care umblă cu soalda... Primul reporter.—Ce-mi umbli mie cu fleacuri; eu îți vorbesc ca și colegul,­ de trădarea Ocultei, care .. Al doilea reporter.— A cui? Primul reporter.— A Ocultei, care... Al doilea reporter.— Ptiu ! Sîntețî, nebuni! Pe mine m'a trădat infama, mea Mariță !... Primul reporter (fr. aferat).— Tră­dare pe toată linia! Titlu mare la ga­zetă !... Adio ! (Dispare in galop­) Salivau. ”CARNETUL MEU Scrisorile d-lui Caragiale Pina acum au apărut două scri­sori, adresate de prea talentatul scrii­tor, d. I. L. Caragiale, d-lui director general al Teatrelor, P. Grădiştea­­­nu, jurisconsult, senator etc. Nu e nevoie să spun că ac­este scrisori respiră numai ironie, ironia (ină şi adine înţepătoare care îl ca­racterizează pe d. Caragiale. Toată lumea ştie că autorul Scrisorei pier­dute nu dă nici­odată un public o scriere neglijată. Dar nu am să mă ocup aci de ta­lentul d-lui Caragiale, ci de supărarea d-sale, căci este evident, dacă a adre­sat două scrisori d-lui director-ge­neral...jurisconsult, aceasta a făcut-o pentru că e supărat. De ce s'a supărat ? Dupe cît ştie, d. Caragiale este supărat pentru­ că noul director al Teatrelor nu la consultat asupra distribuţiei rolu­rilor din piesele d-sale. Nu ezit a spune că d. Caragiale a a­vut dreptate să se simtă jicnit. Mai întâi­ este o chestie de delicateţă să întrebi pe autor de către cine voieşte să i se reprezinte piesa. Şi, afară de aceasta, este şi o chestie de legalitate, de­oare­ce legea teatrelor prevede că autorul trebue să fie con­sultat la facerea distribuţiei. Şi dacă e o datorie să se consulte orî­ce autor, apoi fară îndoială, faţă de un scriitor cum e d. Caragiale, con­sultarea se impune ca o obligaţie din cele maî delicate. D. Grădişteanu a pus in repetiţie piesele d-lui Caragiale, fără ea să-l consulte. A făcut rău d. Grădiş­­teanu, dar, prin scrisoarea pe care i-a adresat-o d-lui Caragiale ca răs­puns la prima sa scrisoare a acestuia, a dovedit că nu a fost de­cit o stri­­găcie şi că are pentru talentatul scriitor o deosebită admiraţie. E drept că d. Grădişteanu declară că va juca piesele d-lui Caragiale, chiar dacă d-sa s'ar opune, dar aceasta nu trebuie luată ca o ameninţare... jurisconsul­tul ştie de­sigur că nu are acest drept. Declaraţia de mai sus trebuie privită deci ca o manifestare a arză­toarei dorinţi ce o are d. Grădiş­teanu ca să vadă reprezentîndu-se piesele d-lui Caragiale. Să sperăm deci că incidentul a­­cesta se va închide printr'o dreaptă înţelegere şi, ast­fel, nu vom fi lipsiţi de plăcerea de a vedea a­­nul acesta excelentele piese ale mult talentatului scriitor, d. Caragiale. I. C. 3. Foi secrete din istoria lui Bismarck Bismarck şi decretul Imperial la favoarea muncitorilor. — Ultimul consiliu de miniştri.— Wilhelm I şi tratatul austro-german. Continuăm astăzi cu publicarea re­zumatelor şi textelor d­in noua scriere a lui Busch, asupra lui Bismarck. Cind împăratul Wilhe­m II-lea a dat faimoasele sale decrete in favoarea mun­citorime), Bismark a simțit că veleatul sau s’a împlinit. De aceea el căuta să combată intenhunile împăratului prin orî­ce mijioace. In legătură cu aceasta Busch scrie in noua sa carte : «La 12 Februarie 1890 Lothar Bu­cher, secretarul intim şi mina dreaptă a lui Bismark, a venit la Busch şi­­i-a zis că marele cancelar doreşte să lan­seze în ziarele englezeşti­­ un articol asupra decretelor imperiale. Busch a promis să trimită a doua zi dimi­neaţa articolul dorit ziarului «Daily Te­legraph» din Londra. Bucher menţiona apoi că Bismark nu e de loc mulţumit de decretele imperiale, după cum in­­tenţiunile împăratului nu-i plac nici in alte privinţi. Bucher a lăsat lui Busch asupra articolului următoarele notiţe pentru ca să se servească de ele : pToţi social-democraţii îşi dau apelul că de­cretele imperiale reprezintă o victorie a tendinţelor lor. Mulţi nemulţumiţi—şi cine pe lumea asta e mulţumit­­—cari pină acum au fost opriţi de sentimen­tele lor monarchice ca să treacă la so­cial democraţie—şi în fond marea mul­ţime a poporului german e monarchică— cred acum, că pot să voteze cu con­ştiinţa împăcată alături de socialişti. Clasele mijloc­ii văd situaţia lor politică ameninţată de a patra stare. Experienţa din timpul conflictului, dovedeşte im­portanţa sentimentelor burgheziei. A­­tunci ele au vroit să apuce frinele po­­terei ă la Louis Philipe; masele nu se interesau de aceasta ori n’o vedeau ; totuşi repetite alegeri au dat mereu a­­celeaşi rezultate. Dacă decretul nu ar fi fost, nici ultimele alegeri nu s'ar fi deosebit de cele de trei ani mai înainte (al cărora rezultat a fost reacţionar.-N. R.U «Daily Telegraph» a refuzat să pu­blice acest articol.* In noua sa publicaţiune, Busch mai dă loc următorului document, scris de însăşi Bismarck şi necunoscut pînă a­­cum : «.Notiţe privitoare la retragerea mea : Vice-preşedintele ministerului de stat (de Boetticher) a declarat, că el şi colegii săi sunt adine mişcaţi de retra­gerea mea. Pină acum el a sperat că singura diferenţă dintre mine şi majes­tatea sa este legată de politica­ internă şi că deci aranjamentul indicat de mine, anume ca să mă mărginesc a controla afacerile externe, se va dovedi ca o so­­luţiune satisfăcătoare. Retragerea mea din toate funcţiunile mele, ar implica greutăţi incalculabile, şi cu toate că în­ţelege indispoziţia mea, nu poate de­cit să mă roage cu insistenţă ca să pri­mesc un compromis. Eu am răspuns că soluţiunea, ca să mă retrag din servi­ciul prusian şi să mă mărginesc la func­ţiunea cancelarului, s’a lovit de obiec­­ţiunile făcute de Reichstag şi de gu­vernele statelor federate. Se crede că a de dorit, ca şi cancelarul să aibă o po­­ziţiune in care să poată controla votul prusian, şi chiar eu nu aş putea primi o funcţiune, in care aş fi dator să ac­cept de la ministrul prusian instrucţiuni la a cărora creare n’aş fi participat. De aceia nici această soluţie nu e lipsită de inconveniente.» Bismarck continuă a nota părerile exprimate de diferiţii miniştri, şi con­stată că numai ministrul lucrărilor pu­blice, Maybach, a declarat categoric că întreg ministerul trebuie să-și dea de­misia, de­oare­ce retragerea lui Bis­marck ar fi o primejdie pentru sigu­ranța ţarei şi a păceî europene. * In 1883 Busch a avut o convorbire cu Bismarck asupra războiului cu Au­stria din 1866. Fostul cancelar s-a ex­primat despre acest război, cam în modul trașator: „Paî-spre­zece zile înainte de a se fî tras primul foc, l-am trimes pe Gablenz, fratele generalului cu acelaș nume, la împăratul Franz Iosef la Viena, pentru ca să facă propuneri de pace pe o bază dualistică. Eu Lam instruit ca să spue, că ar fi maî bine pentru noi, dacă am face o schimbare de front spre Vest, dacă am întruni puterile noastre contra Franţei, şi dacă am recu­ceri Alsacia şi am preface Strassburgul într’o fortăreaţa federală ; că francezii e­­rau slabi în raport cu noi; că poate nu era un motiv drept pentru a provoca un rǎzboiu, dară că am putea pleda înaintea celor­l­alte puteri că Franţa a comis o ne­dreptate ocupînd Alsacia şi Salzburgul, de unde ameninţă mereu statele Germaniei da

Next