Adevěrul, noiembrie 1898 (Anul 11, nr. 3339-3368)
1898-11-08 / nr. 3346
r Anul XI.No. 3346. Abonamente încep la 1 ai la 15 ale fie-căreî luni și «• plătesc Înainte. Un an in ţară 30 lei, in atrâinătate 50 iei Şase luni 15 „ » » 25 „ Trei luni S „ „ 13 m Numărul IO Bani la străinătate ÎS Bani C © IV s Director* T. MI 1j II E Fondator: ALEX. V. BELDIMANU 6 pagini la fiecare ediţie WmNîgiî5i5îi:a===^—----------------.rrra Refonia electorală si bâtăasii _____ * * Indignarea publică nu s’a calmat încă, deşi se împlineşte săptămîna de cind pe stradele Capitalei s’a desfăşurat scandalul electoral poreclit «alegere». Zicem indignarea publică, deoarece în afară de partitidul conservator, care nu are drept să se indigneze, fiindcă a făcut tot aşa, e marea mulţime a alegătorilor independenţi cari mai au încă iluziune în puterea votului şi cari mai speră că alegerile pot fi un mijloc de a-şi manifesta ţara părerea. In mijlocul acestei indignări publice, confundindu-se poporul cu cohorta mercenarilor electorali, s’a vorbit şi despre votul universal şi despre primejdiile lui, de oarece introducerea acestei reforme ar proclama atot-puternicia stradei în potriva inteligenţei, ar însemna domnia bandelor. Ni se pare că votul universal nu are njjjaica de imparti! du‘ Orgîtîe" deDiiriiîhîca trecaht Maî mult încă , putem dovedi că introducerea acestei reforme ar fi începutul independenti electorale a alegătorului faţă de guvern şi administraţie. De ce ne pungem noi? Că— În lingă presiunile oculte, pe inga influenţa pe care o are stăpînirea faţă de alegător, pe lingă conrupţia care cangrenează corpul electoral,—partidele,cind sint la putere, întrebuinţează brutalitatea, asediază localurile ,le vot, pun pe fugă pe adversari, îi bat şi astfel—ca la un adevărat razboiu — devin stăpîni pe situaţiune. Lărgindu-se colegiile electorale, şi sfera de acţiune a inifluenţei guvernamentale se lărgeşte—şi deci slăbeşte. Azi, socoteala e făcută: poliţia pro-piriu zisă şi poliţia comunală, mpărţindu-şi alegătorii pe căprării pot să aibă la zece alegători un agent al forţei publice, aşa că paza lor e posibilă. Cind numărul votanţilor va fi, să zicem, de zece ori mai mare, o sută de alegători vor cădea sub influenţa unui funcţionar şi deci ea devine iluzorie, ineficace. Votul universal, înzecind de pildă numărul alegătorilor, desfiinţează de fapt bătăuşii, deoarece azi ei pot manevra tocmai fiindcă nu au a face cu mase mari de cetăţeni. Cind la o serie, în loc de 500 de alegători, vor fi masaţi 5000, nu garantăm că nu sar putea întimpla altercaţiuni între alegători;bătăuşii insă propriu zişi,oameni tocmiţi cu ziua,ori funcţionari inferiori transformaţi în ciomăgaşi, vor fi în imposibilitate să opereze, deoarece vor fi înecaţi în marea mulţime a votanţilor, cari, fiind mulţi, vor putea uşor să-i pună pe fugă ori sa le paralizeze dorinţa de a face scandal. Ceea ce însă nu se spune e altă teamă din partea partidelor istorice: e că actualele formaţiuni hibride vor dispare şi ediţia de seară .d in joc vor veni alte interese şi alte curente ale marii mulţimi populare, care azi de fapt este străină vieţei politice, fiind impasibilă la lupta puţin interesantă ce şi-o dau liberalii şi conservatorii. Aşa pusă chestia, se poate discuta. A susţine însă că votul universal însemnează domnia bandelor, c o copilărie, mai mult încă: o prostie. Const. Mill«. cu neputință. De Aoi furi» acestor oameni contra lui Dreyfus. Cînd acuzarea s'a ridicat contra lui Dreyfus, colonelul Schwarzkoppen a știut imediat ci actele pe cari se baza acuzarea erau false. Banii pentru diferitele indiscreţiuni m i-au primit Étrterhazer, Henry şi du Paty de plain, cari însă ie împărţeaiă cu alţi ofiţeri. Afară de aceasta colonelul Panizzardin mi-a dat absoluta asigurare, că generala Pellioux a ştiut cu mult înaintea procesului Zola, că scrisoarea citită de dînsul în acest proces era falsii. Generalul Pellieus găsise—după cum ştie Panizzardi din sorginte incontestabilă—cu ocazia instrucţiei făcută de dînsul, printre scrisorile lui Esterhazy una de la du Paty de Clam în care acesta pomenea, dindu-i conţinutul, o scrisoare „dontre colonel Henry vous a parié“ (despre care colonelul Henry v’a vorbit). Panizzardi a mai declarat, că acea cartă poştală pneumatică, de a cărei falsificare a acuzat Picquart, a fost scrisă în prezența lui de către Schwarzkoppen şi a fost destinată lui Esterhazy. Poi D. Catargiu. — Atunci mănînc eu, daţi-mi vă rog... Şi cum vă spuneam, ororile de Duminica trecută... Ragele. — Pîine nu voiţi ? D. Catargiu. —...sîngele care a curs pe stradele Capitalei. Regele. — Recolta a fost bună la Golasei anul acesta ? D. Catargiu. — Perfectă, sire, sînt bucuros de ea, dar întristat de halul țarei... Regele. — D-ta întristat ! Rău! Rău. Trebui să fii vesel... Champagnie poftiți ? D. Catargiu.— Dar ce să spun eu celor ce m’au trimis la majestatea voastră ? Regele. — Vă mulțumesc, d-le Catargiu, de cinstea ce aţi făcut Coroanei, luînd dejunul la Palat — şi acum regret cu trebui să vă părăsesc, mă aşteaptă consilul de miniştri. D. Catargiu {plecînd furios). — Care va să zică, şî-a bătut iar neamţul joc de mine! Fonograf. ilderea Cam Trockroy Ministrul marinei franceze, slaspre care sc trecc că ar voi să demisioneze din cauză că nu e de acord cu tragmentul ce se aplică colonelului Picquart. SATIRA FOSATICÎA Profesorii regimului Guvernul a hotărît să înlocuiască pe toţi slujbaşii şi specialiştii Statului, pe magistraţi, pe profesori, pe ingineri, etc. Căci acestui guvern îi trebuesc numai oameni de mîna întîia, precum: Doctori a la Penescu; Avocaţi a la Noroanu ; Negustori a la Niţă Storie; Poliţişti a la Micşunescu; Primari a la C. F. Robescu; Prim-miniştri a la Dimitrie Sturdza. Acum e vorba să se înlocuiască şi toţi profesorii, după norma dată la Mîntuleasa, unde profesorul Cosăcescu a fost înlocuit printr’un agent el lirî Berechet. In asemenea condiții, neapărat că regimul are profesori....berechet. Vax Destăinuiri în afacerea Dreyfus Sinuciderea lui Henry. —Asasinare indirectă.—Destăinuirile lui Gasella. — Adevăraţii trădători. încetul cu încetul misterul care învăluia afacerea Dreyfus şi multe din peripeţiile prin cari aceasta a trecut începe să se lumineze. Cu privire la sinuciderea lui Henry persoane demne de încredere afirmă că la mijloc n’a fost un asasinat direct, ci un asasinat indirect, comis prin mijloace de presiune morale. Iată ce zic acele persoane: „In celula în care zăcea cadavrul lui Henry s’a găsit alături de baltacul de ginge un număr din ziarul Eclair apărut în acea zi. Dacă este bătător la ochi că i s’a permis lui Henry ca să citească ziare în genere, cu atât mai straniu pare faptul că i s’a dat spre citire ziarul Eclair, organul principal al ministerului de război și francez. In numărul respectiv al ziarului tocmai se trata despre falsul comis de Heigg, iar fapta acestuia era calificată ca cea maî respingătoare şi mizerabilă, şi demnă de cea maî aspră pedeapsă, iar în ce priveşte pe Henry se prezicea că el va primi o pedeapsă exemplară. Sub impresia acestui articol Henry a scris soţiei sale scrisoarea de adio, în care o ruga, să trimită tuturor amicilor fotografiaui, dar să nu uite ca să scrie pe dosul acesteia toate fazele carierei sale militare*.* Contele Casella, amicul ataşatului militar italian Panizzardi, şi al celui german Schwarzkoppen, a făcut, după cum ni s’a anunţat şi telegrafic, noul destăinuir cu privire aa tacerea Dreyfus. Iată ce a spus Camelia corespondentului din Neapole al ziarului Daily Nes: „Colonelul Schwarzkoppenmi-a declarat că Esterhazy, Henry şi du Paty de Clam ’i-au furnizat materialul privitor la afacerile militare. Ultimele documente însă erau false, deoarece Dreyfus venise în statul major, şi observa de aproape pe aceşti ofiţeri, aşa că indiscreţiunile de pănă atunci deveniseră Sfîrşitul d-nul Bobescul Sint fatalităţi în potriva cărora sărmana voinţă omenească r amine neputincioasă. La acest mare şi etern adevăr va trebui să cugete d. Bobescu acuma chid simte cum funcţiunea de primar al Capitatei îi scapă printre degete» 1). Bobescu a putut face multe, tisa a putut organiza maşina electorală, a putut alcătui banda de bătăuşi, a putut fabrica buletinele cele mici spre a zădărnici secretul votului, a putut znopi pe cetăţeni, a puşi aci,pentru. Guvernamentalii înţeleg destul de bine că ziua de 1 Nocmime, cu toate înfrângerile şi cu toate crimele ei, este opera d-luî Bobescu. Guvernamentăl-H văd acuma, de şi cam tir:iu,, mm că mare dreptate aui avut aceîa pari Ic-mi strigat: . „Nu, vă prezentaţi la alegerile comunale ,cu Bobeanu fiindcă o să fiţi bătuţi !( Am fost dintre aceia cari am făcut această tristă prevestire, şi ea s’a realizat. Acuma prevestim, din nou, că domnia d-luî Bobescu s’a sfirşit. Şi dna de mîine ne va da dreptate. Drago?. Petervari Miniatri de războiu maghiar, ml, curai se zice pe ungureşte, ministrul honvezilor. Străpiutarea umnui monument e pe cale să-l răstoarne. Totuşi nu el a dispus strămutarea, ci Împăratul. Este vorb de monumentul generalului Hertzi care a pus la rezon pe ungurii răzvrătiţi contra Habsburgilor. Acum ungurii ar voi ca acest monument să dispară, și deoarece ministrul de razboiu nu le-a făcut pe plac, ei vor să-l facă pe el să dispară. Audienţă la rege Regele a poftit pe D. Lascar Catargiu la dejun. Ziarele de eră. Regele. — Ah ! forte mulţumit D. Catargiu sănătos ? D. Catargiu„ — Eu sănătos, sănătos... dar ţara... Regele — Şi soţia la dv., respectabilă d-na Catargiu, sănătoasă ? D. Catargiu. —Da, de, cu bătrîneţele. Regele. — Bătrîneţele... Aşa soţia la d-voastră, tînără încă.. D. Catargiu. — Dar am venit, sire... să vă aduc la cunoştinţă... Regele. — Forte bine, forte bine (îi oferă vin) Bordeaux ori Medoc? D. Catargiu (urmind).— ...să vă aduc la cunoştinţă ororile de Duminica trecută... Regele. — Niţei homard nu poftiţi ? D. Catargiu. — Nu e pentru stomacul meu, mulţumesc... Regele. — Vezi, d. Sturdza mănîncă... vim Banffy Brhind-mamim maghiar. Situaţia lui cere acum mult zdruncinată. De unde mainavale maşina, parlamentară lucra absolut după voia lui, acum opoziţia face obstrucţionum şi-l combate cu pasiune. După spusa unor persoane bine informate, guvernul Banffy e rău zdruncinat şi se aşteaptă trimisiunnea primului-ministr. CULISELE POLITICE Deschiderea Camerelor Mai sînt şapte zile pînă la deschiderea Camerelor. Iată ceva care îi îngrijeşte grozav pe guvernamentali. Aceştia îşi dau seama că domînulul acesta lupta va fi foarte crîncenă şi că drapeliştii-fieviştii nu vor mai păstra atitudinea liniştită de pînă acum. Din actuala sesiune opoziţia de toate nuanţele se va grupa şi va lupta serios în contra guvernului. Este vorba de o luptă de răsturnare fără nici un fel de concesie ,şi fără nici o întrerupere. Alegerea preşedinţilor Lupta va scepe după ăi am aflat, chiar de la alegerea ‘preşedinţilor. Şi în această privinţă se va stabili o înţelegere, între toate grupurile opoziţionista ! ! ! ; înţelegerea este vorba să se facă astfel: In Cameră se va pune la preşedentie candidatura d-lui P. Aurelian, iar la Senat se va susţine candidatura d-luî L. Catargiu. Astfel se vor putea întruni atît la Cameră cit şi la Senat toate voturile opozante. Prin această înţelegere opoziţia din arabele Camere va reprezenta o forţă peste care guvernul mi va putea trece cu nici un chip. De aceasta îşi dau perfect seama şi guvernamentalii. Interpelările Din primele zile, se vor enunţa mai multa interpelări ,■ atât la Camera cit şi la Senat. Ia Cameră vor interpela domnii Take Jonestin, Ionel Grădişteanu şi Al Marghiloman din partea conservatorilor şi farsimiştilor. Din partea opoziţiei liberale vor interpela d-nii H. Flows, Polavran*oea, V. Lascar şi Emil Costinescu. La Senat vor intra*la d-nii:atargiu, T. Haiorescu şi G. Panu din partea conservatorilor şi junimiştilor. D-nii V. A. Ureshiă, Valerian-Urseasm şi Costescu-Comâneasm, din partea oposiţiei liberale. Dirmineeă 8 Noembrie, 1898 Anuneiuri I ' " J n ! Se primesc direct la administrația ziarului Linia pagina VI-a...................lei o.50 bani V-arv-a2. La un mare număr de Unii sa fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Chestiunii» asupra cărora se vor face interpelări atît la Cameră cit şi la Senat sînt următoarele: 1) Alegerile comunale din Bucureşti şi întreaga ţară. 2) Chestia şcoalelor din Braşov şi ultimele măsuri luate pentru a se impedica procesul pe care epitropia şcoaleîor ăia Braşov l-a intentat guvernului român. 3) Alegerea şi confirmarea rectorilor de la universităţile din Bucureşti şi Iaşi. 4) Ameninţările adresate magistraţilor şi ultimele permutări în magistratură. Sesiunea actuală Guvernul este foarte îngrijit de actuala sesiune a Corpurilor legiuitoare. Se ştie că după Constituţie mandatul actualilor deputaţi şi a jumătate dintre senatori expiră la l6 Februarie 1899. Deă sesiunea actuală a Corpurilor legiuitoare nu poate să mai fie prelungită după 15 Februarie. Guvernul treime- dar ca pînă la 15 Februarie să treacă şi toate budgetele. Or, aceasta este foarte greu să se realizeze daca opoziţia se pune pe o luptă serioasă. Maî tfttU va fi foarte greu să se facă ceva pînă la 1 Ianuarie, deoarece mai înln va trebui să se facă discuţia.: asupra răspunsului la mesagiu şi apoi să se discute toate interpelările pe cari membrii marcanţi vî opoziţiei le vor anunţa. Afară de aceasta guvernul ar vroi să treacă -şi nile-va- legi importante fa să maî schimbe cârdului teribil vari c firme.., hi ccmtrfr-sct. Dar maî întH guvernul nu are hotărît pe cine va alege preşedinţi şi vice-preşedinţî. In special în contra d-luî X. Cane, preşedintele Senatului, este un foarte puternic curent. La preşidenţia Senatului vrea să candideze d. G. Mîrzescu. Se spume chiar că aceasta a fost condiţia cu care s’a angajat să dea concurs guvernului în alegeri. Rep. CARNETUL MEU D-ra Magdalena Luchian Nu daă sentenţe in aceste rîmbiri, aştern impresiunî de spectator . Chipul în care a jucat alaltă scară d-ra Luchian pe d-ra de Saint-Geneix din «Marchizul de Villemers dă debutatul d-sale un caracter extraordinar de interesant, căci atinge inseşt raporturile dintre scenă şi spectator. Adesea cinoţipiiile de teatru mi-au ridicat problema: oare eu, ca spectator, trebuia să rămin judecător in acţiunea ce se petrece pe scenă, sau să intru ci însumi în această acţiune ? Şi mi se întîmplă acest lucru curios : de cîte orî rămia s&judec cele ce se petrec in scenă, de cite-ori m& surprind controlind acţiunea şi jocul, sesisez in mine un interes, dacă Voiţi, cerebral pentru cele ce se petrec în scenă, aplaud meşteşugul artiştilor, dar emoţiunea intimă n'o simt. . . . Dramele eroice, declamate cu ori cit de mare talent, în declamaţia teatrală tradiţională au lovit totd’auna ufletul, l’au uimit, dar au atins foarte puţin inima—căci sufletul poate vibra de interes pentru întregi opere trecute, cu altă viaţă. Cu alt grai, inifiia nuu e roaba intimităţei prezentului. Iată de ce emoţiunile profund intime le-am resimţit atunci, cînd văzînd pe scenă, nu spada la coapsă, care voeşte să-mi impue respect, ci haina pe care o port şi eu şi care mă invită să stau de vorbă, nu’iun simţit stras spre ea şi, intrînd în mediul personagiilor, am început să mă bucur şi săsufăr cu ele şi s’a stabilit între mine şi dinspre acea intimitate care creează emoţia sinceră, neartificială. Inima noastră nu voeşte să fie asuitată, pentru ea a dispărut miraculosul cu pompa Iul de vorbe şi efecte de sonoritate; ea nu înţelege de cit seducerea dulce, duioasă, blinda, fie spre rău fie spre bine şi cine atacă pe scenă nota aceasta intimă, aceluia o dăm întreagă inima noastră de azi! D-ra Magdalena Luchian s’a arătat chemată să dea scenei această notă modernă, eminamente afectivă, şi aceasta mi se pare marea şi neobicinuita ei calitate. P. D. F. Cursul d-luî T. Maiorescu — Lecţia inaugurală — Ca in toţi anii,un public imens a ţinut să asiste la cursul de deschidere al d-luî Titu Maiorescu. In marea sală universitară abia încăpea numeroşii auditori şi alcătuit din domnişoare studente, studenţi şi curioşi. R. Maiorescu îşi începu prelegerea vorbind despre noua lege a învăţămintului superior care impune profesorilor universitar un mai mare număr de cursuri şi conferirsţi ca in anii trecuţi. Geea ce n’a prevăzut insă noua lege e că obligaţiunea aceasta va crea dificultăţi de altă natură şi in primul loc lipsa de local, din cauza simultaneităţei prelegerilor. Aşa că pentru, moment s’a renunţat la aplicarea legei pînă ce se va putea rezolva această problemă—fie prin închiriarea Uniri nou local, fie prin escluderea maturului corp din clădirea universitară. Era o vreme, zice d. Minorescu, cînd localul era prea vast pentru modesta noastră mişcare intelectuală , astăzi contrariul are loc,--spre marea noastră mulţumire. ■Alte mici dificultăţi pentru deschiderea şi ţinerea regulată a cursurilor provine—zice conferenţiarul—-din lipsa decanului, alegerile de decan nefiind încă confirmate de ministru. Aluziile acestea tine la micile neregularități universitare sunt subliniate de zimbete semnificative dar foarte discrete ale oratorului şi auditoriului. D. Maiorescu îşi începe cumul prin o digresiune interesantă asupra relaţiunilor dintre dascăl şi studenţi ia universităţile noastre. D-salei i se pare fără seamăn de absurd sistemul, practicat , genere, de ierarchie disciplinară şi severă, lipsa de colegialitate intre profesor şi elev. Aci vede d-sa pricina marelui raft care s’a lăţit în şcolile noastre şi care ne-a adus la tristul spectacol de’ a se reduce întreg învăţămîntul la o barbară combinaţie mecanică de cifre, da note, de litere, ca şi cum aceasta ar putea crea inteligenţi serioase, ca şi cum aceasta ar fi singura logică a imei bune instrucţiuni, ca şi cum catalogul ar alcătui şcoala, ca şi cum examănul şi nota fracţională ar hotărî in adevăr meritul cutărul sau cutaruî şcolar pe care-l cunoaşte dascălul numai din registru şi din cifre. Este aci un prejudiciu monstruos care trebue distrus dacă nu vroim să vedem continuîndu-se.zx ?nvitamint ceea ce se petrece în relaţiile noastre sociale, de la ora Ia om,—relaţi: in cari predomină prejudiţiul aşa zisei superiorităţeî de cultură şi de concepţii. Şi de aci d. Maiorescu trece la altă parte interesantă a prelegere!, inzisfind asupra sus ziselor diferenţăre sociale cari ne fac pretenţioşi pe noi «intelectualii» faţă cu marea massă de oameni pe cari împrejurările i-au înstrăinat de binefacere sau relele civilizaţiei noastre. Cu aceasta conferenţiarul se apropie mai mult de subiect arătind in ce chip se alcătuieşte totalul cunoştinţelor noastre. Actele reflexe— sali nerefiectate— formează substratul, comun şi primitiv al tuturor inteligenţelor, este educaţia căpătată prin contact cu exteriorul, prin iniţire de impresii datorite lumei înconjurătoare. Iar deasupra acestora se aşterne un chip treptat stratul ulterior al cunoştinţelor cîştigate în mod artificial, prin învăţături şi relaliunî numeroase. In mod grafic d. Maiorescu lămureşte forritaţiunea actului reflex, alcătuit din mişcarea primă— centripetă şi cea de-a doua— centrifugă care se reîntoarce elaborată de celula cerebrală la care s’a urcat prin mijlocirea coloanei vertebrale. Fiercare din noi are, din acest punct de vedere, un receptacul—măduva şi. un aparat de elaborare a impresiimiei primite,—creierul. in această din urmă parte se diferenţiază oamenii ei in de ei in urma instrucţiune! şi a experienţei in timp. Din toate cele spuse, d. Maiorescu ajunge la aceeaşi frumoasă încheiere : că deosebirile nu sint atit de profunde intre om şi oricum avem aerul de a pretinde noi—în folosul nostru.