Adevěrul, noiembrie 1898 (Anul 11, nr. 3339-3368)

1898-11-08 / nr. 3346

r Anul XI.­No. 3346. Abonamente încep la 1 ai la 15 ale fie-căreî luni și «• plătesc Înainte. Un an in ţară 30 lei, in atrâinătate 50 iei Şase luni 15 „ » » 25 „ Trei luni S „ „ 13 m Numărul IO Bani la străinătate ÎS Bani C © IV s Director* T. MI 1j II E Fondator: ALEX. V. BELDIMANU 6 pagini la fie­care ediţie WmNîgiî5i5îi:a===^—----------------.rrra Refonia electorală si bâtăasii _____ * * Indignarea publică nu s’a calmat încă, deşi se împlineşte săptămîna de cind pe stradele Capitalei s’a desfăşurat scan­dalul electoral poreclit «ale­gere». Zicem indignarea publică, de­oare­ce în afară de parti­­tidul conservator, care nu are drept să se indigneze, fiind­că a făcut tot aşa, e marea mul­ţime a alegătorilor independenţi cari mai au încă iluziune în puterea votului şi cari mai speră că alegerile pot fi un mijloc de a-şi manifesta ţara părerea. In mijlocul acestei indignări publice, confundindu-se poporul cu cohorta mercenarilor elec­torali, s’a vorbit şi despre vo­tul universal şi despre primej­diile lui, de oare­ce introduce­rea acestei reforme ar pro­clama a­tot-puternicia st­radei în potriva inteligenţei, ar în­semna domnia bandelor. Ni se pare că votul univer­sal nu are njjjaica­ de imparti! du‘ Orgîtîe" deDiiriiîhîca trecaht Maî mult încă , putem dovedi că introducerea acestei reforme ar fi începutul independent­i electorale a alegătorului faţă de guvern şi administraţie. De ce ne pungem noi? C㗠έn lingă presiunile oculte, pe inga influenţa pe care o are stă­­pînirea faţă de alegător, pe lingă conrupţia care cangrenează corpul electoral,—partidele,cind sint la putere, întrebuinţează brutalitatea, asediază localurile ,le vot, pun pe fugă pe ad­versari, îi bat şi ast­fel—ca la un adevărat razboiu — devin stăpîni pe situaţiune. Lărgindu-se colegiile electo­rale, şi sfera de acţiune a in­­iflu­enţei guvernamentale se lăr­geşte—şi deci slăbeşte. Azi, so­coteala e făcută: poliţia pro-piriu zisă şi poliţia comunală, mpărţindu-şi alegătorii pe că­­prării pot să aibă la zece ale­gători un agent al forţei publi­ce, aşa că paza lor e posibilă. Cind numărul votanţilor va fi, să zicem, de zece ori mai mare, o sută de alegători vor cădea sub influenţa unui funcţionar şi deci ea devine iluzorie, ine­ficace. Votul universal, înzecind de pildă numărul alegătorilor, des­fiinţează de fapt bătăuşii, de­oare­ce azi ei pot manevra toc­mai fiind­că nu au a face cu mase mari de cetăţeni. Cind la o se­rie, în loc de 500 de alegă­tori, vor fi masaţi 5000, nu ga­rantăm că nu sar putea în­­timpla altercaţiuni între alegă­­tori;bătăuşii insă propriu zişi,oa­meni tocmiţi cu ziua,ori funcţio­nari inferiori transformaţi în ciomăgaşi, vor fi în imposibi­litate să opereze, de­oare­ce vor fi înecaţi în marea mul­ţime a votanţilor, cari, fiind mulţi, vor putea uşor să-i pună pe fugă ori sa le paralizeze dorinţa de a face scandal. Ceea ce însă nu se spune e altă teamă din partea partide­lor istorice: e că actualele for­maţiuni hibride vor dispare şi ediţia de seară .d­ in joc vor veni alte interese şi alte curente ale marii mulţimi populare, care azi de fapt este străină vieţei politice, fiind im­pasibilă la lupta puţin intere­santă ce şi-o dau liberalii şi conservatorii. Aşa pusă chestia, se poate discuta. A susţine însă că vo­tul universal însemnează dom­nia bandelor, c o copilărie, mai mult încă: o prostie. Const. Mill«. cu neputință. De Aoi furi» acestor oameni contra lui Dreyfus. Cînd acuzarea s'a ridi­cat contra lui Dreyfus, colonelul Schwarz­koppen a știut imediat ci actele pe cari se baza acuzarea erau false. Banii pentru di­feritele indiscreţiuni m i-au primit Étrterhazer, Henry şi du Paty de plain, cari însă ie îm­părţeaiă cu alţi ofiţeri. Afară de aceasta co­lonelul Panizzardi­n mi-a dat absoluta asi­gurare, că generala Pellioux a ştiut cu mult înaintea procesului Zola, că scrisoarea citită de dînsul în acest proces era falsii. Generalul Pellieus găsise—după cum ştie Panizzardi din sorginte incontestabilă—cu o­­cazia instrucţiei făcută de dînsul, printre scrisorile lui Esterhazy una de la du Paty de Clam în care acesta pomenea, dindu-i conţinutul, o scrisoare „dontre colonel Hen­ry vous a parié“ (despre care colonelul Henry v’a vorbit). Panizzardi a mai decla­rat, că acea cartă poştală pneumatică, de a cărei falsificare a acuzat Picquart, a fost scrisă în prezența lui de către Schwarzkop­­pen şi a fost destinată lui Esterhazy.­­ Poi D. Catargiu. — Atunci mănînc eu, daţi-mi vă rog... Şi cum vă spuneam, ororile de Duminica trecută... Ragele. — Pîine nu voiţi ? D. Catargiu. —...sîngele care a curs pe stradele Capitalei. Regele. — Recolta a fost bună la Golasei anul acesta ? D. Catargiu. — Perfectă, sire, sînt bucuros de ea, dar întristat de halul țarei... Regele. — D-ta întristat ! Rău­! Rău­. Trebui să fii vesel... Champagnie poftiți ? D. Catargiu.— Dar ce să spun eu celor ce m’au trimis la majestatea voastră ? Regele. — Vă mulțumesc, d-le Catar­giu, de cinstea ce aţi făcut Coroanei, lu­­înd dejunul la Palat — şi acum re­gret cu trebui să vă părăsesc, mă aşteaptă consilul de miniştri. D. Catargiu {plecînd furios). — Care va să zică, şî-a bătut iar neamţul joc de mine! Fonograf. ilderea Cam Trockroy Ministrul marinei franceze, slaspre care sc trecc că ar voi să demisioneze din cauză că nu e de acord cu tra­gmentul ce se a­plică colonelului Picqu­art. SATIRA FOSATICÎA Profesorii regimului Guvernul a hotărît să înlocuiască pe toţi slujbaşii şi specialiştii Statului, pe ma­gistraţi, pe profesori, pe ingineri, etc. Căci acestui guvern îi trebuesc numai oameni de mîna întîia, precum: Doctori a la Penescu; Avocaţi a la Noroanu ; Negustori a la Niţă Storie; Poliţişti a la Micşunescu; Primari a la C. F. Robescu; Prim-miniştri a la Dim­itrie Sturdza. Acum e vorba să se înlocuiască şi toţi profesorii, după norma dată la Mîntuleasa, unde profesorul Cosăcescu a fost înlocuit printr’un agent el lirî Berechet. In asemenea condiții, neapărat că re­gimul are profesori....berechet. Vax Destăinuiri în aface­­rea Dreyfus Sinuciderea lui Henry. —Asasi­nare indirectă.—Destăinui­rile lui Gasella. — Ade­văraţii trădători. încetul cu încetul misterul care învăluia afacerea Dreyfus şi multe din peripeţiile prin cari aceasta a trecut începe să se lu­mineze. Cu privire la sinucidere­a lui Henry persoane demne de încredere afirmă că la mijloc n’a fost un asasinat direct, ci un a­­sasinat indirect, comis prin mijloace de presiune morale.­ Iată ce zic acele persoane: „In celula în care zăcea cadavrul lui Henry s’a găsit alături de baltacul de ginge un număr din ziarul Eclair apărut în acea­ zi. Dacă este bătător la ochi că i s’a per­mis lui Henry ca să citească ziare în ge­nere, cu atât mai straniu pare faptul că i s’a dat spre citire ziarul Eclair, organul principal al ministerului de război și francez. In numărul respectiv al ziarului tocmai se trata despre falsul comis de Heigg, iar fapta acestuia era calificată ca cea maî respingătoare şi mizerabilă, şi demnă de cea maî aspră pedeapsă, iar în ce priveşte pe Henry se prezicea că el va primi o pe­deapsă exemplară. Sub impresia acestui ar­ticol Henry a scris soţiei sale scrisoarea de adio, în care o ruga, să trimită tuturor amicilor fotografia­­ui, dar să nu uite ca să scrie pe dosul acesteia toate fazele ca­rierei sale militare*.* Contele Casella, amicul ataşatului militar italian Panizzardi, şi al celui german Schwarz­koppen, a făcut, după cum ni s’a anunţat şi telegrafic­, noul destăinuir cu privire a­a tacerea Dreyfus. Iată ce a spus Camelia corespondentului din Neapole al ziarului Daily Ne­­s: „Colonelul Schwarzkoppen­­mi-a declarat că Esterhazy, Henry şi du Paty de Clam ’i-au furnizat materialul privitor la afacerile militare. Ultimele documente însă erau­ false, de­oare­ce Dreyfus venise în statul major, şi observa de aproape pe aceşti ofiţeri, aşa că indiscreţiunile de pănă atunci deveniseră Sfîrşitul d-nul Bobescul Sint fatalităţi în potriva cărora sărmana voinţă omenească r amine neputincioasă. La acest mare şi etern adevăr va trebui să cugete d. Bobe­­scu acuma chid simte cum funcţiu­nea de primar al Capitatei îi scapă printre degete» 1). Bobescu a putut face multe, tisa a putut organiza­ maşina elec­torală, a putut­ alcătui banda de bă­tăuşi, a putut fabrica buletinele cele mici spre a zădărnici secretul votu­lui, a putut znopi pe cetăţeni, a pu­şi a­ci,­­pentru. Guvernamentalii înţeleg destul de bine­ că ziua de 1 Nocmime, cu toate înfrângerile şi cu toate crimele ei, este opera d-luî Bobescu. Guver­­namentăl-H văd acuma­, de şi cam tir:iu,, mm că mare dreptate aui avut aceîa pari Ic-mi strigat: . „Nu, vă­ prezentaţi la alegerile co­munale ,cu Bobeanu fiind­că o să fiţi bătuţi !(­ Am fost­ dintre aceia cari am fă­cut această tristă prevestire, şi ea s’a realizat. Acuma prevestim, din nou­, că domnia d-luî Bobescu s’a sfirşit. Şi dna de­ mîine ne va da drep­tate.­ ­ Drago?. Petervar­i Miniatri de r­ăzboiu maghiar, ml, cura­­i se zice pe­ ungureşte, ministrul honve­zilor. Străpiutarea umnu­i monument e pe cale să-l răstoarne. Totuşi nu el a dispus stră­mutarea, ci Împăratul. Este vorb­ de mo­numentul generalului Hertzi care a pus la rezon pe ungurii răzvrătiţi contra Habs­­burgilor. Acum ungurii ar voi­ ca acest monument să dispară, și de­oare­ce mi­nistrul de razboiu nu le-a făcut pe plac, ei vor să-l facă pe el să dispară. Audienţă­ la rege Regele a poftit pe D. Lascar Catargiu la de­jun. Ziarele de eră. Regele. — Ah ! forte mulţumit D. Catargiu sănătos ? D. Catargiu„ — Eu săn­ătos, sănă­tos... dar ţara... Regele — Şi soţia la dv., respecta­bilă d-na Catargiu, sănătoasă ? D. Catargiu. —Da, de, cu bătrîneţele. Regele. — Bătrîneţele... Aşa soţia la d-voastră, tînără încă.. D. Catargiu. — Dar am venit, sire... să vă aduc la cunoştinţă... Regele. — Forte bine, forte bine (îi oferă vin) Bordeaux ori Medoc? D. Catargiu (urmind­).— ...să vă aduc la cunoştinţă ororile de Duminica tre­cută... Regele. — Niţei ho­mard nu poftiţi ? D. Catargiu. — Nu e pentru stoma­cul meu, mulţumesc... Regele. — Vezi, d. Sturdza mănîncă... vim Banffy Brhind-mamim maghiar. Situaţia lui cere acum mult zdruncinată. De unde mai­­navale maşina, parlamentară lucra absolut după voia lui, acum opoziţia face ob­strucţionum şi-l combate cu pasiune. După spusa unor persoane bine infor­mate, guvernul Banffy e rău­ zdruncinat şi se aşteaptă trimisiunnea primului-m­inistr. CULISELE POLITICE Deschiderea Camerelor Mai sînt şapte zile pînă la des­chiderea Camerelor. Iată ceva care îi îngrijeşte grozav pe guvernamen­tali. Aceştia îşi dau seama că do­mîn­­ulul acesta lupta va fi foarte crîn­­cenă şi că drapeliştii-fieviştii nu vor mai păstra atitudinea liniştită de pînă acum. Din actuala sesiune opo­ziţia de toate nuanţele se va grupa şi va lupta serios în contra guver­nului. Est­e vorba de o luptă de răs­turnare fără nici un fel de concesie ,şi fără nici o întrerupere. Alegerea preşedinţilor Lupta va sc­epe după ăi am aflat, chiar de la alegerea ‘preşedinţilor. Şi în această privinţă se va stabili o înţelegere, între toate grupurile opo­ziţionista ! ! ! ; înţelegerea este vorba să se fa­că astfel: In Cameră se va pune la preşe­­dentie candidatura d-lui P.­­­ Au­relian, iar la Senat se va susţine candidatura d-luî L. Catargiu. Astfel se vor putea întruni atît la Cameră cit­ şi la Senat toate votu­rile opozante. Prin această înţelegere opoziţia din arabele Camere va reprezenta o forţă peste care guvernul mi va putea trece cu nici un chip. De aceasta îşi dau perfect seama şi guvernamentalii.­­ Interpelările Din primele zile, se vor enunţa mai multa interpelări ,■ atât la Ca­­mera cit şi la Senat. I­a Cameră vor interpela domnii Take Jonestin, Ionel Grădişteanu şi Al Marghiloman din partea con­servatorilor şi farsimiştilor. Din partea opoziţiei liberale vor­ interpela d-nii H. Flows, Polavran*­oea, V. Lascar şi Emil Costinescu. La Senat vor int­ra*la d-nii:­­­­atargiu, T. Haiorescu şi G. Panu din partea conservatorilor şi juni­miştilor. D-nii V. A. Ureshiă, Valerian-Ur­­seasm şi Costescu-Comâneasm, din partea oposiţiei liberale. Dirmineeă 8 Noembrie, 1898 Anuneiuri I ' " J n ! Se primesc direct la administrația ziarului Linia pagina VI-a...................lei o.50 bani V-a­rv-a2. La un mare număr de Unii sa fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Chestiunii» asupra c­ărora se vor face interpelări atît la Cameră cit şi la Senat sînt următoarele: 1) Alegerile comunale din Bucu­reşti şi întreaga ţară. 2) Chestia şcoalelor din Braşov şi ultimele măsuri luate pentru a se impedica procesul pe care epi­­tropia şcoaleîor ăia Braşov l-a in­tentat guvernului român. 3) Alegerea şi confirmarea recto­rilor de la universităţile din Bucu­reşti şi Iaşi. 4) Ameninţările adresate magis­traţilor şi ultimele permutări în magistratură. Sesiunea actuală Guvernul este foarte îngrijit de actuala sesiune a Corpurilor legiui­toare. Se ştie că după Constituţie mandatul actualilor deputaţi şi a ju­mătate dintre senatori expiră la l6 Februarie 1899. Deă sesiunea actuală a Corpuri­lor legiuitoare nu poate să mai fie prelungită după 15 Februarie. Guvernul treime- dar ca pînă la 15 Februarie să treacă şi toate bud­getele. Or, aceasta este foarte greu să se realizeze daca opoziţia se pune pe o luptă serioasă. Maî tfttU va fi foarte greu să se facă ceva pînă la 1 Ianuarie, de­oare­ce mai înln va trebui să se facă discuţia.: asupra răspunsului la me­sagiu şi apoi să se discute toate inter­pelările pe cari membrii marcanţi v­î opoziţiei le vor anunţa. Afară de aceasta guvernul ar vroi să treacă -şi nile-va- legi importante fa să maî schimbe cârdului teribil var­i c firme.­., hi ccmtrfr-sct. Dar maî întH guvernul nu­ are hotărît pe cine va alege preşedinţi şi vice-preşedinţî. In special în contra d-luî X. Cane, preşedintele Senatu­lui, este un foarte puternic curent. La preşiden­ţia Senatului vrea să can­dideze d. G. Mîrzescu. Se spume chiar că aceasta a fost condiţia cu care s’a angajat să dea concurs guvernu­lui în alegeri. Rep. CARNETUL MEU D-ra Magdalena Luch­ian Nu daă sentenţe in aceste rîmbiri, aştern impresiun­î de spectator . Chipul în care a jucat al­altă scară d-ra Luch­ian pe d-ra de Saint-Gen­eix din «Marchizul de Villemers dă de­but­atul d-sale un caracter extraor­dinar de interesant, căci atinge in­­seş­t raporturile dintre scenă şi spectator. Adesea cin­oţipiiile de teatru mi-au ridicat problema: oare eu, ca spec­tator, trebuia să rămin­ judecător in acţiunea ce se petrece pe scenă, sau să intru ci­ însumi în această ac­ţiune ? Şi mi se întîmplă acest lucru cu­rios : de c­îte­ orî rămia s&judec cele ce se petrec in scenă, de cite-ori m­& surprind controlind acţiunea şi jocul, sesisez in mine un interes, dacă Voiţi, cerebral pentru cele ce se petrec în scenă, aplaud meşteşugul artiştilor, dar emoţiunea intimă n'o simt. . .­ . Dramele eroice, declamate cu ori cit de mare talent, în declamaţia tea­trală tradiţională au lovit tot­d’a­una ufletul, l’au uimit, dar au atins foar­te puţin inima—căci sufletul poate vibra de interes pentru întregi oper­­e trecute, cu altă viaţă. Cu alt grai, inifiia nuu e roaba intimităţei pre­zentului. Iată de ce emoţiunile profund in­time le-am resimţit atunci, cînd vă­­zînd pe scenă, nu spada la coapsă, care voeşte să-mi impue respect, ci haina pe care o port şi eu şi care mă invită să stau de vorbă, nu’iun sim­ţit stras spre ea şi, intrînd în me­diul personagiilor, am început să mă bucur şi să­­sufăr cu ele şi s’a­ sta­­bilit între mine şi dinspre acea inti­mitate care creează emoţia sinceră, neartificială. Inima noastră nu voeşte să fie a­­suitată, pentru ea a dispărut mira­culosul cu pompa Iul de vorbe şi e­­fecte de sonoritate; ea nu înţelege de cit seducerea dulce, duioasă, blin­da, fie spre rău fie spre bine şi cine atacă pe scenă nota aceasta in­timă, aceluia o dăm întreagă inima noastră de azi! D-ra Magdalena Luchian s’a ară­tat ch­emată să dea scenei această notă modernă, eminamente afectivă, şi aceasta mi se pare marea şi neobici­nuita ei calitate. P. D. F. Cursul d-luî T. Maiorescu — Lecţia inaugurală — Ca in toţi anii,un public imens a ţi­nut să asiste la cursul de deschidere al d-luî Titu Maiorescu. In marea sală uni­versitară abia încăpea numeroşii­ audi­­tori şi alcătuit din domnişoare studente, studenţi şi curioşi. R. Maiorescu îşi începu prelegerea vorbind despre noua lege a învăţămin­­tului superior care impune profesorilor universitar un mai mare număr de cur­suri şi conferirsţi ca in anii­ trecuţi. Geea ce n’a prevăzut insă noua lege e că o­­bligaţiunea aceasta va crea dificultăţi de altă natură şi in primul loc lipsa de local, din cauza simultaneităţei prelege­rilor. Aşa că pentru, mo­ment s’a renun­ţat la aplicarea legei pînă ce se va pu­tea rezolva această problemă—fie prin închiria­rea Uniri nou local, fie prin es­­cluderea maturului corp din clădirea universitară. Era o vreme, zice d. Min­orescu, cînd localul era prea vast pentru modesta noastră mişcare intelectuală , astăzi con­trariu­l are loc,--spre marea noastră mulţumire. ■Alte mici dificultăţi pentru deschide­rea şi ţinerea regulată a cursurilor pro­­vine—zice conferenţiaru­l—-din lipsa de­canului, alegerile de decan nefiind încă confirmate de ministru. Aluziile acestea tine la micile neregu­­larități universitare sunt subliniate de zimbete semnificative dar foarte discrete ale oratorului şi auditoriului. D. Maiorescu îşi începe cumul prin o digresiune interesantă asupra relaţiu­­nilor dintre dascăl şi stud­en­ţi ia uni­versităţile noastre. D-salei i se pare fără seamăn de absurd sistemul, practicat , genere, de ierarchie disciplinară şi severă, lipsa de colegialitate intre profesor şi elev. Aci vede d-sa pricina marelui raft care s’a lăţit în şcolile noastre şi care ne-a adus la tristul spectacol de’ a se reduce întreg învăţămîntul la o bar­bară combinaţie mecanică de cifre, da note, de litere, ca şi cum aceasta ar putea crea inteligenţi serioase, ca şi cum aceasta ar fi singura logică a imei bune instrucţiuni, ca şi cum catalogul ar al­cătui şcoala, ca şi cum examănul şi nota fracţională ar hotărî in adevăr me­ritul cutărul sau cutaruî şcolar pe care-l cunoaşte dascălul numai din registru şi din cifre. Este aci un prejudiciu­ monstruos care trebue distrus dacă nu vroim să vedem continuîndu-se­­.zx ?nvitamint ceea ce se petrece în relaţiile noastre sociale, de la ora Ia om,—relaţi: in cari predo­mină prejudiţiul aşa zisei superiorităţeî de cultură şi de concepţii. Şi de aci d. Maiorescu trece la altă parte intere­santă a prelegere!, inzisfind asupra sus ziselor diferenţăre sociale cari ne fac pretenţioşi pe noi «intelectualii» faţă cu marea massă de oameni pe cari împre­jurările i-au­ înstrăinat de bine­facer­e sau relele civilizaţiei noastre. Cu aceasta conferenţiarul se apropie mai mult de subiect arătind in ce chip se alcătuieşte totalul cunoştinţelor noa­stre. Actele reflexe— sa­li nerefiecta­te— formează substratul, comun şi primitiv al tuturor inteligenţelor, este educaţia căpătată prin contact cu exteriorul, prin iniţire de impresii datorite lumei în­conjurătoare. Iar de­asupra acestora se aşterne un chip treptat stratul ulterior al cunoştinţelor cîştigate în mod artifi­cial, prin învăţături­ şi relaliunî nume­roase.­­ In mod grafic d. Maiorescu lămureşte forrita­ţiunea actului reflex, alcătuit din mişcarea primă— centripetă şi cea de-a doua— centrifugă care se reîntoarce elaborată de celula cerebrală la care s’a urcat prin mijlocirea coloanei ver­tebrale. Fiercare din noi are, din acest punct de vedere, un receptacul—măduva şi. un aparat de elaborare a impresiimiei primite,—creierul. in această din urmă parte se diferenţiază oamenii ei in de ei in urma instrucţiune! şi a experienţei in timp. Din toate cele spuse, d. Maiorescu a­­junge la aceeaşi frumoasă încheiere : că deosebirile nu sint atit de profunde in­tre om şi ori­cum avem aerul de a pretinde noi—în folosul nostru.

Next