Adevěrul, noiembrie 1899 (Anul 12, nr. 3691-3720)

1899-11-01 / nr. 3691

Luni 1 Noembrie 1899 C­HESTIA. ZILEI Un bărbat cu prevedere Generalul Manu.—Cum se poate să aproii împrumutul cu 9q\° Nababul.—Ei și, putem să’l primim și cu 13°lo! Nu vezi Cometa colo ? Mîine o să ne prăpădim cu toții, iar bancherii din Berlin au să rămîie cu buzele umflate. nssza&m Atunci la ce bun viaţa ? Mai ştia ea ce durere nouă îmi rezervă soarta? Mai este încă în fundul paharului vro o suferinţă morală ori fizică pe care să­ o gust?^ Noroc, că de­od­­ă, gîndul meu s’a în­dreptat spre tine, Chiţibuş. Un alt ordin de idei a venit să înlocuiească gîndurile mele Sinistre şi de n’ar fi prea lungă pa­lavra, poate ţî-aşi povesti ce am gîndit de­spre tine pe această noapte spl­edida care a deşteptat în mine atîtea gîndurî f­igubre. Arlane parlamentelor diferitelor juri confede­rate. Negreşit că s’ar putea reproşa cleri­calilor germani că nu’şi pun tot-d’a­una de acord faptele cu cuvintele lor şi, mai ales, că n'au încercat nimic serios pen­tru a pune capăt odiosului sistem de a­­legere pe clase care constituie baza re­gimului electoral al regatului Prusiei, regimul cel mai plutocratic care a fost închipuit vre­o dată şi pe care însuşi Bismarck l-a calificat ca „cel mai mize­rabil dintre toate sistemele“. Dar în marile­ ducate Ii­ssa şi Baden şi în regatele Wik­terabergului şi Ba­­variei Catolicii fac campanie, mină în mină, cu reprezentanţii partidelor de­mocratice — fără a excepta pe socia­lişti— pentru cucerirea sufrajului uni­versal. In urma ultimelor alegeri din rega­tul Wü­rtembergului, cari asigurau pre­­ponderanţa — nu majoritatea — parti­dului popular (al cărui program e iden­tic cu acela al progresiştilor belgiani), guvernul se hotărî să prezinte un proiect de reformă electorală care stabilea su­­firatul electoral pur şi simplu şi conţi­nea o aplicare parţială a reprezentări proporţionale. Acest proiect fu votat de toţi reprezentanţii partidului popular, ai partidului socialist şi ai partidului catolic, cum şi de majoritatea liberali­lor,— şi dacă reforma căzu în cele din urmă, a fost pentru că clericalii recla­mau­ în acelaş timp o modificare a Ca­merei seniorilor —ceva ca Senatul no­stru — destinată să le asigure majori­tatea in această adunare. « Jumătate din parlamentul badez este actualmente supus realegerei. Alegerea este de două g­rade. Sîmbătă acum opt zile s’a făcut alegerea delegaţilor cari, peste vre-o patru zile, vor proceda la a­­legerea definitivă a deputaţilor. De mult timp deja chestiunea reformei electorale formează obiectivul principal al alege­rilor. Naţionalii-liberali, cari de treî­­zecî de ani posedă majoritatea,— au pierdut-o la ultimele alegeri, dar ei tot rămin încă partidul preponderant,— au refuzat îndelungă vreme să concede v ori­ce fel de reformă electorală şi nu primesc acum să coopereze la o revi­zuire de­cit dacă, pe lingă aleşii sufra­jului universal, se face loc unor aleşi ai unor anumite categorii de cetăţeni. Pentru a cuceri sufrajul electoral pur şi simplu, fără nici o restricţie, catolicii au încheiat o coaliţie electorală cu pro­gresiştii şi socialiştii. Catolicii bavarezi asemenea au în­cheiat, acum cita­va luni, cu socialiştii, o coaliţie electorală care a procurat ce­lor d’întîi majoritatea la Landtagul ba­varez. După multe peripeţii pe cari nu aci e locul a le descrie, Landtagul şi guver­nul Ba­variei s-au raliat acum nu numai la alegerea directă, ci la sufratul uni­versal pur şi simplu şi se prevede că nici camera consilierilor regatului nu se va mai opune la această reformă. Lunea trecută proiectul de lege de­pus de socialişti, prin care se propunea stabilirea sufrajului universal, egal şi direct cu repartizarea echitabilă a scau­nelor intre diferitele partide ale rega­tului in mod proporţional cu populaţia lui şi cu aplicarea reprezentarei pro­porţionale, a fost trimis unei comisiuni de două­zeci şi unu de membri. Repre­zentanţii tuturor partidelor, chiar şi ai partidului conservator protestant, au venit rind pe rind să anunţe raliarea lor la principiul propunerei socialiste. Toţi sau declarat partizani ai sufrajului uni­versal egal şi direct al reprezentărei proporţionale. Pină şi ministrul von Feilitsch, în numele guvernului, s’a raliat la această propunere. In Bavaria şi Wurtenberg, precum şi în ma­­l- ducate Hessa şi Baden par­tidul catolic este dar partizanul sufra­tului universal pur şi simplu şi al re­prezentărei proporţionale, şi aceste re­forme le socoate atit de indispensabile şi urgente, în­cit, pentru a le realiza, nu se dă îndărăt nici chiar dinaintea unei coaliţiuni cu progresiştii şi socia­liştii. CAUTI si HELISTE Convorbiri didactice, organ al so­cietate! institutorilor şi institutoarelor. A­­nul al V-lea, No. 9, Octombrie 1899. •Jurnalul societăţei centrale agri­cole din Romînia, anul IX, No. 10, 15 Octombrie 1899. Momente din istoria judeilor.ţ1 —Si­mon Bar­b­iora, de Horia Carp. C broş. în 16 pag. Iaşi, stabilimentul grafic Miron Costin. 1899, Anuarul ziarului sionist „Răsă­ritul­“. Tipo-litogr. Miron Costin, Iaşi. Fra­ţii Şaraga şi I. I. Leibovici. Preţul lei 1­25. IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cetitoarele sale) Noapte de toamnă Ce splendidă noapte! De cîte­va zile ce­rul este aşa de albastru, de un albastru aşa de dulce, că par’că mă adoarme şi că în acelaşi timp fa­ce să adoarmă ori şi ce senzaţiune. Nu mai sunt eu, ci altă fiinţă care se mişcă. Viaţa trece, trece în jurul meu fără să lase nici o impresiune. Şt­., la fereastra mea deschisă, respir aerul re­ce al nopţei, pe cînd ochii nu se pot des­prinde de bolta cerească. Caut să recunosc constelaţiile, urmăresc conturul roz al calei lactee, pe cînd o mică stea cade aşa de repede, că nu am putut să zic ceea ce doresc. Nu ştii de sigur ce înseamnă aceasta? E o erezie că atunci cînd cade o stea şi doreşti ceva, ţi se împlineşte întocmai Din nou acest gmnd mă readuce la viaţa ce mă înconjoară. Ce aşi putea să doresc ? mă întreb. Ce dorinţă am, ce aşi voi ? De ce oare cerul este aşa de frumos, de ce na­tura cite odată o par’că în sărbătoare, re­­inoind­u-se vecinie ? şi de ce sub acest cer splendid s­ît atîtea fiinţe triste şi descu­rajate ? După o iarnă grozavă, cînd totul renaşte în natură, omul gîrbovit sub greu­tatea datoriei de îndeplinit, urmează îna­inte mersul lui trist şi anevoios ! De ce, de ce, cînd după viscol şi zăpadă, plantele şi arborii ridic capul şi înmuguresc stră­lucind sub privirile soarelui de prim­ă­vară şi cînd pasările cîntă de dragoste, de ce inima omului sffirîmată da durere, nu mai poate regăsi fericirea perduta ? De ce oare experienţa clştigată pune amar şi otravă în toate bucuriile? Şi gtndindu-mă la toate aceste mă în­treb de ce oare această no­pte atît de fru­moasă şi senină, in loc să-mi aducă Uni­si­ea în suflet, mî-a adus gîndurî negre ? De o bucată de vreme senzaţiunile mele păreau că sînt ca şi anestesiate. Nu mai simţeam nici plictis, nici bucurie, zilele se scurgeau fără nici o lovitură, aducînd eu cu ele aceleaşi ocupaţiunî, aceleaşi distrac­­ţii, în acelaşi cerc strimt. lată însă că ce­rul acesta albastru mi-a atras la el sufle­tul, ca să-mi arate încă odată, deşertul inimei mele. Ce sunt eu în nesfârşitul na­turei, la ce serv, oare dinte de roată din întreaga maşinărie sunt eu, aşa că dacă aşi lipsi, o ciocnire generală ar fi în mersul lumeî ? Nimic ! Dacă aşi dispare, de abea doî-treî amici ar zice a­lene , biata fată! Octombrie Jin­a­lElveţia — Corespondenţă specială — Geneva 1 Noembrie st. n. Studenţii romini Zilele acestea s’au sfirşit examenele universitateî din Geneva. Studenţii ro­­mini, cu tot frigul toamnei şi zăpezile Alpilor, au trecut prin carduri tropicale. Examenele parţiale inierbintau pe unii; licenţa inebunea pe alţii­­ încaltea a rămas că «ai noştri» nu-şi dau părul pe mina altuia, de­giaba... Să număram succesele: — Studentul in drept Ch­irilă Andrei (Braila) a de­pus 7 examene cu succes, şi licenţa cu mare lauda. Celebrul economist politic Maffeo Pantaleoni a întins mina harmi­­nicului student, unindu-l «acel triumf» şi în ţara noastră. Decanul facultatei de drept i-a rostit o singură frază: «Puţini dintre studenţii români au­ fost la înăl­ţimea d-tale ! » Inbarbătat de atit succes, ex-colegul nostru iubit, îşi pregăteşte teza de doc­torat cu îndărătnicie, şi se adinceşte, fara preget, in specializarea ramurei lui scumpe : Dreptul internaţional ! Cosmopolitul!... Al doilea student, care a luat licenţi, e d. Victor Izvoranu. D-sa va intra toamna aceasta in ţară spre a trece examenul de liberă practică. Noi nu ne îndoim, cîtuşî­ de puţin, de succesul d-sale desăvirşit! Andrei Manea (Galaţi), student în Ştiinţe chimice, a trecut al treilea exa­men cu multă pricepere. Ilustrul Graebe a rămas mulţumit, fapt care constitue o fericire pentru cei ce aşteaptă sfirşi­­tul studiilor „agreatului elev al marelui chimist* ! D. Nicolae Răcoriţă,—unul din cei mai luminaţi studenţi pe cari-i avem in Geneva,— a trecut penultimul exa­men in chimie, die liniştea şi seninăta­tea unui viitor profesor universitar. Nici un alt adaos. Gimnasticul Bolintineanu face salturi minunate în circul «Raney» din Geneva Multă lume îl admira, şi mulţi sînt pe deplin convinşi că un «romin» poate să sară peste... obstacolele cele mai grele ! Cu un cuvînt pretutindeni rominii cîştigă succese. Numai eu beau în sănă­tatea tuturor şi... stau cuminte! Mont-Blanc Diverse sim ţara —De la coresp. noştri particulari - FOCŞANI UN POLIŢAI NEMAI văzut. — O­răşelul Pan­ciu din jud. P­utna a fost în ziua de 25 Octombrie teatrul unui ne­ruşinat sc­udat şi unei barbarii ne mai auzite al căror autor e poliţaiul de a­­colo C. Ghindar. Se zicea că un fost sergent­ de var­­dişti Vasile Codreanu ar îi dat cînd­va un pumn comandituluî sau. Cum Co­dreanu se afla Luni pe scara la cafe­neaua Găţă şi cum intră şi Ghindar­e­­colo,­­ poliţaiul cînd dete cu ochii de Codreanu se năpusteşte, în plin public, supra acestui nenorocit şi o i­roaie de pumni şi palme de-ale poliţaiului zăpă­­cesc pe Varile. Nu-i de ajuns însă , poliţaiul dă slar­ma, vin mai mulţi sergenţi, s­ot pe Va­sile Codreanu din cafenea şi din ordinul poliţaiului îl întind jos pe trotuar, iar acesta il loveşte în faţa tutulor cu cra­­vaşa pînă ce văzu că spasmurile apucă pe victimă. După aceasta poliţaiul dă ordin să se ducă victima şi sa fie arestată la secţia locali de jandarmi; merse chiar poliţa­­iul împreună, dar şeful secţiei Ion Con­stantin spuse poliţaiului că fără o in­­tervenire formală din parte-i nu-l poate primi. P­leacă atunci poliţaiul cu victima sa tîrîtă de sergenţi din nou la poliţie, dar ce se gîndi şi mai râzgîndi, se îm­oar­se din nou la secţie şi începu să înjure pe şef, spunînd că jandarmii sînt nişte hoţi şi pung'ŞÎ. Şeful îi răspunse că l'ar aresta dacă n'ar fi poliţai. — Hai la prefect să vedem ce zice şi el, spuse poliţaiul. — Haide, zise Ion Constantin, şi ple­cară amîndoî. Cînd ajunseră însă în dreptul poliţiei, de-o dată poliţaiul dă semnalul de alar­mă, cinci sergenţi se năpustesc asupra şefului de j­ndarmi şi­­ ţin de mîini, iar poliţaiul îl bate îngrozitor chiar in mij­locul stradei. Absolut total e perfect autentic. Lumea, care a fost faţă la toate bar­bariile acestea, era indignată. Prefectul, care era în Pariciu, indignat şi el de această mişelie, da şi el ţinea mult la Ghindar, totuşi şi-a făcut, în aprobarea tuturor, datoria intervenind telegrafic pentru destiruirea barbarului şi l'a dat pa mîna parchetului. D. procuror M. Rădulescu s’a dus imediat în localitate, a constatat cazul şi a şi dat pe culpabilul judec­ăţei. De alt­fel, Ghindar a fost de mai mul­ Re verul 3 GÂRNEŢUL JUDICIAR Pledoarie Ilie Curcă e condamnat la un an puş­cărie, pentru că noaptea a spart lacătul la coşarul lui Nae Stancu şi­­l-a furat doi cirlani. Nemulţumit, Ilie a făcut recurs la Casaţie. Se plinge că la Curtea de apel a cerut să i se dea voe să aducă mar­tori, ca să dovedească că, în noaptea cînd s’a făcut furtul, nici n’a fost in co­mună; şi ca Curtea ’i-a respins aceasta cerere cu violarea dreptului de apărare. înaintea Casaţiei Ilie’şî-a luat avocat, pe tînărul Năsturică. Iată cum il susţine avocatul: — Onorată înaltă Curte şi distinşi magistraţi! Nu îndrăznesc să susţin ca clientul meu e nevinovat, să mă ferească D-zeu ! N­u intră in obiceiul meu. Dar e destul să vedeţi decisia Curţei de apel, decisie scrisă pe patru coaie, ca să ve­deţi că nu e decisie, dar e ploae, e po­top de argumente contra noastră. Păi aşa se judecă? Asta va să zică justiţie imparţială şi severă? D-stră ştiţi cum zice francezul: Qui veut trop prou­­ver ne prouve rien. Nu asta nu vreau sa zic ca Curtea de apel n’are argu­mente contra noastră, dar..., dar, zic, nu găsiţi că tocmai că ne plouă cu ar­gumente, nu era motive suficiente de condamnare? D-lor şi înalţi rmagistralî! Clientul meu a fost fotografiat da pri­mar, in procesu­l-verbal incheiat la faţa locului, prea negru, nu cu culoarea lui naturală! Şi d-l primar, să mă erte, dar spune­an neadevăr cînd spune ca am furat doi cirlani; erau cai, d-lor magistrali! Nu erau cirlani ! Nu că am­­­eva contra d-lui primar, nu că vreau ■ să zic că cele constatate de d-sa ar fi neadevărate ; nu, dar vreau să zic : cele V­erona A făcut studii la Paris şi Munich. Acum trei ani a expus la Expoziţia operelor ar­tiştilor in viaţă un cap de femee pe fond verde şi un studiu de lucrător intitulat : „ Protestez!“ pentru care a obţinut menţiune. Anul trecut a luat medalia a 2-a pentru tabloul sau „Povestea unchiaşului“. Acum are la Expoziţie importanta lucrare: „Spes aeterna Dea“ şi alte câte­va lucrări de va­loare. Este unul dintre cei mai talentaţi pictori ce avem. te ori dat în judecată pentru fapte pe­nale infamante, — fiind deja condam­nat, — şi acuma are cîte­va procese in­tentate pentru aceleaşi delicte. A fost p­in urmare o mare greşală cu numirea lui Ghindar ca poliţai, dar de astă dată cel puţin prefectul şi-a spălat greşeala în mod onorabil. — Fox. GALAŢI EMIGRAREA EVREILOR. — Se vede că după Iaşi a venit rîmiul Galaţului. Şi în oraşul nostru, curentul de emi­grare a prins rădăcini adinei; căci şi de aci zilnic zeci de evrei părăsesc ţar . Şi ca să se convingă cine­va de a­­ceasta, n’are de cît să viziteze în fie­­care Duminică dimineaţă ambele pieţe ale oraşului. Cît e întinderea pieţei, va vedea gră­mezi de obiecte de prima necesitate, cari se vînd pe un preţ de nimic de cître înşişi proprietarii lor, căci— dup cum am mai spus altă dată —telaliî re­fuză cumpărarea lor spre revînzare. Aci e locul de a observa că cumpărătorii ►înt mai toţi creştini — ca să nu zic romîni, —­ mai nici u­ e­reu­u se ofe­ră să cumpere vre­un obiect. Căci, îş zice el, — o, au drept cuvînt — la ce aşi mal cum­pftra, cin­e poate chiar mii­­ne voi fi nevoit să vînd. Mereu se inmulţeşte numărul acelora cari îşi prefac toată bogăţia in b ml su­nători in s­himbul căror­» să capete bi­letul salvator pentru America sau la vre o altă regiune indepă-tată. Cel oari se duc, în genere rint mai toţi oameni tineri, meseriaşî de toate felurile, o­ameni cari -o bizuiesc pe bra­ţele lor, — dar oarî, din cauza lipsei de muncă, o duc în cea mai neagră mizerie. Mulţi tingiri, liberaţi de curînd din ar­mată, neputîndu şi relua ocupaţia de altă dată, îşi fac bagajele, pierind care in contro. Pot să afirm faptul, că şi prefectura de aci nu mai eliberează paşapoarte cu aceeaşi uşurinţă ca acum vre­ o 2-3 luni Şi mulţi sunt la ei caii au reuşit să trea­­sa graniţa fără vre-un paşaport, căci a se opune curentului de emigrare odată bine înrădăcinat însemnează a se opu­ne valurilor furioase ale oceanului. Ni­mic nu va putea să împiedice pe cei decişi să plece, căci mizeria e prea pă­trunsă, întrecînd ori-pe m­argine. Curentul de emigrare a înce­ut a pă­trunde chiar şi printre clasa negustori­lor, — mulţi din el sunt ferm hotărîţi să părăsească ţara, dacă situaţia nu se va îmbunătăţi. Duminica trecută, s’au pus bazele li­­gei de emigrare la insula Cipri — de­spre care nu mai vorbii. O sută capi de familie au iscalit o moţiune din care cred interesant a extrage următorul pa­saj : ...„Şi considerînd că singura noastră scăpare nu poate fi de­cît emigrarea bi­ne chibzuita în mas­­ şi în locuri rar populate cum ar fi insula Cipru —acea­stă insulă fiind favorabilă evreilor sub toate punctele de vedere şi că coloniza ea ei după părerea noastră e coresp­un­­zătoare tendinţelor Sionismului, ne am r trunit astazi, Duminic - 24 octombrie 1899, cînd, după mai multe discuţiuni, am pus bazele unei ligi — compusă din 100 de capi de familii, toţi n­a ma­i d­uert şi cu dor de a munci, bizuindu-ne pe propriile noastre forţe de muncă a căreia tendinţă e de a emigra în insula Cipru. „Pentru acest scop am hotărît, inter­venim« pe lîngă d. Davis Tnetsch, pre­cum şi pe lingă asociaţiunea „in­a“ (Je­­wisch Colo­­sarion Association), sau ori­care altă instituţiune financia­r, pentru a putea dobîndi un teren in­estulător pe insula Cipru, form­ind acolo o col­ie sau­ protecţia statutul domn aut“. E de notat ca fundarea acestei ligi a »Urnit ultimara entuziasm printre evrei iar mulţi fruntaşi evrei au propis con­­cursul lor, asigurând st­fel reuşita a­­cestei întreprinderi. —Ignis, constatate de d-sa puteau să fie luate in seamă, cind acelaș primar a fost con­damnat pentru bătae ? — «Și apoi onor. Curte susţine că nu s’au găsit cirlanii! Mă mir.'lată două animale, două corpuri cari ocupă un loc destul de însemnat in spaţiu şi nu se găsesc. Ciudata administraţie avem ! Mă mir! Ma mir ! «înalţi magistraţi! Am cerut martori la Curtea de apel şi ni s’a refuzat. De ce ? Curtea zice că e de prisos să se citeze noi martori! Dar noi, de­şi am stri­gat cu multă umilinţă, sus şi tare, tot n’am fost ascultaţi, cu toată ploaia de a­­ibiacţiune nefastă formata contra noastră. Regretabilă confuzie. De nu facea aceasta grosieră eroare de fapt, puteam să punem în relief iic­enţa noastră. Rog pe onorata şi înalta Curte sa revizuiască dosarul şi sa se convingă că am dreptate. De ni s’ar fi admis martori, am fi dovedit că n’am fost acasă in noaptea cu furtul şi că n'au fost cin­a­ni ! «Rog dar cu insistenţă, cu tot respec­tul, cu glas plingator şi cu înaltă umi­linţă, să casaţi ! Curtea insă, cu toată strălucita apă­rare, respinge recursul şi confirmă de­cisia Curţei de apel. Gondela îtfElWKHVTO — Duminică 31 Octombrie 1899 — "“Şedinţă publică la societatea studen­­ţilor în farmacie. — Deschiderea la Ateneu a expoziţiei artiştilor în viaţă. Spectacole Teatrul Naţional. — Orele 2 p. m.: Fata aerului; orele 8 seara : Tudorache Sucitu. Teatrul Lyric. — La marrai­­ne de Charley și monologurî. Alte spectacole Sala Mitică Georgescu. — In fie­care seară reprezent­­iuni date de trupa­­impat cului artist d-1 Burienescu. Sala Bristol. — Concert de orchestră. Marele Cafeă Edison (fostul teatru Hugo).—In fie­care seară mare concert de orchestră sub conducerea d lui Ed. Wilh. Strauss. Cafea Națională — In fie­care seară concert de orchestră sub conducerea d-lui D. Weinberger. Situaţia popică la Focşani * 29 Oct. 99 E aşa de încurcată acum situaţiunea politică în Focşani, în cit, voind să vor­besc despre ea, nu ştiu cu ce să încep. Nu vezi o grupare de oame­ni ale că­ror sentimente şi vederi sa corăspundă, cari să chibzuiasca matur asupra vreunei acţiuni utile localitaţei şi de care acţi­une să se poată vorbi intr’un mod mai abstract. Fie­care se ocupă numai de persoana sa, de apetiturile sale. Intrigi se ţes in toate părţile: unii ca să se afle in treabă; alţii, insoţindu-le cu linguşiri ordinare, pentru a căpătă bunele graţii ale vr’unui stîlp ; alţii pentru a tulbura apa din care să pescuiască; în fine toţi au in vedere ceva, dar acel ceva numai strain persoanei şi intereselor lor indi­viduale nu este. * Prefect­e, după cum se ştie, d. Vasile Apostoleanu : dintre deputaţi doi sunt aumnaţii săi, d-nuii Bibescu şi Virnav. Ce credeţi că fac aceştia? Prin toate colţurile, prin toate mijloacele, ziua şi noaptea lupta din toate puterile spre a trînti pe prefect, unul inconscient, altul in dorinţa de a-î lua locul. += Spre a ajunge la acest rezultat d-l Virnav uita că a luptat pentru inmor­­mintarea politică a d-lor G. Constanti­­nescu, Tatovici, Petrache Ilie, etc., uită legăturile de rubedenie şi tot timpul se ţine de conciliabule misterioase, az­­muţind la lupta contra prefectului fie pe d-nii citaţi aci fie pe cei de la «Steaua Putnei». Ce e frumos, e că la «Steaua Putnei» scriu, contra prefec­tului, pe lingă un senator conservator, şi cîţi­va din membrii fostului comitet, între cari unul care se bucură de sim­patiile prefectului, fără ca acesta sâ-i scie. De unde să-i scie mititelul Vasilică cînd sciinţa asta nu i se poate servi cu biberonul şi cind dădacă Gheorghiu şcade la Panciu şi nu in Focşani? Pe de altă parte d-1 Virnav, ştiind bine că d-rul Catulescu ar da totul pentru prefectura, afiţă şi apetiturile acestuia, fiind sigur d-1 Virnav ca doc­torul e un rival indîrjit prefectului, dar iară pericol pentru d-sa, câci centrul nu’l agreează de loc. In acelaș timp, pentru ca prefectul să rămina singur, s’a răzpindit svonul ră d-i luraşc, ar fi condus de prefect; prin asta se caută a se produce o ră­ceală între pefect și d-1 luraşc, în scop ca prefectul izolat ast­fel să rămina fără singurul sprijin ce are in localitate lata ce politică fac conservatori­ de aci. E destul de abilă tactica d-lui Virnav, de alt­fel. Ceea ce ne doare insă pe noi e că nu ştim care va fi soluţiunea acestui desfrin politic, desfrin care e şi ridicol daca judecam după numărul absolut neînsemnat al conservatorilor localnici. * Dacă soluţiunea ar fi îndepărtarea ac­tualului pefect, apoi să nu se creada că un altul dintre conservatorii local­nici ar fi mai procopsit. Cel puţin, Va­silică n’a călcat pe nimeni în picioare şi dacă vreo dată i-ar fi de imputat ce­va ar fi numai faptul că nu se prea prăpădeşte de deşteptăciune. Prea sunt însă pătimaşi cei­lalţi, prea sunt inculţi politiceşte pentru a-şi da seamă vre­unul din ei de rolul inteligent al unui prefect; învăţaţi cu intrigi şi poltronerii nu vor şti să se ridice nici unul la înălţimea ce se cere unui bun şi înţelept administrator. Singurul remediu ar fi trimiterea unui bun şi inteligent prefect, străin de judeţ, care să ştie una de autoritatea sa pentru a pune ast­fel capăt anarchiei administrative şi politice de aci. A înlocui insă nepriceperea şi slă­biciunea prefectului actual cu neprice­perea şi patimile altuia din localitate ar fi a sări din lac in puţ, ceea ce natu­­ralmente e de aşteptat de la mult pri­ceputul partid conservator. Fus tată programa . D. Adrian Jeuh­ină va începe cu recitarea cîtor­va bucăţi din volumul Romaniţe, din­tre cari Beţie cu înscenare. D. G. Marinescu va declama Viaţa da Goncourt, trad. de Tincu; Dacă’i lege se 'nţelege de Sper­aţa; Pomeniru de cor hoteanu; apoi va c­ita din gură şi vioară bucăţile : Frunză verde de dudou popu­lară cu murica aranjată de G. Marinescu, Doina; O mamă de M. Eminescu, muzica aranjată de G. Marinescu. D: Horia va declama: Auf dem Schia­­chtfelde de Johanne» Gutzeit; Chanson de, Rola de Alfred de Müsset. D. M. Demetriu va declama: Dezmoşte­niţii de N. Beldiecanu; Cerşetorul de M. Zamfirescu. D. Al. st. Vernescu va declama : Un­gurul in tren, de Luciliu ; apoi va cînta din gură şi vioară . In tindă am intrat din Petöfi, tra­i. «le St. O. Iosif, muzica da Alex. St. Ve­rnescu ; Cîntec de I. Costin, muzica aranjată de Alex. St. Vernescu.­­ După sfîrşitul programului va fi dans pînă ti­ ziu. Prețurile : Loc rezervat 4 lei; Stal II 2 tel; Stal 111 I leu; Copii plătesc jumă­tate. Începutul la 8 juni. precis. A apăruit Moda ilustrata n­rul 44 prima planşă cuprinzind două cochete şi graţioase jachete pentru femei tinere, precum şi pălării de o deplină graţie. Cele­l­alte ilustra­ţiuni variate şi elegante dau un costum tailleur, rochi pentru recepţiuni, haine şi pelerine de iarnă, costume pentru fetiţe, băeţaşî, etc. Tiparul insă după ultima creaţiune a modei va fi de sigur in gustul cititori­lor ce ştifi aprecia moda, căci se dă in mărime naturală odată cu acest număr tiparul modern al foilor cu cute Watteau. Moda ilustrată ItSZft rul în toată ţara Teatre şi petreceri . Două zile numai ne despart de un eve­niment teatral, care, fără îndoială trebue considerat ca cel mai mare şi mai aproape de inima noastră, atât din punct de vedere artistic, cât şi din punct de vedere naţional. Marţi, 2 Noembrie, încep la Teatrul Na­ţional reprezentaţiile, în limba rom­­ă ale d-rei Agatha Birs­escu, cu concursul ar­tiştilor societăţei dramatice. După şeapte ani de succese pe cea mai mare scenă germană, acea a Burgtheatru­­lui din Viena , după trei ani de activitate la marele teatru din Hamburg şi după o serie de turneuri triumfale in întreaga Au­strie şi Germanie — azi marea artistă, profitând de un concediu acordat de direc­ţia teatrului jubiliar din Viena (Jubiläums­theater), unde este angajată, s-a hotărât să facă un pas, pentru care întreaga su­flare românească trebue să-i fie adânc mulţumitoare: d-ra Aghata Bârsescu va da doua­spresece reprezentatiu­ nl in limba romina. Să sperăm că societatea bucureşteană va şti să aprecieze şi să sărbătorească un a­­semenea act de adevărat patr­otism. Despre arta marei tragediane, inutil să adăugăm ceva. Vom menţiona numai că rolul de intrare va fi Magda, creat şi jucat de d-ra Bîr­­sescu peste o sută de ori, cu un succes re­cunoscut în toată Europa. înscrierile şi abonamentele au şi început la Teatrul Naţional şi cine doreşte să aibă di­­ primele locuri e rugat să se grăbească. — Mine Luni 1 Noembrie se deschide stagiunea operei cu Aida de Verdi. Debutează d-ra Eugenia de Strassern primadonă în rolul Aida, d-ra Edvige Ghibando, contraalta, în rolul Amneris și d­-r­a Anna Dabiasi prima d­atatoare. —Joi 4 Noom­brio se dă în sala Amiciţia de lingă Cişmigri o serată artistică pentru tipărirea v tumului de poezii Romanițe de Alex. lt. Vernescu. Financiare, Comerciale Economice Bursa efectelor 29 Octombrie In străinătate valorile române au cotat azi: La Frankfurt, rent, rom., 91-92, 5°|«— 95.80; id. 4% 80.—. La Berlin: rent, rom., 91-92, 5% 95.70; id. 90, 4“lo—84 59; id., 91,4% 84.50; id., 96,4%.—85.—; id, 98,4%—85.—. La Paris: rent. rom. 91-92, 5°L 99.50; id. 4°|o 86. ; id. 4 |n 85.—. Berlin inaprum. mimic, Buc. 91.90. Londra, Banca Rominiei 7. Valorile străine au­ cotat: Lozuri tur­­cești, la Viena 56.70; la Paris: 113.50. Banca otomană: 553. Renta ext. spa­niolă: 65.40. Bursa cerealelorI In străinătate urinele au cotat: Telegrafic La New-Tork 29 Octombrie 1899 Erl Astăzi Dif, Grín dispon. 74— 73x/i scăd. 4/. . po Mai 72»/, 72s/8 . V. Porumb di.ip. 408/, 402/8 » V« Porumb Mai 39a/8 3978 , ./, Chicago 29 Octombrie 1899 Grín de Dec. 68'/8 678/8 scăd. 4/s . „ Mai 72- 71*/. . % Por. , Dec. 318/8 31s/. — — Berlin, 29 Octombrie 1899. Grív Dec. . . . 147— 147— scăd. —• Secară Dec. . . . 143V4 1441/, urc. 1( Viena, 29 Octombrie 1899 | Grív de primăvară 8.32 8 28-4 scăd. Por. „ „ 5.20 5.20-Oviz „ pr.-vară 5.46 5.46- „­­ Secară de „ 6.86 6.82-4 „ Budapesta, 29 Octombrie 1899 * Grín de toamnă 8.12 8.04 scăd. 8 Por. „ pr-vară 4.92 4 91 „1 Rapiță de Aug-Sept 11.40 li.55 urc. 18 5 30 Octombrie­­ In București valorile aU cotat azi : Renta amort. 81 — 88, 5“lo 98 ; id. impr. 92, 5°r0 99; id. 93, 5°lo 99; id. împr. ■ 32M» mii. 4%: 841 g; id. id. 50 mii. 4“lo. 85'/^ ■ id. id. 274 mil. 4°l0 . 87 ; id. id. 4a 1 mil. 4“­«: 87 ; id. id. 120 mil. 4% : 87 id. id.88 mil. 96,4°!o: 87; id. id. 180 mil.. 98, 4°io:87. Scris fane. rnr. 5%: 951/, ; id. 4%: 83 ; • id. urb. Bnc. 5“'»: 90; id. id. Iaşi 5% 851/,. ' Banca Naţ. 2460 ; agricolă, 305; scont,­­ 273 ; soc. asig. Dac. Rom., 416; id. Naţ.­­ 425 id. Constr., 60; căi ferate și tramvay 1 — ; fabr. băut. gaz, 115/ Soc. romînă da tricotage —.­­ Monedele s’au schimbat: Napoleonul,­­ 20.60 Coroana germană 24.70; lira otoma-' nâ,23; fi. austr. hirt., 2,16; rubl. id. j 2.70. , Scont și avansuri: Banca nat. 8; B. agric. 10. Casa de dep. av. pe dep. 6. Devize: Cek: Londra 26.05.071/,: Paria] 102» ,4037«; Viena 2.15—Berlin 1277.;—” trei luni : Londra------, Paris------Viena ------Berlin-------­NB. Renta 4° 10 din 1896 și 1898 sunt' cotate fără cuponul de Noembrie. O E R E A I, E București, 30 Oct.­­ Nici ziua de astăzi nu ne-a adus? vre-o ameliorare din pieţele străine,­ continuind scăderile pretutindeni, afară­­ de Berlinul, care pentru terminurile de prima vară noteaza la grid şi secară , o urcare de 1—1 M­ Mark. La Paris notează în scădere griul 15 centime şi taina 20 centime, de ase­ , menea şi uleiul cu 25 centime pentru­­ toate terminurile.­­ Telegramele de astăzi din Viena şi, Pesta —­ora 1­10 — semnalează la des­chid­rea bursei, o vie agitaţie, griul suferind după cîteva operaţiuni iarăşi scădere de 8 creiţarî. * . . La Londra şi An­versa, tendinţa tu­turor articolelor este calmă, iar preţurile in scădere. O mare descuragiare domneşte în pieţele noastre şi d’abea cu mare greu­tate se iveşte cite un cumpărător pen­tru o cantitate neînsemnată. In numărul de mîine, vom da obi­cinuita noastră revistă săptăminală de cereale. Pr. FOIŢA ZIARULUI „ADE­VERUL“ 253 SECRETUL MILIONAREI MARE ROMAN DRAMATIC de Emile Richebourg PARTEA A CINCEA CLARA SI VENRIETA IX Dureri de artist Dar cu încetul se reculese. Nu trebuia să se lase aşa de­odată zdrobit. Va căuta de lucru în ramu­ra lui. Se duse la toţi editorii de cărţi sau reviste cu ilustraţii. Pretutindeni fu primit cu mai mul­tă sau mai puţină indiferenţă. Generalmente auzia răspunsul. — Avem desenatorii noştri! Alţii îi ziceau: — Foarte bine d-le. Vom vedea mai târziu. Alţî în fine ziceau: — Ca să lucrezi pentru noi nu-i de ajuns să ai talent. Ne arătaţi desemnuri foarte frumoase pe hîrtie, dar știm no! oare ce ar putea face pe lemn ? A, dacă ne ar arăta lu­crări de ale d-tale publicate deja în Illustration, Le Monde sau altă mare revistă, am fi repede gata... Și iarăși bietul Eduard se întoarse dezolat acasă. Se hotărî să ceară a fi numit pro­fesor de desemn ,îa vre-o școală pu­blică. Ii se răspunse că pînă’n doi trei ani, abia poate să-i vie rîndul. De cîte­va ori Eduard se gîndise să-și vîndă tabloul Rugăciunea co­piilor. Dar un sentiment intim îl împedica s’o facă. In acest timp două luni se scurse­seră, fără ca să se fi putut duce la Pithviers. La lungile scrisori ale Iui Andrei, el răspundea prin scrisori exasperant de scurte. Adesea ori d-na Claviére se între­ba: — Ce face el ? Ce se va alege dintr’însul ? — Cît privește pe Andrei el în­cepuse a se interesa mai puțin de soarta amicului. O imensă schimbare se operase într’însul, și d-na Cla­­viére pricepu imediat că d-șoara de Mégrigny nu este străină de această schimbare. — E sigur, o iubește,— își zise ea. N’avea de ce să se neliniștească. Se mira numai că Andrei nu-i poves­tește el însuși totul. — Griji amoroase Fiind­că erau nobili și mîndri­ su­­fereau amîndoî, atit Eduard cît și An­drei. Cum revenise d. Beaugrand la Bresle, sub-prefectul se grăbi să-l viziteze, și să exprime omagiile sale mamei și fiicei. Andrei iubea pe Henrieta. Se te­mea însă să spună ceva, pentru ca să nu se creadă că vînează zestrea acesteia. Henrieta timidă aștepta ca Andrei să vorbească. El însă tăcea mereu așa că biata fată se întreba, nu fă­ră grijă : — Oare să nu mă fi priceput ? Doar nu pot să sar eu și să-l îmbrăţişez spunîndu-i: te iubesc. Unul dintre administratorii mine­lor Extremului-Orient, era contele de Morlane, dintr’o familie foarte veche. El avea un fiu­ cam de ace­­eaş vîrstă ca şi Andrei Claviére, pe care vroia să’l însoare pentru a'l sustrage vieţei zburdalnice şi relei societăţi în care căzuse. Vicontele Artur moştenise de la mamă-sa o rentă de vre­o două­zeci de mii de lei, și contele nu putea să vadă cum risipește banii, deci se hotărî să-l însoare cît mai re­pede. Vicontele era elegant și de bune maniere, ca toți tinerii de casă bună din Paris. Vicontele văzuse pe d-șoara de Mégrigny la balul mnistrului, îi fu­sese prezentat de d. Beaugrand și dansase cu dinsa un vals. Fata îî plă­cuse foarte mult şi vorbise despre aceasta tatălui sau. — lată îşi zise contele, partida ce’mi trebuia. Din partea miresei ar fi mai multă zestre, dar şi titlul de viconte, mai tîrziu chiar cel de conte, preţuieşte şi el ceva. Trebuie încercat. Domnul Morlane vorbi d-lui Beau­grand ; acesta era surprins, la în­ceput chiar contrariat, dar apoi de­clară câ se va sfătui cu soţia sa, şi cu fiica­ sa vitreagă. Ministrul vorbi cu Blanche, care răspunse: — Cred că contele Morlane şi fiul săul, n’au ce face aci. Chemară şi pe Henrieta, care se roși și strigă: — Nu, nu vrei ca acești domni să vină aci pentru mine. De altm­in­­terlea aceasta este inutil. Dară o ideiei răutăcioasă îi trâzni prim mine. Nu­ î se oferea oare a­­cum ocazia ca să-l facă pe Andrei să iasă din rezerva-i, să vorbească. Și răspuns fără ezitare, aproape veselă. — Domnul de Morlane este un amic al tatălui meu nu văd de ce n’ar veni el cu fiul sau la Bresle. Intru cît privește intențiunile acestor domni, n’am azi nimic de zis, voi vedea. — Ah ! zise d-na Beaugrand, ne­­putîndu’și ascunde surprinderea. Și schimbă o privire repede cu soţul ei. Nu înțelegeam — Hotărît, își zicea Blanche, ini­ma unei tinere fete este un abiz în fundul căruia nici chiar ochii ma­mei nu pot vedea nimic. — Bine, zise d. Beaugrand, ascun­­zîndu’și numai cu greu nemulțumi­rea. Voi spune contelui câ’l așteptăm Duminică în tovărășia fiului său. — Da, tată, Duminică, răspunse fata. Și încet adălogă: — Andrei va fi aci, căci trebuie să vie; a anunțat doară pe mama. Duminică dimineața la 11 Andrei sosi; d-na Beaugrand îl întîmpinâ și’î comuinică, vestea neplăcută pentru dînsul, câ se va întîlni cu contele Morlane și cu fiul acestuia. Domnul Beaugrand se afla in biuroul sau, iar Henrieta se plimba prin parc. Pe cînd d-na Beaugrand se retră­gea să’și facă toaleta, recomandă lui Andrei ca s’o caute pe Henrieta în parc. Tînărul se coborî în grădină. Henrieta care’l văzuse sosind, se apropiase de contele sperînd că va veni în grădină. — Ah ! iatâ’l, își zise ea, văzîn­­du-1 pe Andrei că scoboară scările peronului. Se plecă, par’că ar îi vroit să ob­serve o frumoasă floare, de fapt însă pentru a observa mișcările amo­rului timid. Andrei o văzu, în loc să’i iasă în­să în cale, se făcu că nu o vede și apucă pe altă alee. Henrieta privea tristă. — Sunt sigură că m’a văzut, mur­mură ea, și se ferește de mine, fuge de mine par’câ ’i-ar fi teamă. Ah! Andrei, Andrei!... Apoi puţin cam furioasă adaogă : — Foarte bine, mă voi răzbuna, voiu fi fară milă față cu dînsul... „De oare­ce nu mă găseşte bine cum sînt voi fi cochetă, da, cochetă. Voi învinge naturalul meu, voi infrin­ge repugnaţiunea mea, voi deveni comediant. Va vedea că nu sînt o fetiţă mică, care nu ştie să spuia o vorbă, şi care nu îndrăzneşte să ridice ochii. Plîngea. Vicontele făcu de la prima vedera o impresie rea­lul Andrei. Henrieta îl și primise bine, un motiv mai mult ca sâ-i displacă sub prefectu­lui, care începu să bănuiască în­­tr’insul un rival. La masă vicontele fu așezat lîngă d-șoara de Mégrigny. Vicontele o plictisea cu intimitățile și provoca­­țiunile, dar la urmă ea tot reușisa sa se stăpînească și să’și­­ joace des­tul de bine rolul ce ’și-l propusese. Vicontele făcea zgomot mare și deci rea impresie asupra d-lui Beaugrand. (la urma)

Next