Adevěrul, martie 1914 (Anul 28, nr. 8788-8817)
1914-03-01 / nr. 8788
8788 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp; Str. Karageorgovici, No. 9 Et. I.—Telefon 3 4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DSagistratura inamovibilă __ — * ~ — Ca și norocul lui Schroeder,norocul și indrăzneala planurilor Familiei. Brülianii sunt colosale! După ce a pus mina pe creditul tarei, monopolizâld Banca Națională in folosul '|'L particular și politic, după ce în biliarele ei sunt toate afacerile și întreprinderile, după ce ori a pus mîna pe mare și azi se încearcă să își acapareze și Dunărea — după toate acestea prin modificarea Constituției, voește dinsa să devină stupina exclusivă a acestei tari, mai mare și mai puternică fiind decit însuși regele!... 00 O Prin reforma colegiului unic, de care vor beneficia numai orașele, iar satele vor fi excluse de la viața politică, prin crearea unor proprietari mijlocii, creaturi artificiale și dependente de Casa Rurală, fortăreața brătienistu. Dinastia crede că monopoliza și corpul electoral,care pînă acum nu era monopolizat.Actualele colegii, cu statele de ticăloase, i-ai respins și-i resping și acum’pe, acești oameni de tejgheați dă cămătărie... D|| toate acestea nu le ajung.Pen||h.| a-și desăvârși atotputernicia lor, le mai trebue să aibă și magistratura în buzunar. De cînd d. Igake Ionescu i-a scăpat din chicitorul tramvaielor comunale din București, dînșii înțeleg că atct puterniip o vor căpăta în ziua cinci vor asigurați și din partea magistrat jiiSiífei — transformînd-o din magistr mura tarei în magistratura lorrsonală și de familie. • • • plină acum, prin o lege ordinară, magistratura, or mai bine zis o mare parte a magistraturai, s’a declarat inamovibilă. E natural că partidele adverse în ziua cînd vor voi să curețe această cloacă și să scape tara de această vermină, n’au ecitpa sa desfințeze legea aceasa care nu a dat de loc rezultatele onite și să dea aiura cu tîrnul din cuplul justiției, pe acești preoți rafinanți și fără de rușine. Or, frații Brătianu, voesc, ca și a guvern, dar mai cu seamă în opoziție să guverneze țara și să fie custiți de neplăcerile unei justiții civile care nu ar fi încă a lor. Așa, find, dînșii vor să treacă In Contituție inamovibilitatea magistrataei, bineînțeles, după ce vor puriica-o, adică după ce de sus și pipaos vor introduce în toate locurile menturile și slugile lor. Cu acest mijloc, in ziua cind nu vor mai dia putere, magistratura va rămîne lor și le vor aduce servicii de tot soiul, legind miinile guvernelor binevoitoare, cari ardenie la răspundere îndrăzni să-i pe cei cari i-au bătut joc și de lege și de balul public... Daca planul le reușește, caracatița brătienistă este înzestrată complect cu toate gurile ei nesățioase i cu toate ghiarele, este un organizm parazitar desăvârșit pe corpul crei și partidele adverse nu pot reveni decit anexele și slugile lor... 0 * * Și cînd toate acestea se pun la :ale, vedem ambele partide conservatoare gata să intre în înțelegere cu guvernul brătienist, să conlucrez e pentru aducerea la îndeplinire a întregului plan, grație căruia elea și țara întreagă își vor pierde Ținta. E o dovadă de complecta rescriptitudine a acestor partide, și dacă ele își uită și interesele și daoria, noi vom fi siliți să facem apel a țară și s’o chemăm la deșteptare contra acelora cari plănuesc moartea ei, sugrumarea tuturor libertăților și garanțiilor constituționale. Const. Miile Viata comunală de AL. CipCA ! Ideile pe cari le apără. d. Al. Ciurlchi, distinsul nostru- colaboratorv în articolele sale referitoare la revizuirea Constituției sînt diametral opuse acelora, cărora „Adevĕrul“ le-a în[ 7chinat1 întreg restul activităței sale. Făgăduiala dată de direcția „Adevărului de a acorda c-lmul. Ciurcea mai largă ospitalitate in coanoanele ziarului nostru, va explica lipsa, publicarea chiar a acelor articole ale d-sale în cari sunt combătute credințele noastre fundamentale. "Deși partidul liberal n’a precizat nimic, în privința economiei proectelor sale ele reformă, știm că în «ce privește cea electorală, în afara le frazele, ca să nu zic ..tiradele" patriotice, ca aceea că „trebue să ■ chemăm massele mari ale poporului la o viață politică mai largă", el a lansat cuvîntul de „colegiul unic“. S’a zis și se repetă că cele trei colegii actuale se vor unifica, că cei vreo 65.000 de alegători din primele două colegii actuale vor fi înglobați în massa celor circa 650000 de țărani așa ziși știutori de carte, cu drept egal de vot pentru totî, că prin urmare toți alegătorii din România vor fi turnați într’o singură „ciorba". Am spus că eu nu cred această reformă potrivită pentru gradul de cultură și de maturitate cetățenească a marei majorități a populațiunii noastre. Dar pentru ca oricine să-și poată face o idee de ceea ce ar fi alegerile sub regimul unui astfel de sistem electoral, n’avem decit să examinăm puțin viața noastră comunală rurala. Pentru administrarea comunală a satelor, avem de atîta vreme un sistem electoral din cele mai democratice, avem colegiul unic. E destul să fii român din naștere sau naturalizat, să ai vîrsta de 21 de anii împliniți, să ai domiciliul sau reședința de 6 luni în comună și să plătești o dare oricît de mică către stat sau șa fii legalmente șoptit de această dare, pentru ca să ai dreptul de alegător, cu vot direct și egal. Și, ■ lucru demn de reținut, pe cînd în comunele urbane, reședințe de județ, alegatorii sînt împărțiți în două colegii, clasificate după cenz și cultură, în cele rurale avem colegiul unic, fără nici o distincțiune intre alegători, avem votul universal direct și egal, așa cum se cere de unii pentru alegerile legislative. 3 Dar mai e ceva. Pe cind pentru alegerile legislative se cere alegătorului oarecare discernămînt despre interesele generale ale statului, așa de mari și de varii, pentru cele comunale rurale nu se cere săteanului decit să-și cunoască satul său, așa de restrîns și cu interese așa de simple și de mărginite. Pe consătenii săi o cunoaște bine pe toți, pe candidatul de deputat nu-1 cunoaște în genere de loc. Apoi ia să cercetăm puțin, cum stăm cu alegerile comunale delașate» după o așa de lungă experiență cu aplicarea votului universal direct și egal ? . Cei cari cer colegiul unic și votul universal direct și egal pentru alegerile legislative, traiVasi ei la țara și studiaz’nu eî de aproape viața comunală rurală dela noi ? La sate alegatorii își cunosc doar interesele lor cele mai apropiate și ale comunei lor și au să aleagă 7. 9, ori cel mult 11 consilieri dintre consătenii lor pe cari îi cunosc cum se cunoaște un cal breaz, despre cari știu și cite măsele are, fiecare în gură. Ei bine, iu satele noastre, afară de unele escepțiuni, vin oamenii cei mai de treabă se aleg primari, ci cei mai pișicheri, cel mai necinstiți și chiar adevărați bandiți cari au tâlhărit la drumul mare. Am cunoscut și cunosc destule cazuri de acestea și în lunga mea carieră de ziarist am avut prilejul să mă ocup de ei. Primarul rural este în majoritatea cazurilor lui prevaricator, un împilător, un jefuitor al bunului public și al administraților săi, iar consilierii sînt complicii săi, cari se mulțumesc cu firimiturile ce li se lasa primarul. Am cunoscut prim-ai, cari, după ce au săvârșit o biharie, după ce au furat iapă lui Stan ori oile lui Bran, au înhățat, în calitate de auxilieri judiciari, pe adversarii lor din sat, i-au închis la primărie, i-au bătut, torturat și schingiuit în chipul cel mai crud, pînă cind, ca să scape de suferințe, nefericiții au mărturisit că ei au comis tîlhăria sau furtul, apoi i-au dat pe mina parchetului. Și, grație perspicacității procurorilor și judecătorilor de instrucție imberbi, cari întorși abia cu diploma de la Paris, făceau practică pe spinarea justițiabililor, căci altfel nu și-ar fi putut cîștiga cu profesiunea lor plinea de toate zilele, nevinovații, au făcut osînda în locul adevăraților tilharî, cari își continuau nesupărați isprăvile. Primarul satului e în genere omul stăpînirei sau al zilei din marțea locului. puternicului Alegerea consiliului este o sfruntata minciună. Nu cred să existe sat în care biuroul electoral să nu scoată din urnă pe cine va voi.. Și aceasta ori că se amestecă ori că nu se amestecă stăpînirea. Din contra, cu cu alegerea va fi mai liberă, cu atît mai ușor vor eși din urnă tîlharii, fie că alegătorii le-au dat voturile de bună voie, fie că luia i le-au dat. Alegătorul rural nu se conduce nici odată de interesul obștesc, ci numai de interesul personal sau de ceea ce crede el că este interes personal. De altmintrerea în privința aceasta nici la orașe nu stăm mult mai bine. Să vreau ca să mă aleg primar în satul meu, n’ași putea reuși fără învoirea stăpînirei. Dacă ași fiul sfânt, nu m’ași putea alege în contra voinței guvernului, oricât de mult m’ar vrea sătenii. Dar cu blagoslovenia stăpânirii mă aleg la sigur oricine și orice ași fi, chiar daI ; <> Bani Exemplarul n DIRECTOR POLITIC CONSTIVUITE Abonamente cu premii: Vb n ................ 18.— Șase luni ..................................................... . „ «1.50.— Trei luni ................................................... . „ 5.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala.................No. 14 10 .. ..... 1, 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . 12/40 * *» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi . # • Simbata 1 Martie î9î$ că nu m’ar vrea alegătorii. Iar fără amestecul stăpinirii m’ași alege în contra unui sfînt, chiar dacă ași fi cel mai mare porc de cine, sau un vestit bandit, mimai să vreau să pun suma necesară sau să știu să-î momesc pe țărani, ceea ce e lucru foarte ușor. Iată care e efectul colegiului unic și al votului univesal, direct și egal, pus de atita amar de vreme in practică la sate. Actualele alegeri comunale rurale sunt oglinda fidelă a alegerilor legislative de uniune, dacă s’ar înfăptui reforma colegiului unic sau a votului universal direct și egal. Al. Ciurcu Tot spre știință Este o veche credință a patronului „lipocei" că cu îndrăzneala se face orice. fată de „Adevărul", rețeta aceasta rămine ineficace. Cu cit d. Fipescu isi inchipue că prin insinuațiunî și dezmințiri ne poate împiedica să tăcem asupra lucrurilor cari nu-l convin, cu atîta ne silește să stăruim asupra lor. Așa, de pildă, pe ziua de d, foaia d-sale anunță „spre știință“ că e autorizat de direcția partidului conservator să declare că acest partid nu și-a schimbat „atitudinea față de guvern, devenind mai conciliant" și că nu s’au produs neînțelegeri intre conducători. „Epoca" minte cind ne atribue nouă asemenea, aserțiuni. Nu a fost nici un moment vorba i articolele noastre ne schimbarea atitudinea conservatorilor ..față de guvern". A fost vorba de schimbarea de poziție a partidului conservator față de propunerea de revizuire a Constituției. De unde înainte de alegeri făcea pe antirevizionistul înverșunat, spre a aduna cu ambulouă miinile voturile nemulțumiților și alarmaților, acum d-niî C. C. Arian si Marghiloman au cerut guvernului sa și arate modalitatea revizuirii spre a sta de vorba asupra ei. Dacă nu este așa, daca noi nu am înțeles pe acei cari ați vorbit în Parlament, în numele partidului conservator, atunci să se declare ..Epoca" autorizată de direcția partidului a afirma că oricare ar fi modalitatea revizuirii Constituției", partidul conservator nu va sta de vorbă cu guvernul asupra ei, deoarece este împotriva oricărei revizuiri. Noi desfidem insă pe „Epoca" să poată face asemenea declarație. Cum că ar dori să o poată face, nu ne îndoim. Căci nu contestăm d-lui Filipescu dorința de a rămâne um adversar intransigent al revizuirii. Nu este insă vorba de d-sa. E vorba de partidul conservator. Partidul acesta nu va rămîne pe terenul antirevizionismului intransigent. De aceea desiidens~tot „spre știința"1! — pe „Epoca" să poată publica declarațiiniea pe care am indicat-o și care singurii ar pune capăt echivocului. Ad. ♦o Aae verar _ O iden ! D. Morțun a avertizat pe“prot&cti că, le pune în socoteală cauciucurile și benzina de cîte ori vor întrebuința automobilele județelor pentru escursie. Atunci am o idee: să înceapă prin acora d-lui Ionel Brătianu cheltuelile pentru escursia în Tirol, făcută cu automobilul ministerului de interne! —.30 aln.aala.Boeriî nu au voit să accepteTlc £ cur! în parlament, dar cer tocmeală asupra, dreptului, țăranilor , de a cumpăra pămînt ,și ,a avea vot. Sînt mai practici de cit ne închipuim absenteiștii aristocrației noastre" _ Dilema. "„Epoca“ , iar în... dilema țiganului: să rămîie antirevizionistă cu d. Filipescu, sau să se dea cu d. Marghiloman ? Grea problemă !! Rigoletto. Sau depus rapoartele revizuirii Prima formalitate a procedurei de revizuire a Constituției s’a îndeplinit ori în ambele corpuri legiuitoare: d. C. Stere a citit, la Cameră, un substanțial raport asupra propunierei de revizuire, iar d- N. N. Săveanu a făcut acelaș lucru la Senat. Opoziția conservatoare a cerut ca să se considere prima citire din ziua când parlamentul în firma discuțiunilor ce vor urma va admite propunerea de revizuire. Dar președinții corpurilor legiuitoare, bineînțeles de acord cu guvernul, au declarat că nu pot interpreta astfel procedura ci așa cum s'a interpretat și la precedenta revizuire, adică citindu-se din 15 în 15 zile declarația de revizuire și în acest interval să se discute propunerea. Azi va și începe discuțiunea asupra revizuirei. Raportul d-lui. C. Stere a fost ascultat la Cameră, cu o încordată atențiune. E o lucrare luminoasă al unui erudit profesor de drept constituțional. Cu deosebire prima parte, care atacă problema politică și pune în evidență contrastul constituțional dintre statul nostru și celelalte state constituționale, este foarte interesant ca și judicioasa expunere de motive asupra necesitatei schimbare. regimului electoral de azi. Se comentează “insa în cercurile parlamentare o fraza semnificativă din acest hírig, și documentat raport/ Expunînd consideratiuriile pentru cari revizuirea articolului 19 ar fi necesară, d. Stere critică părerea acelor cari văd îu modificarea acestui articol o operă revoluționară. Nici un articol din Constituțiunile străine cari corespund articolului nostru 19, nu definesc utilitatea publică. La noi cei dinții care a afirmat punctul acesta de privire, a fost d. Take Ionescu cind a adresat scrisoarea la program șefilor organizațiunilor democrate, spunînd că opera de revizuire în privința articolului 19 trebuie să se rezume in a se suprima definiția utilitatei publice. Dacă este așa, cum se face atunci că în ciuda părerei sale, d. Stere care afirmă mereu în raportul său că actualelor Camere nu se poate da de guvern nici o precizare, căci ar fi a se anticipa asupra drepturilor Constituante, cum se face că d. Stere anunță că totuși, dat fiind chipul special cum asemenea probleme se privesc în România, e probabil că Constituanta va păstra anumite restricțiuni in articolul 19?! E foare transparentă înalta intervențiune care a determinat această soluțiiune. Constituția se revizuește de acord cu regele și la revizuire intervenția regelui nu este ocultă, ci fățișă, asentimentul regelui este solemn prevăzut. Așadar avertismentul... .liniștitor pe care-l dă d. , Stere vine de sus, dar acest avertisment ,care poate conveni unor anumite cercuri politice mai constituie și un pas înapoi. A. W. Ou ne pcvt ni prévenir ni nné/ir les Vi'i u$ de lo. !Sociáiét cl/icrue tes 'maladies corps, d îiiotns a'en parl.tr ■ Oubtriemcnt. 10I1X STUART 21 ILL In sfirșit, putem să ne exprimăm toată satisfacțumea de a putea constata că , articolele noastre, asupra libertaței presei au dovedit odată mai mult, cât de necesară este această, libertate, așa cum este astăzi garantată prin Constituție, și socotim, deci, că presa în genere are dreptul la toată recunoștința unui guvern reintrat — grație ei,— pe calea realităței și a propriului lui interes. Era oare posibil ca guvernul favoritei trinități a directorului „Adevărului", să-și dea singur și așa de timpuriu, sentința de moarte? Intelegîndu-șî pericolul la care se expunea, guvernul s'a oprit la timp, căci, fără îndoială, poporul mi s'ar fi lăsat de astădată prostii cu faimoasa definiție... liberală, ce guvernul voia să introducă în Constituție asupra delictelor de presă, definiție care diferenția delictul pur politic sau de interes public, reținut în competința juraților, de acela care privea reanoperile guvernanților în transformarea politicei în afaceri, transformare care confundă interesul public cu cel particular și care prin urmare înlătură orice deferențiare intre faptele de ordin moral — fie publice, fie particulare, ale persoanelor politice, și a căror judecată ,fatalmente trebuia să rămînă în competința juraților. Din grai să adresez de obicei filmul restrîns număr de oameni, și atunci, într’adevăr, atac, insult pe cineva anume. Cînd scriu însă, persoana d-tale pe care eventual o citez numai ca un tip, rămîne pe un plan cu totul secundar, și ceea ce importă sînt principiile de morală și asanare socială; opinez asupra mijloacelor de vindecare a relelor societății, cari nu pot fi vindecate decît discutîndu-1e pe față la lumina zilei, și la judecata opiniei publice, fără să mai tem de vre-o intoleranță care mr ar retrograda cu zecimi de ani. Prin urmare, pentru morala publică, nu poate să mă judece, dacă am greșit, decit jurații, adică delegații publicului, căci morala este la baza întregului edificiu social și ea presidează bunul mers al afacerilor publice. Cu cit copii vor fi mai bine disciplinați moralmente, cu atît guvernorăți vor fi mai dornici de muncă cinstită,care este chezășia prosperității statului. Moralitatea fiind condiția esențială a adevăratului om de stat și țara trebuind să cunoască în ansamblul lor pe conducătorii destinelor ei, nu poate niciodată să fie considerat ca un delicvent ordinar acela care, scriind, semnalează, în mod neinteresat și într’un scop lăudabil și eminamente moral, faptele necinstite ale unei persoane politice care confundă afacerile publice cu cele particulare , nu poate considerărn astfel acela care nu face prin asemenea mijloc, decit să încurajeze libera exprimare a părerilor ce se cred esențiale fericiirea și propășirea unui popor, și prin urmare, în caz de inexactitate a afirmațiunilor mele scrise. — scrise pentru întreaga țară, onoarea oamenilor politici fiind în joc și fapta mea atingând direct și în gradul cel mai pronunțat interesul public, mii găsesc perfect în condițiile cunoscutei definiții ce liberalii voiau să treacă în Constituțiune„... reforma absolut de prisos în cazul puțin probabil al lipsei unei intenții rele și a arbitrarului. Guvernul a înțeles la timp că menținînd dorința de a modifica dispozițiile liberale ale Constituției, în materie de presă, ar fi riscat să-și piardă numele de liberal și să plece imediat desprețuit și pus pe fugă de întreaga țară. Iată, dar că tot presa a învins în dreapta ei cauză, sfînta cauză a libertăței gîndirei — și se putea oare altfel, într’o țară democrată ? Ar fi fost oare posibil ca un guvern liberal să iasă învingător în lupta cu publicistul, care nu face decît ceea ce-î comandă datoria față de marele public, și căruia semenii lui nu-i refuză niciodată simpatia P r pentru că i-a servit, pe cît mijloacele i-au permis, așa cum înțelege el misiunea lui? C. D. Ananescu avocat Guvern... cuminte D. C. STERE CHESTIA ZILEI In Balcani Regele Rominiei- XJite, uite mine, deși nu meri sînt tînăr Cum se îndeasă spre /După. ,Kilienki“|', HAZBITII AUTOMOBILUL BOERIMEI Automobilul, ca să nu zicem cazul partidului conservator, amenință să ducă de râpă clanul boeresc. Așa e cind automobilul are trei șoferi la cîrmă și cinci unul din șoferii d. Filipescu. D. Marghiloman mină la stingă, d. Filipescu la dreapta, iar d. Iuncu Lahovary ar vrea să puie frîna și nu poate. La dreptul vorbind nici unul nu are școala și brevetul de șofer, iar singurul șofer brevetat d. Maiorescu, se ocupă de studii istorice în străinătate ! Accidentele sînt de prevăzut! Iu tot cazul, mi m'aș urca acum în automobilul conservator ! Pac Circulanie d-lui Moriim Escum. d. Morțun_s’a pus cu tot dinadinsul să facă miliție cu prefecții. Mai cri se cerea să vegheze la aplicarea legei repaosului duminical, apoi le-a impus să nu se amestece in alegeri—cam platonică impunere, nu e vorba, dar intenția contează! Azi titularul de la interne, trece de marginele oricărei bune cuviință ministeriale, și hotărăște că prefecții nu se pot deplasa din județele lor fără o prealabila cerere aprobată de d-sa, iar automobilele prefecturilor nu vor mai servi de-acum înainte pentru plimbări și escnrsiuni. Asta nu mai e administrație —au tot dreptul să exclame prefecții — e curat cazarmă! Să nu poți lipsi de la prefectură 2—3 săptămîni pe lună, să nu poți administra județul tău de la Capșa, ci vecinie să alergi după bilet de voe, — cu asemenea condiții slujba își verde orice farmec, căci seriozitate și continuitate de muncă poate să aibă și un subset de birou! fenomenală e mai cu seamă pretenția ministerială privitoare la automobile. Crede serios d. Morțun că aceste vehicule au fost cumpărate numai pentru interesele județelor și că familiile onorabililor prefecți treime să uzeze de tramvaiti sau trăsură de piață. Atunci mai bine rămineaă in opoziție dacă e vorba ca si la guvern sa nu poată savura toate deliciile pe cari, e obligator să le ofere puterea! încă o circulară de calibrul celora de pină acum și d. Morțun va avea demisia in bloc a prefecților! Ce vrea d-sa nu se poate!, Mai bine lipsă de așa prefectură! Maximin Loviturile țarismului DUMA PIERDE ULTIMELE SALE DREPTURI In Rusia,se poate spune, orice remaniere ministerială are un scop ascuns, constitue un atentat la o libertate sau la un drept constituțional. Ce ilustrare mai pronunțată: ai acesta! fapt se poate da. decit constatînd urmările pe care le au, demisiunea în realitatea forțată a d-lui Rokowtzew și numirea la ministerul de finanțe a d-lui Bark ?. : ' Rokowtzew era o slugă a țarului și in Dumă, în materiile financiare și în deosebi în materie de împrumuturi, apăra întotdeauna dreptul absolut al țarului de-a face controlul tezaurului public, de-a determina condițiile împrumuturilor , totalul de împrumutat, dobînzile și data emisiune. Considera acest amestec al țarului în atribuțiile reprezentanței naționale ca un drept exclusiv al său, asupra căruia Duma nu are nici o putere. • Firește, Duma nu putea admite să i se conteste autoritatea în asemenea materie. Ea refuza pe cât posibil sancțiunea ei „comitetului finanțelor“, instituție curat -birocratică, cu funcționari numiți de țari care trebuiau să studieze, din punct de vedere tehnic, chestiile privitoare la împrumuturi și impozite“ și să depună rapoartele și concluziile lor ministrului de finanțe, care, singur, prezenta la rîndul său D. BARK DIN SALA PAȘILOR PIERDUȚI ----- Fând mama, ca noroc Șimiarnncă, *n foc Cî otec popular Procesul lui Sava Nae și al lui Niculae Florea, presupușii omorîtori ai nenorocitului Rosenberg, achitați, după cum se știe, de Curtea cu jurați de Ilfov, a pus iar în discuțiune chestiunea norocului în Justiție. Printr’o indiscreție, s’a aflat că în camera de chibzuire a fost paritate de voturi, șase din judecătorii poporului fiind pentru condamnare și șase pentru achitare.. • Un da mai mult. și acuzații erau osândiți la munca silnică pe viață ! E de actualitate, deci, să vorbim despre influența norocului în împărțirea dreptății, și, fiindcă șugubeață de zeiță Themis—figurată de poeți cu o balanță în mină și legată la ochi —cântărește uneori și „la ghici“, mă veți erta că pentru azi voți lăsa în o parte gravul „Suuin câinile..." spre a povesti cum o altă divinitate, Fortuna, a răpus-o pe cea d’întîî de cîteva ori, sub ochii mei. Prima amintire q am dlntrun proces judecat tot de Curtea cu jurați, pe vremea cînd eram magistrat. Mare discuție cu foc bengal și artifiții; legitimă apărare, în orice caz dubiu, victimă „jidan“ etc... Deliberare de două ore... In sfîrșit verdictul, fără circumstanțe atenuante, care atrăgea după sine douăzeci de ani de ocnă. Dar în momentul cînd să iscălească osînda, primul jurat varsă călimara peste hârtia fatală, majoritatea juraților vede în întâmplarea aceasta un semn, răspunde nu, de unde la început voiase da, și" acuzația scapă ! " A doua amintire e mai de cirând. Un Iandos oarecare e dat în jucată pentru bigamie, și se prezintă unul avocat, chiar în sala pașilor pierduți, rugîndu-l să-i ia apărarea. Complicea lui, o mocancă gravidă’n nouă luni, tremură lingă dînsul. — Stai prost, îl deslușește confratele. Ia uite-ie ce zice legea : „Se va pedepsi cu maximum închisorii persoana aceea care, fiind căsătorită, se căsătorește din nou, înainte de desfacerea căsătoriei precedente.“ — Nu-i vr’un chip să scap ? se tîngăiește bietul oml, n’am știut ,că prima mea nevastă n’a transcris actul de divorț. — Nicitîmi ! răspunde rece avocatul, după ce vede dosarul. Și'ti spun d’inainte că judecătorii nu pot să’u dea mai puțin d’un an. — Cel puțin o amînare, mai îndrăznește inculpatul , plătesc orîcît, numai să nu’mi nască femeea pe cind voii fi în pușcărie. — Cu neputință , procedura e complectă. — Nu mă lăsa, pupați-aș ,münde, insista la noș, plătesc ori’cit. .. — Nu ie prezenta, rănii in opoziție. Așa pot să’ti lungesc boala Și nu au, dacă vrei... Pe urmă, om vedea, se poate să nu te prezinți nici în opoziție, și să faci apel. Se mai poate să faci opoziție si'n apel, și ia urma urmei si trîntim un recurs. — Cine și-așa, dacă nu-i cu putință altfel, se consolează nenorocitul. Iar avocatul : — Acu, ca să vezi ,și tu moartea cu ochii, stai în sală, dar nu răspunde. Cum ’ei auzi că te-a condamnat la un alt, vino la grefă, unde mă găsești,, să-ți fac opoziția. Cind colo, ce să vezi? Magistrații, obosiți de mulțimea proceselor, la iuțeală, din nebăgare de seamă — oameni șîht w r condamnă pe lanoș, in lipsă, numai la 15 zile închisoare, și afacerea se sfîrșește la... Barou, unde împricinatul reclamă pe avocat că acesta i-a luat onorariu zadarnic, înspăimîntîndu-l că nu poate sa fie pedepsit mai puțin de un an ! — Dacă mă prezentam, m’aceta, repetă ungurul cu convingere. l-a trebuit multă bătac de capi decanului pînă să’! hotărască să nu facă apel, să nu care cumva să observe procurorul, să apeleze și dinsul sentința, să s’aleagă cu 365 de zile in loc de 15, la închipuiți-vă acum ca avocatul ar fi pledat cauza clientului,' perozind pe chichița nevalabilității, celei de-a doua căsătorii, și cerând achitarea prin atragerea atenției asupra gravității pedepsit „care nu poate fi scăzută mai jos de un an." ■ ducea bietul la noș un an de pușcărie ca popa ! Cită depărtare de la norocul acestuia pînă la ghinionul bietului* țăran . — Sunt nevinovat d-te președinte. vedeți și d-voastră actele; e păcat să stau de pomană la temniță... —- Văd, dar am făcut apel peste termen, n’avem ce’ți face. Tribut naial respinge apelul ca tardiv. ' - s* m mik mi&jm rum un a