Adevěrul, august 1922 (Anul 35, nr. 11759-11773)

1922-08-01 / nr. 11759

PAGINA 2-an n­p. gravă eroare, care pe lângă altera­­rea adevărului poate duce la conta­giuni şi poate chiar la umoni de­zagreabile. Pentru lămurirea temei noastre, vom grupa pe evrei în trei catego­rii distincte. . . 1) Evreii din vechiul Reget. Aceş­tia, în tot timpul de 20 de ani ai lup­tei pentru drepturi cetăţeneşti, dela Constituţia dela 1866 Incoace, pre cura şi al acelei din ultimul deceniu, prin U. H­­. n’au cerut vre-odată drepturi nationale sau minoritar© e­­vreeşti, ci, ca unii ce se ştiau nor­mâni —de fapt— de religie mozaica [cum l-a numit Domnitorul Cuza In­adesagiul din 1865) neaparţinind vre-unui stat organizat, au cerut mereu recunoaşterea tor ca cetii'­tcal şi de drept, ceea oe­ti sta retu­şat intr’una în detrimentul însuşi al tărel Acuma odată recunoscuţi, tn ma­rea lor majoritate *uat to rămân cv­­stateni români—fără nici un a« «Ul­­ficativ distinct—şi deci orice idee de minoritari trebue exclusă. 2) Evreii din Bucovina »I Basa­rabia, ar Intra la cadml minorită- Ilor din acele provincii cu toate drepturile aferente acestei caUtăti Aceste provincii făcând Insa o­­­dată paris din corpul Moldovei^ și jdaci numai revenite la matcă, sar putea discuta, dacă evreii de aco­lo n'ar trebui clasaţi printre evreii pământeni din vechiul regat. Cum însă nu se poate preciza dacă ace­ştia sunt coborâtori ai generaţiei care era aşezată acolo înainte de răpirea acestor provincii, clasificar Ea lor este cam dificilă. 1) Evreii din Ardeal. Aceşti» era» S­e de războî maghiari, îmbră­­» toate dreptură* ataşate ®­­calităţi. Prin urmare aici nu se poate discuta sfcuaţia tor sepa­rat d» aceea a ta&gtuarilor ta­­»­­porai cari apartto acuma stetutU rom­ân. ni deci fac pari» integrantă Bb „minoritatea maghiară“ de ase­­ca toate drepturile ataraoto. djo tratate. Dia peto ce pcooed rceae ok evrefi taati ta «»**. m ţ®®*0“ luase e „minorita­te evreeaacă esa pura pretindă un confrate tati un ar­­ticol recent, ci cura era arătat mai­­pus, cel din regatul vedd« »rad to rămân cetățeni români ,to rettete mozaică. Iar cet dto provinciile nB­g te, face parte, de fort din »laorb­­­ito respective, şi deci pot adopta tn predarea Brabeî ta »coaiele tar­iert asupra acestui subiect rrâeaxd acuma nisattkmnea — limb* mtooci­­tate! la care aparţin. Faptul că evre« »unt în mássá ce Ktool románt na este concludent Cetăţeni români sunt Prin tapisd anexiune­ şi rutenii şi germanii din Bucovina, ruşii din Basarabia, un­gurii şi saşii din Ardeal şi cu toa­te acestea confratele nostru— nu ştim după care concepţie logică şi juridică — recursoaste munci aces­­t om din urmă dreptte de predarea |n școaiele lor * Umbel lor de on­gta*‘ t NEOPEANU Bon Rooto, & Iulie. — Preşedintei* jgervrum Ebert a hothtrdt ti trttneo.'d ,_ tn teop împăciuitor — 9 teri­­•tomre preb­ăl­ielul wdnirterulta ba. (Mtrcx, alrdadndv-l atmtUtne* art* pro gravităţii d­'vAţiunei, care Ta creat tn urma refuzului B­avari­ei de a recunoaşte legea pentru, apărarea republicei. KAU8 RUBiN vle-â-vla de SVluhlbrunn De fac 1 la 13 August va avea loc, la Laibach, al IlI-lea congres de gimnastică, la care au fost in­vitate şi societăţile de gimnastică de la noi. Societatea pentru educația^ fi­zică (^faalat«“, d-lul general v» fl reprezentată prin d-mi pro­fesori B&descu și Ioneaco, Roma, 39. — Vaporii „CompWl­­gito“, plecat Mă Flame încărcat ca benzină, * boot foc din cauza a mă­scarf rrrcali. Vaporul id scu­fundat dtrpă o jumătate de oră. Trei oameni din echipaj s’au Ine­cat. (Rador), natura, înainte de-a se vorbi de acestei chestiuni variate şi logice, este fi­resc, să revizuim conştiinţele, să dăm altă educaţie masselor şi să creiăm o atmosferă de sinceră prietenie între scriitorii români şi] Tratative Intre B°rlin şi M’w'ch Informaţiuni spre crucea de pe aleia Mitropoliei j Început legătura coraerctott unde se vor face rugăciuni. Buletinul Msvletaîul sanfRax ara­tă că alt* w* mx de hoiaară nm sta mal prado* ta tară. Şedinţa oposfltatal 4* adtmhrSsfra­ţie a ©ftoluflul »teraAtkjTWd al rouix­­eel •'« închis. Şedinţa viitoare n m tiw* to Oe­­tam­brb la Genova. Primim tmnătoareto­ţ D-niî comercianţi, lndcstinato­ri particulari, cari a* da făcut plăţi în valută străină, sânt ca tnzUteaţă rugaţi a se întruni la Camera de comerţ .Jotsl, 3 August a. c. orele 10 dimineaţa, spre a da în principiu a­­desiunea lor la aranjamentul pe ca­re Comisiunea delegată urmează le-l face cu creditorii din străinăta­te, cunoscând că acel cari nu vor adera, nu vor beneficia de avanta­­giile acestui aranjament. Un ttot tomefianar to, Poştă, Con­stantin I, Marinoi, beteag de pi­­cioara, tace In mizeria, t­ uRtmttotă «te a *• căuta­­t cruda boală, ca-4 wupfl. Roagă suCetto* mfloaae eă-1 întindă o mâaă de sprijin, trimi­­ţându-i an ajutor cât de ml­c tn f­ cruda Alexandru * cel bum No. 3 (ftind&fcas* Ospasculglul), Buou- HEMM P0«HJim SUCCES Rabdă Inimă și taci! de Mircea R&duleooU ți Alfred Moeoiu te«« senzaţie la Cărăbuş Ziarul Jeteteope TrQnm** prime»* ITU'SSS't. I din urmi ţi ti mea tn proporţia mm de ti fee*corner tn* mit U biţară, im Ca înfăptuit m­ed: pire. nit mm au foei miei pini acum «mm proprie ţări ţt. Lmrdrilt dureaţi prea de mult timp, merg anevoie n fin _ . „ . 4K I. I pătura rurali toir’o continui Hare Itoî* 11 ÎB 15 AUT1m vr» JOC *a I (UmmuAtamire fi neîncredere. Km Wichy (Franţa') peAarea federală ^rotue dHegatkml de tirani ei» femenină de gimnastică «Ud) pa-1 td eteri lămuriri dela deputaţii gt* tronagiul d-nei MOlerand. I vernamentaU, «cri le-att făcui cete Ministerul nostru de instrucție mai ttrăluHte promlHuni tn perion­ra. fl reprezentat printtfo profe- «ta aUgerUor generaU - dor saw­•w» *­ t*TM**. I K KARLSBAD Or. DOCTORUL Elvette, scrie alături de Romain Rolland, René Schickele, care este unul dintre cei mai străluciţi stilişti germani, şi teatrul cisuhiî PttoSff a încântat to­ț« maladivii din Berna. Germania imperialisrrm­tul a adăpostit pe lbsm, a făcut _ ______^ „ celebru pe Maeterlinck (cart avea J fajau ^ «mt biete oatetâtr ? primii aderenți la Mönchen), de-acuj — i împotrivi, foarte rdu­to decât in te chiui reg Roma — unde mu puteau ajunsre de­cât cu ajutorul und reclame inter­­nationale. Scriitorul ungur din Ro­mânia, trăeşte poate în mizerie, pentru că­­ lipsesc posibilităţile de manifestaţie,­­ Budapesta nu se poate duce şi chiar dacă ar încer­ca să se ducă, n’ar fi înţeles. La Bucureşti nu poate veni, căci nu este Invitat, »1 nu cunoaşte încă lim­ba românească. Rolul nostru, *1 stă­­pânitoritor este, (»do adâncă raţiune de stat ne dictează să facem ofer­ta aceasta) să-i atragem în sfera de gândire a inspiraţiei latine, să încercăm, să-i desbărăm de influ­enţa germană, care a cre­­at o at­mosferă prea serioasă pentru su­fletul scriitoricesc, să le oferim mâ­na noastră prietenească, ca să se convingă că nu dorim atrofierea culturei lor, nici asimilarea, ci din contră, vrem să-i vedem liniştiţi şi aşezaţi în Statul nostru incompa­rabil mai bogat decât Ungaria. Aici este rolul frumos al scriito­rului român, care accentuând me­reu progresul culturei româneşti... să admită progresul colegului lui I minoritari. Şi aceasta, ori­cât de minoritar, America este cel mai respectabilă ar fi dorinţa, nu se va naţional stat al globului. Un lack! face creând societăţi de mesti­zism­­ London. Upton Sinclair este azi­l literar, nici publicând articole de­­ podoaba întregei civilizaţii. Şi în­­ mutuală laudă, dar şi mai puţin America pot apărea scriitori ame- privind din depărtare chestiuni cami răcani de limbă germană, (în Bra-Jsânt în apropierea noastră, Azi ne silia : Weber), poeţii chinezi, spa-, desparte fatal, un proces care încă niciî (să nu-l uităm pe Ruben Da- nu este terminat: procesul formă­­rie), japonezi (Hai-Fu), şi Richard G­rey,claselor sociale. Strauss a putut fi sărbătorit în toa­l Emil Bsac­te statele latine ale Amariceî, iar ► R !Hi Canalul :ernawodg-Canara|JJn \^educaţia naţională Liceul Mănăstirea Dealului mare.emso­Xdt« dt mSromAgb| Rostul lui iniţial şi situapa actuală. — Necesitatea unei în­drumări pricepute şi devotate. m­atktut da educaţia, in anii de existenţă. La i Iunie 1912, punând piatra de temelie, iniţiatorul acestui lă­caş sufletesc, care , deşi repre­zentant al oligarhiei era un su­flet mare de Român adevărat, şi-a exprimat limpede gândul său, cu privire la rostul şcolii, ce înfiinţa. El urmărea să creeze un insti-S’au recrutat totuşi imediat, al­­­te elemente profesionale şi lu­crurile au mers bine până acum­­ la războiu. DUPĂ MARELE RAZBOIU Şcola, devastată în timpul răz­boiului a fost imediat restaurată în toamna anului 1918. Corpul profesoral, cu două trei elemente nouă, era complect şi liceul de la Mănăstirea Dealului şi-a reluat normal mersul spre propăşire. In afară de cursuri, profesorii strâns mănunchiu — ca un rar exemplu de solidaritate intelec­tuală — au luat şi alte iniţiative frumoase. Au publicat­ o revistă îtTiacul Sbit ^Chioi peat.ru * avea che-1 tul de educaţie model, în care să I pentru şcolari, cu aplicații ale t?irf rti mafrfl7.fl. nentnii dshareat si îm- I ca a ofiralft riflSVOltfiX« ©dlICa.­ 1 CUnoStitltelOF D tari cu magazii, pentru T debarcat si îm. barest mărfuri, cereale, etc. Pe ambele maluri ale canalului jjă&sjjpnstruiască câte o linie ferată OSa existentă va send mult la construcţia canalului, căci poate transporta maşini unelte, perso­nal, etc. Săparea canalului şi construc­ţia portalul şi a cheltuitor poae dura 5—5 ani, şi chiar mai puţin dacă se va organiza lucrarea şi personalul şi se va aduce maşini de săpat. S’ar putea în­trebuinţa armata, punted să lucreze fiecare soldat câte 2 mai înainte de a se libera. Piatra pentru construcţii »1 varul îl dă carierii* din Cernavoda »1 din Canal*. Avantagiîles unul canal naţional mo­dern, cu ui port construit după cerin­ţe noi şi amenajat cu tot ce-i trebue sunt enorme şi acest canal va rezuma Idealul maritim al României se dea o egală desvoltare educa­ţiei morale, fizice şi intelectua­le, în aer liber, afară din aglome­raţia oraşelor. Bunul Român, care a fost Ni­­culae Filipescu, insistă asupra intenţiunilor sale, când preconi­za o astfel de şcoală şi-i precizea­ză scopul: „o solidă instrucţiune, educaţiune fizică şi morală desă­vârşită; desvoltarea simţiminte­­lor de ţară şi de neam, formând caractere solide; cunoştinţi gene­rale în vederea necesităţilor prac­tice ale vieţii; desvoltarea fizicu­lui şi a gustului către oportun şi vieaţa în aer liber; şcoala să fie astfel o principală pepinieră pentru corpul ofiţeresc, fără a fi organizată exclusiv pentru carie­ra militară“. El mai doria, în privinţa fac­torilor educatori, ca „educaţia să fie bazată pe Încrederea recipro­că între profesori şi elevi“, iar rolul familiilor profesorilor, în mijlocul elevilor, era interpretat, în sensul cel mai firesc, întrucât „familiile profesorilor alcătuesc tocmai un foarte bun mijloc, de a completa şi educaţia socială“ Şcoala, potrivit organizării sa­le, avea, ca instrumente de edu­caţie, personal civil şi personal militar. Aceasta nu era un lucru prea uşor de realizat, şi ca să se înlăture anumite conflicte de con­cepţie sau de autoritate ceea ce un fapt a fost imposibil de evitat din primul moment — se preci­zează din primul moment rapor­turile ce trebuiau să existe între unii şi alţii, In Interesul obştesc educativ „Acestea (adică raporturile In­tre profesori şi comandanţii mi­litari) trebuie să se bazeze pe o Iubire şi Încredere deplină; ele trebuie să fie mai ales de o since­ritate desăvârşită. Cea mai per­fectă armonie cată să domnească Intre dânşii. Silinţele lor să con­cureze spre aceeaş ţintâ şi atunci rezultatele vor fi dintre cele mal rodnica. Atunci se va forma înă­untrul fiecărei şcoli, acea atmos­feră caldă, senină, în mijlocul că­reia elevul se simte ca în sânul vechiul regat nu cunosc­ nici amba, I­o anV,lle* a. un0î i' ind obiceiurile locale fi­inc­ mai i­dealizate. Intrto atmosferă aşa de cunoştinţelor predate la cursuri (Revista 3aptamftna) şi, fiind toţi oameni de specialitate în ramuri­le lor de ştiinţă, s’au gândit chiar la pregătirea unei mari publicaţii culturale, cu un cadru mai larg. Ideile sociale ce agitau spiritul nostru public şi cari făceau ca ochii conducătorilor să se îndrep­te de data aceasta cât mai în jos, la massa ţărănească, au trebuit, în mod firesc, să cuprindă şi su­fletul intelectualilor de la Mănăs­tirea Dealului. Şi din cel mai curat idealism, in­spirat de acel monument străve­­chiu, care păstrează atâtea do­vezi de înălţare sufletească, mulţi dintre propovăduitorii de acolo, stau gândit că e timpul să-şi jertfească şi zilele de odih­nă, sărbătoarea, să coboare la sa­te şi să aducă partea lor de con­­tribuţiune la luminarea popom­lui­ binefăcătoare se naşte în sufletul tuturor — profesori şi elevi — un dor şi o râvnă din cele mai miş­cătoare, întru a realiza binele şi graţie acestui sfânt entusiasm, a­­jungem să dobândim izbânzi ne­preţuite şi din cele mai neaştep­tate asupra inerţiei, relelor por­niri şi relei creşteri, cu cari ade­sea vin elevii în şcoală". CUM S*AU APLICAT PRINCI­PIILE DE ORGANIZARE In teorie aşa de frumoase, să vedem cum au fost aplicate aces­te bune intenţiuni. Mai întâi s’au făcut instalaţii luxoase: şi încăperi mari, şi mo­bilier frumos, şi Îmbrăcăminte scumpă, şi lumină electrică, şi calorifer. Corp profesoral select, ofiţeri dintre cei mai moderni. La admiterea în şcoală, profeso­rii au avut tăria săt primească pe şcolar după merit, şi nu după re­comandaţii, ceea ce cam speriase un moment chiar pe Niculae Fi­lipescu: prea intraseră mulţi co­pii de ţărani şi de burghezi, şi puţini de boieri. Lucrul la început dedea mari nădejd. Şcolii nu-i lipsia nimic şi avusese norocul şi de un co­mandant de inimă, actualul ge­neral Oltean­u. PRIMUL CONPLECT INTRE DO­­UA MENTALITĂŢI DEOSEBITE Din nenorocire, ceeace am ară­tat că îngrijea* pa iniţiatorul şco­lii tn privinţa raporturilor dintre elementul militar şl civil, n’a putut fi evitat. Elementul ofiţe­raş* n*a înţeles a se restrâng* la administraţi* şi control, tn afară da educaţia propriu zis a şcolii, rezervai* profesorilor; şi îndată ce toau amestecat şi nu aceasta, conflictul a fost gata. Sta văzut din primul moment că avem de a face cu două mentalităţi deose­bite, cu pregătire pedagogică deo­sebită, cu tendinţe deosebita. Rezultatul: Din pricina unor abateri ale unor şcolari interve­nind o deosebire de vederi Intre comandamentul şcolii şi persona­­lul educativ civil. Directorul de studii — actualul profesor uni­versitar Bănescu de la Cluj, — pleacă cu aproape Întreg corpul profesoral, şi un Început de dez­organizare se produce din primii ani ai existenţei şcolii. Profesorii plecaţi s’au simţit datori sfi dea lămuriri publice despre atitudinea lor »i — lucru neplăcut — au explicat totul, cu un lux de amănunte, în publica­­ţiuni şi broşuri (mi se pare, trei frătcu, la RiunAtik Speriat de acest fel de activita­­te, care de altfel nu părăsise ni­mic din caracterul cultural şi so­­cial-etoretic, comandamentul şco­lii dă alarma şi cere înlăturarea elementelor... anarhice ale şcolii, ca propovăduind idei şi senti­mente, nepotrivite cu educaţia institutelor militare. In dosarul „confidenţial şi secret“, pe care însă in calitatea de deputat, l’am putut obţine dela ministerul de războiu, se scria că unii din profesori „s'au angajat prea făţiş Intrtun curent politic Învrăjbit contra actualilor condu­­cători al ţării“. Curantul politic învrăjbit contra actualilor condu­cători, fiind partidul ţărănesc. Iar în altă parte, stă scris (co­mandantul şcolii către superiorii săi) îngrijorarea pe care mi-a pro­dus-o în cursul anului şcolar ter­minat, atitudinea politică a unora din profesorii şcolii, cari seamă­nă prin vorbă şi scris, vrajbă în­tre conducătorii de etn­gi de azi ai neamului românesc şi chiar contra temeliilor sociale pe cari se sprijină statul şi neamul azi m’a făcut să iau anumite măsuri reprimante faţă de unii. Am cău­tat a feri mediul educativ al şco­lii de sugestiunile nesănătoase, cari ameninţă a otrăvi „încrede­rea“ în tot ce este „al nostm“ Cu alte cuvinte, faptul că pro­fesorii se duceau la sate, ţineau predici în biserici, se interesau de şcoală, le vorbeau la festivi­tăţi, ridicau meritul celor rămaşi cari îşi jertfiseră pe ai lor pentm mărirea patriei, toate acestea e­rau idei anarhice şi propovăduiri subversiva Ca urmare, cinci proasori au fost înlăturaţi sau au părăsit şcoala; in locul lor au venit alte elemente tinere, dintre cari unele cu totul nepregătite pntru o insti­tuţie model. ADMINISTR­AŢIA MILITARĂ SE CONTRAZICE Ca orice lucru drept, măsura ministerului de război e revizui­tă. După o anchetă făcută perso­nal de ministrul Însuşi, profe­sorii eliminaţi sunt reintegraţi (plătindu-li-se şi drepturile bă­neşti pe lunile din urmă), cu ur­mătoarea apreciere : „Profesorii au desfăşurat în cursul anilor 1018—1910 o activitate profesora­lă — de Învăţământ şi educaţie— inundabilă şi plină de roade bune şi activitatea politică ce au des­făşurat nu a influenţat întru ni­mic bunul mers al Învăţământu­lui şi educaţiei elevilor“. Atitudinea neînţeleasă a admi­nistraţiei militare a adus şcolii şi un mare rău : a împins tot mai mult pe unii dintre profesori că­tre o acţiune poliţiei, iar pe alţii i-a deagustat şi au plecat şi sin­guri. Corpul profesoral din timpul din urmă nu reprezintă nici soli­daritatea, nici legătura sufleteas­că de şcoală, ca la seriile trecute de profesori. SITUAŢIA ACtTUALA A ŞCOLII Astăzi numărul elevilor e cel puţin îndoit faţă de locurile cu­prinzătoare, după planul iniţial. Astăzi elevii sunt obligaţi pri­ declaraţii ale lor şi ale părinţilor, autentificate la judecătorii, să urmeze cariera militară (Nicolae Filipescu spusese că şcoala nu e organizată exclusiv pentru aceas­tă carieră). Astăzi, încetul cu în­cetul, familiile profesorilor au fost scoase din localul şcolii (deşi prezenţa acestor familii, în mijlo­cul elevilor, le completa educaţia, după int­enţiunile făuritorilor şcolii). Sporturile au fost reduse simţitor, cursurile teoretice întin­­zându-se şi în orele de după prânz. Alte „Caracteristice“ milităreşti au fost introduse, ca de pildă, plantonul elevilor, noaptea, ceea­ ce, din punctul de vedere al să­­­nătăţii tinerelor vlăstare, e inad­misibil. Nivelul şcolii a scăzut, şi acest a­sta e destul de regretabil, şi din punctul de vedere al cursurilor propriu zise. Am văzut, in calitatea pe care am avut-o temporar ca consilier de învăţământ, profesori (adlese simpli licenţiaţi) cu totul nepre­­gătiţi pentru predarea lecţiilor şi cunoştinţelor de Învăţământ« Din punctul de vedere al frec­venţii, au fost perioade de timp­ când era un adevărat scandal. Citez lunile Octombrie, Noembrie şi Decembrie 1920, când condica­ de prezenţă se înfăţişează zilnic cu un noian de absenţe. Motivele: Interese familiare şi particularei cauză de forţă majoră (ochelari sparţi), reţinut interese urgente, trimis la Bucureşti pentru cum­­părare de obiecte: linsă di­ mij­­loc de trans­­tire, etc. Unu­ceputul anuli pă vacanţa copii trebuia un trimestru O NOU. In această schimbare şi a şcolii se ii­buie să li se­nilor, gustul tară, iar nu li se ceară de la o vârstă c aleagă. Regir să revină la început reci toată desvol conducerea I rilor celor n turile dintre civil şi cel­e precizate, ca la tristul tal când profesc tencios pente­neşti. Pe cât readucă veci şi în orice es­­ementelor i serioase, in­strucţia şi bule să se­­ rea Dealulu­i bărbierie­­­lementele n Direcţia ţ are norocul­­ — «.«va CA pe autorul „Şcolii Viitorului“, e datoare să-şi dea toate silinţele ca printr’o colaborare, fie cu foş­tii profesori ai şcolii (dintre cari cei mal mulţi sunt astăzi doctori In specialităţile lor şi profesori universitari), fie cu elemente ci­vile recunoscute ca valoare didac­tică, să se elaboreze un nou re­gulament de orientare a educaţiei şi instrucţiei din acel de altădată­ „Cuib al Şoimilor“. După liceul de la Mănăstirea­ Dealului, se îndrumează astăzi al­te patru licee militare din ţară şi ar fi mare păcat ca acestea din urmă să nu regăsească acolo ce­ea ce merită să fie imitat. VASILE V. HANEŞ Din Timişoara Adunarea generală a notarilor co­munali — La 7 August a. c. pe la orele 0 dim., va avea loc în Baia ma­re de la prefectura judeţului, adu­narea generală a notarilor şi ajuto­rilor de notari comunali din jude­ţul Timiş-Torontal. Furt de 8400 lei in bâlciul de vita Preotul Traian Golumba din Meşi, sta plăns poliţie! că, azi dimineaţă, pe când se afla în bâlciul de vite toţi necunoscuţii i-au sustras din bu­zunarul hainei suma de 8000 lei ce-i avea asupra lui. Noul administrator financiar, di D Ioan Pivniceriu, a fost numit ad­ministrator financiar al județului Timiș-Torontal. AL DOILEA CONFLICT . Ideea de a se construi un canal între Dunăre şi mare . „Cernavoda-Constan­­ţa“ este datată din timpuri vechi; toii Intelectualii, marii industriaşi, com­er­­sanţii şi bunii români s’au gândit la ne­cesitatea canalului înainte de război şi cu atât mai mult ideea va avea un ră­sunet şi o realitate după întregirea Ro­mâniei Dunărea trebue să fi avut un braţ ce se vărsa prin Cernavoda la Constanţa, de­oarece acest oraş atât de însemnat în antichitate era situat la vărsarea Dunărei la mare, existând şi alt traseul canalului până aproape de Palas, adică aproape da Constanţa cu aproximativ 20 kim. Nu sa ştie cum s’a astupat canalul la gură, căci nu sunt nici scrieri cari să dovedească, nici alte izvoare. Dacă n‘a exisat legătura între Cernavoda-Constanţa, atunci să nu ne mire posibilitatea unei încercări de să­pare a canalului de către popoarele ti ce cari­e‘au putut duce la sfârşit să­parea şi astfel a rămas traseul la acest stadiu. Valul tal Traian, urmează la o depărtare oarecare tocmai acest canal Început şi neterminat. Nu putem şti a­­devărul, căci nu avem nici un docu­ment precis; totuşi ceea ce ştim sigur este că până acum 60 de ani veneau n , ,w , n—i„i„x nrl bărci din Dunăre până la Medgidia şl Pentru astăzi Duminică, ** ®*|raal departe. Iar negustorii cu cămile ganizat de către Mitropolie o PI(­- 1 transportau pe uscat mărfurile între cesiune pentru proae. j Medgidia și Constanta. Nu cumva ves~ După oficiere* liturghiei cort»-1 titH genovezl şl venetienl — mari eo­­ghii ca sfintele moaşte va porni imersanţl şl marinari al timpurilor — au ci***. tm Asemenea ea* i’a petrecut cu domnul Rduț deputat guverne* mentei“. — „Dar ta afară de aerate*, titew ţăranii bucovineni r* JOcttul de greu. Inchipui-ţi dumneata, că toate sunt excesiv de teranpe, iar el, acolo unde sunt în­trebuinţaţi, au salarii derizorii; astfel la întreprinderile forestiere muncesc o mulţime de ţărani, pen­tru salarii de nimic — Cran pe împac* *î ou, «atorito­­ţito *fi/«a»d­ f* — -Destul de rău. Plaga satelor este, fireşte, jandarmeria, aşa cum funcţionează actualmente. Jandar­de rub preşidenţia­l mii — afară ie rare­­scepţii — Bracle Ntcoleanu, nent nişte tbiri cari au băgat grix* 1 ta tn bieţii oameni. Să im te creadă însă ci primarii sau prefecţii surd mal emenofi. Aşa că oamenii, ie frică, nici nu mai reclamă“. „Care este oareiuui rural, faţă­ de guvern“ T­­­mActualul guvern — teta ce In­­tesemnă partidul liberal — a deve­nit foarte impopular la sate. în cauzele pe cari le enumăram mai sus. Nici organizaţiile, tn descom­punere, ale partidului aver­es con, nu mai pot conta. Pot afirma însă că mai mare popularitate e­ste partidul ţărănesc bucovinean, con­­dus de d. Bodndrescu. Acest partid are organiaţiuni bine închegate in toate satele bucovineni ţi curentul popular creşte in fiecare si. Ţăranii aparţinând păturilor minoritare, manifestă deasemeni tot mai msted simpatie pentru partidul ţărănesc“, JCtor nn Torizii, văduvele şi regat. Deşi au nişte puntil ridicule, fată cu eman­­petea, totuşi mu le vrimele niet pe acelea cum trebue aunt fl şi destui de nemulţumiti fi nici nm ttin ad ar putea să se plângă“, a pornit la glorie Per­lîalstrom, KUtrkegaerd dwwztsl, Mereschow­­sky, Andrrttrw, Gorki, rust De ce, la România, an ar putea munci in deplina libertate a intuiţiei scriitorul ungur, german ori slav,­ dacă acesta nu face poetică antiro-\ NICI ORAŞENn mâmască ? Pe scritorul ungur, sen- _ », timen td luî unguresc nu-1 obligă | ~ **^f. de-a fi cetăţean Intidel al ţărei Jo- \ cacf M poate aşa ceval In po­­mâne­şti, U obligă numeri a fi scriitor 1 rioada alegerilor parlamentare, tan­ban, ori rău, după cum l-a cretat J didaţil guvernului a» premie oaste* In schi nit­r marea-cu sarea. In schimb, se vede ce-au făcut: nimic Funcţiona­rii sunt, din această cauză, foarte agitaţi. Ei sunt — ca fi î n vechiul regal— foarte prort plătiţi fi nu pot face fa­ţă greutăţilor vieţii. Li s'a făgăduit că guvernul va avea grije de el, că le va mări lefurile, totuşi nu le-a făcut nimic. Ei au ţinut o mulţime de întru­niri de protestare — aşa cum nu s-a văzut niciodată până acum — dar totul a fost zadarnic“. NEMULŢUMIRILE MAGISTRA­ŢILOR ŞI ADVOCAŢILOR — „Ştiu că advocaţii şi magistra­ţii bucovineni sunt foarte nesm­u­l­­ţuimiţi de dispoziţiile ministrului de jug­iţie. Ce-mi puteţi sp­une despre această ditea­mnei costisitoare. Canalul Chilia şi Sulina vor avea soarta canalului Sf. Gheorghe. Împotmolit de nămolul celorlalte oraşe, aşa că avem nevoe de alte căi naviga­ţie între Dunăre şi mare, mai ales că vom fi tributari comisiei internationale ale Salinei care va mări mereu taxele. neri penru tăerea canalului Mahmudia­­lacul Razim, Sinoe, etc., ca să iasă în mare la nord de capul Midia, nu este practică. Cel mai bun lucru este să se revină la ideea construirea canalului Cernavoda-Constanta pentru legatura de sud a Dunărei cu marea şi cu Rusia. Canalul Cernavoda-Constanţa nu este Peste câteva zile, o nouă serie de copii sunt chemaţi la exame­nul de admitere în liceul Mănăş­. _______________ __ __ fir­ca Dealului B oportun, deci, ca o utopie cum s-au pronunţat mulţi nu-i opinia publică să fie precis inter­­teresaţi — ci poate fi o realitate. I mată, atât de rostul şcolii, cât şi Canalul va fi r­ou de săpat, terenul , roadele pe cari le-a dat acest îîtad mocirlos pe vechile urme Cum nivelul Dunăre! la Cernavoda este cu 5 metri mai reali vom avea cu­rent destul de mare pe care-l putem a­­ranja cu 2 ecluze ca să avem debitul şi cureţul volt; putem sa facem şi o cădere de apă pentru mlastri, lumi­nat şi tracţiune a trenui­lor electrice de pe cheiurile canalului. Se propune un canal de 50 m. lat, de 1 ,5 m. adflnc, capabil de a fi navigabil de remorchere și şlepuri. Canalul va fi lărgit la 100 metri pe o distantă de 5 klm. la intrarea ■ ■■mr'immiai Mărei Negre cu Dunărea prin canalul Cernavoda-Constanta ?­­ Sau a existat canalul şi cine știe ce ridicări ale tere­nului. împotmoliri sau alte schimbări an urtapat legătura cu Constant* . Oricum ar fi «sire* 1* mare cât repede a fost dorinţa tuturor popoare­lor şi chestiunea are an­tnteres capital pentru noi, după alipirea provinciilor, căci scurgerea cât mal repede a pro­ducţiilor şl bogăţiei tărel la mare ar tfiringa concurenţa străină. Avem nevoe de căl navigabile, pe lângă cete de ne­cal 88 canalizăm râurile Olt, Argeş, Ialomiţa, etc- să Întreţinem Dunărea şi să Intensificăm navigaţia pe apă. Ourile Dunărei la să sunt expuse la­tapotmolire »! Întreţinerea tor este Situaţia din Bucovina Bucovina nemulţumită ie guvernarea liberală Făgădueliie guvernului nu au fost ţinute Mberalii au pierdut Încrederea bucovinenilor Am hvtâraH în Capitel* pe «nul din membrii oami.jetMiua «xjeutiv «I pwrtlâutof tămăansc, care a bine voit aă m dea arm&ttwrdU Mmurtri to «tor«* d» lanuri (Un TARAMIXBA ■ NEMULŢUMITA — Care este «tarea peWiuret jurato. i£to Bucovina? — «*to prima nceutoră tatmtoara d-fSTKte: U-ÎÂ.1**“ ““ NU O DUO MAI BINE JntAl: simt nemulţumiţi adm vocaţti, din cauză‘că, printr’o ordo­nanţă, d-l ministru­­de justiţie, le impunea să înveţe româneşte, mai repede dscăi ar fi putut d-sa învăţa o alte limbi streină/ Advocata tmii au cerut un răgaz dt I ani, pentru părţile populate to majoritate de români şi cinci ctaT pentru celelalte ţinuturi. Din cauza acestei neînţele­geri, rta dizolvat consiliul baroului cernăuțean, numtadu-e. edtuL in cap cu’ uri pa.­* d-l Răuţ, advocal. Din leceiaş pricind reni nemulţu­miţi ţi magistraţii băştinaşi. Dar mai este fix: magi­sineţii din vsc­ul regat, seri au Influenţat to cercurile guvernamentale, au Stă­ruit să fie numiţi to Bucovina fi mal cu osebire tn Cernăuţi, din cau­tă că e un oraş foarte frumos. Vă închipuiţi acum ce haos pro­duce aceasta, căci magistraţii din ales legislaţia austriacă CINE E NOUL DECAN —­RNoul decan, d-l Răuţ, este un om foarte puţin simpatizat la cercu­rile bucovinene. Dar dolm­uţ este li­beral ! Uită trud liberală dela centru, că acest DL Răuţ est acela, care in 1911, ea deputed, pe vremea aceia făcea o întinsă propagandă anti­­romdnească I« Bucovina fi mai ales prin Harul tău personal „Waxheit“ lo a cărui colecţie se pot citi tu­end concludente, tn acest sene. PRIMĂRIA CERNĂUŢILOR — „Cum «xtaninietraeză arapuă po­­miroa hrteriraarS.“ ? — Jtestul de rău.­­Este primar d-l Ricu Flondor, un partizan liberal vechiu, cu midia influenţă la cen­tru. Primăria a stricat toată esteti­ca pieţelor „V. Alexandri“ fi *Unt­­raT umplându-le cu chioşcuri de scânduri, care fac o impresie rea. Tot aşa cu piaţa „Dacic“, de unde a evacuat 900 de meseriaşi fi negus­­tori, pentru a concede teremd lined consorţiu, pentru e.ridica o hald — o hală in centrul oraşului! CULISELE POLITICEI BUCK­­VI­NE­NE —­ „Cum «twu liberalii tel era»“ T —* „A* devenit foarte impopu­lari — fi et fi averetcănit. D-l Kistor. fefid organizaţiei .,neom Utoerdice* nu ere ido o trecere la centru. Totul n-Mte-'fără să fie consultat. In schimb este foarte „tara“ d-l Ricu Flondor, cu tare d-l histor eHe to veşnici ceartă poH-Din cauza acestor dezbinări intes­tin*­la liberală bucovineni, organi­zaţia lor este fiabă fi pierde tot „PARTIDELE TU" JFarticul liberal bucovinean, con­tinua interlocutorul nostru este o or­­ganizație profund antipatică, moar­tă deci. Situaţia politică este stăpânită ori de două partidei sei țărănesc, tu d-l HjfbdtK/tr&JhCU fit a— —ie — —— p— m »V smog cu d-nul OrigonMrt fi Pistinor*. bü­chen tateripouteaut nostm Incendiu! din Filiaşi to ziua de U cor. pe la ora 4 p. m. s'a declarat un incendiu la una din ariile de treerat din Filieaş. Focul a luat naştere de la vaporul moşind de treerat care nu era triestiat cu aparat de stins scânteile, proprieta­tea locuitoriLo Iancu Grigore din Ft­­eat. Deşi de dimineaţă adia un vânt puternic proprietarul matinei a forţat pe mecanic a lucra cu maşi­na. A ars grdul, ortul fi ovăzul a peste 50 locuitori şi batoza de treerat Focul s-a întins, repede fiind alimen­tat de vânt. Pagubele sunt foarte mari. Recolta nu era asigurată fi nici mașina de treerat. La fata U* m /«to tatogflWflV A. Citit) No. 88 din Aldevetul Literar şi Artistic de Duminică 30 Iulie 1922­ ­N. Batzarla: Ghinionul lui Nea Ghiţă (schiţă). Septimiu Popa: Rudeniile (amintiri din temniţă). Paul I. Papadopol: Imoralitatea lui Ca­­ragiale. Euzen Relgis: Cântecul zidarului (ver­suri). Natalia Negru: Mesopotamia: Istar »l Semiramis. Virgiliu Moscovici: Fântânile (versuri). [Alice Gabrielescu: Conu Dumitrache (schiţă). iMJreaa GJtoorxhta: OdUma Cwwtti, Ludovic Daus: Noapte albă (versuri). S. Rivani: RynerismuL B. Fundoianu: invocare (versuri din H. de Regnier). AL T. Stamad­ad: Amurg (versuri).­­ Eugen Darzău: Intre două staţii (schi-­­ţă). M. G. Samarineanu: Un bileţel (ver­suri). B. Lăzăreanui: In chestia unei extirpări.i George Balculescu: Toamna (versuri)i] AH-Baba: Poveşti pentru tineret. Cărţi. Revista Chestiuni lemeahie.] Însemnări 8ab -««

Next