Adevěrul, martie 1929 (Anul 42, nr. 13862-13888)
1929-03-02 / nr. 13862
-A IMPRESIONANTA DECLARAŢIE A D-LUI VAIDA Ieri, la Cameră, d. AL Vaida- Voevod, ministrul de Interne, a făcut o declaraţie surprinzătoare şi impresionantă. D-sa avea să justifice procedura practicată de guvernul actual de a trimete direct în cercetarea jusufiei chestiuni cari, după normele de până acum, ar urma să fie discutate, prealabil şi amărunţit, în alte foruri, şi mai cu seamă în parlament. In această categorie intră chestiunea furniturilor sanitare. Se ştie că d. general Averescu a protestat cu vehementă inpotriva trimeterii la parchet a acestei afaceri. De asemenea intră în această categorie chestiunea administrației comunale de pe vremea primariatului d-lui Costinescu. D. Duca nu s’a opus, în principiu, sezisării justiției, dar d-sa ar fi găsit mai potrivit ca decîziunea să se fi luat după ce d. Costinescu, astăzi senator, îşi va fi desvoltat interpelarea anunţată la aceeaşi chestiune, şi dacă atunci s’ar fi găsit că mai e nevoe de cercetările justiţiei. D. Vaida a explicat că între pasiunea politică, inevitabilă în parlament, şi imparţialitatea justiţiei, nesuspectată de nimeni, o prefera pe aceasta din urmă. Cât despre graba ce se reproşează guvernului, d. Vaida o justifică prin aceea că vrea să evite bănuiala de tărăgănire, care ar implica şi teama de muşamalizare. Până aci d. Vaida a fost, dacă vreţi. Interesant Dar d-sa a mai adaus o declaraţie care a surprins şi a impresionat In esenţă d-sa a spus: Ne dăm seama că prin procedeul nostru creăm un precedent pe care veţi avea dreptul să-l folosiţi şi în potriva noastră când veţi fi la cârmă, dacă la rândul dv. veţi găsi că Vam oferit prilejul. Acestea sunt în esenţă, spusele d-lui Vaida. Le salutam cu deosebită satisfacţie. Ele constituie un program, şi incă unul de-o importanţă extraordinară. Ele constituie piedica pe care un partid şi-o pune el însuşi, pentru cazul când în propriile lui rânduri s’ar furişa ispita. Până acmn fiecare guvern a vorbit de asanarea moravurilor — vorbim in deosebi de cele politice si administrative, — dar nici unul n’a făcut un pas serios spre îndeplinirea făgăduielii. Nici un guvern nu-1 chema la răspundere pe cel precedent — si această indulgentă fată de semen implica de sigur o si mai mare indulgentă fată de sine însuşi. Guvernul actual spune: nu-mi iert predecesorii, îi trimet în cercetarea justiţiei, chit ca ea să-i şi judece, dacă va fi cazul. Şi înţeleg, de pe acum, să-mi impun mie insu-mi acelaşi tratament: nu voiu protesta ca d. Goga, nu voiu face nici măcar obiecţii de protocol şi politeţă, ca d. Duca, înţeleg să fiu răspunzător înaintea oricui şi a tuturora, iar în primul rând înaintea justiţiei, pentru tot ce fac în numele ţării şi pe socoteala ei. Faţă de acest program, enunţat in chip atât de sugestiv, noi nu putem cere guvernului decât un singur lucru : să meargă înainte şi până la capăt aşa, neştirbit şi nepoticnit, cerând socoteala tuturor acelora cari au condus ţara, şi fiind gata el însuşi să dea socoteală! Traian VI agi WâZBfiTII REGRETAM! „îndreptarea” încearcă sa ne aplice vechiul proverb românesc: „câte căciuli, atâtea păreri". Regretăm că nu-i putem întoarce proverbul! In partidul averescan au mai rămas doar câteva, capete" și nici o părere! Kis. rI*» BASARABIA ESI REVOLUȚIONARĂ Basarabia e o tara plina de surprize. Ţinută ' 106 ani ca într’un mormânt de autotratizmunisesc, o socoteam ca foarte înapoiată și redusă ca românizm numai la limbă. Adică, un fel de tară românească rămasă în totul cam pe la 1800. S’a săvârşit însă o adevărată minune acolo, când s’au sfărâmat lanţurile ţarismului la 27 Martie 1918. Deodată, Basarabia a dat la iveală ceva neaşteptat: un caracter tare ca de granit sau de bronz. Populaţia a arătat o voinţă fermă de a fi ea însăşi o hotărîre nestrămutată de a păşi categoric şi imediat spre democraţie şi de a nu se supune oligarhiilor de dincoace de Prut. Să nu vă miraţi deloc de acest fapt că o ţară, aproape analfabetă şi ţinută fără contact naţional şi cultural ca românizmul, a putut da dovadă de aşa de frumoase calităţi civice. Se întâmplă. Niciodată şi nicăeri n’au existat mai puternice şi mai strălucite virtuţi civice ca in vremea înfloririi republicii romane, când nu se scria decât foarte rar în temple, pe tablete, şi cel mult se săpau inscripţii pe pietrele de mormânt. In colo, toată lumea era analfabetă, iar spiritul naţional propriu zis nu exista încă. Acesta e tocmai cazul Basarabiei de astăzi. Ca independenţă de caracter, Ardealul şi Banatul încă au dat dovezi frumoase. De aci o adevărată disperare la vechii noştri politiciani, cari nu se aşteptau la această surpriză. Aşa se explică, în bună parte, de ce am fost ultima ţară din lume în care mai fiinţau cenzura şi starea de asediu, necunoscute in România mică. Tot astfel se explică violenţele şi nelegiuirile partidelor oligarhice faţă de provinciile noui, în special faţă de Basarabia. O credeau o pastă bună de mâncat după voe. Când colo ea s’a arătat ca un bloc de piatră! Era într’adevăr revoluţionară provincia dintre Prut şi Nistru, dar nu revoluţionară aşa cum se înţelege în Occident, şi aşa cum se consideră lucrul de vechile partide dela noi. Ţară refractară la orice influenţă exercitată cu anasâna, protivnica nelegiuirilor, încrezătoare, cel puţin deocamdată, numai în oamenii săi, pe cari tocmai îi vedea persecutaţi aproape ca şi sub ţarism. N’a voit să primească nici un îndemn de supunere, oricât ar fi fost el sprijinit timp de zece ani cu jandarmii. Revoluţionarismul ei era pasivitatea când n’avea altă putinţă, isbucnirea de independenţă când o putea face. Şi n’a voit cu nici un chip să fie nici liberală, nici averescană, nici comunistă. Comunistă şi averescană mai puţin ca ori şi ce, aproape până la zero. Căci dacă Basarabia, slobodă perfect s’o facă în ultimele alegeri, ar fi dat comunizmului tot atâtea voturi, proporţional, câte i-au dat Ardealul şi Bucovina, adică circa 20.000 în loc de ,3000, am fi avut doi deputaţi comunişti în Cameră. De aceea să nu ne mirăm, dar să ne bucurăm foarte, atât ca democraţi, cât şi ca buni români, că reacţionarii de toată mâna se tem de revoluţionara Basarabie, o calomniază şi o atacă. Intr’o privinţă este ea revoluţionară, e adevărat, deci cum i-ar putea-o ierta reacţiunea? I. Teodorescu ABONAMENTE : FONDATORI AL. V. BELDIMAN 1888 189? CONST MILLE 1897 1926 750 lei pe un an 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dubla 1 LEI 3 BIROURILE: București, Strada Sărindar Mo. 7—9—11 LEI 3 TELEFOANE: Centrala: 306 67, 324 73, 346/79, 353/94, Direcla: 357 72. Administrația: 307/69, Provincia: 310 66. , Din VIITORUL: „Cerem deci să se ia măsuri ca interesele naţionale să nu fie periclitate...** ...Tocmai de aceste interese se ocupă intens câţiva judecători de instrucţie, in clipa de faţă ! ^ • ◄ DUPĂ STABILIZARE In discursul de ori de la Cameră, d. Mihai Popovici, ministru definanțe a manifestat un optimism care ar putea să apară nepotrivit celor ce sunt sub stăpânirea grelei crize economice de acum. Cu toate acestea, privite cu obiectivitate, asigurările de mai bine, date de ministrul de finanţe, apar ca foarte întemeiate, împrumutul şi stabilizarea, deşi făcute în împrejurări cu totul neprielnice, deschid excelente perspective de însănătoşire economică In primul rând prin propria lor valoare, împrumutul va permite statului să-şi achite datoria de miliarde către industria din ţară şi să-i dea de lucru, conform planului de investiţiuni convenit cu experţii străini. Stabilizarea va da putinţă Băncii Naţionale să-şi sporească emisiunea în scurtă vreme, până la nivelul cerinţelor bine întemeiate ale activităţii economice. Tot stabiliza- rea va înlătura multe din rezervele capitalului străin faţă plasamentele din România. De pe acum se anunţă foarte numeroase oferte din afară pentru lucrări şi investiţiuni de mare importanţă pentru ridicarea economică a ţării. România nu şi-a pierdut nici un moment faima de tară bogată şi imediat ce capitalul străin va socoti favorabile condiţiunile ce i se oferă la noi, el nu va ezita să facă mari plasamente. Capitalul străin vine la timp in ţările cari ii dau putinţa sa lucreze cu folos dar pleacă prea devreme de acolo unde constată că speranţele i-au fost înşelate, atât sub raportul rentabilităţii cât şi cel al sigurianţii plasamentelor. In această direcţie este clar nevoe de toată vigilenţa guvernului. Trebuesc grabnic legi pentru înlesnirea circulaţiei bunurilor şi pentru garantarea creditorilor. De asemenea, nu trebue să uităm că prin natura sa şi scopul ce urmăreşte, capitalul străin se îndreaptă aproape exclusiv către industrie şi comerţ. Or, progres economic la România nu e cu putinţă decât paralel cu ridicarea agriculturii. Degajat oarecum de grija de a furniza industriei capitalurile necesare, statul trebue să-şi incordeze toate sforţările pentru a procura agriculturii creditele indispensabile. Sunt îndatoriri imediate, de a, căror bună îndeplinire atârnă şi rezultatele stabilizării şi împrumutului. J. B. F. CHESTIA ZILEI DESPĂRȚIRE... f ovi*. legea nona iuti răpeşte atribuţiile politice: de-acum. vă las să va tU'fivirrvnți singuri! • * OFENSIVA II Principiile Societăţii Naţiunilor in învăţământul şcolar Programele analitice ale învăţământului secundar introduc in acest învăţământ lecţii speciale despre Societatea Naţiunilor. Dar până la aplicarea noilor programe, ministerul instrucţiunii publice a hotărît ca profesorii de istorie să continue a consacra, în clasa VII-a liceala, o oră de lectiune acestui subiect. Ministerul socoteşte necesar ca un absolvent de liceu din vremea noastră să cunoască organizarea şi scopurile Societăţii Naţiunilor. • Dar nu e vorba numai de o cunoaştere simplă a organizaţiei internaţionale cu sediul la Geneva. Din indicaţiile pornite de la minister se vede limpede că se urmăreşte o operă de adevărată propagandă. Lecţiile din învăţământul secundar tind să înfăţişeze Liga Naţiunilor ca unul dinelementele cele mai importante ale păstrării păcii între popoare. Ele vor indica organizaţia, tendinţele şi idealurile Ligii şi vor expune principalele rezultate obţinute până acum, pe terenul politic şi economic. Intr’un cuvânt, lecuimile vor urmări să deprindă pe elevi a privi cu simpatie Societatea Naţiunilor şi eforturile ei. ...Tv Notăm că lecţiunile nu vor fi simple conferinţe, menite, ca toate conferinţele, să fie ascultate cu o ureche distrată. Chestiunile privitoare la Liga Naţiunilor vor face parte din materia de interogare şi de examen. ■k Introducerea în licee a învăţăturilor despre Societatea Naţiunilor şi spiritul în care se face această inovaţie constitue o adevărată revoluţie şcolară. Până acum, educaţia naţională aşa cum se pregătea în şcoli, avea la bază nu numai exaltarea valorii proprii, dar şi denigrarea celorlalte naţii. Manualele de istorie erau lungi înşiruiri de războaie cari glorificau forţa şi tindeau să arate că starea normală a popoarelor este starea de războiu. învăţământul despre Societatea Naţiunilor va modifica, desigur, această concepţie. Elevii vor afla încă din şcoală că războaele sunt un flagel pentru omenire, că starea adevărată a popoarelor,este starea depace şi că gruparea naţiilor într'un organism internaţional ca Liga Naţiunilor are de scop, tocmai aplanarea pricinilor de conflicte şi înlăturarea războaelor. Cultul războiului cată să fie înlocuit, prin urmare, cu cultul păcii. E o întreagă mentalitate care trebue modificată în spiritul noilor concepţii. Iubirea de patrie nu trebue să fie însoţită neapărat de ura împotriva altor ţări sau la dispreţuirea altor popoare. In armată e un principiu categoric că sub-evaluarea pregătirii adversarului e o mare nesocotinţă. O greşală cu urmări tot aşa ide grave o săvârşesc popoarele cari sub-evaluează sau dispreţuesc pe vecinii lor. Nu există tentaţie maiputernică pentru o acţiune războinica decât tendinţa de a socoti pe alţii bicisnici sau incapabili Dacă omenirea vrea cu adevărat pacea, trebue să înlocuiască, in educaţie, spiritul de agresiuni cu acela de armonie şi de înţelegere. - Revista „Deutsch-französische Rundschau“ cáré apare la Berlin si a căreia parte franceză,e compusă de Maurice Boucher, Edmond Jaloux şi Henri Lichtemberger urmăreşte, cu o remarcabilă stăruinţă, apropierea spirituală dintre germani şi francezi. In ultimul ei număr revista tipăreşte, ca început al unei serii de articole scrise de autori feluriţi, un studiu al doctorului Herman Platz, intitulat: Despre decadenta franceză şi despre barbaria germană. Autorul arată că vreme de un secol germanii au trăit în credinţa să francezii sunt un popor în decadenţă, , incapabil de eforturi mari, menit să vegeteze alături de rasa germană căreia îi e rezervată o strălucită propăşire. Prejudecata aceasta îşi are origina in faimoasele Cuvântări către naţiunea germană ale filosofului Fichte. Cuvântările acestea, rostite de Fichte chiar sub ocupaţia napoleoniană, au avut darul să ridice mândria germană după prăbuşirea dela 1806, dar spiritul lor, mai târziu, a pricinuit un rău imens raporturilor dintre germani şi francezi. Dar — adaogă Hermann Platz— după cum Fichte, pentru idealul său , german, a pornit de la baza creată de el a „decadenţei“ franceze, tot aşa naţionalistul francez Charles Maurras — scriitor influenţat adânc de Fichte căruia îi poartă un viu, interes — a creat, pentru idealul său francez,, teza „barbariei“ germane. " * Autorul studiului arată că şi de o parte,şi de alta, nu e vorba decât de exagerări, obişnuite pasiunilor politice,, dar cam, aplicate edu-' caţiei naţionale şi relaţiilor dintre popoare, duc , finalmente la neînţelegeri şi, la conflicte cu urmări dezastruoase. Creşterea tineretului însimpatie pentru idealurile pacifice ale Societăţii Naţiunilor poatefi o reacţiaţie salutară împotriva educaţiunii şovine, agresive şi războinice. E o fericire că impulsul acestei reacţiuni porneşte chiar de la Geneva. In felul acesta ofensiva păcii începe în toate ţările deodată. Popularizarea, pornind din şcoală, a principiilor Ligii — apropierea popoarelor, conciliaţiunea, arbitrajul, rezolvarea conflictelor prin învoială dreaptă, pacte de neagresiune etc. — poate aduce servicii minunate păcii. Fără o, generalizată dezarmare spirituală nici nu e de conceput putința dezarmării materiale. Iosif Nădejde / Romantismul pribegiei veşnice de DR. A. MIRASHAN In ultimii ani şi-a făcut drum în lumea literară a Statelor Unite un nume care nu ne este cu desăvârşire străin. E vorba de Conrad Bercovici, evreu originar din România, care, născut la Brăila şi Crescut în bălţile Dunărei, hoinărind din frageda sa copilărie printre şatre de ţigani pripăşiţi prin luncile din împrejurimile oraşului, a avut prilejul să cunoască viaţa ţigănească, nu toate amănuntele şi formele ei originale. După fel de fel de peripeţii romantice, şi după ce a trecut prin fazele calvarului acelora cari se căznesc decenii dearândul să smulgă vieţii dreptul la o existentă mizeră, el ajunse în America, unde debută ca muzicant, dar trecu in curând la meseria literelor. A scris multe schite si nuvele reuşite în idiş, iar apoi începu să publice lucrări însemnate si în limba engleză. Astăzi e unul dintre răsfăţaţii succesului şi obiectul de admiraţie al lamei■ cititoare din marea republică americană. Faima şi-a câştigat-o prin scrierile cu deosebire atrăgătoare şi viguroase despre viaţa acelei rase, iu aparenţă mult prea cunoscută, dar care totuşi e atât de străină lumii, înconjurătoare până şi in cele mai aparente detalii şi însuşiri sufleteşti. E vorba de neamul in veci călător al ţiganilor. Aceşti nomazi romantici şi misterioşi, a căror istorie şi a căror limbă nu sunt cunoscute decât de foarte puţini aleşi, l-au impresionat puternic pe Conrad Bec- *NOTE *. ’ ! •; ‘ ut. .. ; ALARMA este titlul stereotip sul) care anumita presă liberală afirmă cu îndârjire că presa comunistă din Basarabia susţine Interesele ($i scopurile sovietelor. De ce atâtea coloane pentru a proba evidenta? Căci este evident că presa Comunistei nu poate să nu fie alături de soviete. Toată chestiunea e: are această presă răsunet in populaţia basarabeană? " Noi susţinem că nu. Dacă liberalii sunt de altă parera să arate faptele cari dovedesc contrarul. Numai: iri cazul acesta s’ar putea justifica „alarma". SE CONSPIRA iarăşi. Bizanţul nostru politic mi se astâmpără. O spune d. Iorga in „Neamul Românesc", care protestează contra acestui trist obicei al pământului şi se întreabă: până când? Până când poporul român va intra hotărit în drepturile lui de autoguvernare scuturându-şi de pe umerii profund încovoiaţi banda de tutori politici cari vor să-i asigure fericirea... CELE DOUĂ EUROPE Cauzele economice ale suferinţelor Basarabiei O miopie economică, pe care unii o numesc, inconştient, prevedere j politică sau măsură de siguranţa naţională ne face să nu vedem destul de clar situaţia din Basarabia. Căutând cu tot dinadinsul un remediu stărilor de peste Prut, uităm cauzele, uităm înlănţuirea faptelor şi ne incuiem în definiţii fără nici o legătură cu realitatea. Auzim vorbe de clacă : „Basarabia trece printr’o criză politică“, ,Basarabia e frământată de agitatori“, „Basarabia e istovită de foamete“. Foarte inţelepte constatări, dar foarte inutile progrese în desfăşurarea forţelor concentrate pentru tămăduirea răului din provincia moldovenească. Situaţia din Basarabia trebue mai întâi înţeleasă, analizată, trebue din capul locului căutată origina acestui morbus basarabensis, fiindcă numai după ce se va fi tratat cauza debilităţii actuale, vom putea pune in picioare pe anemie. O constatare e inevitabilă: pe Întinsul continentului nostru antebelic avem astăzi două Europe. O Europă Occidentală şi una hiperboreană. Zidul moral antibolşevic ridicat de voinţa neimfrântă a Occidentului de a nu recunoaşte ordinea de stat moscovită, a creat în realitate o prăpastie in mijlocul comerciului unei lumi unitare până la 1914. Fatal, locuitorii provinciilor de la periferiile celor două noui continente vor fi prizonierii acestor stări de lucruri. Vor suporta consecinţele acestui arbitraj împotriva aşezării lor naturale. Criza din Basarabia, cu toate aspectele ei, ‘ (frământare politică, foamete, agitaţie, deslănţuire de pasiuni) e aceeaşi criză economică, care bântuie ţinuturile captive ori pe unde drumurile comerciale au fost întoarse de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit. In Alsacia şi Lorena autonomismul izvorăşte tot din substratul economic. Eterna frământare croată, nu are, alt viu,cam sub ea. Neobosita fierbere macedoneană, porneşte din perpetua schimbare a graniţelor care face din populaţie când greci, când bulgari, când turci, când sârbi. Şi toate acestea sunt numai modeste termene de comparaţie, faţă de neorânduiala din Basarabia, care, — să nu se uite, — suporta şi consecinţele schimbării centrului de gravitaţie economică şi apăsarea „periferismului“, dar că poate fi numită astfel această situaţie. (înţelepciunea populară ar fixa locul Basarabiei, acolo unde se bat munţii cap în cap). ★ Dar nici excesele de astăzi nu sunt destul de nejustificate. Basarabia a trăit până acum, în timpul tuturor guvernelor, sub cea mai ermetică opresiune. In orbirea lor, conducătorii de până ori au pistonat fără preget neajunsurile, nerezervându-şi nici măcar cea mai mică supapă de siguranță. Marmita lui Papin n’ar fi rezistat presiunii. E natural deci ca în ziua când se ia capacul de pe această uriaşe oală în fierbere, aburul sa ţâşnească, să impreste, să năvălească expansiv. Vorfi câţiva opăriţi dintre cei cari nădăjduiau că mai pot apăsa incă, dar numai atât, de I. ST. IOACHIMESCU ------RO»------- - Ca şi aburul, primele ţâşniri de libertate din Basarabia vor fi zgomotoase şi fierbinţi, dar precipitatul lor va cădea rece, inofensiv. Să privim cu calm şi mai ales cu înţelegere şi îngăduinţă vinovăţiile rare ivite peste Prut, fiindcă, numai în expansivitatea lor, bucuriile întrec măsura. Poporul, prea legat de pământul din care îşi aşteaptă hrana, nu e dornic să-şi împartă osârdia şi produsul hărniciei cu cultivatorii raiului comunist. Basarabeanului îi e un(Citiţi continuarea în pagina II-a) CONRAD BERCOVICÎ covici. El e astăzi printre acei puţini cunoscători ai sufletului, limbii şi evoluţiei istorice a neamului pribeag. Intr’o serie de romane şi nuvele, scrise cu talent şi vibratoare de emoţie pasionantă, Bercovicî a tălmăcit lumii civilizate apusene linele momente culese din adâncul sufletului sătrarilor, arătând neamurilor cu o cultură şi technică supradezvoltate, comorile sufleteşti oile acestei rase umile. In iltimul timp, Bercovici a publicat o voluminoasă „Istorie a Ţiganilor", in care urmăreşte peregrinările naţiunii fără cămin. In cele ce urmează, redăm, in traducere și in parte prescurtate, unele fragmente dintr'o recentă lucrare a lui Conrad Bercovici, „Țiganii romantici", apărută in numărul din Februarie 1929 al revistei GLOSE POLITICE... Electorale D. Vaida, ministrul de interne, răspunsuri la o comunicare făcută de d. Negură, cu privire la unele incidente electorale, cari s-au petrecut la Vaslui, cu ocazia alegerii recente, care a fost amânată. Am spus-o dăunăzi şi repetăm şi astăzi: nu înţelegem să se păsuiască abuzurile şi ilegalităţile. Dacă au fost, autorii să fie pedepsiţi Dar iarăşi am spus-o şi repetăm: ca aspect etico-estetic, a vedea pe liberali protestând împotriva ingerinţelor electorale ni se pare o sfidare. Discuția de ori dela Cameră n'a rezolvit chestiunea in sine, fiindcă interpelatorul n'a citat cazuri precise. Vom vedea ce va fi când chestia va fi discutată, pe cale de interpelare. Pentru moment insă, ca simplă constatare, trebue să recunoaștem că atitudinea de om de la Cameră a d-lui Negură, nu prea trădează pe omul care are măsură in luptă. Pe de altă parte, noi ne amintim, de un fapt curios, care este în conexiune cu declaraţia d-lui Andrei, profesor şi deputat, care a declarat că pe vremuri, în timpul alegerilor dela Vaslui, conduse de d. Negură, locuitorii n’au putut părăsi casele trei zile în şir. Intr adevăr, după alegerile generale comunale, din 1926, a fost destul ca evreii Vasluieni să nu voteze cu d. Negură, pentru ca, în ziarul condus de d-sa, să apară grave amenintări și incitatiuni la excese împotriva evreilor. ...Astăzi d. Negură se plânge de excese electorale! Cooperaţia La Cameră s’a depus ori proectul de lege pentru modificarea codului cooperaţiei. Din felul cum a fost primit proectul de către majoritate, se poate uşor deduce caracterul şi importanţa acestui proect. Aplauzele cu care a fost salutată depunerea legii, învederează conştinţa majorităţii, că prin acest proect se face o mare operă politică şi, o mare operă de dreptate. Politică — fiindcă de fapt, de pe urma modificărilor propuse, vor lua sfârşit cluburile liberale, instituite la sate, sub masca de bănci populare. O operă de dreptate — fiindcă se va da putinţă ţărănimei să beneficieze ea de această mare instituţie cooperatistă, acaparată de liberali nu numai politiceşte, ci şi băneşte. Dovadă, destăinuirile care au fost făcute în ultimile zile în parlament, cu privire la felul cum a fost plasat capitalul de împrumut. Numai la o singură bancă populară, un fost deputat şi un arendaş, — au împrumutat, fiecare, câte două milioane. Vă gândiţi ce a mai rămas pentru bieţii săteni?!... Sever. „American" (unul din acele renumite magazine de mare tiraj, cari au popularizatîn mod admirabil literaturile străine şi indigene in America). • Un miros de lemn ce arde alene în aer liber veni, dus pe aripile de zefir ale unei luminoase nopţi de vară, să-mi gâdile nările pe când mă aflam culcat pe spate, după o îmbelşugată masă de seară agonisită într’o zi de muncă la cositul fânului într’o fermă din New Jersey. Coloane răsfirate de fum alburii se înălţau încet dintr’o grămadă de burueni, care ardea în vale, la vreo câteva sute de paşi depărtare, iar o voce argintie, ce venea din câmpie, dojenea un copil. Acest miros şi această voce treziră în sufletul meu amintirea acelor neuitate nopţi din tinereţe, petrecute în corturi şi în jurul unor lagăre cu focuri în tovărăşia unor prieteni negricioşi şi veseli, cari cântau atunci când alţii ar fi plâns cu hohote şi jucau (Citiţi continuarea in pagina Tl-a)