Adevěrul, aprilie 1929 (Anul 42, nr. 13890-13911)
1929-04-05 / nr. 13890
r’“*" ABONAMENTE: ă17— ts ) W . ANUL 42.— Ho. 18890 * Vineri 5 Aprilie 1929 © pagini Adevărul PniMTIATIVRT * V. BELDIMAN 1888 -1897 I UWUA1U1U . COKST MILLE 1897-1926 750 lei pe un an 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni BIROURILE: București, Strada Sărindar No. 7—9—11 LEI 3 Centrala: 308 67, 321 73, 348 79, 353,54. TELEFOANE = C&K? 3»,H. Provincia: 313/68. Impotriva „exportului de oameni“ solicitat de guvernul francez, liberalii duc o campanie furibundă. Temere de prisos! Francezii nu acceptă nici măcar pentru muncile agricole pe foştii şi viitorii miniştri liberali. Efectele libertăţii Liniştea din zelele Paştilor Sărbătorile Paştilor au trecut cu bine. Afară de mici şi neînsemnate incidente, pretutindeni în ţară a fost linişte. S’ar fi putut, totuşi, să nu fie. Amatori de dezordine şi de ape tulburate dinadins se găsesc totdeauna din belşug, şi s’au găsit şi de data aceasta. Sarcina lor părea uşoară fiindcă materia era inflamabilă. In adevăr, o agitaţie pe o temă religioasă poate prinde lesne. Aci a stat primejdia momentului. Asemenea agitaţii pot fi pornite uşor dar nu pot fi potolite decât cu greu. Cuminţenia poporului a ocolit însă primejdia. Cuminţenia poporului şi, desigur, dreapta judecată a guvernului, care a arătat încredere în această cuminţenie. # Se vădeşte acum, după ce zilele de încercare au trecut în linişte deplină, cât de chibzuită a fost hotărirea guvernului de a nu se amesteca intr’o controversă de ordin religios ca aceea pe care a pus-o sărbătoarea Paştilor. Problema Pascaliei fusese rezolvată de suprema instanţă bisericească în sensul sărbătoririi Paştilor la 31 Martie şi cu îngăduirea celor ce vor să serbeze Învierea la 5 Mai. In urma acestei hotărîri, guvernul a înţeles că cea mai cuminte atitudine de luat este abţinerea de la orice intervenţie. Constituţia prevede, la noi, libertatea conştiinţei. Autoritatea civilă nu putea decât să respecte această libertate, să o respecte şi să facă să fie respectată. Credincioşii au fost lăsaţi, prin urmare, să rezolve problema potrivit conştiinţei lor proprii. Dacă guvernul ar fi intervenit, cum a fost cu stăruinţă îndemnat s-o facă, dacă ar fi căutat să impute cu sila ziua de 31 Martie, am fi avut cu siguranţă tulburări şi incidente sângeroase. Atitudinea lui cuminte,, a determinat şi cuminţenia credincioşilor. Desigur că liniştea de la 31 Martie se va repeta activi şi la 5 Mai, spre mulţumirea tuturor. Practica libertăţii şi-a dovedit încă odată virtuţile. E o concluzie care trebue trasă şi din această împrejurare, căci învăţămintele scoase din ea sunt valabile şi iu împrejurările politice. Libertatea este totdeauna preferabilă silniciei. Atitudinea înţeleaptă a stăpânirii n'a dovedit, cum afirmă presa liberală — cea scrisă în româneşte fiindcă cea scrisă pentru uzul străinilor are un limbaj mai cuminte — lipsa de autoritate a guvernului. N’a fost lipsă de autoritate, ci dimpotrivă, afirmarea autorităţii pe care o dă credinţa în puterea binefăcătoare a libertăţii. Guvernul a avut curajul să lase ca in această materie aşa de delicată, credincioşii să hotărască ei singuri. Roadele acestui curaj s’au văzut : pretutindeni a fost linişte. Probabil că un guvern liberal ar fi procedat altfel. Pornind dela ideea că trebue să-şi afirme autoritatea, ar fi căutat să obţie supunerea tuturor, cu jandarmii, — şi înţelege oricine unde am fi ajuns cu asemenea procedee. Liberalii nu se amăgesc, desigur, asupra rezultatelor „manierei tari“ pe care o preferă totdeauna. Poate că, totuşi, din pilda pe care le-o oferă procedarea înţeleaptă a guvernului actual, vor trage şi ei oarecari învăţăminte cu privire la binefacerile ce se pot aştepta de la practica sinceră și curagioasă a libertății. Ad. NOTE OFICIOSUL liberal dace o teribila campanie împotriva felului cum simt alcătuite programele, radio ale postului Bucureşti şi cere pe această temă., demisia guvernului ! ...Este, desigur, opoziţia constructiva pe care o anunţa d. I. G. Duca ! .. . VORBIND despre modernizarea bisericii ortodoxe, „Viitorul“ spune că, în curând, — „se va îngădui desigur şi concertul de orgă sau de orhestră, care nu vor vătăma, ci din potrivă, vor spori măreţia rugăciunii.." etc. . .•.Concertul care nu vor vătăma, ci vor spori, — iată ceva minunat. Numai să nu fie prea multe concerte, căci multe este rău — ca să vorbim în deliciosul stil al „Viitorului"... ★ FAŢĂ de scumpei ca vieţii spune ziarul liberal — „cetăţenii au exclamat ca şi Phyrhus al vechimii, încă o eftinătate ca aceasta şi suntem pierduţi". ..•Foarte spiritual! Numai că Phyrhus al vechimii n'a exclamat aşa, fiindcă nu-l pasiona problema coşniţei. Și nici nu se iscălia Phyrhus cu psi has — cum pretinde Viitorul — ca d. Jeantehas... GLOSE POLITICE... Oficioasele Vă mai aduceţi aminte de ce amsemnat presa oficioasă de partid odinioară, înainte de război ? Cei mai tineri căutat-au vreodată să răsfoiască colecţiile fiu prea învechite, şi să se documenteze ? Pentru temperamentele combative, presa aceia poate apărea şi a putut să pară pe vremuri anostă. Pentru cei cari înţeleg lupta politică in formele ei sănătoase şi normale, ea ar trebui să constituie, desigur, o pildă pentru vremurile de astăzi. In adevăr, ce deosebire! Odinioară — afară de rari excepţi ntii — conştientă de răspundere, de ceiace reprezintă, serioasă, documentată şi demnă. Violenţele, atacurile, polemica personală, erau apanajul presei independente. Astăzi, exact contrariul-Presa independentă îşi dă seama de ceia ce datoreşte respectului de sine şi respectului simţului public. Presa de partid este canalul de scurgere al tuturor violenţelor nepermise şi al tuturor atacurilor nedemne. Dar nu nimai atât. Odinioară exista o perfectă concordanţă între atitudinea partidelor şi a oficioaselor lor. Rareori o contradicţie• Astăzi, ai impresia că oficioasele partidelor îşi fac un sport din a nu ţine cont de linia de conduită ce şi-au tras partidele respective. Aţi observat, de pildă, de câte ori parlamentarii liberali au fost puşi in încurcătură, la Cameră şi la Senat, când li s-a amintit de cele susţinute şi afirmate de „Viitorul" ? O legendă Zilele trecute, am înregistrat încă o dovadă despre aşa zisa solidaritate evreiască. Ne-a furnizat-o întrunirea convocată, la Cernăuţi, de U. E. R. şi la care au asistat evrei partizani ai doctrinei acestei organizaţii, ai doctrinei naţional-evreeşti, care tinde să formeze un partid, şi ai doctrinei socialiste- Cum era şi firesc, acolo unde clocotesc pasiunile, întrunirea a fost foarte... vioae şi cu multă trudă,s’a putut vorbi. Cazuri asemănătoare s'au mai întâmplat şi în cursul campaniei electorale. Dar atunci se credea că „politica de partid şi-a vârât coada". Iată insă că lucrurile se repetă pentru a demonstra câtă dreptate avea d. A. C. Cuza, când trâmbiţa primejdia solidarităţii evreeşti... Inter. ÎNSEMNĂRI REFORME SOVIETICE O telegramă, pe care agenţia „Ceps“ o primeşte din Moscova, ne relatează desbaterile unui congres al magistraţilor din Rusia sovietică şi diversele propuneri ce s’au făcut pentru diferite reforme ce urmează să se realizeze în legislaţia de-acolo. Interesantă şi caracteristică, pentru ţara care invoacă mereu spiritul şi doctrina marxistă, este propunerea ca tribunalul să aibă dreptul — după ce un condamnat şi-a ispăşit pedeapsa — să cerceteze din nou dosarul procesului şi, eventual, să mărească pedeapsa, dacă va crede că eliberarea lui ar putea fi dăunătoare societăţii. Aceasta pe consideraţiunea că pedeapsa trebuee să aibă un efect educativ. Câte grozăvii se pot întâmpla în numele principiilor general recunoscute De fapt, o asemenea reformă — căci e probabil că propunerea congresului magistraţilor va fi acceptată de guvern — nu trebue să ne surprindă. Ea corespunde perfect necesităţilor politice ale oligarhiei comuniste din Rusia, astăzi mai mult decât orcând. Guvernul vrea să aibă posibilitatea de a deţine în închisori zecile de mii de condamnaţi politici — în majoritate socialdemocraţi — fără să aibă neplăcerea înscenării unor noui procese, înainte de expirarea termenului pedepsei, tribunalul — pornind de la ideia că pedeapsa are de scop corijarea condamnatului — va putea constata că deţinutul a rămas cu aceleaşi credinţe politice, că deci e incorigibil şi va ordona menţinerea lui mai departe în închisoare. Pentru că, dacă pedeapsă are menirea de a „corija“ pe infractor, ea trebue perpetuată chiar când se constată că nu-şi atinge scopul. Iată unul din aspectele ademenitoare ale organizaţiei sociale, cu care comuniștii vor să fericească pământul. E R.O 11 Imediat după Paști, cverescanii vor începe campania de răsturnare a guvernului. ZIARELE Iată cum se va desfășura atacul. CHESTIA ZILEI CUM SE RĂSPÂNDEŞTE CULTURA IN POPOR › ►- -~4 ~ Fapte şi exemple edificatoare in chestiune Dezarmat şi dezorientat, un învăţător dela ţară recurge la slabele mele lumini. îmi cere ajutorul şi concursul într’o chestiune care îl încurcă. E obligat să ţină chiar în cursul lunei acesteia, o conferinţă. Precizez că e vorba de o conferinţă ce urmează a fi ţinută în o modestă comună rurală şi printre colegii învăţătorului. Se va înţelege rostul acestei preciziuni, de îndată ce enunţ titlul conferinţei Subiectul este următorul: „Viaţa în diversele ei manifestări şi fenomene şi legea paralelizmului” Departe de mine gândul de a face o glumă sau de a născoci ceva. Am reprodus textual subiectul conferinţei, aşa cum mi l-a comunicat în scris învăţătorul care îmi face cinstea să mi se adreseze încă o lămurire: învăţătorul, care trebue să explice colegilor săi ce legătură este între fenomenele vieţii şi legea paralelizmului nici nu s’a gândit măcar la asemenea..., dacă nu, bazaconii, ci în tot cazul, chestiuni în cari »s’ar simţi încurcaţi chiar cei cari îşi zic specialişti în materie. ■ Nu mai vorbesc de utilitatea mai mult decât contestabilă pentru mediul în care se desfăşoară activitatea culturală a învăţătorilor rurali tratarea unor subiecte de felul aceluia de care ne ocupăm. Repet că învăţătorul nu numai că nu s’a gândit să-şi aleagă un astfel de subiect de conferinţă, ci nici nu bănuia că s’ar putea vorbi în asemenea chestiuni, îşi declară în scrisoarea ce-mi trimite absoluta sa necompetenţă, mărturisind în toată sinceritatea că, după cum nu-i pricepe rostul, tot aşa nu înţelege ce anume vrea să exprime subiectul de mai sus. Subiectul a fost ales, bine înţeles, după matură chibzuinţă de către superiorii lui, cari au avut grija şi şi-au dat osteneala să aleagă subiecte de conferinţe tot aşa de utile şi de lesne de tratat şi pentru ceilalţi colegi ai învăţătorului. Subiectele de conferinţe ce trebuesc ţinute de învăţători sunt alese, precum am spus, de către autorităţile şcolare superioare, în specie de inspectorii regionali respectivi. Tot aceştia fixează în linii generale şi programul de şezători culturale destinate ţăranilor. Şi iată că în judeţul din care face parte şi comuna unde învăţătorul ce mi-a scris se canoneşte în căutarea de materie pentru conferinţa cu un subiect pe care nu-l înţelege, deşi este un normalist bine notat, inspectorul şcolar respectiv cere învăţătorilor să desfăşoare o cât mai intensă activitate extraşcolară...................... In scopul acesta dă poruncă să înfiinţeze cercuri culturale. Aceste cercuri culturale erau obligate să ţină şedinţe cu caracter mai intim, mai restrâns, şi,al doilea, să organizeze şezători pentru masa populaţiei. La şedinţele din prima categorie participă numai membrii corpului didactic. Acolo, rând pe rând, fiecare dintre inşii tratează câte un subiect cu caracter şcolar sau, în genere, cultural. In jurul acestor subiecte se provoacă discuţiuni, ceea ce, pe de o parte, constitue pentru învăţători un îndemn să nu se lase de carte, iar, pe de altă parte, ii pregăteşte mai bine pentru coperinţele ce le ţin înaintea locuitorilor. Precum se vede, ideia acestor cercuri culturale este cât se poate de bună şi nimerită, aşa că ea e întâmpinată cu un sentiment de unanimă aprobare. Insă, orice ideie, fie ea cât de excelentă, îşi pierde valoarea, atunci când nu e înţeleasă şi aplicată aşa cum trebue. Din nenorocire, aşa se prezintă cazul cu cercurile culturale de cari ne, ocupăm. ★ Subiectele pentru conferinţele ce urmează să ţină învăţătorii in şedinţele restrânse, fiind date de sus, ei n’au loe să le schimbe sau să le înlocuiască. Iată acum o scurtă listă de asemenea subiecte date de către,, inspectorul şcolar la care ne-am referit: , , ■ ■ a) Realizmul marxist,,şi socializmul conservator; b) Raţionalizmul şi socializmul, pripite prin laturea lor utopică,; c) Cadrul biologic în general şi darwinional social. Să ridice mâna intelectualii noştri, fără să exceptăm chiar şi, pe, profesorii universitari, ca să vedem cât de mare este numărul acelora cari ar putea trata asemenea subiecte, cu priceperea necesară. Dar mai ales să ridice mâna toţi câţi văd o umbră de folos real, fie pentru mai bună pregătire a corpului învăţătoresc, fie pentru răspândirea culturei în massa populaţiei de la sate, în abordarea unor chestiuni, cum sunt cele de mai sus. Insă, d. inspector şcolar n’a omis nici chestiunile de actualitate, chestiuni cari pasionează publicul şi preocupă spiritele oamenilor. S’a gârndit şi la ele şi de aceea a trecut pe listă şi chestiuni ca: „Doctrinele partidelor politice”, doctrina fiecărui partid politic dela noi trebuind să formeze un subiect aparte de conferinţe şi de discuţii. Par’că îi auzim pe învăţători discutând această chestiune şi argumentând: „Liberalii sunt nişte strigoi. — Ba naţional-ţărăniştii sunt nişte, demagogi şi bolşevici”. . Şi se produce ciocniri, din cari ţâşneşte lumină, dacă nu şi sânge din capete sparte. ţ-Şs ★ ■ ' Socotesc drept o datorie să asigur pe toţi câţi se vor osteni să citească rândurile de faţă, că îiu am exagerat deloc şi n’am pus nimic dela mine. .Dau chiar un amămumt, destul de savuros* şî caracteristic. " 1 .’? ■ 4». Unul dintre învăţători a şi tratat chestiunea cu subiectul „Cadrul biologie în general şi, dărwinismul social”. La sfârşitul expunerii n’a provocat nici o discuţie contradictorie — aceasta’ pentru simplul motiv că nu fusese înţeles de nimeni. U ■ l ’ A fost însă rugat de către colegi sa de lămurească chestiunea în termeni mai accesibili, Thai populari. „Nici eu n’am înţeles, a mărturisit el; am copiat totul dinrlr’o carte ce mi-a căzut în mână.” Iată cum se înţelege să se lucreze la răspândirea culturii rîn popor. Socotim că sunt inutile orice alte comentarii. ’ N. Batzaria ___________•. CÂRŢI NOUI de ŞERBAN CIOCULESCU Mic tratat de esteticăTie F. ADERCA D. F. Aderca, graţiosul poet şi vigurosul nuvelist din Domnişoara din strada Neptun şi Femeia cu carnea albă, este un vechiu partizan al Personalităţii In artă. D-sa a apărat cândva autonomia artei ,împotriva d-lui A. C. Cuza, promotorul unei arte aservite naţionalismului xenofob, şi apoi împotriva Vieţii Româneşti, care subordonează frumosul „specificului naţional** şi regionalismului moldovenesc. Temperament subiectiv şi erotoman, d-sa va putea povesti cândva, ca superbul Théophile Gautier, „bătăliile sale lirice şi amorurile sale frumoase“, dacă nu cumva întreaga sa operă este confidenţa eroticei şi fiicei sale. Prezentul op încearcă o sistematizare a ideilor sale literare, în prima parte şi reproduce, în partea doua, câteva din polemicele din ultimii anii. 1) Mic tratat de estetică sau lumea văzută estetic. .,Ancora", penvenisti, 192% D. F. Aderca nu e ceea ce se chia- Tnă un estetician, adică un filozof al artei, un ideolog, un rigid om de j principii. Disciplina pe care şi-o impune ca un exerciţiu ad hoc, în acest Mic tratat de estetică, nu i se ajustează desăvârşit, pentru că d-sa e cu totul altceva decât, un disciplinat. Un anarhist, care ţine la libertatea sa în contra tuturor constrângerilor .‘‘Dogmatismul’sub orice formă, chiar sub aceia a propriilor sale idei, îi repugnă. Astfel, ceşi se străduieşte a susţine o teza scumpa, areiaadrepturilor personalităţii găseşte totuşi o portiţă de scăpare, pentrua evada din dogmă şi fixitate. Şi anume retranşarea prudentă înapoia unui nominalism inconciliabil „cu credinţadogmatică: „Trebuie , să, recunoaştem, cinstit, subliniază ?, d-sa, că personalitatea ni s’a părut doar mai comodă în vederea constructivi de faţă, fără a socoti că am construit pe un teren de o soliditate perfectă. Personalitatea treime socotită doar ca unitatea convenţională şi comodă a acestui tratat". . ." ... u . . . " Şi mai departe dezvăluind scepticismul funciar al temperamentului său diletant: „Spectatorii cu gusturi mai exersate şi mai avide, au dreptul prin urmare, să treacă mai departe, la opera de artă şi poate — cine ştie?— la o descompunere şi mai subtilă chiar a operei de artă, pentru punerea în valoare a unei unităţi şi mai preţioase, în vederea multiplicării priveliştilor lumei — şi astfel la infinit“, (p. 98). întreg d. Aderca e în aceste două fraze, care ni-l zugrăvesc aşa cum este, juisor, şinobil, neîncrezător din propriile sale idei, deschis unei probabilităţi de fitisenţă şi mobilitate, mai mari. Potrivit acestor predispoziţii, arta pentru d-sa nu e altceva decât un joc superior al spiritului (vezi Gross), la adulţi, reproducând, pe alt plan, jocul copiilor. Sau, în proprii termeni: „Lumea văzută estetic este numai urt joc de copii“ (pag. 95). Finalitatea artei este, după d-sa, „scăparea din disperarea simţurilor noastre“. ■ Este aci o confidenţă strecurata, a dramei spirituale de care e capabil sensualistul. (D. Aderca e cel mai sensual dintre scriitorii noştri). Estetica d-lui. Aderca presupune, deci, precum reiesă în subtitlu, o micii - concepţie deviaţă (la un „runic“ -tratat de estetică, o „mică“ Flagelul alcoolismului Nenorociri şi accidente in zilele de sărbători Un ziar de la Paris a socotit ca numărul victimelor din accidentele de automobil ce au avut Ioc in Franţa in ajunul şi in prima zi de Peşti se evaluiază la 20 de morți şi 23 de răniţi întrucât priveşte accidentele de automobil dela noi, n’avem o statistică In genul celei de mai sus şi, bine inţeles, nici nu o vom avea. Autorităţile noastre suferă de o statistico fobia ce pare incurabilă. Poate că îşi zic în gândul lor: „La ce să ne mai amărâm sufletul, văzând şi arătând lumil cât e de mare numărul celor ce mor mai înainte de vreme?“. Insă, dacă nici in ce priveşte victimele accidentelor de automobil nici in ce priveşte numărul victimelor datorite altor cauze nefireşti, nu posedăm statistici exacte şi lămuritoare, in schimb e un fapt izbitor şi care nu poate scăpa deci nimănuia. Faptul că zilele de sărbători coincid cu un spor apreciabil de crime, de atentate şi de alte nenorociri. Este de ajuns, de pildă, să aruncăm o privire sumară asupra rubrici „faptelor diverse“ din ziarele apărute a doua zi după sărbătorile de Paşti, ca să ne convingem de neplăcutul adevăr al afirmaţiei ce am făcut. Cercetând apoi cauzele cari au provocat această creştere de nenorociri vedem că, in fond, ele se reduc la una singură, dar hotăritoare. O cunoaştem cu toţii şi este pe buzele tuturor: alcoolismul, excesul de băutură. Strânşi în jurul unei mese, ca să se bucure într’o conversaţie prietenească de zilele de odihnă şi să uite intr’un pahar de vin necazurile vieţii oameni cari in stare normală n’ar 11 capabili să facă rău măcar unei muşte, devin cu totul altfel, după ce şi-au înecat in desele pahare de vin nu atâta necazurile, cât mai des mintea şi judecata rece şi cumpănită. Se sălbăticesc, se deşteaptă mnti a trişit porniri criminale, instincte animalice de omor şi distrugere. Datorită acestui flagel, care este alcoolismul sărbătorile se Încheie pentru destule familii cu doliu şi jale. Şi răul este departe de a fi stăvilit sau mărginit numai la petrecerile de sărbători, aşa cum multă lume înţelege aceste petreceri. Iată, avem înaintea noastră adresa prin care Mitropolitul Moldovei, cuprins de o îndreptăţită îngrijorare, cere ministerului sănătăţii luarea de măsuri urgente pentru combaterea alcoolismului E o adresă Întemeiată pe date şi cifre a căror citire iţi trezeşte sentimente de adâncă mâhnire. De pildă, din 500 de mii de naşteri anuale, câte sunt la sate, aproape 48 la suta din primii născuţi mor mai înainte de a fi atins vârsta de cinci ani — şi aceasta numai din cauză că sunt născuţi din părinţi alcoolici Intr'o conferinţă ţinută zilele acestea la Budapesta, un doctor ungur, om care trece drept un savant de seamă, a prezis că naţiunea maghiară e osândită să se stingă şi să piară peste 60 de ani, aceasta din cauza scăderei alarmante a numărului de naştere. Sub raportul natalităţii românii se prezintă încă destul de bine. De folos insă că efectele binefăcătoare ale acestei natalităţi sunt nimicite de marele procent al deceselor, datorite alcoolizmului. Combaterea alcoolizmului este şi rămâne una din chestiunile cele mai vitale, care trebue să ne preocupe pe toţi deopotrivă. N. B. N A Z B A T I ! SIGUR! „Viitorul“ publică um lung articol intitulat : „Binefacerile unei guvernări“. Nu l’am citit. Sigur însă, că nu e vorba de nici una din guvernările liberale, fiindcă nici una n’a adus țării nici un fel de binefacere ! Kix. In primăvara anului 1851 apărea la Paris .,Junimea romana“ pe careo redactau, între alții, tânărul poet Alexandru Sihleguu, viitoru mare prozatori Al. Odobescu și G. Cretzeanu care se încerca pe atunci în .versificarimea, patriotică. Un pasagiu din, articolul-program al „Jultimei române” glăsuia astfel: „O, bătrâni Românii O, părinţii noştri! Nu vă speriaţi când auziţi de revoluţie şi revoluţionari: revoluţia este domnia dreptăţii". F", nevoe care să i se mai spue astăzi unei categorii de oameni să nu se înfricoşeze când va afla ca doi dintr’aceia cari, în chip dârz şi cu mari jertfe, au luptat pentru înfiriparea -n Viitor a domniei dreptăţii, doi revoluţionari îşi vor avea în curâhd statuile lor? A unuia dintr’Inşii, — a munteanului (hi zilele noastre s'ar zice a „regăţeanului“), mort In surghiun, — se va ridica la Alba-Iulia. "Cealaltă statue, a marelui ardelean, va fi înălţată la Iaşi. Amândoi au fost oamenii Revoluţiei dela 1818. Cuvântarea eporală a lui Simion Barnuţiu s-a desfăşurat în catedrala Blajului şi pe Câmpia Libertăţii la 3 Mai. Iar Proclamaţia la înfăptuirea căreia a colaborat Necolae Bălcescu s'a cetit la Izlaz în 9 Iunie şi'n Bucureşti în ziua de 11 Iunie 1848. Istoria literaturii române îi cunoaşte pe amândoi dar nu deopotrivă de bine. Operei lui Bălcescu i s'a făcut dreptate şi în trecut. Iar cercetători serioşi, nu diletanţi cu vremelnice preocupări culturale, se străduesc astăzi din răsputeri să-i facă acestei opere deplină dreptate. „Foaia ştiinţifică şi literară” din Iaşi de la 1844, cele 5 volume ale „Magazinului istoric pentru Dacia” (pe cari Bălcescu le-a scos, împreună cu August. Treboniu Laurianu în 1845—1847), Junimea română pomenită adineauri şi în care s'a tipărit studiul lui Nicolae Bălcescu: „Mişcarea Românilor din Ardeal la 1848“ ş. a. sunt răsfoite de către oameni nu numai pregătiţi, dar şi entuziaşti de scrisul aceluia care la 29 Noembrie 1852 a fost aruncat în groapa comună din ţintirimul dela Rotoli de lângă Palermo. Dar pe Barnuţiu generaţii de-a rândul din România „liberă”, l’au cunoscut nu îndeajuns de bine. L'au cunoscut din „Dereptul naturale public” şi din „Dereptul naturale privat” de unde grupări suspecte şi agresiv-şovine au desprins şi au fluturat lozinci în cari dreptul la viaţă a altor ginţi s’ar părea că e tăgăduit tocmai de către acela, ce in catedrala şi pe câmpia Blajului rostise memorabilele cuvinte: „Cine (Citiţi continuarea în pagina 11-a) »HMiii u 111—im II,1. III», concepţie de viaţă), o Weltanschauung. Intr’un cuvânt, iat-o: „Lumea... o privelişte creată pentru infinita delectare a existenţei noastre“, (p. 95). Enumerând originile subiective ale creaţiei sale artistice, d. Aderca numise arta literară (a d-sale): „O" lungă poemă erotică“ (p. 05). Aşa fiind, sunt surprins că d-sa a evitat, cu bună ştiinţă şi deliberat, a glossa în marginea teoriilor estetice ale lui Freud, pe care Ie împărtăşeşte, prin „afinitate electivă“ (WahlVerwandschaft); ar fi fost mai sincer să se rânduiască, rezolut, în tabăra esteticienilor din şcoala lui Freud, fără a sacrifica nimic personalităţii şi drepturilor ei imprescriptibile. Carnetul nostru Bălcescu şi Bărnuţ D. F. ADERCA (Citiți continuarea în pag. II-ă)