Agenda Magazin, ianuarie-iunie 1997 (nr. 1-26)
1997-01-04 / No. 1
Alexandr Lukașenko la Minsk domnește ordinea Ales cu o majoritate de voturi, „Batka“ (pentru susținătorii săi), președintele Republicii Belarus pregătește terenul pentru o dictatură personală. El nu respectă legile statului, nu dorește să dea socoteală nimănui. Nici Parlamentului. Nici miniștrilor săi. Nici presei... „Sunt tratat ca un dictator? Concepția mea legată de putere este comparabilă cu cea a generalului de Gaulle, când Franța era în criză“. în ciuda manifestărilor opoziției, Alexandr Lukașenko a câștigat referendumul care i-a adus prerogative sporite. „Am avut în spatele meu poporul. Acesta m-a susținut“ - declară cu satisfacție cel care cu doi ani în urmă a fost ales președinte al Republicii Belarus cu o majoritate covârșitoare, 80% din voturi. Republica Belarus (207 600 km și 10 297 000 locuitori) și-a încredințat destinul unui șef care, avid după putere, nu vrea să dea socoteală nimănui pentru faptele sale. în decembrie 1994, la șase luni după alegerea sa, președintele a decis să-și salveze țara de la „faliment“ și din „apele tulburi ale democrației“. Atunci, în Sovietul Suprem nu își schimbase numele în Parlament - unul dintre deputați a prezentat un raport zdrorbitor asupra corupției. Mai multe milioane de dolari destinate redresării economiei, reformei agriculturii și decontaminării solului din apropiere de Cernobîl au ' ~ rotieria statului. Pentru Apy responsabil de sovhoz, abile campanii angoasă. După această afirmă că l-au văzut soare, pentru că, în ală a primit ordin să cere“. Astăzi, „Batka“ «ară mass-media. Multe 'ise, jurnaliștii agresați, mtare... Câteva ziare .trăinătate (Lituania) . „Conturile bancare groape zilnic suntem invadați de controale fiscale și acuzați că atentăm la siguranța statului“ - povestește directorul de la „Bielorussia Delevaia Gazeta“, care a fost obligat să-și trimită familia în exil, în Polonia, în acest climat tensionat, nici deputații aleși în mod democratic nu au fost uitați, li s-a retras imunitatea parlamentară. Câțiva au încercat să riposteze prin greva foamei. Rezultatul au fost dați afară din Parlament. Primul-ministru, unul din colaboratorii săi cei mai fideli, și-a dat demisia, criticând „derivele antidemocratice“ ale șefului său. Drama este că nimeni nu i se opune. Opoziția este formată din foști comuniști, agrarieni conservatori, un mic grup de naționaliști și liberali fără lider; în fața acestei opoziții bizare, Lukașenko își face nestingherit jocul. Remarcabil actor, îndrăgostit de psihodrama politică, el lansează în mod frecvent cuvinte de dragoste către popor: „Voi sunteți tot ce am eu mai bun. Fiți alături de mine și ajutați-mă să salvez frumoasa noastră națiune“ și dojenește Occidentul într-un mod mai puțin diplomatic: „Sunt sătul până-n gât de acești ambasadori occidentali, care se amestecă unde nu le fierbe oala“. Doctrina sa economică, în mod intenționat neclară, este numită „socialism de piață“. Fără alte detalii... Lukașenko se sprijină pe nostalgia sovietică și naționalismul slav. Obiectivul său constă în integrarea țării în sânul Rusiei. „Este singurul mod de a ne redresa din punct de vedere economic“ - explică Lukașenko, pentru a liniști populația, victima unei amețitoare derute economice; în ultimul timp, atât Rusia, cât și întreaga Europă sunt cu ochii în patru, în cancelariile occidentale se vorbește tot mai des de faptul că „Batka“ nu ezită atunci când trebuie să-și scoată ghearele. Nu se uită ușor evenimentul ce a avut loc în urmă cu un an, când apărarea antiaeriană belarusă a lovit în plin un balon cu aer care lua parte la o competiție internațională. Singura sa vină a fost aceea că a încălcat frontiera... I. M.