Agenda Magazin, ianuarie-iunie 2000 (nr. 1-26)
2000-04-29 / No. 18
Bogățiile Vaticanului Papalitatea a colecționat sau a comandat pentru serviciile religioase o extraordinară diversitate de opere de artă de cea mai bună calitate, în secolul al IV-lea, în perioada împăratului Constantin, Biserica Romei avea deja numeroase domenii și bogății, oferite de către credincioși. Patrimoniul a fost îmbogățit de cadourile împăraților (Crucea lui Iustin al II-lea este cel mai fastuos exemplu), care doreau cu orice preț să fie în bune relații cu Papa. In jurul anului 600, Papa Gregoriu cel Mare era cel mai bogat proprietar al Occidentului. Bunurile Sfântului Scaun se întindeau atât în Italia, cât și în Galia meridională și în Africa, în secolele al XVI-lea și al XVII- lea, suveranii pontifi au provenit din familii cu nume răsunătoare - Medicis, Borgia, Farnese - și aveau o educație rafinată. Averea lor le-a permis să achiziționeze obiecte rare, însă cele mai de preț bogății ale Vaticanului vor fi cărțile. Fără cărți, nici o slujbă religioasă nu e posibilă, nici o doctrină teologică nu poate fi transmisă, nici o învățătură nu poate fi verificată. La începutul secolului al XVI-lea, pe vremea când tehnica gravurii permitea deja reproducerile, suveranii pontifi continuau să ceară ca volumele să fie executate manual, cu pensula și cu foița de aur. Această pretenție nu era un simplu capriciu, ci era datoria pe care fiecare papă o avea: îmbogățirea patrimoniului religios, pe de o parte, și impunerea, în același timp, a spiritualității și autorității morale a Bisericii. Creată în secolul al XV-lea de Nicolae al V-lea, biblioteca papală conține în prezent 70 000 de manuscrise, 7 000 de incunabule, 100 000 de gravuri și 800 000 de tipărituri, în epoca Renașterii, comoara bibliotecii s-a îmbogățit cu vase, medalii, pietre prețioase și obiecte de decor. în 1756, Papa Benedict a înființat Muzeul Sacru, în interiorul bibliotecii, pentru a regrupa acele obiecte care nu erau nici cărți, nici manuscrise. Bogățiile Vaticanului sunt astăzi repartizate în mai multe muzee - fără a uita tezaurul Bisericii Sfântului Petru - adunate de-a lungul diferitelor perioade istorice ale Bisericii. Pornind de la colecțiile personale ale papilor, care au fost sâmburele comorii, de-a lungul anilor, patrimoniul s-a îmbogățit cu descoperiri arheologice, opere de artă confiscate sau donate. Fiecare suveran pontif a adus modificări în funcție de gustul și de concepția sa. La comanda Papei Iulius al II-lea, Michelangelo a pictat plafonul Capelei Sixtine. Papa Grigore al XVI-lea a transferat obiectele de cult găsite în catacombe, în Muzeul Sacru. Papa Pius al X-a a ornamentat Sancta Sanctorium, capela privată a suveranilor din Palatul Latran. Chiar dacă vicisitudinile istoriei au deteriorat, uneori, aceste bogății, ele nu și-au pierdut niciodată inestimabila valoare. I.M. Cu ocazia Sfintelor Poști R.A. TERMOFICARE ?CALOR 46 TEMSOARA 9 o Aurează SĂRBĂTORI FERICITei“ gvjj supliment de Paști