Agenda Zilei, decembrie 1999 (Anul 4, nr. 284-309)

1999-12-01 / nr. 284

t 2 zilei E VEIMifVlEfcg $ -1 decembrie 1999 Sunt ani care schimbă, în câteva zile, epoci istovite de păcat. Sunt mo­mente astrale are neamurilor care deo­dată luminează Eu­ropa și îi dau o altă hartă. Așa a fost 1848. Așa a fost 1989, între cele două repere, așa a fost strălucitorul an 1918, când nu doar Ro­mânia și-a văzut împlinită ființa, ci au apărut, pe ace­eași hartă, Fin­landa, Estonia, Le­tonia, Lituania, Po­lonia, Cehoslova­cia, Austria, Unga­ria (ca state dis­tincte), Regatul Sâr­bilor, Croaților și Slovenilor. Vremea imperiilor apunea. Scenariile de trans­formare a acestora în federații sau în noi imperii au eșuat. Principiul naționa­lităților a triumfat în Europa, făcând loc statelor mici și mijlocii. România însăși trecea, din categoria statelor mici, în rândul celor mijlocii, după ce, la începutul războ­iului, riscase să dispară cu totul în încleștarea dintre titanii „bătrânului continent”. Un rege luminat și devotat poporului român, Ferdinand, o clasă politică vrednică, eroismul populației din provinciile istorice românești și con­junctura internațională favorabilă au pus te­melia României Mari. Ce a însemnat Româ­nia întregită? O țară ce în hotarele ei is­torice cuprindea o suprafață de 295 049 kmp (față de numai 137 000 kmp înainte de 1918) și o popu­lație de 18 milioane de locuitori (con­form recensământu­lui din 1930, față de 7,25 milioane în 1916). A însemnat o țară în care a început reforma administra­tivă, politică, econo­mică. A însemnat o țară ce s-a impus pe arena internațională și a reușit să obțină recunoașterea voinței­ sale de unire. O zi ce a valorat cât veacuri Pe drept cuvânt, în urmă cu 81 de ani ziarele scriau: „Mă­reață zi, înălțătoare zi de 1 decembrie - în sfârșit ai sosit ca să pui capăt robiei și să începi ziua istoriei românilor liberi” („Ro­mânul” 20 noiembrie/ 3 decembrie 1918). Contemporanii au de­scris-o în amănunt, regretând că n-a exis­tat film să o imor­talizeze, căci „nu știm dacă vom avea prilej să mai vedem cândva atâta frumu­sețe, atâta mândrie și atâta trezie a poporu­lui nostru ca de astă dată la Alba Iulia” („Unirea” - număr special, dedicat zilei de 1 decembrie 1918). Pas cu pas, eveni­mentul poate fi re­constituit, din miile de pagini scrise de participanții de atunci la Marea Adunare Națională: . • Duminică dimi­neața! Zi de iarnă, cu zăpadă și zloată. Din zori, românii încep să se adune pe câmpul lui Horea, în­conjurând Casina Militară, unde aleșii neamului urmează să dezbată asupra unirii. • în sala mare a hotelului „Hungaria” (ulterior, „Dacia”) se fac ultimele retușări la proiectul de hotă­râre, în jurul orei 9, pe Platoul Romanilor se aflau deja aproape 100 000 de români. De la tribune, avo­cați, preoți, învăță­tori vorbesc mulțimii despre importanța evenimentului la care sunt martori. • Masa presei îi „aliniase” pe marii condeieri ai vremii: I. Clopoțel (Româ­nul), I. Broșu (Gazeta Poporului), dr. Col­­tor (Unirea), A. Va­­sile (Drapelul), O.D. German (Glasul Ar­ Banatul a avut o cale spinoasă și dureroasă până și-a văzut idealul împlinit­­ dealului), dr. Botiș (Biserica și Școala), dr. Cornean (Lumi­na), dr. Molin (Opin­ca), dr. Regman (Te­legraful Român), Alecu Procopovici (Glasul Bucovinei), plus corespondenții maghiari de la ga­zetele Vilag, Az Est, Deli Hirlap, Pești Hirlap, Aradi Hirlap. • 9,50: pe podium urcă Vasile Goldiș, N. Ivan, Alexandru Vaida Voevod, dr. V. Saftu, dr. A. Lazăr. Apar episcopii Dimi­­trie Radu, Iuliu Hos­­su, Ioan P­app, Miron Cristea. • 10,15 Ștefan Cicio Pop își ocupă locul. Peste exact un sfert de oră, se ridică și își rostește isto­ricul discurs. • Dr. I. Suciu pre­zintă raportul comi­siei de validare: la A­­dunare sunt prezenți 1­228 delegați, din 130 de cercuri electorale. • Președinte al Adunării este ales Gheorghe Pop de Bă­­sești, care deschide adunarea națională. • Ia cuvântul Va­sile Goldiș, care pre­zintă proiectul de ho­tărâre: „Adunarea na­țională a românilor din Ardeal, Banat și Ungaria, ținută la 1 Decembrie 1918 de­clară unirea cu Ro­mânia a tuturor ro­mânilor și a teritorii­lor locuite de ei. Adunarea națională a românilor declară drep­tul său inalienabil asupra întregului teri­toriu al Banatului și a teritoriilor cuprinse între Mureș și Tisa și între Dunăre și Tisa”. • Proiectul este acceptat într-o atmo­sferă de entuziasm extraordinar. Bănățenii . Se știe prea bine că Banatul a avut o cale spinoasă și du­reroasă până și-a vă­zut idealul împlinit. Pe bănățeni nu i-a tentat proiectul repu­blicii autonome, lan­sat de unguri, nici perspectiva intrării în componența Regatu­lui Sârbilor - deși trupele sârbești ocu­paseră întreg terito­riul, împiedicând pe mulți dintre doritori să participe la Adu­narea de la Alba Iulia să ajungă la destina­ție. Bănățenii, în ma­rea lor majoritate, au vrut să urmeze soa­rele unirii, așa cum le dicta conștiința. S-au scris deja trei cărți dedicate integral ro­lului Banatului în la Caransebeș, care s-a înscris în gărzile naționale române ca voluntar, ajungând apoi ofițer de poliție și director de poliție. Sărbătoarea tuturor românilor „Serbările unirii” n-au lipsit din glori­oasa tradiție a „Băl­­gradului” românesc. Au făcut carieră și s-au păstrat ca pagini sfinte serbările­­ din 1928, din 1938. Ch­iar și în anii de după al doilea război mon­dial, chiar dacă mai pe tăcute, a fost celebrată Unirea de la pute aprinse și cu alternative relativ tentante) a consi­derat că “Unirea tuturor românilor - înfăptuită la 1 Decembrie 1918, și corolarul ei, con­sfințirea statului național de drept, unitar, suveran, in­dependent, indivi­zibil și inalienabil - rămâne un eveni­ment crucial în is­toria milenară a po­porului român, în temeiul acestei ho­tărâri istorice a ro­mânilor din toate cele zece provincii tradiționale, hotă­rarea Unire, încă mai sunt documente. Directoarea Arhive­lor Statului - filiala Timiș, dna Maria Ver­tan, ne-a pus la dis­poziție informații ine­dite din fondul do­cumentar, materiale ce urmează încă să fie cercetate, încă mai așteaptă atenția cercetătorilor dosa­rele multor voluntari din Banat (deși isto­ricul Vasile Dudaș a valorificat mare parte din documente), cum ar fi trei bărbați sim­pli, țărani din Izvin, care s-au înrolat di­rect în armata ro­mână în 1916-1918, ca să lupte pentru țară. Sau cazul lui Constantin Rabino­­vici-Burdea, născut 1918, deși într-o țară împuținată, nu așa „dodoriață” cum o împliniseră cei din 1918. A trecut mult timp până când a­­ceastă zi și-a câș­tigat recunoașterea de „Zi națională”. îi precedaseră 10 mai - ziua Independenței (1877) și a regalită­ții. 23 august (1944) - schimbarea direc­ției de înaintare a ar­matei române în cel de-al doilea război mondial. După 1989 aveam nevoie de un adevărat simbol unifi­cator. Comisia sena­torială a Adunării Constituante, însăr­cinată cu stabilirea unei noi sărbători na­ționale, pe drept cu­vânt (deși după dis­pagină realizată de MARIANA CERNICOVA rare care, la Alba Iulia, statua realita­tea unității națio­nale și de stat, Co­misia senatorială propune proiectul de lege. Articol unic: SE PROCLA­MĂ 1 DECEMBRIE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI. Drept pentru care am încheiat proce­sul verbal, pentru eternitate”, la 24 iulie 1990. Urmea­ză semnăturile olo­grafe ale celor 46 de senatori care au făcut propunerea. ^ Așadar: î De­cembrie pentru eterni­­­­tate. A ziua 1 Decembrie astrală a 3«J­u­nia­r­ugiuli mari. Participanți la Marea Unire: episcopii M. Cristea și I. Hossu

Next