Agenda Zilei, decembrie 1999 (Anul 4, nr. 284-309)
1999-12-01 / nr. 284
t 2 zilei E VEIMifVlEfcg $ -1 decembrie 1999 Sunt ani care schimbă, în câteva zile, epoci istovite de păcat. Sunt momente astrale are neamurilor care deodată luminează Europa și îi dau o altă hartă. Așa a fost 1848. Așa a fost 1989, între cele două repere, așa a fost strălucitorul an 1918, când nu doar România și-a văzut împlinită ființa, ci au apărut, pe aceeași hartă, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria (ca state distincte), Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Vremea imperiilor apunea. Scenariile de transformare a acestora în federații sau în noi imperii au eșuat. Principiul naționalităților a triumfat în Europa, făcând loc statelor mici și mijlocii. România însăși trecea, din categoria statelor mici, în rândul celor mijlocii, după ce, la începutul războiului, riscase să dispară cu totul în încleștarea dintre titanii „bătrânului continent”. Un rege luminat și devotat poporului român, Ferdinand, o clasă politică vrednică, eroismul populației din provinciile istorice românești și conjunctura internațională favorabilă au pus temelia României Mari. Ce a însemnat România întregită? O țară ce în hotarele ei istorice cuprindea o suprafață de 295 049 kmp (față de numai 137 000 kmp înainte de 1918) și o populație de 18 milioane de locuitori (conform recensământului din 1930, față de 7,25 milioane în 1916). A însemnat o țară în care a început reforma administrativă, politică, economică. A însemnat o țară ce s-a impus pe arena internațională și a reușit să obțină recunoașterea voinței sale de unire. O zi ce a valorat cât veacuri Pe drept cuvânt, în urmă cu 81 de ani ziarele scriau: „Măreață zi, înălțătoare zi de 1 decembrie - în sfârșit ai sosit ca să pui capăt robiei și să începi ziua istoriei românilor liberi” („Românul” 20 noiembrie/ 3 decembrie 1918). Contemporanii au descris-o în amănunt, regretând că n-a existat film să o imortalizeze, căci „nu știm dacă vom avea prilej să mai vedem cândva atâta frumusețe, atâta mândrie și atâta trezie a poporului nostru ca de astă dată la Alba Iulia” („Unirea” - număr special, dedicat zilei de 1 decembrie 1918). Pas cu pas, evenimentul poate fi reconstituit, din miile de pagini scrise de participanții de atunci la Marea Adunare Națională: . • Duminică dimineața! Zi de iarnă, cu zăpadă și zloată. Din zori, românii încep să se adune pe câmpul lui Horea, înconjurând Casina Militară, unde aleșii neamului urmează să dezbată asupra unirii. • în sala mare a hotelului „Hungaria” (ulterior, „Dacia”) se fac ultimele retușări la proiectul de hotărâre, în jurul orei 9, pe Platoul Romanilor se aflau deja aproape 100 000 de români. De la tribune, avocați, preoți, învățători vorbesc mulțimii despre importanța evenimentului la care sunt martori. • Masa presei îi „aliniase” pe marii condeieri ai vremii: I. Clopoțel (Românul), I. Broșu (Gazeta Poporului), dr. Coltor (Unirea), A. Vasile (Drapelul), O.D. German (Glasul Ar Banatul a avut o cale spinoasă și dureroasă până și-a văzut idealul împlinit dealului), dr. Botiș (Biserica și Școala), dr. Cornean (Lumina), dr. Molin (Opinca), dr. Regman (Telegraful Român), Alecu Procopovici (Glasul Bucovinei), plus corespondenții maghiari de la gazetele Vilag, Az Est, Deli Hirlap, Pești Hirlap, Aradi Hirlap. • 9,50: pe podium urcă Vasile Goldiș, N. Ivan, Alexandru Vaida Voevod, dr. V. Saftu, dr. A. Lazăr. Apar episcopii Dimitrie Radu, Iuliu Hossu, Ioan Papp, Miron Cristea. • 10,15 Ștefan Cicio Pop își ocupă locul. Peste exact un sfert de oră, se ridică și își rostește istoricul discurs. • Dr. I. Suciu prezintă raportul comisiei de validare: la Adunare sunt prezenți 1228 delegați, din 130 de cercuri electorale. • Președinte al Adunării este ales Gheorghe Pop de Băsești, care deschide adunarea națională. • Ia cuvântul Vasile Goldiș, care prezintă proiectul de hotărâre: „Adunarea națională a românilor din Ardeal, Banat și Ungaria, ținută la 1 Decembrie 1918 declară unirea cu România a tuturor românilor și a teritoriilor locuite de ei. Adunarea națională a românilor declară dreptul său inalienabil asupra întregului teritoriu al Banatului și a teritoriilor cuprinse între Mureș și Tisa și între Dunăre și Tisa”. • Proiectul este acceptat într-o atmosferă de entuziasm extraordinar. Bănățenii . Se știe prea bine că Banatul a avut o cale spinoasă și dureroasă până și-a văzut idealul împlinit. Pe bănățeni nu i-a tentat proiectul republicii autonome, lansat de unguri, nici perspectiva intrării în componența Regatului Sârbilor - deși trupele sârbești ocupaseră întreg teritoriul, împiedicând pe mulți dintre doritori să participe la Adunarea de la Alba Iulia să ajungă la destinație. Bănățenii, în marea lor majoritate, au vrut să urmeze soarele unirii, așa cum le dicta conștiința. S-au scris deja trei cărți dedicate integral rolului Banatului în la Caransebeș, care s-a înscris în gărzile naționale române ca voluntar, ajungând apoi ofițer de poliție și director de poliție. Sărbătoarea tuturor românilor „Serbările unirii” n-au lipsit din glorioasa tradiție a „Bălgradului” românesc. Au făcut carieră și s-au păstrat ca pagini sfinte serbările din 1928, din 1938. Chiar și în anii de după al doilea război mondial, chiar dacă mai pe tăcute, a fost celebrată Unirea de la pute aprinse și cu alternative relativ tentante) a considerat că “Unirea tuturor românilor - înfăptuită la 1 Decembrie 1918, și corolarul ei, consfințirea statului național de drept, unitar, suveran, independent, indivizibil și inalienabil - rămâne un eveniment crucial în istoria milenară a poporului român, în temeiul acestei hotărâri istorice a românilor din toate cele zece provincii tradiționale, hotărarea Unire, încă mai sunt documente. Directoarea Arhivelor Statului - filiala Timiș, dna Maria Vertan, ne-a pus la dispoziție informații inedite din fondul documentar, materiale ce urmează încă să fie cercetate, încă mai așteaptă atenția cercetătorilor dosarele multor voluntari din Banat (deși istoricul Vasile Dudaș a valorificat mare parte din documente), cum ar fi trei bărbați simpli, țărani din Izvin, care s-au înrolat direct în armata română în 1916-1918, ca să lupte pentru țară. Sau cazul lui Constantin Rabinovici-Burdea, născut 1918, deși într-o țară împuținată, nu așa „dodoriață” cum o împliniseră cei din 1918. A trecut mult timp până când această zi și-a câștigat recunoașterea de „Zi națională”. îi precedaseră 10 mai - ziua Independenței (1877) și a regalității. 23 august (1944) - schimbarea direcției de înaintare a armatei române în cel de-al doilea război mondial. După 1989 aveam nevoie de un adevărat simbol unificator. Comisia senatorială a Adunării Constituante, însărcinată cu stabilirea unei noi sărbători naționale, pe drept cuvânt (deși după dispagină realizată de MARIANA CERNICOVA rare care, la Alba Iulia, statua realitatea unității naționale și de stat, Comisia senatorială propune proiectul de lege. Articol unic: SE PROCLAMĂ 1 DECEMBRIE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI. Drept pentru care am încheiat procesul verbal, pentru eternitate”, la 24 iulie 1990. Urmează semnăturile olografe ale celor 46 de senatori care au făcut propunerea. ^ Așadar: î Decembrie pentru eternitate. A ziua 1 Decembrie astrală a 3«Juniarugiuli mari. Participanți la Marea Unire: episcopii M. Cristea și I. Hossu