Albina, ianuarie-iunie 1936 (Anul 39, nr. 1-26)

1936-01-03 / nr. 1

iiiimii iniin 2 ALBINA ȘTIRI DIN TOATA ȚARA Jiu­­mii чв» INVESTIREA EPISCOPILOR DE ARAD ȘI HOTIN Nu de mult s’a făcut la București, alegerea P. S. S. episcopilor Andrei Magier Crișanul pentru episcopia din Arad și Tit Simedrea pentru episcopia de Ho­tin. Congresul Național Bisericesc s’a întrunit pentru această alegere, sub președinția I. P. S. S. patriarh Miron, la Parlament în marea sală a Adunării depu­taților. Sâmbătă 21 Decemvrie a­ avut loc învestirea P. S. Lor ca episcopi în eparhiile orânduite cum am ară­tat mai sus. După ce s’a săvârșit un serviciu religios la Patriarhie, cei doi episcopi înconjurați de înaltul cler în frunte cu I. P. S. S. Patriarhul Miron au mers la Palatul Regal din Calea Victoriei unde a avut loc învestirea, în sala tronului, de față fiind miniștrii țării și înalții ierarhi ai Bisericei noastre, I. P. S. S. Patriarhul Miron, I. P. S. S. mitropoliții Nicolae al Ardealului și Visarion al Bucovinei. La învestire, M. S. Regele a rostit următoarea cuvântare, înmânând cârjele arhipăstorești. Prea Sfinți Părinți, înmânându-vă cârja episcopală a eparhiei Aradului și a Hotinului sunt convins, că trimit la hotarele țării doi păstori vrednici, care vor ști în toate să-și îndeplinească datoria lor către Dumnezeu, Patrie și Rege. Fiecare mergeți la un colț al României, dar fiecare veți avea de rezolvit probleme ce se aseamănă. Cu bucurie văd, că mergeți cu deplină încredere în menirea și pute­rile voastre, mergeți cu lozinca « crede și vei birui ». Pă­șind pe această cale, înlăturați de la început, multe piedici ce vă pot sta împotrivă. Această încredere aveți datoria de a o face să pătrundă în sufletele tuturora și într’o biserică vie, așa cum o do­resc Eu, veți putea s’o faceți cu ușurință. MENIREA BISERICII Pe zi ce trece, felul de a se manifesta al Bisericei se schimbă; nu mai suntem în vremea de contemplativitate a Bisericei începuturilor, suntem în vremurile când, toată vieața modernă, cere o biserică dinamică, o biserică care să intre în aprofunzimea problemei zilnice a fiecăruia. Biserica trebue să fie îndrumătoare de fiece clipă a vieții sufletești a individului, dar spre a juca acest rol, trebue ca slujitorii altarului să priceapă și să pătrundă vieața, nevoile și durerile omului. In vieața noastră de până azi, amândoi ați avut pri­lejul de a învăța pe alții, astăzi nu o veți mai face de la catedră, ci prin povețe și supravegherea preoțimei de sub grija voastră. Aveți fiecare, în eparhia voastră, de­sigur, preoți cari au învățat carte, și unii poate chiar multă carte. Faceți ca această carte, trecând prin filtrul sufletului să slujească cât mai intens, cât mai cu multă dragoste celor credin­cioși. După școală, în care s’a învățat ce trebue să știe fiecare, voi­erarhii aveți frumoasa datorie de a fi edu­catorii slujitorilor altarului. Puterea noastră, a unui popor oglindește puterea mo­­rțilui & Bisericii lui* Faceți ca această oglindire să fie așa, ca toți să ne putem bucura de dânsa. ROLUL PREOȚIM. Dar, pentru ca aceasta să se poată îndeplini, îngrijiți ca acei cari trebue să aducă la îndeplinire poruncile divine, să priceapă și să îndeplinească în toate­ chemarea lor. Preoțimea nu este o funcțiune publică, este o chemare, un apostolat, care se îndeplinește cu suflet și cu dragoste. Frica de Dumnezeu nu este frica de biciu sau de canon, ci este teama de a nu mâhni un lucru scump nouă. Faceți ca, credința, atât de căutată de către poporul nostru, să pătrundă în sufletul fiecăruia. A crede în Dum­nezeu, nu înseamnă numai a păstra forme exterioare, cari pot fi executate și de păgâni, ci înseamnă, că nă­zuința sufletului are o vieață mai bună în toate faptele vieții. Iată rolul duhovnicesc al Bisericii și al preotului, iată care trebue să fie grija de orice clipă, a Episcopului. LA GRANIȚA DE VEST Prea Sfințite Andrei al Aradului, La granița de Vest ești chemat să aperi românismul și credința strămoșească, într’o eparhie, care du­pă vechile scrieri, era condusă, pe timpul lui Mihai Viteazul, de Teodor, episcop român al Ineului. Pe urmă a venit un lung șir de episcopi Sârbi, pentru ca, în anul 1829, prin Nistor Iovanovici, nația și-a reluat drepturile și au păs­torit Vlădici, ieșiți din sânul neamului, cum au fost Ghe­­rasim Raț, Miron Romanul și Ioan Pop, primul episcop de sub Unire. Astăzi, ești chemat, Prea Sfinția Ta să ocupi acest vechiu scaun episcopal, după răposatul întru Domnul Grigorie Com­șa. Ești crescut în acest frumos crez, care a mânat toată generația noastră, « unirea tuturor Românilor într’o sin­gură țară », un crez care a fost îndemnul nostru, care a fost chiar ființa noastră a tuturora. Azi, când A tot Puternicul ne-a hărăzit bucuria de a vedea acest vis îm­plinit pentru totdeauna, avem datoria de a întări acest dar, de a împlini parabola talanților, să facem ca această Românie întregită să prospere și să se consolideze ca putere și ca suflet. Știu că Prea Sfinția Ta vii cu toată voința și cu tot avântul, să împlinești această sfântă datorie către neam și Biserică. Generațiile de umili credincioși cari au trăit, nădăj­duind zile mai bune, au lăsat urme adânci în sângele Prea Sfinției Tale și vor fi veșnic de față, să te îndemne la această frumoasă operă pe care Dumnezeu nu poate să n’o binecuvânteze. Pe urmă, tot Prea Sfinția Ta ești păzitorul țintirimului sfânt dela Țeba. Sufletul acestor strămoși și martiri să vină astăzi, în ziua când te întăresc ca episcop al Ardea­lului, Ineului și Hălmagiului, să te însoțească pe drumul, pe care pășești și să-ți fie la orice clipă îndemn pentru mărirea neamului nostru. Și să nu uiți, acolo, nu departe de locurile acelea sfinte ale neamului nostru, că-s pre­sărați locuitori de alte neamuri și alte credințe. Biserica noastră trebue, deci, să fie mai puternică și mai credincioasă, nu prin sprijinul ce îl dă ocrotirea Sta­tului, ci prin forța ei proprie, prin faptul cum va putea să se impună, prin strălucirea curată a credinței. Cuvintele ce Mi le-ai rostit astăzi, îmi dau asigurarea, că vei păși pe drumul cel drept. In această credință sunt întărit și prin trecutul Prea Sfinției Tale. De neam­ preo­țesc, ai făcut studii serioase la liceu și universitate și, fiind chemat de venerabilul episcop român al Oradiei, i-ai devenit un colaborator nedespărțit, atât la Academia teologică, cât și ca vicar. Ai dobândit astfel toată expe­riența, de care vei avea nevoe ca pastor al Eparhiei Aradului. Vei lucra, sunt convins, așa cum ai făgăduit și aceasta va fi spre marele bine al neamului nostru și al Prea Sfintei noastre Biserici. IN ȚINUTUL HOTINULUI Prea Sfinte Tit al Hotinului. Ești chemat și te-am întărit ca episcop la Eparhia din Nordul Basarabiei. Ai popor adânc credincios de păstorit, deci, din acest punct de vedere ai o sarcină ușoară. Dar, ai de veghiat acolo, ca această credință să-și dea rezul­tatele adevărate. Sămânța este bună, dar ogorul trebue bine pregătit, așa ca rodul să fie mănos. Eparhia ce vei conduce, a fost păstorită în trecut de vlădici vrednici ca: Amfilohie, care în 1795 a tipărit o geografie și pe urmă o aritmetică, primele manuale de acest fel în limba noastră și Gavril Bănulescu, care în primii ani ai stăpânirii străine, a știut să întărească cul­tura românească și să menție spiritul național. Astăzi ești Prea Sfinția Ta chemat să preiei locul ce l-a ocupat cu atâta vrednicie înalt Prea Sfinția Sa Visa­rion, Mitropolitul Bucovinei. Ești un om oțelit în lupte, căci în timpul războiului ai fost preot de regiment; ai stat patru ani în această calitate și, de­sigur, în cariera ta, aceasta îți va fi de cel mai mare folos; ai învățat să cunoști omul în multe și grele împrejurări. Această experiență, atât de utilă unui preot, ai întărit-o prin studiile universitare de teologie și de drept, și prin timpul petrecut la Facultatea din Mont­pellier. Chemat mai în urmă la Patriarhie, ai avut pri­lejul de a-ți întări opera de misionar. Toate acestea îți dau pregătirea cea mai frumoasă, pentru locul de mare răspundere, la care ești chemat și în care, cu plăcere ,l-am întărit, fiind convins că vei ști să-ți păstorești eparhia, așa cum zilele de azi o cer. Vorbele ce mi le-ai rostit astăzi, îmi arată un frumos program și îți fac din inimă urarea să aduci la îndepli­nire cele ce ți-ai propus. Prea Sfinți Părinți. Plecând de aici în eparhiile Prea Sfințiilor Voastre, gândul Meu vă va însoți și voiu privi cu un desăvârșit interes opera ce o veți întreprinde. Operă creștinească și operă națională, opere deci strâns unite și cari se pot rezuma într’un cuvânt: Românism. Mulțumindu-vă pentru frumoasele și măgulitoarele cu­vinte ce Mi le-ați adresat, pășiți cu blagoslovenia Celui de Sus, care să vă călăuzească și să vă întărească sufletele, pe drumul sfânt ce-l începeți. După cuvântul M. S. Regelui, au ținut cuvântări P. S. S. episcopii Simedrea și Magier în care au arătat cu câtă grijă primește sarcina de a păstori sufletele credincioșilor în acea parte de țară a Hotinului. CARTEA SATULUI N. O­ANCE­A: CULEGERE DE CORURI (cu un desen de Mac Constantinescu și vederi după fotografii). DATINI DE ANUL NOU Anul Nou și Sfântul Vasile este sărbă­toarea creștinească, asupra căreia s’au țesut cele mai multe din obiceiurile poporului nostru. Aceste obiceiuri și datini ni s’au păstrat neștirbite din cele dintâi începuturi ale ființei neamului nostru și au luat naștere odată cu nașterea noastră ca popor. De aceea ele se păstrează cu atâta sfințenie pentru că ele fac parte din ființa noastră și nimic și nimeni nu le poate dărâma. Unele din aceste datini sunt și mai vechi decât noi. Ele au fost întâi ale străbunilor noștri Romani și Daci din care e plămădit neamul nostru. Acestea însă fiind ale acelor popoare, putem spune că sunt de-a-dreptul ale noa­stre, căci ei părinții noștri au fost. Noi ne-am moștenit ca o comoară de laudă și preț și așa le vom păstra și dărui urmașilor noștri. In deosebi sărbătoarea creștinească a sfântului Vasile și Anului Nou așteptată de toată suflarea românească, această zi este de bună seamă cea mai așteptată de copiii satelor. Și cu drept cuvânt, această zi este sărbătoarea copiilor, căci îi așteaptă plugușorul și celelalte. Dar pe lângă copii se bucură mult tine­retul, asupra căruia s’au țesut atâtea obi­ceiuri frumoase. Fetele și flăcăii își caută ursita în noaptea Anului Nou și în legătură cu aceasta, dăm aici câteva obiceiuri și datini. E obiceiul ca în seara Sfântului Vasile să se adune la o casă de gospodar flăcăii și fetele din sat. Acolo petrec noaptea de Anul Nou, câți nu au mers cu plugușorul și-și ur­sesc pe viitorul soț sau soție. Sunt multe aceste obicei ri și felurite după provincii și ținuturi. Dăm aici o parte din acestea. 1. La casa unui gospodar se adună flăcăi și fete. Fiecare din ei iau un lucru oarecare inel, oglindă, cărbune, tutun, zahăr, piep­tene. Trec apoi toți în altă odaie și vin numai câte unul. Acolo, în lipsa celorlalți, va pune fiecare obiect sub strachină, ce se află pe masă potrivind ca să rămână una goală. Sunt atâtea străchini câte fete și flăcăi sunt. Din camera vecină, băieții și fetele vin și ridică pe rând, fiecare câte o strachină. Când se isprăvește se începe a vorbi despre norocul fiecăruia. Inelul înseamnă fată sau băiat subțire. Oglinda înseamnă fată sau băiat frumos. Cărbunele înseamnă fată sau băiat ne­gru, urât. Tutunul înseamnă fată sau băiat sărac. Zahărul înseamnă fată sau băiat bun. Pieptenele înseamnă fată sau băiat colțat. Strachina goală înseamnă închisoare. 2. Povestea cu inelul. Pe aceeași masă ro­tundă, în mijlocul camerii, se află ca doi pumni făină de grâu adunată la mijloc, o strachină cu cir făcut tot din făină de grâu cu apă, un inel și o custură (cuțit). Fiecare tac cu custura, o bucățică din făina de pe masa în vârful căreia stă inelul. Acela care prin tăiere va coborî inelul, e pedepsit să-l scoată cu gura din strachina cu cir. De bu­nă seamă, în cir, va fi ardei, tutun, piper și cel care-l scoate, va strănuta cu lacrimi în râsetele celor dimprejur. 3. Cărbunele. Intr’un ac mai mic, cu urechi, se bagă un fir de cânepă. Acul se înfige într’un cărbune aprins, ce se anină în mijlocul camerii, în grindă la înălțimea de un metru și ceva. Toți suflă în tăciune. Cărbunele se va îndrepta în acea parte unde suflarea e mai slabă, lipindu-se din când în când și de buzele celor cari suflă mai din apropiere. 4. Numărarea parilor. O parte din fete se furișează în grădinile închise cu pari. Cu ochii închiși, fiecare numără parii dela nouă înapoi. Parul socotit Nr. 1, e legat cu busuioc și fir roșu. La ziuă merg să-i vază. Dacă parul va fi drept și frumos, la fel va fi alesul ei. De va fi parul scurt și putred, omul va fi mic și bolnav. Se întâmplă ca băieții noaptea, să urmă­rească fetele. Se schimbă semnul la alt par rău, spre a le necăji. 6. Scularea vitelor. Tot în noaptea de Sf. Vasile, fetele merg la vitele din curte, care dorm și dau cu piciorul drept zicând: — Hei acum. — Hei ăst an. — Hei la anul. Dacă nici a treia oară nu se scoală, fata supărată pe vită, dă cu piciorul mai tare, aruncând un blestem. —­ Hei lupița, mânca-te-ar lupii să te mănânce ! Dacă vita s’a sculat repede și fata se mărită in curând sau va sta atâta timp, câte lovituri a socotit. 6. Visul nopții, înainte de culcare pun sub căpătâiu o opincă sau gheată ce a călcat în urma iubitului, busuioc, o scrisoare dela el, aprinde lumina dela bobotează legată cu fir roșu și busuioc din steagul ce a stropit, se ’nchină de 3 ori, spunând numele iubitu­lui și trece la culcare. Dimineața cu noaptea în cap, trece la vecină, înșirând cele petrecute... Dacă în dimineața Crăciunului și la Anul Nou răsare soarele, va fi un an bogat în toate și bucuria băeților și fetelor că vor fi multe nunți. Bătrânii și mai puțini din tineri, merg la biserică ascultând Sf. slujbă. După bi­serică, din ale mâncării se dau de pomană, ducând de obiceiu unul la altul, prin vecini și uitând pe săraci. Copilași până la 10 ani, îi vedem cu sor­cova, urând rudelor « la mulți ani ». Țiganii cu scripca (vioara), cari toată noaptea au umblat din casă în casă cu Va­­silca, cântând noaptea Sf­tului Vasile, la ziuă se întorc spre casă. Cei cari n’au dus colacul în sărbătorile Crăciunului, în această zi, se pregătesc să meargă la naș și moși. Intr’o pereche de de­sagi noi, se leagă 6 pâini, 1 trandafir (cârnat de porc) o specie, făcută din spata piciorului dinainte de la porc, 5 litri vin, 2 litri țuică și o găină sau un curcan. Acestea alcătuiesc colacul ce fiin duce la naș și nepotul la moș. Acolo petrec până seara, ciocnind cu paharele și urând. Trăiască nașii, finii, rudele și prietenii , la mulți ani ! » Pe seară băeții și fetele în jurul lăutarilor, la hanuri, joacă hore naționale. Culese din Peștișani-Gorj, de ILARION M. TABACU, învățător. Pentru cetitorii revistei « Albina » Se aduce la cunoștința tuturor cititorilor noștri, că orice volum din « Cartea Satu­lui» se găsește de vânzare la librăriile și căminele culturale din întreaga țară. Prețul fiecărui volum este de lei 30. Cu Irozii prin sat

Next