Almanahul Sportul, 1971
propice aripii de pe partea sa, in ipoteza că Bobby Charlton și-ar asuma obișnuitul său rol la mijlocul terenului Și ce linie mediană ar fi, dacă Charlton și-ar uni eforturile cu soliștii Beckenbauer și Di Stefano in conceperea atacurilor! In spatele lor ni-l putem imagina pe cerebralul Bozsik, dirijind defensiva și dominînd zona centrală împreună cu maestrul deposedării, Bill Wright, cel care și-ar fi putut asuma cu succes modernul rol de «măturător» în față, doi dintre cei mai mari atacanți din istoria jocului: Pele și Pușkaș, cu apetitul golului ieșit din comun, lansindu-l, totodată, în irezistibilele sale curse pe Matthews, extrema care n-a iertat de dribling nici un fundaș advers, timp de peste 30 de ani. Se poate închipui o fază inteligentă și surprinzătoare de atac fără Di Stefano sau Bobby Charlton, veniți din urmă... Dar cine ar putea să înfrunte această echipă a stelelor, «the team of all - stars»? Nimeni alta decit echipa formată din jucătorii clasați pe locurile secunde în respectiva anchetă. Nume cu rezonanță în ultimele decenii, rămase, de asemenea, cu majuscule în istoria soccerului: Gordon Banks (Anglia), Nihon Santos (Brazilia), Karl- Heinz Schnellinger (R.F.G.), Josef Ma sopust (Cehoslovacia), Ernst Ocwirk (A- ustria), Bobby Moore (Anglia), Garrin cha (Brazilia), Didi (Brazilia), Eusebio ("Portugalia), George Best (Irlanda de Nord), Francisco Gaito ("Spania) Deși nici unul dintre jucători n-ar fi putut obține un procentaj de 100 la sută, datorită clauzei conform căreia ziariștii solicitați la anchetă n-au avut posibilitatea să acorde votul conaționalilor lor, s-au înregistrat majorități grăitoare. în fruntea listei se află Pele, «perla neagră», cu 76 de voturi din 80 exprimate, urmat de Iașin (69) și Di Stefano (68). Și acum miniportretele celor 11 selecționați în constelația ultimelor două decenii. LEV IAȘIN. Debutînd la Dinamo Moscova în 1949, la vîrsta de 20 de ani, și-a început imediat colecția de selecționări în echipa reprezentativă ajungînd la peste 70. A cîștigat cu echipa Uniunii Sovietice medalia de aur la J.O. din 1956 și cea cuvenită cîștigătorilor Cupei Europei în 1960. Prezent, de trei ori succesiv, la turneul final al Campionatului Mondial (1958, 1962 și 1966). Iașin a apărut, de asemenea, in celebra echipă a F.I.F.A. care a evoluat împotriva Angliei, în 1963, la celebrarea centenarului fotbalului britanic. Fost jucător de baschet el a combinat o mare agilitate cu o măiestrie pozițională excepțională. Și atunci cînd nimeni nu se mai aștepta, în lunile premergătoare turneului final din Mexic, Lev Iașin, a stîrui carieră internațională părea a se fi sfirșit, a fost inclus din nou în lotul sovietic, la peste 40 de ani DJALMA SANTOS. Avea 37 de ani și juca fotbal de 14 ani cînd și-a făcut ultima apariție în echipa Braziliei, la C.M. din 1966 Deține recordul Braziliei de selecționări, cu 100 de apariții în reprezentativa țării, și a luat parte de 4 ori succesiv la turneele finale ale C.M., încununat fiind cu medaliile de aur în 1958 și 1962. Născut la Sao Paulo, el și-a petrecut întreaga carieră profesională cu echipa Palmeiras. A evoluat în echipa F.I.F.A. împotriva Angliei în 1963. Mărunt ca statură 1,70, dar foarte agil, Santos a fost unul dintre cei mai buni fundași clasici ai anilor ’50, capabil însă să se adapteze ulterior sistemului 4-2-4. GIACINTO FACCHETTI. Cînd a evoluat prima dată la Inter Milan avea numai 18 ani și numai trei ani mai tîrziu el își cîștigase deja locul în reprezentativa Italiei. A cîștigat de trei ori împreună cu echipa sa de club campionatul național, de două ori «Cupa Campionilor Europeni», și tot de atîtea ori «Cupa intercontinentală». Se apropie de cifra de 50 de selecționări în echipa națională. Facchetti se numără printre cei mai înalți jucători din fotbalul internațional (1,88 m). El a fost unul dintre primii fundași moderni, capabil să-și exploateze viteza pe spațiul destinat, de obicei, extremei, într-un rol ofensiv, cu atît mai dificil de realizat în strategia ultradefensivă a campio- * /