Apărarea Patriei, februarie 1953 (Anul 9, nr. 26-49)

1953-02-01 / nr. 26

2 APĂRAREA PATRIEI ■ "M.........­­..................... .................... III ■ I ...................................­ I­­­­ _ »—_ _ __________________________________ _________ _____________________________________________________________________________ Duminică 1 Februarie 1953 Nr. 26 (2021) Slava Stalingradului, orașul-erou încununat de glorie nepieritoare învingătorii de la Stalingrad Eroi ai Stalingradului La 2 Februarie 1943, comandantul su­prem al Armatei Sovietice dădea următorul Ordin I Frontul Donului Reprezentantului Marelui Cartier al Comandamentului Suprem, mareșal al artileriei, tov. Voronov. Comandantului armatelor frontului Donului, general locotenent, tov. Ro­­cossovski. Vă felicit pe Dvs. și armatele fron­tului Donului cu prilejul desăvârșirii cu succes a lichidării trupelor ina­mice încercuite lângă Stalingrad. Exprim mulțumiri tuturor ostașilor, comandanților și instructorilor poli­tici ai frontului Donului pentru exce­lentele lor acțiuni de luptă. Comandant Supren I. STALIN Acest Ordin al Marelui Stalin a în­semnat pentru eroicii învingători de la Stalingrad, ca și pentru toți ost­așii Ar­matei Sovietice, un îndemn pentru noi fapte de glorie. Ostașii sovietici au văzut în cuvintele Comandantului Suprem do­vada înaltei prețuiri staliniste, dragostea și recunoștința întregului popor față de fiii și fiicele sale care, apărând Stalin­­gradul, apărau Patria Sovietică, orândui­rea socialistă, libertatea și civilizația în­tregii omeniri. Istorica victorie repurtată de vitezele trupe sovietice la Stalingrad a umplut de bucurie și speranță inimile oamenilor muncii din lumea întreagă, care simțeau apropiata lor eliberare de sub jugul fas­cismului. Sărbătorind 10 ani de la încheierea grandioasei bătălii de la Stalingrad, po­porul sovietic și oamenii muncii din lumea întreagă evocă cu mândrie și re­cunoștință eroicele fapte de arme săvâr­șite de apărătorii orașului erou Stalingrad * * * Pentru atingerea scopurilor lor aven­turiste, de cotropire completă a Uniu­nii Sovietice, nemții au concentrat­ pe direcția Stalingrad, în August-Septem­­brie 1942,­ 50 divizii ale lor și ale sa­teliților, întreprinzând atacuri cu câte 10 divizii deodată, susținute de 400—500 tancuri. Apărătorii Stalingradului erau puși în situația de a­­ respinge zilnic până la 7­0 de atacuri. Armata­­ a 62-a, care apăra orașul, a transformat prin eroismul ostașilor săi, fiecare casă în fortăreață de nepătruns. Fiecare ostaș sovietic reprezenta pentru atacatori un zid peste care nu se putea trece decât cu sacrificii mari și sânge­roase Eroismul și dârzenia de care erau pă­trunși apărătorii Stâ­lingradului au fost exprimate în cuvintele jurământului rostit de comsomoliștii și comsomoliștele care au intrat în rândurile Armatei Sovietice pentru a apăra orașul care poartă numele lui Stalin : „... Jurăm să luptăm pentru fiecare palmă din pământul Stalingradu­lui fără să ne cruțăm sângele și viața ; să rezistăm până la moarte în fața duș­manului ; să lovim dușmanul oriunde s’ar afla; să ne răsbunăm pe el pentru Stalin­grad, pentru uzinele, cartierele muncito­rești și școlile distruse,­­ pentru fiecare casă arsă...“. Acestea erau gândurile fiecărui ostaș și comandant în momentele cele mai grele ale luptei. Ele sporeau zi de zi dârze­­nia și fermitatea apărătorilor, deau lupte pentru fiecare casă. Se dă­pentru fiecare apartament, pe care dârzenia a­­părătorilor le transforma în cazemate de beton, încă cu mult timp înainte de a se de­cide soarta bătăliei de la Stalingrad, min­cinoasa propagandă fascistă anunțase că Stalingradul a căzut și că sdrobirea completă a Armatei Sovietice este foarte apropiată. Intr’un Interview acordat ziariștilor turci, Gebbels declara : „Eu, care îmi cântăresc întotdeauna cuvinte­le, vă pot spune cu siguranță că până la venirea iernii armata rusă mai constitui o primejdie pentru nu va Ger­mania. Și spunând aceasta, sunt con­vins, ca întotdeauna, că evenimentele nu mă vor dezminți. Vă rog să vă amin­tiți de aceasta peste câteva luni“. Dar peste câteva luni acești domni nu mai pomeneau de Stalingrad. Erau acum preocupați de organizarea unei geri strategice“ pe întreg frontul, „retra­din Crim­eia până în Carelia. Dar nu numai propaganda germană și a sateliților ei anunțau iminenta prăbu­șire a Armatei Sovietice , însăși presa din țările capitaliste „aliate“ Uniunii So­vietice anunța prăbușirea Stalingradului și a Armatei Sovietice. In toate socotelile lor, trăgătorii de sfori nu au ținut seama de uriașa forță a Statului Sovietic, de omul sovietic, de conștiința sa înaltă asupra cauzei pe care o apăra, de faptul că el a cunoscut mizeria orânduirii capitaliste de care scăpase prin lupta sa revoluționară, o­­rânduire pe care o ura din adâncul su­fletului. Contrar previziunilor comandamentului hitlerist, care excludea posibilitatea unor operațiuni active ale Armatei Sovietice, Comandamentul sovietic, sub directa con­ducere a tovarășului Stalin, a elaborat planul distrugerii armatelor germane la Stalingrad. La 19 Noembrie 1942, când — prin pierderile colosale pe care le su­feriseră până atunci trupele germane, 182.000 morți, peste 500.000 răniți și o imensă cantitate de tehnică de luptă distrusă — s-au creat condițiile favorabile trecerii la contraofensivă, trupele sovie­tice au început această operațiune sub directa conducere a tovarășului Stalin, încununând-o cu succes la 2 Februarie 1943. Bătălia de la Stalingrad a fost un mă­reț exemplu de felul cum luptă o armată cu un moral ridicat, înarmată cu con­știința clară că apără libertatea și onoa­rea patriei dragi, libertatea și onoarea întregii omeniri, împotriva forțelor în­tunericului și mizeriei. Bătălia de la Stalingrad a fost bătălia întregului popor sovietic. „Întregul po­por sovietic, toată Armata Roșie, partidul, guvernul, tovarășul Stalin — sunt cu voi, dragi apărători ai bastionului nostru de pe Volga“ — scria „Pravda“. „Cu voi sunt milioane de oameni, milioane de inimi devotate din toate țările lumii“. Intr’adevăr, apărătorii Stalingradului pri­meau din toate colțurile lumii saluturi care exprimau admirația și recunoștința popoarelor față de eroismul de care dă­deau dovadă. In tot timpul luptelor apărătorii Sta­lingradului au simțit eforturile uriașe pe care întreg poporul sovietic le făcea pen­tru pregătirea materială a operațiunilor. Armamentul, muniția,­­ hrana, care so­seau, cu toate greutățile întâmpinate, au dovedit identificarea întregului popor cu cauza apărătorilor Stalingradului. Efortul continuu al poporului sovietic s-a con­cretizat în producerea acelei uriașe can­tități de tehnică de luptă de cea mai bună calitate, care a fost concentrată de Comandamentul Sovietic în vederea ope­rațiunilor ce urmau să se execute. Apărătorii Stalingradului au simțit din plin conducerea tovarășului Stalin, grija permanentă a P. C. U. S. în toate acțiu­nile. Aprovizionarea neîntreruptă cu mu­niții și echipament, întăririle primite la timp, reprezentau pentru ei o dovadă a grijii și conducerii staliniste. Tovarășul Hrușciov, membru al C. C. al P.C.U.S.,­­membru al Consiliului Militar al Frontu­lui Stalingrad, ținea permanent legătura cu generalul-locotenent Ciuk­ov, intere­­sându-se de nevoile armatei. De asemeni generalul colonel Eriomenco venea trimis personal de tovarășul Stalin pentru a se interesa de nevoile militarilor. Simțind zilnic dragostea, grija și conducerea sta­­linistă, soldații și comandanții Armatei a 62-a își înzeceau eforturile. Poporul sovietic își amintește cu drag de faptele de eroism legendar, fapte pline de măreție săvârșite de fiii lui la Stalin­grad. El își amintește de marinarul Pa­­nliaga care, trecând Volga pentru a apăra Stalingradul, a spus : „Atâta timp cât îmi bate inima, atâta timp cât mai pot ține arma în mână, voi lovi în nemți fără cru­țare!“. Și iată cum și-a respectat viteazul marinar angajamentul . Câteva tancuri nemțești trăgând fără întrerupere se îndreptau spre șanțul în care lupta Mihail Panliaga. Acesta, care nu mai rămăsese decât cu două sticle de lichid incendiar, se săltă peste șanț și ținti cu o sticlă tancul cel mai apropiat. In acest moment un glonte sparse sticla pe care o ținea deasupra capului și lichi­dul aprins îl învălui pe dată. Ostașul părea o făclie vie, dar durerea nu-i în­tunecă cunoștiința. Cu hainele aprinse el țâșni din șanț, se îndreptă spre Mac și isbi cu­ sticla pe care o mai avea în ca­pacul ventilatorului tancului fascist. El mai avu timp să întindă amestecul incendiar pe cuirasă, înainte ca flacăra să-l înghită împreună cu tancul incendiat de el. Patriotismul fierbinte al ostașilor so­vietici, conștiința cauzei drepte pen­tru care luptă, au dat naștere în Ar­mata Sovietică unui eroism de masă, care nu a existat și nu poate exista în armatele țărilor capitaliste. Apărătorii Stalingradului sunt exemplu măreț de acest eroism de masă. Sergentul de gardă Feofanov, împreună cu alți 6 pușcași A. T., atacând un ate­lier al uzinei „Crasnâi Ochiabr“ ocupat și fortificat de nemți, a cucerit atelie­rul distrugând peste 100 de hitleriști și capturând 5 puști mitraliere, peste 2000 cartușe, 30 grenade, 25 rachete cu pi­stoalele respective și altele In două zile de luptă neîntreruptă 17 marinari, comandați de locotenenții Ju­­cov și Filimonov și locțiitorul politic Zo­­lotnirov, au apărat cu bărbăție sectorul încredințat, respingând 6 atacuri cu tancuri, distrugând 8 tancuri și omo­rând mai m­ult de 300 soldați și ofițeri. Asemenea fapte au fost nenumărate atât pe frontul de la Stalingrad, cât și în toate bătăliile purtate de Armata Sovie­tică. Despre acești eroi s’a scris mult, dar oricât s’ar scrie, nu s’ar putea reda în totul măreția faptelor lor puse în slujba desro­pirii popoarelor. Sărbătorind 10 ani de la încheierea bă­tăliei de la Stalingrad, militarii Forțelor noastre Armate își exprimă hotărîrea să-și îmbunătățească continuu pregătirea mili­tară și pregătirea politică. însuflețiți de exemplul glorioșilor apărători ai Sta­lingradului, comandanții și locțiitorii po­litici depun o muncă neobosită pentru a desvolta la militari dragostea față de pa­trie și față de poporul nostru muncitor, dragostea și recunoștința față de poporul sovietic și armata sa care ne-a eliberat de sub jugul fascist, dragostea față de iubi­tul prieten al poporului nostru, tovarășul Stalin și ura neîmpăcată față de dușmanii patriei noastre, imperialiștii americani și englezi și slugile lor de teama lui Tito. Militarii Forțelor noastre Armate au jurat poporului nostru muncitor că orice agresor care va încerca să întrerupă mun­ca pașnică a oamenilor muncii pentru construirea socialismului va primi o ri­postă așa cum au primit-o cotropitorii hitleriști de la învingătorii de la Stalingrad In timpul zilei, tancurile dușmane au nă­vălit în piața „9 Ianuarie". Ostașii de gardă au intrat cu curaj în luptă cu ele, aruncând în tancurile fasciste, cu grenade și sticle cu substanțe inflamabile. De câte ori au năvălit tancurile în piață, de atâtea ori au fost silite să se retragă. Seara, comandantul de batalion a chemat la el pe sergentul major de gardă Pavlov și i-a dat ordin să cerceteze dacă hitleriștii au reușit să se întărească în clădirea cu patru etaje, situată în piață. Această clă­dire juca un rol hotărîtor în apărarea secto­rului și nu trebuia cu niciun preț cedată. Lipindu-se de asfalt și târându-se de la o pâlnie la alta, Pavlov și cei trei soldați de gardă ajunseră la ușa principală a primei secții a clădirii. Pavlov este întâmpinat la subsol de locatarii clădirii. Tot aici fuseseră aduși de sanitarul Calinin și ostași răniți. Pistolarii pornesc încet de-a­ lungul unui coridor. Deodată, în dosul unei uși, aud pași greoi și cuvinte nemțești. Fără a pierde o clipă, Pavlov, cu o lovitură de picior, for­țează ușa, aruncă două­ grenade, apoi trage o salvă de automat. Trei hitleriști zac pe dușumea. Prima încăeiare pentru clădire era căști­gata. Curând, hitleriștii au încercat să re­cucerească clădirea pierdută, trimițând la contraatac numai zece pistolari. Trei din ei au căzut sub focul armelor automate ale apărătorilor clădirii, iar ceilalți s’au retras. „CASA LUI PAVLOV" In timpul nopții, sergentul major de gardă Pavlov respinge împreună cu oamenii săi câteva incursiuni întreprinse din nou de mici grupe de hitleriști. In aceeași noapte, sanitarul Calinin, care reușise să se strecoare până la pozițiile proprii, chemat de comandantul regimentu­lui, raportează : — Casa lui Pavlov rezistă ! Abia a doua zi un grup de întă­rire a putut veni în ajutorul apărătorilor clădirii. Acum, garnizoana clădirii era com­pusă din 22 oameni. Casa lui Pavlov de­­ venea astfel o fortăreață puternică.^ ...Au venit zile grele de luptă. Clădirea a fost de multe ori cuprinsă de incendiu și garnizoana se grăbea să stingă focul pen­tru ca, apoi, să treacă imediat la respin­gerea atacurilor dușmane. In urma canonadei cumplite, clădirea se distrugea treptat. Se prăbușise cea de treia secție. Dar în conștiința tuturor apără­a­torilor Stalingradului, casa lui Pavlov ră­mânea o fortăreață de nebiruit. Garnizoana continua să reziste eroic. Timp de 58 zile a durat apărarea casei lui Pavlov. Hitleriștii nu au reușit să pă­trundă în piața „9 Ianuarie“ , casa lui Pavlov le stătea în cale. Când a început marea ofensivă de la Sta­lingrad, garnizoana casei lui Pavlov s’a a­­vântat și ea la atac și a cucerit clădirea ve­cină. In această luptă, sergentul major Pa­vlov a fost grav rănit. Fapta eroică a pistolarului neînfricat era cunoscută de întreg poporul sovietic. Ser­gentului major de gardă Iacov Fedorovici Pavlov i s-a atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Tovarășii lui de luptă au fost decorați cu diferite oreline, LUNETISTUL VASILI ZAIȚEV In luptă, lunetistul Vasili Zaițev era neo­bosit în căutarea celor mai bune locuri pen­tru pândă. El se urca în podurile clădirilor în ruină și petrecea acolo multe ore, vânând pe soldații și ofițerii hitleriști. In timpul nopții, el organiza pânde printre ruinele clă­dirilor. Peste 1000 de hitleriști au fost nimiciți de Vasili Zaițev împreună cu elevii lui, care la Stalingrad erau denumiți cu drag „iepu­rașii“. Comandamentul hitlerist a depus toate efor­turile pentru ca, la rândul lui, să nimicească pe vestitul lunetist de la Stalingrad. Din Ger­mania a fost adus cu avionul la Stalingrad un cunoscut lunetist german,maior în armata hitleristă și conducător al școalei de lunetiști. Era de ajuns ca unul din elevii lui Zaițev să iasă la „vânătoare“ și lunetistul inamic des­chidea focul. Unuia din lunetiștii noștri i-a fost sdrobit aparatul optic de pe armă, altuia i-a sfărâmat în mâini patul armei. Lunetistul fascist avea multă experiență­; el își schimba mereu poziția. Cuibul fascistului era instalat în bazinele de presiune a apei de pe movila lui Mam­ai ; el trăgea dintr’un tanc distrus, din dosul unei grămezi de cărămizi. Lunetistul sovietic și cel fascist căutau să se întreacă în șiretlicuri și amândoi știau că în aceste zile de observație, Zaițev a cân­tărit și a chibzuit totul. Și-a scos mănușa și a ridicat-o deasupra șanțului. Șezând pe fundul șanțului, Zaițev și-a scos halatul de camuflaj și a îmbrăcat gluga lui pe un băț pregătit dinainte, pe care l-a ridicat puțin deasupra șanțului, coborându-l în clipa când s-a auzit detunătura. Aruncând o privire rapidă a văzut că gluga a fost străpunsă. Zaițev s-a urcat imediat pe marginea șan­țului și a ochit grămada de cărămizi. Lune­tistul inamic s-a înălțat, voind să afle dacă-l nimerise pe renumitul lunetist sovietic și, în aceeași clipă, îl văzu în apropierea lui pe Zaițev. Zaițev a apăsat pe trăgaci și lune­tistul inamic a căzut. In timpul bătăliei de la Stalingrad, Zaițev a ucis 242 de soldați și ofițeri hitleriști. Pa­tria a apreciat mult faptele de armă ale mi­nunatului lunetist sovietic. Lui Zaițev i s-a atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. In timpul luptelor pentru Ucraina, sublocote­nentul Zaițev a condus școala de lunetiști. Elevii lui Zaițev au nimicit mulți duș­mani în luptele pentru eliberarea Ucrainei, Moldovei, Poloniei ; ei și-au arătat maestria lor și pe teritoriul Germaniei fasciste. Arma Eroului Uniunii Sovietice, Vasili Zaițev, era transmisă în divizie celui mai bun lune­tist, aceluia care știa să lupte așa cum a luptat Vasili Zaițev. Astăzi, această armă se păstrează la mu­zeul „Stalin“ din Stalingrad: cea mai mică greșeală din partea unuia sau a altuia va fi plătită cu viața, SERGENTUL MAJOR DE GARDĂ PIOTR GONCIAROV ; — Sergentul major de gardă Piotr Gon­­ciarov. Erou al Uniunii Sovietice ! Cu acest nume începe în fiecare zi pluto­nierul de companie din regimentul de infan­terie de gardă „N“, apelul de seară. Și, de fiecare dată, răsună în liniștea solemnă cu­­vintele emoționante ale ajutorului de coman­dant al primului pluton . — Sergentul major de gardă Gonciarov, Erou al Uniunii Sovietice, a murit ca un erou în luptele pentru libertatea și independența Patriei noastre . Numele lui Piotr Alexeevici Gonciarov — muncitor la atelierul de laminare dela uzina „Crasnâi Ochiabr” din Stalingrad — a ră­mas pentru totdeauna înscris în filele care vorbesc despre glorioșii fii ai patriei sovie­tice. El s’a distins prin devotamentul nemăr­ginit față de patrie, prin ingeniozitate și pu­tere de rezistență de neasemuit. Fiecare ostaș din regiment cunoaște viața acestui om, drumul lui de luptă, faptele de arme săvârșite în luptele pentru Volga, Dqneț, Vorsola, în bătălia de la intrândul dela Curse, la forțarea Niprului. Se strălucesc ochii tinerilor soldați când în fața liniei focului, nimicind pe toți lune­tiștii fasciști, care întinseseră o cursă spe­cial pentru el. Cele mai mici amănunte prind viață în po­vestirile pasionante ale ostașilor despre lupta de la stația Voropanovo, unde Piotr Gonciarov s-a hotărît să lichideze focul de uragan al inamicului, care împiedica îna­intarea batalionului. ...In amurgul serii, Gonciarov s-a târît pe zăpadă aproape de inamic și, cu focul vestitei lui arme, a nimicit pe servanții a trei mitra­liere germane și a două cuiburi de­ foc. Când unitatea a pornit la atac, Gonciarov, rănit la umăr, a năvălit în cazemata inamică și a nimicit pe mitraliorii care se aflau acolo. La miezul nopții misiunea a fost executată. Șeful secției politice a armatei, colonel de gardă Smolianov, i-a înmânat pe câmpul de luptă carnetul de partid. A doua zi, co­munistul Gonciarov a scos din luptă peste 30 de hitleriști. Carnetul de partid stropit cu sângele eroului — expus în muzeul de la Leningrad — a devenit una din cele mai de preț amintiri din viața eroului: povestesc cum Gonciarov a stat culcat mai bine de patru zile și patru nopți pe zăpadă, Stalingradul în prezent și în viitor Acum 2 £ de ani — la 2 Februarie 1943 — la Stalingrad a fost trasă ultima salvă. Ma­rea bătălie care a hotărît soarta celui de al doilea război mondial, s-a încheiat cu strălu­cita victorie a Armatei Sovietice. Eroicele regimente și divizii de la Stalingrad s'au îndreptat spre Apus, curățind pământul so­vietic de cotropitorii hitleriști și aducând­ li­bertate popoarelor Europei subjugate de Germania fascistă. Populația Stalingradului s-a întors în ora­șul natal transformat în ruine. In fața lor se deschidea o priveliște îngrozitoare. Gră­mezi uriașe de dărâmături ale clădirilor distruse acopereau pământul. Totul a fost ni­micit, distrus și ars de dușmanul feroce. Nu mai existau nici case, nici școli, nici între­prinderi industriale, nici teatre. In locul parcurilor și grădinilor se întindeau locuri vi­rane, răscolite de bombe și obuze. Oameni se adăposteau in tranșee, în bordeie corturi. Seara își preparau hrana în gamele , la flăcările focurilor aprinse. Prima școală NICOLAI CIUMACOV a fost deschisă în subsolul unei clădiri ruinate. Copiii ședeau pe lăzi de muniții. Drept tablă se servea o scândură de la o masă găsită printre ruine. In aceste zile grele, Stalingradul a fost vizitat de o delegație americană. Privind orașul distrus, oaspeții de dincolo de Ocean au ajuns la concluzia că Stalingradul nu mai poate fi refăcut. Este mai ușor, spu­neau ei, să construești un oraș nou în altă parte, iar aceste ruine să fie păstrate ca un uriaș muzeu. Turiști străini vor veni să admire ruinele Stalingradului și acest lucru va aduce câștiguri mari. In acest fel apreciau americanii, din punctul lor de ve­dere negustoresc, dragostea și devotamen­tul oamenilor sovietici față de pământul Stalingradului, stropit de sângele eroilor a două mari bătălii istorice. Chiar și după victoria dela Stalingrad americanii n’au în­țeles de ce forțe și posibilități uriașe dis­pune statul condus de însuși poporul și în care economia națională se desvoltă potri­vit unui plan unic, întreaga țară a apărat Stalingradul. Pre­țuind măreața vitejie a eroicului oraș, în­treaga țară a venit în ajutorul populației de la Stalingrad și în perioada grea a re­construcției. Pe malurile Volgăi au sosit mii de constructori din toate colțurile Uniunii Sovietice. Din Moscova și Ural, din Asia Centrală și Caucaz, de pretutindeni au sosit trenuri întregi cu materiale de con­strucție, cu utilaj, alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte. Cei mai de seamă arhitecți și ingineri sovietici lucrau la proiectul re­facerii Stalingradului. Orașul-erou a deve­nit un șantier de construcție al întregului popor sovietic. Eforturile în muncă ale populației din Stalingrad, ajutorul de zi cu zi al întregului popor sovietic, al partidului și guvernului și personal al tovarășului Stalin, au dat re­zultate minunate. In decursul celor zece ani care au trecut de la istorica bătălie, au fost efectuate uriașe lucrări de refacere a orașului distrus. Astăzi, Stalingradul este din nou unul din cele mai mari centre in­dustriale și culturale din Sud-Estul Țării Sovietice. Au fost refăcute complet și con­siderabil lărgite întreprinderile industriale. Aceasta a permis sporirea considerabilă a producției de tractoare, oțel, laminate, vase fluviale în comparație cu nivelul antebelic. Uzinele din Stalingrad au pus la punct pro­ducția de noi tipuri de produse. Ele fa­brică excavatoare și puternice drăgi refulante pentru mărețele construcții ale comunismului. Industria refăcută a Stalingradului a depă­șit încă în anul 1949 nivelul de producție dinainte de război. Refăcând capacitatea de producție a indu­striei orașului, oamenii muncii din Stalin­grad au realizat, concomitent, pe o scară largă, construcția de locuințe. Noi clădiri bine amenajate, școli, teatre, cluburi, spi­tale și instituții pentru copii au fost con­struite în cele opt raioane ale orașului care s-a întins pe malul Volgăi pe o distanță de aproape 60 km. Nu mai există ruinele și molozul care să-i uimească pe turiștii străini. Pe malul marelui fluviu rus s’a ridicat din ruine și cenușă un oraș cu străzi frumoase, drepte, cu piețe largi, cu parcuri și bulevarde. In anii refa­cerii, pe ruinele vechilor ulicioare înguste au fost construite numeroase străzi noi. Una din acestea, situată în centrul Stalingradului, se numește Strada Păcii. Clădirile noului Stalingrad sunt înzestrate cu tot confortul și la construirea lor s-a ținut seamă de condițiile climaterice. Ca­sele au numeroase balcoane, unde oamenii muncii din Stalingrad se odihnesc în timpul arșițelor de vară. Curțile caselor au fân­tâni arteziene, copaci și grădinițe de fllori. Oamenii muncii din Stalingrad au con­struit 94 de școli pentru copii. Acestea sunt clădiri mari și spațioase, având clase bine amenajate, laboratoare, săli de gimna­stică și biblioteci. In numeroasele școli me­dii tehnice și în cele cinci institute de în­vățământ superior învață tineri și tinere — viitorii ingineri, tehnicieni, medici, pro­fesori. Au fost create diverse instituții me­dicale. Pentru a veni în ajutorul femeilor din câmpul muncii au fost construite creșe și grădinițe de copii. Plecând la lucru, ma­mele își lasă acolo copiii, încredințându-i edu­catoarelor, care au o pregătire pedagogică și medicală specială. Au fost refăcute gospodăria comunală și întreprinderile care prestează diferite ser­vicii. Calea ferată suburbană, tramvaiele, auto­buzele, taxiurile, tramvaiele fluviale, acesta este astăzi transportul ramificat al Stalin­gradului, adaptat cond­ițiilor teritoriului imens pe care îl ocupă acest oraș. Pentru deser­virea oamenilor muncii au fost deschise fa­brici și ateliere speciale de încălțăminte și confecțiuni, care execută comenzile de haine și încălțăminte făcute de oamenii muncii. Au fost deschise 103 restaurante și canti­ne. Magazinele din Stalingrad au un bogat asortiment de mărfuri. Pe scară largă se desfășoară lucrările pentru amenajarea ora­șului. Se creează noi parcuri și grădini, se asfaltează străzile și trotuarele. Mari lu­crări se execută pentru amenajarea cheiu­lui Volgăi. Partea centrală a cheiului, cu scara sa de granit construită în 1952, este una din cele mai frumoase din țară. Construcția Stalingradului continuă pe sca­ră largă. In cel de al cincilea plan cincinal stalinist va crește și mai mult amploarea lucrărilor de construcție. Se înalță noi între­prinderi. In cursul cincinalului vor fi dați în exploatare aproximativ 900.000 m­. p. de suprafață locativă, se vor construi trei hoteluri, patru institute, un planetariu, gări, numeroase școli medii tehnice, școli, case de cultură, instituții pentru copii și alte clă­diri. In prezent, la Stalingrad se numără peste patru sute de clădiri în curs de con­strucție, în mare parte clădiri de locuit. In 1953 orașul se va îmbogăți cu 46 edificii publice. In curând sa va termina construirea gării, a hotelului central, a poștei și a Ca­sei sindicatelor. Este pe terminate construc­ția noii străzi Sovietscaia, continuă în ritm rapid lucrările pe bulevardul „I. V. Stalin“. Acest bulevard constitue artera principală care traversează întregul oraș, de la Nord la Sud, de la uriașa hidrocentrală, în curs de construcție, și până la canalul navigabil Volga-Don „V. I. Lenin“. De-a­ lungul bule­vardului se vor înălța frumoase clădiri mo­numentale. Tot mai limpede se conturează aspectul impunător al orașului-erou. Se creează­­ an­sambluri arhitectonice expresive. Ansamblul central al Stalingradului va constitui o com­poziție arhitecturală unică, compoziție care va oglindi lupta eroică a orașului. Acest ansamblu este alcătuit din trei piețe legate între ele : Piața Gării, Piața Eroilor căzuți pe front, Aleea Eroilor și Piața Victoriei situată în parc, pe cheiul Volgăi. Aici vor fi imortalizate în granit, b­ronz și marmoră faptele eroice ale stalingrădenilor. Unele clădiri monumentale din ansamblul central au și fost construite, altele se con­­struesc sau se proiectează de către cei mai de seamă arhitecți ai țării. Colectivul de arhitecți condus de L. Riîdnev, membru al Academiei de Arhitectură a U.R.S.S. elabo­rează proiectul Casei Sovietelor, care va fi construită în Piața Eroilor căzuți pe front. Colectivul de arhitecți condus de M. Parușni­­cov, membru al Academiei de Arhitectură a U.R.S.S., elaborează proiectele clădirilor de pe Aleea Eroilor și de pe cheiu, unde vor fi construite blocuri cu 7—9 etaje. La intra­rea în alee se proiectează construirea de turnuri cu 12 etaje. In parc, pe cheiul Vol­găi se va înălța un monument în cinstea victoriei de la Stalingrad. Faptele de vite­jie ale orașului-erou vor fi reprezentate dea­­semeni în construcțiile comemorative de pe movila lui Mamai, o înălțime care domină orașul și pentru care in timpul bătăliei pe la Stalingrad s'au dat lupte deosebit de crân­cene. Minunat și măreț este viitorul Stalingra­dului. Orașul-erou constitue centrul unor uriașe lucrări de transformare a naturii. In regiunea Stalingradului începe canalul navi­gabil Volga-Don, care a unit cinci mări într-un sistem de transport pe apă unic. Se construește hidrocentrala de la Stalingrad cu un canal de 600 km. lungime între Volga și fluviul Ural. In stepele Stalingradului se creează uriașe sisteme de irigație, se plan­tează perdele forestiere care vor apăra ogoa­rele și grădinile împotriva vânturilor ar­zătoare ale pustiului. In timp ce până la adoptarea planului stalinist de transformare a naturii în regiunea Stalingrad fuseseră plantate perdele forestiere pe o suprafață de 22.000 ha., în prezent plantațiile fore­stiere ocupă 170.000 de hectare. Fâșiile fo­restiere de stat Camașin-Stalingrad, având o lungime de 250 km., au fost create înainte de termen. Stalingradul continuă lupta pentru pace cu aceeași dârzenie cu care a luptat acum zece ani împotriva fascismului. Omenirea nu va uita niciodată nemuritoarele fapte de eroism ale Stalingradului, lupta sa pentru pace și comunism. In Muzeul de la Stalingrad, în a cărui clă­dire a lucrat tovarășul Stalin în anii războ­iului civil, conducând apărarea Țarițînului, sunt păstrate darurile trimise Stalingradu­lui în semn de recunoștință și admirație. Femeile chineze au donat orașului-erou por­tretele tovarășilor Stalin și Mao Tze-dun țe­sute în mătase. Soldați ai Armatei Populare Chineze de Eliberare au dăruit drapelul lor de luptă pe care sunt înscrise nu­mele eroilor. Oamenii muncii din Ceho­slovacia au trimis lucrarea cunoscutului sculptor ceh Cărei Pocornâi „întâlnirea din­tre un luptător de pe baricadele din Praga și un ostaș sovietic” ; poporul din Etiopia a trimis Stalingradului un scut cu inscripția : „orașului neînfrânt". Cartea de impresii a muzeului conține multe însemnări scrise de prietenii Stalin­gradului, veniți pe malurile Volgăi din di­ferite țări. Paul Robeson a scris : „Noi, americanii progresiști, continuăm lupta pentru pace și pentru prietenia cu Uniunea Sovietică“, Raymonde Dien scrie : „Niciun francez demn de acest nume nu va uita Stalingradul. Fe­meile din Franța reînoiesc aici jurământul solemn de a nu-și da fiii pentru un război Împotriva Uniunii Sovietice”. Unul din cei mai vechi luptători­­ pentru pace, eminentul scriitor danez Martin Andersen Nexö, scris următoarele : „Pentru noi, Stalingradul o va străluci în veci ca o stea nestinsă” Stalingradul, renăscut din ruine, se înfrumusețează pe zi ce trece. Apar mereu noi clădiri monumentale, noi parcuri în­verzite și alei frumoase.In clișeu, Aleea care duce spre uzina „Crasnîi Octiabr”.

Next