Apărarea Patriei, martie 1954 (Anul 10, nr. 49-74)
1954-03-02 / nr. 49
...——»••« * » -vuMmmm'. lu^MPWfTWffjiafara^ i'jnii..mi«ijii.mneiu * J. .'.1.11J1 ............. Consfătuirea comandanților posturilor de luptă în scopul îmbunătățirii muncii comandanților posturilor de luptă de pe nave și pentru popularizarea metodelor noi de muncă în instruirea marinarilor, nu demult a avut loc în garnizoana „N " o consfătuire. La această consfătuire mai mulți comandanți ai posturilor de luptă au prezentat rapoarte cu privire la experiența lor în ceea ce privește pregătirea de specialitate a subordonaților. Cei prezenți au ascultat cu multă atenție expunerile raportorilor și au notat problemele cele mai folositoare pentru activitatea lor. Cu ocazia consfătuirii au reieșit o serie de metode înaintate în instruirea marinarilor. Așa, de exemplu, cartnicul Gheletuș Gh., comandantul unui post de luptă de pe nava „N“, a prezentat un raport cuprinzător. El a spus printre altele că pentru a avea o oglindă clară a activității linearei marinar lunar de la postul său, pentru a urmări creșterea în pregătirea de specialitate a subordonaților, și-a întocmit un carnețel în care poate să urmărească graficul pregătirii de luptă și politice a fiecărui subordonat. In felul acesta, el poate insista mai mult asupra marinarilor care dovedesc mai puțin interes față de pregătirea de specialitate. In raportul său, cartnicul major Gheletuș a mai arătat că pentru îmbunătățirea ordinei și disciplinei pe nave el folosește din plin regulamentul disciplinar, recompensează pe cei merituoși și pedepsește pe cei delăsători. Rapoartele au scos în evidență și o serie de lipsuri pe care unii cartnici le au în munca lor. Cartnicul major Toma Ștefan a recunoscut că nu a fost destul de exigent față de abaterile subordonaților, lucru ce a făcut să scadă nivelul disciplinar la postul său. După rapoarte au urmat discuții la care mulți cartnici au vorbit despre munca și sarcinile pe care le au in pregătirea subordonaților. Luînd cuvîntul, cartnicul major Vaida Gheorghe, candidat de partid, unul dintre cei mai buni cartnici de la bordul navei „N‘”, a arătat că astfel de consfătuiri ajută pe carmnici în muncă și îi învață să generalizeze experiența înaintată, să folosească metodele cele mai bune în instruirea matrozilor. Consfătuirile comandanților posturilor de luptă sînt ocazii bune pentru ridicarea gradului de pregătire metodologică in munca pe care o duc cartnicii pentru instruirea subordonaților. Prin popularizarea metodelor pozitive, prin criticarea lipsurilor ce reies din rapoarte și discuții, micii comandanți învață să muncească din ce în ce mai bine. Locotenennt major GH. ROCA O sală de specialitate pentru infanteriști In subunitatea din care face parte ofițerul Munteanu Clement a fost amenajată, de curînd, o sală de specialitate destinată pregătirii de luptă a infanteriștilor. Această sală de specialitate, amenajată după indicațiile comandantului subunității de către ofițerul Samoilă Constantin ajutat de sergentul Ionescu Dumitru și alții, este înzestrată cu un bogat material documentar. La colțul instrucției focului, de pildă, se găsesc planșe care înfățișează militarilor regulile tragerii cu pușca. Alături au fost expuse un joc de bețișoare, precum și toate celelalte materiale necesare curățirii armamentului. Cu mult interes cercetează infanteriștii colțul instrucției genistice. Aici ei găsesc, printre altele, diverse modele de construcții genistice ca : plute pentru trecerea apelor, baricade, etc. In această sală de specialitate a mai fost amenajată o secție destinată instrucției de transmisiuni, etc., precum și o ladă cu nisip reprezentînd cîmpul de instrucție al subunității. Materialul din această sală este folosit de asemenea și de către ofițeri ori de cîte ori aceștia execută pregătirea programului de instrucție cu micii comandanți. Sergent ION POPOVICI Mereu fruntaș De cînd a venit în armată, soldatul Moraru Ion, utemist, și-a pus în gînd să devină fruntaș în pregătirea de luptă și politică, la fel cum a fost fruntaș în muncă în întreprinderea unde lucrase ca strungar. A fost repartizat în grupa comandată de sergentul Popa Florian, distins cu semnul onorific „Transmisionist de frunte“. La lecțiile de specialitate, soldatul Moraru Ion a dat o mare atenție, luîndu-și notițe amănunțite. Curînd, el a început să învețe cum să folosească „metoda oarbă“ în mînuirea claviaturii aparatului de telegraf, cum să țină tactul continuu al claviaturii. In orele de program, cît și în timpul liber, în momentele cînd aparatul de telegraf propriu-zis era ocupat, soldatul Moraru Ion a folosit „claviatura falsă“ cu becuri, antrenîndu-se de zor în specialitatea sa. Ajutat permanent de către comandanții de pluton și de grupă, soldatul Moraru Ion a reușit să transmită și să recepționeze texte din ce în ce mai mari, cu conținut variat și cu litere mai greu de reținut. Soldatul Moraru Ion se preocupă îndeaproape și de însușirea tehnicii, de cunoașterea amănunțită a aparatelor cu care lucrează. El studiază fiecare piesă în parte pentru a vedea din ce sînt construite și cum funcționează ele. La ședințele de specialitate întotdeauna cere lămuriri comandantului de grupă sau de pluton asupra problemelor ce i se par mai complicate. Exemplul soldatului Moraru Ion, care a devenit un bun transmisionist, fruntaș în pregătirea de luptă și politică, este urmat și de soldații Croitoru Nicolae și Gologan Mihai, utemiști, amîndoi din grupa comandată de sergentul Popa Florian. Sergent ION ONICEL In unitatea noastră a luat ființa o echipă artistică (De la corespondentul nostru) De curînd, în unitatea noastră a luat ființă o echipă artistică la care participă și soțiile de militari. Programul nostru, pe care ne-am propus să-l pregătim mai din vreme și în bune condiții, cuprinde material legat de campania muncilor agricole de primăvară. Trebuie remarcată dragostea pe care o manifestă tovarășele Vișan Elena și Crupenschi Elisabeta pentru a-și însuși și interpreta rolurile ce le dețin în sceneta „Tovarășul referent principal“. Membrii echipei artistice participă regulat la repetițiile de cor și dansuri. Un ajutor prețios în munca echipei noastre artistice îl dau ofițerii : Mikloș Carol, Sirbu Emil si Rusu Gheorghe. APĂRAREA' PATRIEI Din viata cluburilor din unități Munca mea de șef al clubului Militarii unității noastre muncesc cu sîrguință pentru a-și însuși instrucția de specialitate. Rezultatele obținute de ei în acest domeniu se îmbunătățesc de la o zi la alta. Un ajutor de preț în activitatea lor îl constituie clubul unității și cluburile de subunitate Voi încerca să arăt cum mi-am dus la îndeplinire sarcinile de șef al clubului de unitate, ce metode am folosit și cum — prin acțiunile organizate la clubul de unitate și la cele de subunitate — militarii au fost mobilizați și sprijiniți să-și ridice maestria de specialitate. Conform planului de muncă întocmit in colaborare cu comandantul unității și cu locțiitorul său politic, plan axat pe perioada de instrucție în curs, la clubul unității s-au organizat diferite manifestări culturaleducative legate, pe cît posibil, de pregătirea de specialitate. Trebuie să menționez că o activitate mult mai rodnică s-a dus și la cluburile de subunitate, fapt explicat prin atenția crescîndă ce se acordă muncii de club de către comandanții și lucrătorii politici O metodă folosită cu succes este aceea a referatelor. Uneori, e drept, ele au fost prea dese, dar acum luptăm mai mult pentru calitatea lor. In subunitatea din care face parte, soldatul fruntaș Neagu Ovidiu a ținut două referate , unul în legătură cu cucerirea de către cît mai mulți militari a semnului onorific, iar altul despre însușirea anumitor specialități. Ambele referate au fost apreciate de militari ; ele i-au ajutat în muncă. Deseori, la cluburi au avut loc convorbiri pe anumite laturi ale instrucției de specialitate, in care s-au lămurit multe probleme. Conducerea lor a fost încredințată unor comandanți și mici comandanți fruntași. Ca exemplu poate fi dat ofițerul Mîțu Ștefan — un priceput organizator și conducător al convorbirilor — care, printre altele, a vorbit despre trageri. De multe ori convorbirile se extind, devin adevărate schimburi de experiență între cei mai buni specialiști. Comandanții de tunuri, ochitorii și servanții își spun părerea, arată cum muncesc și ce metode folosesc. Din toate acestea, ostașii n-au decît de învățat. Pe sergentul major Francu Marin, fruntaș la tragerile din perioada precedentă, militarii l-au ascultat cu multă atenție și au pus apoi în practică multe din sfaturile lui. Recenziile cărților „Flăcăul de pe tanc", „Artileria în luptă cu tancurile“ și altele, ținute la unele cluburi, au stîrnit discuții vii. Cărțile amintite au fost cerute apoi de la bibliotecă de mulți militari care nu le citiseră, deoarece ei și-au dat seama că aceste cărțile pot fi de folos în activitatea lor. Adesea, în orele de club, militarii subunităților pot fi văzuți în jurul diferitelor machete, discutînd, sau în poligonul redus al unității, perfecționîndu-și pregătirea. Ofițerul Stremțeanu Vasile — membru în comitetul clubului de unitate — care a organizat poligonul redus, și sergentul Bota Dănilă, constructorul machetelor, nu lipsesc din mijlocul militarilor. Cu multă răbdare, ei explică ostașilor tot ce-i interesează pe aceștia. Intr-una din subunități a luat ființă „coltul pregătirii de specialitate“, unde se află machete, hărți, planșe etc. Cu ajutorul acestor materiale, în preajma unei trageri, comandantul subunității a explicat pe larg subordonaților cum trebuie să se comporte în poligon, a accentuat asupra sarcinilor fiecărei specialități militare în parte. Toate acestea sînt metode cunoscute, bine verificate de practică. Extinderea lor în toate subunitățile este pe cale de a se realiza. In acest scop, șefii cluburilor de subunitate se sfătuiesc’unii cu alții, învață unii de la alții. Mai sînt și alte posibilități de a veni în sprijinul militarilor prin activitatea de club, cunoscute, dar nefolosite în unitatea noastră, în primul rînd din vina mea. Dacă programele echipei artistice n-au fost legate întotdeauna de pregătirea de specialitate și nici măcar de cea de luptă, răspunderea o pert tot eu. Nici stația de radioamplificare n-am folosit-o în măsură necesară. In momentul de față e defectă. Imediat ce va fi reparată mă voi ocupa mai îndeaproape de activitatea ei. Se poate spune că, plăcîndu-mi în deosebi munca sportivă și cea artistică, am neglijat adesea pregătirea militară, nu i-am sprijinit cum se cuvenea pe militari prin activitatea clubului de unitate. Mulți militari comuniști și utemiști m-au ajutat, dar organizațiile respective prin organele lor de conducere, nu m-au ajutat întotdeauna, n-au analizat în nicio ședință activitatea cluburilor. Pentru îmbunătățirea muncii cluburilor în domeniul pregătirii de specialitate a militarilor, m-am gîndit la unele acțiuni pe care cît de curînd le voi pune în practică. Voi convoca o ședință cu șefii cluburilor de subunitate, la care — cu aprobarea comandantului — voi invita și pe șeful de stat major al unității, spre a ne arăta ce sarcini principale avem de îndeplinit privind pregătirea de luptă,și cea de specialitate. Voi avea grijă apoi ca planurile de muncă ale cluburilor să fie întocmite în lumina recomandărilor primite. Mi-am propus să organizez un concurs între toate cluburile de subunitate in vederea schimbului de experiență. Muncind cu mai multă perseverență și fiind ajutat mai sistematic de comandant, de lucrători politici, de comunișm miști, nădăjduiesc și am convingerea și atecă activitatea de club din unitatea noastră va fi ridicată la un nivel mai inalt, că ea va sprijini cu eficacitate pe militari în vederea însușirii temeinice a pregătirii de specialitate. Locotenent NICOLAE MATEA șeful clubului din unitatea ,,N' Preocupare pentru difuzarea și folosirea presei Grija pentru difuzarea la timp a presei și pentru justa ei folosire este o îndatorire importantă și de răspundere ce revine șefilor de club. Ofițerul Dragomir Ioan, șeful clubului din unitatea „N“, ajutat de bibliotecar, iși îndeplinește cu conștiinciozitate această îndatorire. Analizîndu-și activitatea în lumina Ordinului Ministrului Forțelor Armate și a Directivelor D.S.P.A., el a pornit de curînd să-și îmbunătățească munca. Ajutat de comandantul unității și de locțiitorul său politic, în planul de muncă al clubului a prevăzut toate sarcinile legate de aducerea presei, de difuzarea și folosirea ei în unitate. Ofițerul Dragomir Ioan merge deseori în subunități ca să vadă la fața locului cum își duc munca cititorii cu glas tare, daca au ziare și dacă leagă cele citite de sarcinile imediate ale militarilor. Acesta este însă numai un aspect al muncii sale de îndrumare și control, al modului cum se folosește presa în unitate. Șeful clubului acordă o atenție deosebită muncii cu ziarele. La propunerea sa, în funcția de curier — însărcinat cu aducerea ziarelor în unitate — a fost numit soldatul fruntaș Georgescu Romulus, un militar destoinic, care citește cu mult interes presa. Îndată ce sosesc ziarele in unitate, ofițerul Dragomir cheamă pe responsabilii cu difuzarea presei pe subunități, le împarte ziarele și celelalte publicații, amintindu-le ca la împărțirea lor să aibă grijă ca agitatorii și cititorii cu glas tare să nu rămînă fără ziare. Se face recomandări și în ceea ce privește ținerea la zi a colecțiilor de ziare ale subunităților. După ce termină cu difuzarea presei in unitate, șeful clubului stă de vorbă cu bibliotecarul și-i arată ce să citească din ziare : recenzia vreunei cărți nou apărute, scurtele note bibliografice, etc. — din conținutul cărora bibliotecarul află unele date care îl ajută în recomandarea cărților. Ii indică apoi ce materiale să decupeze din ziare pentru mapele pe probleme aflate în bibliotecă. Personal, ofițerul Dragomir citește la stația de radioamplificare articolele mai însemnate apărute în ziare, le comentează și le leagă de viața unității — așa cum a fost cazul cu articolul „Grija față de bunurile armatei, îndatorire patriotică a militarilor“. In pregătirea erei culturale de masă, ofițerul Dragomir folosește din plin presa:. De obicei stă de vorbă cu locțiitorii politici ai comandanților de subunități și le sugerează articolele care ar putea fi citite militarilor din unitate, articole legate de activitatea depusă de ei, atît la cîmpul de instrucție cît și în cazarmă. A intrat în obiceiul șefului de club să controleze felul cum sînt întreținute colecțiile de ziare în subunități, dacă sînt la zi și dacă militarii citesc presa in timpul lor liber Odată a observat că în subunitatea în care muncește ofițerul Moldovanu Nicolae colecțiile de ziare nu erau ținute la zi și erau neîngrijite. Stînd de vorbă cu militarii din subunitate, el s-a convins că aceștia nu citeau cu regularitate ziarele, nu cunoșteau suficient, evenimentele interne și internaționale petrecute în ultimul timp. Faptul acesta se reflecta și la seminariile lecțiilor politice, unde militarii nu legau în suficientă măsură discuțiile de situația politică internă și internațională. Șeful clubului raportat cele constatate locțiitorului politic al comandantului de unitate, care, într-o ședință de bilanț, a criticat cu tărie lipsa de răspundere a lucrătorului politic din subunitatea respectivă față de folosirea presei in munca politică. In urma criticii tăcute, acesta și-a schimbat atitudinea. Acum colecțiile de ziare sînt ținute la zi, îngrijite, și militarii sînt îndrumați ,ce articole mai importante să citească. Lecțiile politice sînt și ele mai bogate, mai pline de învățăminte. Șeful clubului ține o evidență clară a militarilor care urmăresc cu regularitate evenimentele zilei și îi recomandă pe aceștia locțiitorului politic de unitate, pentru a le da sarcina să țină referate și informații politice. Așa este, spre exemplu, ofițerul Cristea Constantin, pe care mai întotdeauna, în timpul liber, 1l găsești la clubul unității citind o carte sau urmărind firul unui eveniment în colecțiile de ziare. De multe ori acest ofițer a ținut referate despre situația internă și internațională. Dar nu numai difuzarea și folosirea presei în unitate îl preocupă pe ofițerul Dragomir. El se îngrijește ca prin materialele pe care corespondenții voluntari din unitate le trimit gazetelor ostășești sau ziarului „Apărarea Patriei“ să fie oglindită activitatea militarilor din unitate, să se popularizeze realizările și experiența pozitivă a comandanților și locțiitorilor lor politici și să se ia totodată atitudine față de codași, de gură-cască și delăsători. Locțiitorul politic al comandantului de unitate și șeful clubului se ocupă intens de creșterea și de stimularea corespondenților din unitate. Ei îi instruesc periodic și le arată ce obiective trebuiesc tratate în etapa respectivă și ce acțiuni ar trebui sprijinite îndeosebi cu ajutorul presei. In urma acestor îndrumări, mulți corespondenți din unitate au scris gazetei ostășești. Munca desfășurată de șeful clubului pentru o justă difuzare și folosire a presei în unitate și pentru creșterea și îndrumarea continuă a corespondenților de presă, este rodnică și aduce un aport prețios la rezolvarea sarcinilor unității. Locotenent IOAN ULARU Marî’ 2 martie 1954 Nr. '49 (2354)' Miron Radu Paraschivescu LAUDE Recentul volum de versuri al lui Miron Radu Paraschivescu se deschide printr-o semnificativă profesiune de credință pe care poetul se străduiește s-o confirme prin creația sa: „In locul unde ai să crezi că-s eu, Vei fi tot tu, acel ce mă citești, Dar unde simți vorbind poporul meu. Și glasul meu aș vrea să-l deslușești“. Cititorii descifrează cu ușurință în aceste versuri năzuința eroului liric de a se identifica cu aspirațiile și sentimentele masei, de a fi însăși vocea poporului său. Deziderentul acesta al poetului e vizibil atît în poemul de mari proporții intitulat „Cîntarea Romîniei“, cit și în cele cîteva medalioane lirice scrise cu atita iscusință. Pornind de la „Cîntarea Romîniei“, scrisă de Alecu Russo, Miron Radu Paraschivescu plăsmuiește un poem original și care ne dă o viziune grandioasă asupra luptei poporului nostru pentru libertate de-a lungul veacurilor. Viziunea pe care ne-o dă însă poetul asupra scurgerii vremurilor este cinematografică. Prin fața cititorilor se succed astfel cu multă rapiditate diverse tablouri care oglindesc înfiriparea unei rezistențe, la început modestă, a unor răzvrătiți, al căror număr însă crește mereu pînă ajunge să capete aspectul unui val uriaș al luptei maselor împilate împotriva exploatatorilor. Folosind acest procedeu, scriitorul izbutește să prezinte în poemul său cîteva instantanee din lupta haiducilor pentru libertate, din răscoala lui Tudor, revoluția de la 1848, răscoala din 1907, terminînd cu eliberarea țării noastre și înlăturarea definitivă de la putere a claselor exploatatoare. Imaginea trecutului îndepărtat și neguros este zugrăvită de scriitor prin procedee literare foarte variate. Adeseori, elementele descriptive îl ajută pe poet să redea tabloul social al unei epoci: „Iată, mă uit cu voi înapoi : Văd holde pline, oameni goi, Turma de nouri și turma de oi, Oastea naltă de păpușoi, Caii-n galop, cireada cu boi, Țara iobagă gemînd sub nevoia ploile toamnei pe umede văi" (Invocarea poetului) Folosind o remarcabilă economie de mijloace stilistice, poetul scoate în evidență contrastul dintre natura măreață și bogată și omul asuprit, prizonier al boierului și al pămîntului pe care-l lucrează. Plecînd de la aceste adevăruri, el înfățișează și formele pe care le-a luat asuprirea de-a lungul veacurilor, arâtînd că in trecutul istoric s-au schimbat adeseori stăpînitorii, dar ura lor față de popor, tendința de a-1 jefui, nu numai că n-a dispărut, ci, dimpotrivă, a crescut: „De-i Cantacuzin Or-de-i Budiștean, Or-Marghiloman, Or-de-i Brătian Or-din Bădăcin, Tot neam de tîlhari Cei mari, boieri mari , De poartă ițari Or-de-s nădrăgani, De pare țărean Or-domn ardelean“ (Invocarea poetului) Lumea aceasta a Cantacuzinilor și Budiștenilor, a Marghilomanilor și a Brătienilor, a celor care pozau în ițari, sau cea a „nădrăgarilor“, a fost urîtă de masele asuprite ca și de poet. Spre această lume îndreaptă scriitorul invectiva sa puternică : „Romînie, Romînie, Țară de lene și de trufie, De scîrbă și veresie, De pui de lele și prea curvicie trîntori călări pe moșie. (Invocarea poetului) împotriva acestor sîngeroși latifundiari și capitaliști nesătui s-au ridicat mereu oamenii care trudeau pe moșii, iar mai tîrziu în fabrici și uzine. Sub forma cunoscutului îndemn din Plugușorul, „minați măi, hăi, hăi", care apare ca un leit-motiv de-a lungul poemului, eroul liric subliniază rolul pe care l-a deținut lupta maselor populare pentru libertate în diferite epoci și adeziunea sa spirituală la această luptă. Fiecare episod din „Cîntarea Romîniei“ arată creșterea neîncetată a rîndurilor celor care voiau să înlăture asuprirea din viața poporului nostru. Imaginea biruinței neîncetate a elementului nou, care s-a soldat, către timpurile noastre, cu victoria deplină a clasei muncitoare din țara noastră, este oglindită, întocmai ca și în unele fragmente de la începutul poemului, tot cu ajutorul unor elemente picturale, a căror forță de sugestie este însă deosebit de puternică .Păduri de sonde, iuți funiculare, Uzine mari ca niște stupi vuindi. Văd pînzele de apă ce se-ntind Pe șesuri largi, pînă-n albastru mare. Purtînd pe ele negrele vapoare, Pe rîuri, plute, bărcile gingașe. Și peste tot în tîrguri și orașe, Cum alte dați își aprindeau pe culmi De strajă, focuri, aprigii străbuni, Cît ochiul poate să cuprindă -n zare, Steaguri ca flăcări pîlpîie în soare. (Drumul mare)" Partea poemului în care M. R. Paraschivescu descrie viața iobagilor și a haiducilor este scrisă cu mult patos. Adeseori, sub pana poetului, versul popular capătă o deosebită prospețime. Viziunea grandioasă a vieții care apare la începutul poemului este însă voalată după primele capitole ale Cântării Romîniei. Nararea episoadelor din revoluția de la 1848 și din răscoala de la 1907 este monotonă. Pe măsură ce poetul se apropie de actualitate imprimă o forță tot mai scăzută poemului său, însăși lupta partidului în ilegalitate apare ca ceva nedefinit. In pofida acestor lipsuri, „Cîntarea Romîniei“ este o realizare remarcabilă atît prin ideea originală pe care este axată, cît și prin maestria artistică cu care este scrisă. Vibrația unui lirism autentic o găsim însă și în poeziile scurte ale scriitorului. Atunci cînd aceste medalioane lirice nu sînt scrise paton aforistic — cum s-a întimplat de pildă cu unele poezii ca : „Maternitate“ și „Pruncul“ — Paraschivescu realizează versuri care transmit o puternică emoție. „Lacrimi“ și „Lăutarul“ sînt mărturia unei fine sensibilități artistice. Este adevărat însă că poetul transmite anumite sentimente „peșopsire“. Așa se și explică tonul reținut al unor poezii ca, de pildă, cea intitulată: „Vasile Roaită“ (poezia e scrisă în 1935) sau nota reflexivă întîlnită în. „Maternitate“, „Lacrimi“, „Pruncul" Culegerea recentă de versuri a lui Miron Radu Paraschivescu este rodul unei mature personalități artistice, care are în urmă o apreciabilă experiență scriitoricească. Volumul „Laude“ constituie un succes incontestabil al liricii noastre noi. Prin noutatea și varietatea temelor atacate, cît și prin iscusința cu care autorul a folosit cuvîntul plin de sevă, neșablimist, „Laude“ îmbogățește în mod simțitor poezia noastră actuală. R. MUNTEANU CONFERINȚE Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii anunță conferința Prof. univ. Ing. V. Roman, intitulată „Istoricul descoperirii și folosirii energiei atomice" partea a III -a din ciclul : „Victoria materialismului dialectic în fizica modernă“. Va urma un film. Conferința va avea loc , azi, marți 2 martie 1954, ora 18, în sala Dalles. Societatea pentru Răspîndirea Științei și Culturii anunță conferința tovarășului Vasile Dumitrescu, director general al Agenției Romîne de Presă, intitulată : „Rezultatele și învățămintele conferinței de la Berlin“. Va urma un film. Conferința va avea loc miercuri 3 martie 1954, ora 18, în sala Ateneului R. P. R. O condiție importantă a succesului in munca de instruire și educare a militarilor este justa folosire a timpului. Aceasta se realizează prin organizarea cît mai chibzuită a muncii în general, prin pregătirea temeinică a ofițerilor și a ajutoarelor lor — sergenții, care predau instrucția, prin folosirea de către aceștia a acelor metode de instruire care dau rezultate bune, în timpul cel mai scurt. Organizarea cu pricepere a muncii constituie prima și cea mai importantă condiție pentru folosirea cu maximum, de randament a timpului aflat la dispoziție. In această privință, experiența ofițerului Lontiș Nicolae, comandantul unei subunități de cavalerie, este plină de învățăminte. In subunitatea comandată de ofițerul Lonțiș Nicolae, pînă nu demult, activitatea interioară era defectuos organizată. Programul orar primit de la unitate era aplicat mecanic, nefiind pus de acord cu specificul subunității. Din motive bine determinate, caii subunității erau împărțiți în două grajduri, departe de dormitor și totodată departe unul de altul. Ofițerul comandant organizase munca astfel nicit dimineața, înainte de a merge la grajd, militarii trebuiau să se adune în fața dormitorului unde se făcea o scurtă verificare a efectivelor. Prin aceasta se iroseau 2—3 minute. Apoi, într-un timp aproximativ egal, se făcea adunarea la grajdul principal unde se distribuiau perii și alte materiale. După ce se făcea și această operație, militarii, împărțiți in două mergeau la grajduri. La terminarea grupei curățirii cailor, ostașii se adunau din nou la grajdul principal, unde predau periile și țesalele, operație care dura de asemenea 5—7 minute. Adunările și deplasările, primirea și predarea ustensilelor de curățit se făceau în ordine și la prima vedere se părea că totul este normal. Cu toate acestea, caii subunității erau slab curățați, deși alte subunități, care dispuneau de același timp, aveau caii mai bine îngrijiți. Ofițerul Lontiș încerca să justifice lipsurile în munca de îngrijire a cailor invocînd motive neîntemeiate. Realitatea insă era că ofițerul nu aplica în practică regulamentul, care prevede că periile și țesalele se păstrează la locul fiecărui cal, într-o cutie. Dacă ofițerul ar fi aplicat regulamentul nu mai era nevoie să facă adunări zadarnice, operații care răpeau din timpul de îngrijire a cailor.Cum influența instrucția această deficiență ma-i greu de înțeles. Avînd în program instrucție călare, ostașii nu puteau să apară în front cu caii murdari, pentru că acest lucru îl interzicea regulamentul. Pentru a nu se prezenta astfel, odată cu pasul șeilor, soldații erau obligați să mai curețe 10—15 minute caii, reducînd deci timpul de instrucție. Descoperind această stare de lucruri, comandantul superior i-a arătat ofițerului în ce constă lipsa și cum trebuie ea înlăturată. Ofițerul și-a dat seama că a greșit. El a trecut la o nouă organizare a muncii și, prin aplicarea întocmai a regulamentelor, a reușit să folosească și acel timp care înainte se irosea fără rost. Tot în această subunitate, din cauza neaplicării regulamentului, inspecția de dimineață se făcea superficial. Aceasta avea ca urmare faptul că la adunarea pentru instrucția de dimineață unii dintre ostași apăreau cu o ținută necorespunzătoare. Pentru remedierea acestor lipsuri se pierdea de asemenea timp. Vinovați pentru această stare de lucruri — în afară de comandantul subunității — erau și plutonierul de subunitate și micii comandanți, care nu-și îndeplineau atribuțiile lor regulamentare. De altfel, sergenții din cadrul acestei subunități mai aveau și alte lipsuri. Așa, de exemplu, pentru curățirea localului, aranjarea paturilor, etc., sergenții îi puneau pe soldați să lucreze în timpul liber, contrar prevederilor regulamentelor și ordinelor referitoare la asigurarea timpului de odihnă al militarilor. Ca urmare, soldații se prezentau obosiți la instrucție. De asemenea nu se ținea cu strictețe rîndul la serviciu, astfel că unii ostași erau prea des întrebuințați în serviciul de noapte și din această cauză munca lor lăsa de dorit. Lichidînd și aceste lipsuri din subunitate și planificînd mai bine munca, elanul ostașilor, randamentul lor în muncă, au presuit. Acum, diversele activități din cadrul subunității se încadrează în timp și în subunitate se obțin rezultate tot mai bune. In subunitatea unde lucrează ofițerul Motoc ion, datorită faptului că s-a arătat de la început o grijă deosebită folosirii chibzuite a timpului, s-au putut înregistra mult mai multe succese. In toate sectoarele subunității este o curățenie exemplară. Caii sînt curățați. Armamentul de asemenea. Ostașii au ținuta pusă la punct și dau dovadă pretutindeni de disciplină și ordine. Ofițerii și micii comandanți, datorită bunei lor pregătiri, știu cu precizie ce au de făcut. Comandantul fixează întotdeauna jocul și ora adunărilor. Timpul pentru deplasări este folosit în scopul instrucției. La programul de dimineață soldații își cunosc fiecare rîndul la spălat, știu câ timp au pentru această operație, știu unde se adună. In această subunitate, grăjdarii de serviciu dau în primire unul altuia sectoarele de grajd în perfectă curățenie. Plantoanele predau serviciul în prezența sergentului de serviciu și cu această ocazie, sergentul de serviciu controlează amănunțit curățenia dormitorului. Procedînd astfel, nu mai este nevoie de o muncă suplimentară a unor ostași care să lipsească de la alte activități pentru curățenie. S-ar putea spune că aceste amănunte nu sînt atît de importante, chiar să vedem ce ne vorbește experiența practică Subunitatea în care-și face serviciul ofițerul Lăzăroiu A. avusese program de curățirea unor materiale timp de 2 ore. După terminarea acestei operații, cînd comandantul a ordonat adunarea subunității, el a observat că locul unde se curățiseră materialele rămăsese murdar, cu fel de lei de cîrpe, cîlți, șițe, etc. A trebuit să ordone ostașilor să curețe locul, operație care a durat 10 minute. Acest timp desigur a fost răpit de la o altă activitate pe care urma să o execute subunitatea. In asemenea cazuri, alți comandanți ordonă să rămână 1—2 ostași să facă curățenie în urma celorlalți. Aceasta ar părea mai logic. Dar acest lucru este nejust și contrar regulamentului. Cel mai just și regulamentar este să obișnuim pe soldați să curețe locul de muncă, să-i educăm în spiritul unei ordine stricte, să le ridicăm simțul răspunderii personale pentru îndeplinirea ireproșabilă și pînă la capăt a obligațiilor lor regulamentare. Planificarea judicioasă a instrucției, întocmirea chibzuită a programului săptămînal și zilnic al subunităților constituie o însemnată pîrghie în justa folosire a timpului și crearea de ore de rezervă. Cind programul, comandantul trebuie Întocsă țină seama de specificul fiecărei categorii de instrucție, de locul unde se execută și starea timpului. Și în această problemă uneori apar lipsuri. Iată un exemplu. Două subunități din aceeași unitate aveau următorul program zilnic : o ședință de pregătire fizică, una de instrucție genistică și alta de instrucția focului. Locul de instrucție se găsea la distanța de 800 m. Comandantul primei subunități a planificat instrucția la cîmp astfel: în primele ore, instrucția focului, apoi ședința de pregătire fizică și la sfîrșit instrucția genistică. Pentru instrucția genistică s-au transportat la cîmp numeroase materiale, lucru care a făcut ca pe timpul deplasării să nu se poată executa cu militarii nici mînuiri de armă, nici formațiuni din instrucția de front, nici cel puțin încălzirea pentru pregătirea fizică. Comandantul celeilalte subunități, care avea același program, a procedat mai just. El a planificat în primele ore instrucția genistică în cazarmă. Procedînd astfel, el n-a transformat subunitatea în caravană, iar pe drum a folosit marșul în scopul instrucției. Un alt exemplu de planificare judicioasă a instrucției îl găsim la ofițerul Zaharia. In general, instrucția călare se planifică în ședințe de o oră, socotind că anumite mișcări pe care le face calul și mai ales mersul, la trap nu permit un efort mai prelungit al cailor și călăreților. Din această ședință, cel puțin 25 minute se pierd cu pasul șeilor pe cai, scoaterea șeilor și buciumarea cailor. In acest fel, fiecare ședință de instrucție durează în realitate 35 de minute. Pentru a micșora pierderile de timp, ofițerul a adoptat alt sistem de planificare și anume : a introdus ședințele de două ore, cîștigînd pentru instrucție 25 de minute. Acest lucru l-a realizat combinînd instrucția de călărie la manej cu mersul în teren, călărie la trap cu trecerea obstacolelor și schimbarea formațiunilor, etc. Ședințele complete de două ore s-au adeverit a fi bune, lucru dovedit prin rezultatele obținute de subunitate. Ele nu produc nici o greutate cailor sau călăreților Sînt situații cînd trebuie să ne deplasăm la destinații depărtate pentru executarea diferitelor categorii de instrucție. Și în asemenea cazuri, comandanții pot face ca timpul pentru deplasare să fie intens folosit. Ofițerul Neagoe C. avea de executat aplicație tactică după un marș de cîțiva kilometri. El a planificat pe timpul mersului un exercițiu tactic de front care era prevăzut în programul săptămînal. Astfel, cele 45 de minute de marș au fost din plin folosite, iar timpul prevăzut pentru exercițiul respectiv a putut fi folosit pentru repetarea altor probleme care nu se însușiseră suficient în timpul prevăzut. Pe timpul deplasărilor, ofițerii cu inițiativă fac antrenamente la diferite exerciții, cum sînt : cercetarea obiectivelor întîlnite în cale, aprecierea distanțelor, cercetarea și trecerea unui pod, etc., repetînd în felul acesta probleme pe care le-au predat anterior. Pentru întrebuințarea rațională a timpului, un lucru important este pregătirea minuțioasă a programului cu micii comandanți. Această pregătire trebuie să aibă două țeluri. In primul rînd, indicarea metodelor de organizare și de conducere a instrucției și în al doilea rînd asigurarea materială. In aceste probleme și mai ales în asigurarea materială, comandanții de subunități trebuie să fie foarte exigenți, să țină seamă de cele mai mici amănunte. Un ofițer avea de executat într-o zi la instrucția focului exerciții de luarea liniei de ochire, exerciții de verificarea constanței de ochire și pregătirea pentru tragere din poziția culcat. La pregătirea programului, ofițerul a indicat atelierele ce trebuie instalate precum și ce materiale se iau pentru instrucție. Dar ofițerul nu a controlat dacă micii comandanți au înțeles ce au de făcut și dacă toate grupele au materialele respective. Cînd s-a trecut la executarea ședinței, s-a constatat că ținta pentru ochire nu era cea indicată, că sacii cu nisip erau necorespunzători, că distanțele la care erau instalate panourile pentru ochire nu erau exacte, iar unii dintre sergenți nu luaseră din cazarmă fișele pentru verificarea constanței de ochire a soldaților din subordine. Datorită acestor nereguli, ofițerul a trebuit să modifice planul de desfășurare a instrucției, să improvizeze alte materiale, ceea ce a făcut să se piardă aproximativ 20 de minute pînă a început instrucția. Atrăgîndu-i-se atenția asupra sale, ofițerul și-a însușit critica și lipsurilor astăzi conduce cu mai mare atenție instrucția subunității. Comandanții de grupe au primit ordin să-și procure sfoară pentru măsurarea distanțelor. De asemenea, fiecare grupă are repartizate două terenuri de instrucție, iar comandanții grupelor au fixat în teren locul atelierelor, pentru a nu fi nevoiți să facă recunoașteri și să aleagă locurile respective ori de cîte ori au instrucție în terenurile respective. Procedind astfel, ei elimină timpii morți și pot folosi mai bine timpul afectat instrucției. Comandanții și locțiitorii lor politici trebuie să fie mereu preocupați de a preirtîmpina pierderea timpului printr-o pătrundere adîncă a problemelor legate de organizarea muncii de instrucție, netrecînd cu vederea așa zisele „lucruri mărunte“. Trebuie analizate și verificate toate procedeele de instrucție, trebuie mereu îmbunătățite materialele de instrucție, ferindu-ne a le privi în mod static, ca și cum nu ar mai fi posibilă nici o îmbunătățire a lor. Problema folosirii juste a timpului trebuie să preocupe deopotrivă pe comandanți, fie cînd este vorba de acțiuni mici, fie cînd au de executat acțiuni mari. In această luptă să fie antrenați toți militarii, să fie stimulați aceia care vin cu propuneri concrete. Numai așa vom reuși ca în unitățile noastre planurile să fie îndeplinite la timp și în cele mai bune condiții. Căpitan DUMITRU GRUIA Lupta împotriva timpilor morți la instrucție