Apărarea Patriei, martie 1954 (Anul 10, nr. 49-74)

1954-03-02 / nr. 49

...——»••« * » -vuMmmm'. lu^MPWfTWffjiafara^ i'jnii..mi«ijii.mneiu * J. .'.1.11J1 .............­ Consfătuirea comandanților posturilor de luptă în scopul îmbunătățirii muncii comandan­ților posturilor de luptă de pe nave și pentru popularizarea metodelor noi de muncă în in­struirea marinarilor, nu demult a avut loc în garnizoana „N " o consfătuire. La această consfătuire mai mulți comandanți ai posturi­lor de luptă au prezentat rapoarte cu privire la experiența lor în ceea ce privește pregă­tirea de specialitate a subordonaților. Cei prezenți au ascultat cu multă atenție expu­nerile raportorilor și au notat problemele cele mai folositoare pentru activitatea lor. Cu ocazia consfătuirii au reieșit o serie de metode înaintate în instruirea marinari­lor. Așa, de exemplu, cartnicul Gheletuș Gh., comandantul unui post de luptă de pe nava „N“, a prezentat un raport cuprinză­tor. El a spus printre altele că pentru a avea o oglindă clară a activității linearei marinar lunar de la postul său, pentru a ur­mări creșterea în pregătirea de specialitate a subordonaților, și-a întocmit un carnețel în care poate să urmărească graficul pregă­tirii de luptă și politice a fiecărui subordo­nat. In felul acesta, el poate insista mai mult asupra marinarilor care dovedesc mai puțin interes față de pregătirea de speciali­tate. In raportul său, cartnicul major Ghe­­letuș a mai arătat că pentru îmbunătățirea ordinei și disciplinei pe nave el folosește din plin regulamentul disciplinar, recom­pensează pe cei merituoși și pedepsește pe cei delăsători. Rapoartele au scos în evidență și o serie de lipsuri pe care unii cartnici le au în mun­ca lor. Cartnicul major Tom­a Ștefan a re­cunoscut că nu a fost destul de exigent față de abaterile subordonaților, lucru ce a fă­­cut să scadă nivelul disciplinar la postul său. După rapoarte au urmat discuții la care mulți cartnici au vorbit despre munca și sarcinile pe care le au in pregătirea subor­donaților. Luînd cuvîntul, cartnicul major Vaida Gheorghe, candidat de partid, unul dintre cei mai buni cartnici de la bordul na­vei „N‘”, a arătat că astfel de consfătuiri ajută pe carmnici în muncă și îi învață să generalizeze experiența înaintată, să folo­sească metodele cele mai bune în instruirea matrozilor. Consfătuirile comandanților posturilor de luptă sînt ocazii bune pentru ridicarea gra­dului de pregătire metodologică in munca pe care o duc cartnicii pentru instruirea sub­ordonaților. Prin popularizarea metodelor po­zitive, prin criticarea lipsurilor ce reies din rapoarte și discuții, micii comandanți învață să muncească din ce în ce mai bine. Locotenennt major GH. ROCA O sală de specialitate pentru infanteriști In subunitatea din care face parte ofițe­rul Munteanu Clement a fost amenajată, de curînd, o sală de specialitate destinată pre­gătirii de luptă a infanteriștilor. Această sală de specialitate, amenajată după indicațiile comandantului subunității de către ofițerul Samoilă Constantin ajutat de sergentul Ionescu Dumitru și alții, este înzestrată cu un bogat material documen­tar. La colțul instrucției focului, de pildă, se găsesc planșe care înfățișează militarilor re­gulile tragerii cu pușca. Alături au fost ex­puse un joc de bețișoare, precum și toate celelalte materiale necesare curățirii arma­mentului. Cu mult interes cercetează infanteriștii colțul instrucției genistice. Aici ei găsesc, printre altele, diverse modele de construcții genistice ca : plute pentru trecerea apelor, baricade, etc. In această sală de specialitate a mai fost amenajată o secție destinată instrucției de transmisiuni, etc., precum și o ladă cu nisip reprezentînd cîmpul de instrucție al subuni­tății. Materialul din această sală este folosit de asemenea și de către ofițeri ori de cîte ori aceștia execută pregătirea programului de instrucție cu micii comandanți. Sergent ION POPOVICI Mereu fruntaș De cînd a venit în armată, soldatul Mo­­raru Ion, utemist, și-a pus în gînd să de­vină fruntaș în pregătirea de luptă și po­litică, la fel cum a fost fruntaș în muncă în întreprinderea unde lucrase ca strungar. A fost repartizat în grupa comandată de ser­gentul Popa Florian, distins cu semnul ono­rific „Transmisionist de frunte“. La lecțiile de specialitate, soldatul Mo­­raru Ion a dat o mare atenție, luîndu-și no­tițe amănunțite. Curînd, el a început să în­vețe cum să folosească „metoda oarbă“ în mînuirea claviaturii aparatului de telegraf, cum să țină tactul continuu al claviaturii. In orele de program, cît și în timpul li­ber, în momentele cînd aparatul de telegraf propriu-zis era ocupat, soldatul Moraru Ion a folosit „claviatura falsă“ cu becuri, an­­trenîndu-se de zor în specialitatea sa. Ajutat permanent de către comandanții de pluton și de grupă, soldatul Moraru Ion a reușit să transmită și să recepționeze texte din ce în ce mai mari, cu conținut va­riat și cu litere mai greu de reținut. Soldatul Moraru Ion se preocupă îndea­proape și de însușirea tehnicii, de cunoaș­terea amănunțită a aparatelor cu care lu­crează. El studiază fiecare piesă în parte pentru a vedea din ce sînt construite și cum funcționează ele. La ședințele de spe­cialitate întotdeauna cere lămuriri coman­dantului de grupă sau de pluton asupra problemelor ce i se par mai complicate. Exemplul soldatului Moraru Ion, care a devenit un bun transmisionist, fruntaș în pregătirea de luptă și politică, este urmat și de soldații Croitoru Nicolae și Gologan Mihai, utemiști, amîndoi din grupa coman­dată de sergentul Popa Florian. Sergent ION ONICEL In unitatea noastră a luat ființa o echipă artistică (De la corespondentul nostru) De curînd, în unitatea noastră a luat fi­­ință o echipă artistică la care participă și soțiile de militari. Programul nostru, pe care n­e-am propus să-l pregătim mai din vreme și în bune con­diții, cuprinde material legat de campania muncilor agricole de primăvară. Trebuie remarcată dragostea pe care o manifestă­ tovarășele Vișan Elena și Crupen­­schi Elisabeta pentru a-și însuși și interpreta rolurile ce le dețin în sceneta „Tovarășul referent principal“. M­embrii echipei artistice participă regulat la repetițiile de cor și dan­suri. Un ajutor prețios în munca echipei noas­tre artistice îl dau ofițerii : Mikloș Carol, Sirbu Emil si Rusu Gheorghe. APĂRAREA' PATRIEI Din viata cluburilor din unități Munca mea de șef al clubului Militarii unității noastre muncesc cu sîr­­guință pentru a-și însuși instrucția de spe­cialitate. Rezultatele obținute de ei în acest domeniu se îmbunătățesc de la o zi la alta. Un ajutor de preț în activitatea lor îl con­stituie clubul unității și cluburile de sub­unitate Voi încerca să arăt cum mi-am dus la în­deplinire sarcinile de șef al clubului de uni­tate, ce metode am folosit și cum­ — prin acțiunile organizate la clubul de unitate și la cele de subunitate — militarii au fost mobilizați și sprijiniți să-și ridice maestria de specialitate. Conform planului de muncă întocmit in colaborare cu comandantul unității și cu locțiitorul­­ său politic, plan axat pe perioa­da de instrucție în curs, la clubul unității s-au organizat diferite manifestări cultural­­educative legate, pe cît posibil, de pregăti­rea de specialitate. Trebuie să menționez că o activitate mult mai rodnică s-a dus și la cluburile de subunitate, fapt explicat prin atenția crescîndă ce se acordă muncii de club de către comandanții și lucrătorii po­litici O metodă folosită cu succes este aceea a referatelor. Uneori, e drept, ele au fost prea dese, dar acum luptăm mai mult pentru calitatea lor. In subunitatea din care face parte, soldatul fruntaș Neagu Ovi­­diu a ținut două referate , unul în legătură cu cucerirea de către cît mai mulți militari a semnului onorific, iar altul despre însușirea anumitor specialități. Ambele referate au fost apreciate de militari ; ele i-au ajutat în muncă. Deseori, la cluburi au avut loc convorbiri pe anumite laturi ale instrucției de specia­litate, in care s-au lămurit multe probleme. Conducerea lor a fost încredințată unor co­mandanți și mici comandanți fruntași. Ca exemplu poate fi dat ofițerul Mîțu Ștefan — un priceput organizator și conducător al convorbirilor — care, printre altele, a vorbit despre trageri. De multe ori convor­birile se extind, devin adevărate schimburi de experiență între cei mai b­uni specialiști. Comandanții de tunuri, ochitorii și servan­ții își spun părerea, arată cum muncesc și ce metode folosesc. Din toate acestea, osta­șii n-au decît de învățat. Pe sergentul ma­jor Francu Marin, fruntaș la tragerile din perioada precedentă, militarii l-au ascultat cu multă atenție și au pus apoi în practică multe din sfaturile lui. Recenziile cărților „Flăcăul de pe tanc", „Artileria în luptă cu tancurile“ și altele, ținute la unele cluburi, au stîrnit discuții vii. Cărțile amintite au fost cerute apoi de la bibliotecă de mulți militari care nu le citiseră, deoarece ei și-au dat seama că aceste­­ cărți­le pot fi de folos în activitatea lor. Adesea, în orele de club, militarii sub­unităților pot fi văzuți în jurul diferitelor machete, discutînd, sau în poligonul redus al unității, perfecționîndu-și pregătirea. Ofițerul Stremțeanu Vasile — membru în comitetul clubului de unitate — care a organizat poligonul redus, și sergentul Bota Dănilă, constructorul machetelor, nu lipsesc din mijlocul militarilor. Cu multă răbdare, ei explică ostașilor tot ce-i interesează pe aceștia. Intr-una din subunități a luat ființă „col­tul pregătirii de specialitate“, unde se află machete, hărți, planșe etc. Cu ajutorul ace­stor materiale, în preajma unei trageri, co­mandantul subunității a explicat pe larg sub­ordonaților cum trebuie să se comporte în poligon, a accentuat asupra sarcinilor fie­cărei specialități militare în parte. Toate acestea sînt metode cunoscute, bine verificate de practică. Extinderea lor în toa­te subunitățile este pe cale de a se realiza. In acest scop, șefii cluburilor de subuni­tate se sfătuiesc’unii cu alții, învață unii de la alții. Mai sînt și alte posibilități de a veni în sprijinul militarilor prin activitatea de club, cunoscute, dar nefolosite în unitatea noastră, în primul rînd din vina mea. Dacă progra­mele echipei artistice n-au fost legate în­totdeauna de pregătirea de specialitate și nici măcar de cea de luptă, răspun­derea o per­t tot eu. Nici stația de ra­dioamplificare n-am folosit-o în măsură ne­cesară. In momentul de față e defectă. Ime­diat ce va fi reparată mă voi ocupa mai îndeaproape de activitatea ei. Se poate spu­ne că, plăcîndu-mi în deosebi munca spor­tivă și cea artistică, am neglijat adesea pre­gătirea militară, nu i-am sprijinit cum se cuvenea pe militari prin activitatea clu­bului de unitate. Mulți militari comuniști și utemiști m-au ajutat, dar organizațiile res­pective­ prin organele lor de conducere, nu m-au ajutat întotdeauna, n-au analizat în nicio ședință activitatea cluburilor. Pentru îmbunătățirea muncii cluburilor în domeniul pregătirii de specialitate a mili­tarilor, m-am gîndit la unele acțiuni pe care cît de curînd le voi pune în practi­că. Voi convoca o ședință cu șefii cluburi­lor de subunitate, la care — cu aprobarea comandantului — voi invita și pe șeful de stat major al unității, spre a ne arăta ce sarcini principale avem de îndeplinit privind pregătirea de luptă,și cea de specialitate. Voi avea grijă apoi ca­ planurile de muncă ale cluburilor să fie întocmite în lumina recomandărilor primite. Mi-am propus să organizez un concurs între toate cluburile de subunitate in vederea schimbului de ex­periență. Muncind cu mai multă perseverență și fiind ajutat mai sistematic de comandant, de lucrători­ politici, de comunișm­ miști, nădăjduiesc și am convingerea și ate­că activitatea de club din unitatea noastră va fi ridicată la un nivel mai inalt, că ea va sprijini cu eficacitate pe militari în vederea însușirii temeinice a pregătirii de speciali­tate. Locotenent NICOLAE MATEA șeful clubului din unitatea ,,N' Preocupare pentru difuzarea și folosirea presei Grija pentru difuzarea la timp a presei și pentru justa ei folosire este o îndatorire importantă și de răspundere ce revine șefi­lor de club. Ofițerul Dragomir Ioan, șeful clubului din unitatea „N“, ajutat de biblio­tecar, iși îndeplinește cu conștiinciozitate această îndatorire. Analizîndu-și activitatea în lumina Ordinului Ministrului Forțelor Ar­mate și a Directivelor D.S.P.A., el a por­nit de curînd să-și îmbunătățească munca. Ajutat de comandantul unității și de loc­țiitorul său politic, în planul de muncă al clubului a prevăzut toate sarcinile legate de aducerea presei, de difuzarea și folosi­rea ei în unitate. Ofițerul Dragomir Ioan merge deseori în subunități ca să vadă la fața locului cum își duc munca cititorii cu glas tare, daca au ziare și dacă leagă cele citite de sarci­nile imediate ale militarilor. Acesta este însă numai un aspect al muncii sale de în­drumare și control, al modului cum se folo­sește presa în unitate. Șeful clubului acordă o atenție deosebită muncii cu ziarele. La propunerea sa, în funcția de curier — însărcinat cu aducerea ziarelor în unitate — a fost numit sold­atul fruntaș Georgescu Romulus, un militar de­stoinic, care citește cu mult interes presa. Îndată ce sosesc ziarele in unitate, ofi­țerul Dragomir cheamă pe responsabilii cu difuzarea presei pe subunități, le împarte ziarele și celelalte publicații, amintindu-le ca la împărțirea lor să aibă grijă ca agi­tatorii și cititorii cu glas tare să nu ră­­mînă fără ziare. Se face recomandări și în ceea ce privește ținerea la zi a colecțiilor de ziare ale subunităților. După ce termină cu difuzarea presei in unitate, șeful clubului stă de vorbă cu biblio­tecarul și-i arată ce să citească din ziare : recenzia vreunei cărți nou apărute, scurte­le note bibliografice, etc. — din conținutul cărora bibliotecarul află unele date care îl ajută în recomandarea cărților. Ii indică a­­poi ce materiale să decupeze din ziare pen­tru mapele pe probleme aflate în bibliotecă. Personal, ofițerul Dragomir citește la stația de radioamplificare articolele mai în­semnate apărute în ziare, le comentează și le leagă de viața unității — așa cum a fost cazul cu articolul „Grija față de bunurile armatei, îndatorire patriotică a militarilor“. In pregătirea erei culturale de masă, ofi­țerul Dragomir folosește din plin presa:. De obicei stă de vorbă cu locțiitorii politici ai comandanților de subunități și le suge­rează articolele care ar putea fi citite mi­litarilor din unitate, articole legate de ac­tivitatea depusă de ei, atît la cîmpul de in­strucție cît și în cazarmă. A intrat în obiceiul șefului de club să controleze felul cum sînt întreținute colec­țiile de ziare în subunități, dacă sînt la zi și dacă militarii citesc presa in timpul lor lib­er Odată a observat că în subunitatea în care muncește ofițerul Moldovanu Nicolae colecțiile de ziare nu erau ținute la zi și erau­­ neîngrijite. Stînd de vorbă cu mili­tarii din subunitate, el s-a convins că aceș­tia nu citeau cu regularitate ziarele, nu cu­­noșteau suficient, evenimentele interne și in­ternaționale petrecute în­ ultimul timp. Fap­tul acesta se reflecta și la seminariile lec­țiilor politice, unde militarii nu legau în su­ficientă măsură discuțiile de situația politică internă și internațională. Șeful clubului raportat cele constatate locțiitorului politic a­­l comandantului de unitate, care, într-o ședință de bilanț, a criticat cu tărie lipsa de răspundere a lucrătorului politic din subuni­tatea respectivă față de folosirea presei in munca politică. In urma criticii tăcute, a­­cesta și-a schimbat atitudinea. Acum co­lecțiile de ziare sînt ținute la zi, îngrijite, și militarii sînt îndrumați ,ce articole mai importante să citească. Lecțiile politice sînt și ele mai bogate, mai pline de învățăminte. Șeful clubului ține o evidență clară a mi­litarilor care urmăresc cu regularitate eve­nimentele zilei și îi recomandă pe aceștia locțiitorului politic de unitate, pentru a le da sarcina să țină referate și informații politice. Așa este, spre exemplu, ofițerul Cri­­stea Constantin, pe­ care mai întotdeauna, în timpul liber, 1l găsești la clubul unității citind o carte sau urmărind firul unui eve­niment în colecțiile de ziare. De multe ori acest ofițer a ținut referate despre situa­ția internă și internațională. Dar nu numai difuzarea și folosirea pre­sei în unitate îl preocupă pe ofițerul Dra­gomir. El se îngrijește ca prin materialele pe care corespondenții voluntari din unitate le trimit gazetelor ostășești sau ziarului „Apărarea Patriei“ să fie oglind­ită activi­tatea militarilor din unitate, să se populari­zeze realizările și experiența pozitivă a co­mandanților și locțiitorilor lor politici și să se ia totodată atitudine față de codași, de gură-cască și delăsători. Locțiitorul politic al comandantului de unitate și șeful clubului se ocupă intens de creșterea și de stimula­rea corespondenților din unitate. Ei îi instru­­esc periodic și le arată ce obiective trebuiesc tratate în etapa respectivă și ce acțiuni ar trebui sprijinite îndeosebi cu ajutorul presei. In urma acestor îndrumări, mulți cores­pondenți din unitate au scris gazetei ostă­șești. Munca desfășurată de șeful clubului pen­tru o justă difuzare și folosire a presei în unitate și pentru creșterea și îndrumarea continuă a corespondenților de presă, este rodnică și aduce un aport prețios la rezol­varea sarcinilor unității. Locotenent IOAN ULARU Marî’ 2 martie 1954 Nr. '49 (2354)' Miron Radu Paraschivesc­u LAUDE Recentul volum de versuri al lui Miron Radu Paraschivescu se deschide printr-o semnificativă profesiune de credință pe care poetul se străduiește s-o confirme prin crea­ția sa: „In locul unde ai să crezi că-s eu, Vei fi tot tu, acel ce mă citești, Dar unde simți vorbind poporul meu. Și glasul meu aș vrea să-l deslușești“. Cititorii descifrează cu ușurință în aceste versuri năzuința eroului liric de a se identi­fica cu aspirațiile și sentimentele masei, de a fi însăși vocea poporului său. Dezideren­­tul acesta al poetului e vizibil atît în poe­mul de mari proporții intitulat „Cîntarea Romîniei“, cit și în cele cîteva medalioane lirice scrise cu atita iscusință. Pornind de la „Cîntarea Romîniei“, scrisă de Alecu Russo, Miron Radu Paraschivescu plăsmuiește un poem original și care ne dă o viziune grandioasă asupra luptei poporu­lui nostru pentru libertate de-a lungul veacu­rilor. Viziunea pe care ne-o dă însă poetul asupra scurgerii vremurilor este cinemato­grafică. Prin fața cititorilor se succed ast­fel cu multă rapiditate diverse tablouri care oglindesc înfiriparea unei rezistențe, la în­ceput modestă, a unor răzvrătiți, al căror număr însă crește mereu pînă ajunge să ca­pete aspectul unui val uriaș al luptei ma­selor împilate împotriva exploatatorilor. Fo­losind acest procedeu, scriitorul izbutește să­ prezinte în poemul său cîteva instanta­nee din lupta haiducilor pentru libertate, din răscoala lui Tudor, revoluția de la 1848, răs­coala din 1907, terminînd cu eliberarea țării noastre și înlăturarea definitivă de la putere a claselor exploatatoare. Imaginea trecutului îndepărtat și neguros este zugrăvită de scriitor prin procedee literare foarte varia­te. Adeseori, elementele descriptive îl ajută pe poet să redea tabloul social al unei epoci: „Iată, mă uit cu voi înapoi : Văd holde pline, oameni goi, Turma de nouri și turma de oi, Oastea­­ naltă de păpușoi, Caii-n galop, cireada cu boi, Țara iobagă gemînd sub nevoi­­a ploile toamnei pe umede văi" (Invocarea poetului) Folosind o remarcabilă economie de mij­loace stilistice, poetul scoate în evidență contrastul dintre natura măreață și bogată și omul asuprit, prizonier al boierului și al pămîntului pe care-l lucrează. Plecînd de la aceste adevăruri, el înfățișează și formele pe care le-a luat asuprirea de-a lungul veacuri­lor, arâtînd că in trecutul istoric s-au schim­bat adeseori stăpînitorii, dar ura lor față de popor, tendința de a-1 jefui, nu numai că n-a dispărut, ci, dimpotrivă, a crescut: „De-i Cantacuzin Or-de-i Budiștean, Or-Marghiloman, Or-de-i Brătian Or-din Bădăcin, Tot neam de tîlhari Cei mari, boieri mari , De poartă ițari Or-de-s nădrăgani, De pare țărean Or-domn ardelean“ (Invocarea poetului) Lumea aceasta a Cantacuzinilor și Budiș­­tenilor, a Marghilomanilor și a Brătienilor, a celor care pozau în ițari, sau cea a „nă­­drăgarilor“, a fost urîtă de masele asuprite ca și de poet. Spre această lume îndreaptă scriitorul invectiva sa puternică : „Romînie, Romînie, Țară de lene și de trufie, De scîrbă și veresie, De pui de lele și prea curvic­ie trîntori călări pe moșie. (Invocarea poetului) împotriva acestor sîngeroși latifundiari și capitaliști nesătui s-au ridicat mereu oamenii care trudeau pe moșii, iar mai tîrziu în fa­brici și uzine. Sub forma cunoscutului în­demn din Plugușorul, „minați măi, hăi, hăi", care apare ca un leit-motiv de-a lungul poe­mului, eroul liric subliniază rolul pe care l-a deținut lupta maselor populare pentru libertate în diferite epoci și adeziunea sa­ spirituală la această luptă. Fiecare episod din „Cîntarea Romîniei“ arată creșterea ne­încetată a rîndurilor celor care voiau să în­lăture asuprirea din viața poporului nostru. Imaginea biruinței neîncetate a elementu­lui nou, care s-a soldat, către timpurile noa­stre, cu victoria deplină a clasei muncitoare din țara noastră, este oglindită, întocmai ca și în unele fragmente de la începutul poemu­lui, tot cu ajutorul unor elemente picturale, a căror forță de sugestie este însă deosebit de puternică .Păduri de sonde, iuți funiculare, Uzine mari ca niște stupi vuindi. Văd pînzele de apă ce se-ntind Pe șesuri largi, pînă-n albastru mare. Purtînd pe ele negrele vapoare, Pe rîuri, plute, bărcile gingașe. Și peste tot în tîrguri și orașe, Cum alte dați își aprindeau pe culmi De strajă, focuri, aprigii străbuni, Cît ochiul poate să cuprindă -n zare, Steaguri ca flăcări pîlpîie în soare. (Drumul mare)" Partea poemului în care M. R. Paraschi­vescu descrie viața iobagilor și a haiduci­lor este scrisă cu mult patos. Adeseori, sub pana poetului, versul popular capătă o deo­sebită prospețime. Viziunea grandioasă a vie­ții care apare la începutul poemului este însă voalată după primele capitole ale Cân­­tării Romîniei. Nararea episoadelor din revo­luția de la 1848 și din răscoala de la 1907 este monotonă. Pe măsură ce poetul se a­­propie de actualitate imprimă o forță tot mai scăzută poemului său, însăși lupta par­tidului în ilegalitate apare ca ceva nedefinit. In pofida acestor lipsuri, „Cîntarea Ro­­m­îniei“ este o realizare remarcabilă atît prin ideea originală pe care este axată, cît și prin maestria artistică cu care este scrisă. Vibra­ția unui lirism autentic o găsim însă și în poeziile scurte ale scriitorului. Atunci cînd aceste medalioane lirice nu sînt scrise pa­ton aforistic — cum s-a întimplat de pildă cu unele poezii ca : „Maternitate“ și „Prun­cul“ — Paraschivescu realizează versuri care transmit o puternică emoție. „Lacrimi“ și „Lăutarul“ sînt mărturia unei fine sensi­bilități artistice. Este adevărat însă că poetul transmite anumite sentimente „p­e­șopsire“. Așa se și explică tonul reținut al unor poezii ca, de pildă, cea intitulată: „Vasile Roaită“ (poezia e scrisă în 1935) sau nota reflexivă întîlnită în. „Maternitate“, „Lacrimi“, „Pruncul" Culegerea recentă de versuri a lui Miron Radu Paraschivescu este rodul unei mature personalități artistice, care are în urmă o a­­preciabilă experiență scriitoricească. Volu­mul „Laude“ constituie un succes incontes­tabil al liricii noastre noi. Prin noutatea și varietatea temelor ata­cate, cît și prin iscusința cu care autorul a folosit cuvîntul plin de sevă, neșablimist, „Laude“ îmbogățește în mod simțitor poezia noastră actuală. R. MUNTEANU CONFERINȚE Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii anunță conferința Prof. univ. Ing. V. Roman, intitulată „Istoricul descoperirii și folosirii energiei atomice" partea a III -a din ciclul : „Victoria materialismului dialec­tic în fizica modernă“. Va urma un film. Conferința va avea loc , azi, marți 2 mar­tie 1954, ora 18, în sala Dalles. Societatea pentru Răspîndirea Științei și Culturii anunță conferința tovarășului Vasile Dumitrescu, director general al Agenției Romîne de Presă, intitulată : „Rezultatele și învățămintele conferinței d­e la Berlin“. Va urma un film. Conferința va avea loc miercuri 3 martie 1954, ora 18, în sala Ateneului R. P. R. O condiție importantă a succesului in munca de instruire și educare a militarilor este justa folosire a timpului. Aceasta se realizează prin organizarea cît mai chib­zuită a muncii în general, prin pregătirea temeinică a ofițerilor și a ajutoarelor lor — sergenții, care predau instrucția, prin folo­sirea de către aceștia a acelor metode de instruire care dau rezultate bune, în tim­pul cel mai scurt. Organizarea cu pricepere a muncii con­stituie prima și cea mai importantă con­diție pentru folosirea cu maximum, de ran­dament a timpului aflat la dispoziție. In a­­ceastă privință, experiența ofițerului Lon­­tiș Nicolae, comandantul unei subunități de cavalerie, este plină de învățăminte. In subunitatea comandată de ofițerul Lonțiș Nicolae, pînă nu demult, activitatea interioară era defectuos organizată. Progra­mul orar primit de la unitate era aplicat me­canic, nefiind pus de acord cu specificul subunității. Din motive bine determinate, caii subuni­tății erau împărțiți în două grajduri, depar­te de dormitor și totodată departe unul de altul. Ofițerul comandant organizase munca astfel nicit dimineața, înainte de a merge la grajd, militarii trebuiau să se adune în fața dormitorului unde se făcea o scurtă verificare a efectivelor. Prin aceasta se iro­seau 2—3 minute. Apoi, într-un timp apro­ximativ egal, se făcea adunarea la grajdul principal und­e se distribuiau perii și alte materiale. După ce se făcea și această ope­rație, militarii, împărțiți in două mergeau la grajduri. La terminarea grupei cură­țirii cailor, ostașii se adunau din nou la­ grajdul principal, unde predau periile și țe­­salele, operație care dura de asemenea 5—7 minute. Adunările și deplasările, primirea și predarea ustensilelor de curățit se făceau în ordine și la prima vedere se părea că totul este normal. Cu toate acestea, caii subuni­tății erau slab curățați, deși alte subunități, care dispuneau de același timp, aveau caii mai bine îngrijiți. Ofițerul Lontiș încerca să justifice lip­surile în munca de îngrijire a cailor invo­­cînd motive neîntemeiate. Realitatea insă era că ofițerul nu aplica în practică regu­lamentul, care prevede că periile și țesa­­lele se păstrează la locul fiecărui cal, într-o cutie. Dacă ofițerul ar fi aplicat regulamen­tul nu mai era nevoie să facă adunări za­darnice, operații care răpeau din timpul de îngrijire a cailor.­­Cum influența instrucția această deficien­ță ma-i greu de înțeles. Avînd în program instrucție călare, ostașii nu puteau să apară în front cu caii murdari, pentru că acest lucru îl interzicea regulamentul. Pentru a nu se prezenta astfel, odată cu pasul șeilor, soldații erau obligați să mai curețe 10—15 minute caii, reducînd deci timpul de in­strucție. Descoperind această stare de lucruri, co­mandantul superior i-a arătat ofițerului în ce constă lipsa și cum trebuie ea înlăturată. Ofițerul și-a dat seama că a greșit. El a trecut la o nouă organizare a muncii și, prin aplicarea întocmai a regulamentelor, a reușit să folosească și acel timp care îna­inte se irosea fără rost. Tot în această subunitate, din cauza nea­­plicării regulamentului, inspecția d­e dimi­neață se făcea superficial. Aceasta avea ca urmare faptul că la adunarea pentru in­strucția de dimineață unii dintre ostași a­­păreau cu o ținută necorespunzătoare. Pen­tru remedierea acestor lipsuri se pierdea de asemenea timp. Vinovați pentru această stare de lucruri — în afară de comandantul subunității — erau și plutonierul de subunitate și micii comandanți, care nu-și îndeplineau atribu­țiile lor regulamentare. De altfel, sergenții din cadrul acestei subunități mai aveau și alte lipsuri. Așa, de exemplu, pentru curăți­rea localului, aranja­rea paturilor, etc., ser­genții îi puneau pe soldați să lucreze în timpul liber, contrar prevederilor regu­lamentelor și ordinelor referitoare la asigu­rarea timpului de odihnă al militarilor. Ca urmare, soldații se prezentau obosiți la in­strucție. De asemenea nu se ținea cu stric­tețe rîndul la serviciu, astfel că unii ostași erau prea des întrebuințați în serviciul de noapte și din această cauză munca lor lăsa de dorit. Lichidîn­d și aceste lipsuri din subunitate și planificînd mai bine munca, elanul osta­șilor, randamentul lor în muncă, au pres­uit. Acum, diversele activități din cadrul sub­unității se încadrează în timp și în subuni­tate se obțin rezultate tot mai bune. In subunitatea unde lucrează ofițerul Mo­toc­ ion, datorită faptului că s-a arătat de la început o grijă deosebită folosirii chibzuite a timpului, s-au putut înregistra mult mai multe succese. In toate sectoarele subuni­tății este o curățenie exemplară. Caii sînt curățați. Armamentul de asemenea. Ostașii au ținuta pusă la punct și­­ dau dovadă pre­tutindeni de disciplină și ordine. Ofițerii și micii comandanți, datorită bu­nei lor pregătiri, știu cu precizie ce au de făcut. Comandantul fixează întotdeauna jo­cul și ora adunărilor. Timpul pentru depla­sări este folosit în scopul instrucției. La pro­gramul de dimineață soldații își cunosc fie­care rîndul la spălat, știu câ­ timp au pen­tru această operație, știu unde se adună. In această subunitate, grăjdarii de serviciu dau în primire unul altuia sectoarele de grajd în perfectă curățenie. Plantoanele pre­dau serviciul în prezența sergentului de serviciu și cu această ocazie, sergentul de serviciu controlează amănunțit curățenia dormitorului. Procedînd astfel, nu mai este nevoie de o muncă suplimentară a unor ostași care să lipsească de la alte activi­tăți pentru curățenie. S-ar putea spune că aceste­ amănunte nu sînt atît de importante, chiar să vedem ce ne vorbește experiența prac­tică Subunitatea în care-și face serviciul ofi­țerul Lăzăroiu A. avusese program de cură­țirea unor materiale timp de 2 ore. După terminarea acestei operații, cînd coman­dantul a ordonat adunarea subunității, el a observat că locul unde se curățiseră materia­lele rămăsese murdar, cu fel de lei de cîrpe, cîlți, șițe, etc. A trebuit să ordone ostașilor să curețe locul, operație care a durat 10 mi­nute. Acest timp desigur a fost răpit de la o altă activitate pe care urma să o execute subunitatea. In asemenea cazuri, alți comandanți or­donă să rămână 1—2 ostași să facă curățe­nie în urma celorlalți. Aceasta ar părea mai logic. Dar acest lucru este nejust și con­trar regulamentului. Cel mai just și regu­lamentar este să obișnuim pe soldați să cu­rețe locul de muncă, să-i educăm în spiritul unei ordine stricte, să le ridicăm simțul răs­punderii personale pentru îndeplinirea ire­proșabilă și­ pînă la capăt a obligațiilor lor regulamentare. Planificarea judicioasă a instrucției, în­tocmirea chibzuită a programului săptămî­­nal și zilnic al subunităților constituie o însemnată pîrghie în justa folosire a tim­pului și crearea de ore de rezervă. Cind programul, comandantul trebuie Întoc­să țină seama de specificul fiecărei categorii de instrucție, de locul unde se execută și starea timpului. Și în această problemă uneori apar lip­suri. Iată un exemplu. Două subunități din aceeași unitate aveau următorul program zilnic : o ședință de pregătire fizică, una de­ instrucție genistică și alta de instrucția focului. Locul de instrucție se găsea la di­stanța de 800 m. Comandantul primei subunități a planificat instrucția la cîmp astfel: în primele ore, in­strucția focului, apoi ședința de pregătire fi­zică și la sfîrșit instrucția genistică. Pentru instrucția genistică s-au transportat la cîmp numeroase materiale, lucru care a făcut ca pe timpul deplasării să nu se poată executa cu militarii nici mînuiri de armă, nici forma­țiuni din instrucția de front, nici cel puțin încălzirea pentru pregătirea fizică. Comandantul celeilalte subunități, care avea același program, a procedat mai just. El a planificat în primele ore instrucția genistică în cazarmă. Procedînd astfel, el n-a transfor­mat subunitatea în caravană, iar pe drum a folosit marșul în scopul instrucției. Un alt exemplu de planificare judicioasă a instrucției îl găsim la ofițerul Zaharia. In general, instrucția călare se planifică în șe­dințe de o oră, socotind că anumite mișcări pe care le face calul și mai ales mersul, la trap nu permit un efort mai prelungit al cai­lor și călăreților. Din această ședință, cel puțin 25 minute se pierd cu pasul șeilor pe cai, scoaterea șeilor și buciumarea cailor. In acest fel, fiecare ședință de instrucție du­rează în realitate 35 de minute. Pentru a micșora pierderile de timp, ofițerul a adop­tat alt sistem de planificare și anume : a introdus ședințele de două ore, cîștigînd pentru instrucție 25 de minute. Acest lucru l-a realizat combinînd instrucția de călărie la manej cu mersul în teren, călărie la trap cu trecerea obstacolelor și schimbarea for­mațiunilor, etc. Ședințele complete de două ore s-au adeverit a fi bune, lucru dovedit prin rezultatele obținute de subunitate. Ele nu produc nici o greutate cailor sau călă­reților Sînt situații cînd trebuie să ne deplasăm la destinații depărtate pentru executarea di­feritelor categorii de instrucție. Și în ase­menea cazuri, comandanții pot face ca tim­pul pentru deplasare să fie intens folosit. Ofițerul Neagoe C­. avea de executat aplicație tactică după un marș de cîțiva ki­­­lometri. El a planificat pe timpul mersului un exercițiu tactic de front care era prevă­zut în programul săptămînal. Astfel, cele 45 de minute de marș au fost din plin folosite, iar timpul prevăzut pentru exercițiul respec­tiv a putut fi folosit pentru repetarea altor probleme care nu se însușiseră suficient în timpul prevăzut. Pe timpul deplasărilor, ofițerii cu iniția­tivă fac antrenamente la diferite exerciții, cum sînt : cercetarea obiectivelor întîlnite în cale, aprecierea distanțelor, cercetarea și trecerea unui pod, etc., repetînd în felul a­­cesta probleme pe care le-au predat anterior. Pentru întrebuințarea rațională a timpu­lui, un lucru important este pregătirea mi­nuțioasă a programului cu micii comandanți. Această pregătire trebuie să aibă două țe­luri. In primul rînd, indicarea metodelor de organizare și de conducere a instrucției și în al doilea rînd asigurarea materială. In aceste probleme și mai ales în asigu­rarea materială, comandanții de subunități trebuie să fie foarte exigenți, să țină seamă de cele mai mici amănunte. Un ofițer avea de executat într-o zi la instruc­ția focului exerciții de luarea liniei de ochire, exerciții de verificarea constanței de ochire și pregătirea pentru tragere din poziția culcat. La pregătirea programului, ofițerul a indicat atelierele ce trebuie instalate precum și ce materiale se iau pentru instrucție. Dar ofițerul nu a controlat dacă micii coman­danți au înțeles ce au de făcut și d­acă toate grupele au materialele respective. Cînd s-a trecut la executarea ședinței, s-a constatat că ținta pentru ochire nu era cea indicată, că sacii cu nisip erau necores­punzători, că distanțele la care erau instalate panourile pentru ochire nu erau exacte, iar unii dintre sergenți nu luaseră din cazarmă fișele pen­tru verificarea constanței de ochire a solda­ților din subordine. Datorită acestor nere­guli, ofițerul a trebuit să modifice planul de desfășurare a instrucției, să improvizeze alte materiale, ceea ce a făcut să se piardă a­­proximativ 20 de minute pînă a început in­strucția. Atrăgîndu-i-se atenția asupra sale, ofițerul și-a însușit critica și lipsurilor astăzi conduce cu mai mare atenție instrucția sub­unității. Comandanții de grupe au primit ordin să-și procure sfoară pentru măsura­rea distanțelor. De asemenea, fiecare grupă are repartizate două terenuri de instrucție, iar comandanții grupelor au fixat în teren locul atelierelor, pentru a nu fi nevoiți să facă recunoașteri și să aleagă locurile res­pective ori de cîte ori au instrucție în tere­nurile respective. Procedind astfel, ei eli­mină timpii morți și pot folosi mai bine tim­pul afectat instrucției. Comandanții și locțiitorii lor politici tre­buie să fie mereu preocupați de a preir­­­tîmpina pierderea timpului printr-o pătrun­dere adîncă a problemelor legate de orga­nizarea muncii de instrucție, netrecînd cu vederea așa zisele „lucruri mărunte“. Tre­buie analizate și verificate toate procedeele de instrucție, trebuie mereu îmbunătățite materialele de instrucție, ferindu-ne a le privi în mod static, ca și cum nu ar mai fi posibilă nici o îmbunătățire a lor. Problema folosirii juste a timpului trebuie să preocupe deopotrivă pe comandanți, fie cînd este vorba de acțiuni mici, fie cînd au de executat acțiuni mari. In această luptă să fie antrenați toți militarii, să fie stimu­lați aceia care vin cu propuneri concrete. Nu­mai așa vom reuși ca în unitățile noastre planurile să fie îndeplinite la timp și în cele mai bune condiții. Căpitan DUMITRU GRUIA Lupta împotriva timpilor morți la instrucție

Next