Apărarea Patriei, noiembrie 1954 (Anul 10, nr. 257-281)
1954-11-02 / nr. 257
2 ■ APĂRAREA PAIR!FJ É li ® PgJEl^ EN IgjjeoMINI) SQ^JETÏC^ SĂPTĂMÎNA TEATRULUI SOVIETIC K. Treniov: LICEENII Asemeni întregii literaturi sovietice, dramaturgia ce s-a dezvoltat în anii de după Marea Revoluție din Octombrie reflectă în mod strălucit însăși istoria Statului Sovietic, faptele mărețe ale constructorilor vieții noi, marile procese de transformare, pe care ei le-au parcurs de-a lungul acestei perioade. Născut chiar în timpul revoluției, teatrul sovietic a crescut și s-a maturizat luptîndîmpotriva tuturor curentelor contrarevoluționare care-l pîndeau însăși apariția dramaturgiei noi marchează victoria în lupta dusă împotriva defetismului cultural al intelectualității burgheze ruse, împotriva formaliștilor și a curentelor antirealiste, care au continuat să persiste după 1917. Dramaturgii sovietici, de atunci și pînă astăzi, și-au impus sarcina de onoare de a reflecta în arta lor cele mai de seamă evenimente din viața poporului. Operele lor se inspiră din eroismul popular, conturează figuri de eroi din trecut și de astăzi. Dacă la început, imediat după revoluție, cele cîteva piese care apar, și care caută să interpreteze într-un fel cu totul nou trecutul de luptă al proletariatului, suferă încă de păcatele dramaturgiei burgheze — preamărirea eroului individualist, idealizat și convențional — între anii 1924—1927 teatrul sovietic pășește cu putere pe drumul realismului socialist. Este momentul cînd, în operele lor, dramaturgii aduc realitățile revoluției, problemele vitale ale luptei pentru construirea socialismului. De atunci, dramaturgia sovietică a început să crească, să capete o importantă forță ideologică și artistică. Unul dintre scriitorii sovietici care și-au dedicat opera marilor teme ale revoluției este Konstantin Trennov. Născut în 1878, dintr-o familie de țărani iobagi din gubernia Harkov, el trece prin cîteva școli, care n-au avut însă nici o înrîurire asupra activității lui literare, încă din primele sale povestiri : „La iarmaroc“, „Rîpa umedă“, „Pe ape liniștite“, putem vedea cum în opera sa Trentov îmbină puternicul avînt revoluționar cu lirismul descrierilor de natură și cu profunda analiză psihologică a eroilor săi. O influență netă și binefăcătoare suferă Treniov din partea lui Gorki, care i-a fost un apropiat sfetnic și prieten. Ca dramaturg, Treniov se face cunoscut abia după Revoluție, cînd, în piesa „Pugaciov“, prezintă figura impunătoare a marelui țăran revoluționar rus. A Mai tîrziu, la nouă ani de la Revoluție, el dă „Liubov larovala“ și zece ani după aceasta, „Pe malurile Nevei“. Intre aceste două capodopere ale dramaturgiei lui, în 1935 Treniov scrie piesa „Liceenii“. In toate aceste lucrări, el aduce momente și eroi din revoluție, din perioada războiului civil și a intervenționismului, sau din lunile de pregătire dinaintea lui Octombrie 1917. Alături de piesele lui V. Vișnevski, Vsevolod Ivanov, A. Korneiciuk sau B. Lavreniev, piesele lui Trennov alcătuiesc acea frescă literară care ne prezintă mărețele momente ale revoluției. Dar lupta revoluționară nu mai putea fi cuprinsă în canoanele vechii dramaturgii, care cultiva figura eroului individualist. In aceste piese eroul este poporul. Astfel a apărut un nou stil al dramei sovietice — drama eroică, cu desfășurare largă în timp și în spațiu, cu scene numeroase, cu personaje multe, episodice, prin care se configurează însă personalitatea covîrșitoare a masei, cu eroi activi, dinamici, legați indisolubil de popor și revoluționari pînă la capăt. Din frontul acestei literaturi face parte și piesa „Liceenii“. Pătrunzînd în lumea elevilor și profesorilor dintr-un liceu rusesc din anul 1917, autorul reușește să prindă în opera sa figurile celor cîțiva elevi și profesori, care în lumea lor mică aveau de purtat aceleași lupte ce se duceau în mare, la acea epocă, în întreaga Rusie. Intilnim în presă comuniști devotați partidului și poporului, alături de ideologi salonarzi, care la prima greutate dau bir cu fugiții, reacționari veroși și funcționari servili , sînt aduși și demascați în presă dascăli de școală veche care, prin educația falsă pe care o dădeau, corupeau elevii, pedagogi care se SIMION ALTERESCU transformau de fapt în zbiri și în polițiști, umbrind noaptea prin parcuri în căutarea „cazurilor“ de imoralitate. Puși față în față, luptătorii pentru ideile noi, revoluționare, și apărătorii servili ai țarismului, ei intră în conflict încă din prima scenă a piesei. Conflictul piesei crește cu o deosebită intensitate pînă ce tinerii eroi revoluționari intră în torentul imens al vieții și se angajează pe drumul revoluției proletare. Eroina principală, Olga Cernicikina, care la început este o modestă elevă de liceu, ce face parte dintr-o mică organizație revoluționară a elevilor, ia, la sfîrșitul piesei, în mina ei steagul roșu și în fruntea colegilor pornește spre manifestația muncitorilor ieșiți în stradă. Este drumul firesc pe care îl face Olga, așa cum firesc este drumul fiecărui personaj din această piesă. Semnificativă și emoționantă este scena dintre Olga și tatăl ei, umilul funcționar micburghez Cernicikin, scenă în care el se dovedește oscilînd între teama de cei bogați și disprețul pentru muncitori, și care dezvăluie totodată dorința fierbinte a Olgăi de schimbare a stării de lucruri existente : „Vreau ca oamenii să nu se mai uite de sus în jos la spălătoreasă și de jos în sus la general“ — de aici, de la ideea aceasta de revoltă împotriva mentalității mic-burgheze pornește Olga, ca să ajungă în cele din urmă — după ce, între timp, disperată de faptul că a fost eliminată din școală și i se cerea să-și trădeze tovarășii de luptă, încercase să se omoare la o adevărată conștiință revoluționară. Ea spune bunului ei prieten Pavel , OLGA : Acuma eu știu mai multe decât tine. Pentru că le e frică de noi, de aceea ne elimină. Stăm în drumul fiilor lor. PAVEL : Nu-i nimic. O să ne mai întîlnim noi cu ei pe drumul vieții. Numai aici le-am fost colegi, mai departe însă nu vom mai fi. OLGA : Pentru lașitatea mea să nu fii supărat pe mine. Nimic n-o să mă mai sperie, nici viața, nici moartea. Și dacă o să mor, nu pentru o viață ca asta voi muri. Dialogul acesta se întîmplă aproape de final, între Olga, fiică de mic funcționar, și Pavel, fiu de spălătoreasă. Dar, din grupul „liceenilor" a făcut parte la început și Irina, fiica unor moșieri, și Victor, fiul generalului lugov. Dacă Victor trădează pe față, Irina se arată doar slabă, neputincioasă în fața greutăților luptei. Aceștia nu pot fi adevărați luptători. Nu pentru ei se pregătește viața cea nouă, cea liberă. Și Treniov accentuează cu deosebită măiestrie lașitatea, lipsa de conștiință a acestor odrasle boierești, pe care numele sonore ale părinților lor le salvează de la orice neplăceri. De aceea le sînt străine învățăturile pe care le primesc de la muncitorul Artiuhov și de la profesorul comunist Braghin. Figurile acestor doi comuniști militanți luminează întreaga piesă. Ei sînt aceia care îndrumă în fiecare clipă pașii tinerilor revoluționari. Ei îi învață să lupte și să se apere, să gîndească și să se călească pentru viață. Insă Artiuhov și Braghin, Olga și Pavel, au de înfruntat zidul în ruină, dar încă neprăbușit al apărătorilor țarismului. Reprezentant tipic al claselor dominante, generalul lugov, președinte de tribunal, își impune voința tuturor celor care, pe o scară ierarhică, mai mult sau mai puțin joasă, îi stau la dispoziție. Este de altfel foarte sugestiv demonstrată în presă atitudinea servilă a interiorilor față de superiori și disprețuitoare a celor mai mari față de subalterni. Astfel, directorul liceului, Leagușev, este tiran — o tiranie cu mînuși — față de profesori și de elevi, dar își pleacă spinarea în fața generalului. La fel se întîmplă și cu pedagoga Karaseva și cu colegul ei întru meserie, Hreasciov. Amîndoi sînt spaima elevilor, dar ei înșiși se tem și sînt slugarnici în fața superiorilor lor. Hreasciov o și mărturisește : „Ei, Voronin, oare pot eu Dulăul să nu vă persecut ? Dacă n-am să latru, Cain o să mă distrugă și pe mine și pe copiii mei“. Cel pe care Hreasciov l-a numit Cain este profesorul de latină și inspector al liceului de băieți, Adamov. Bătrîn tipicar, cu o mentalitate retrogradă, el nu acceptă nici atitudinea democrată a lui Braghin, nici încercarea directorului Leagusev de a da întregii mișcări a elevilor o aparență de imoralitate — doar va putea salva școala de rușinea de a avea, elevi revoluționari. Adamov se arată pe față dușmanul celor ce vor să-și cucerească libertatea și pretinde să fie descoperit „complotul politic“. Dar în pofida lui Adamov și a celor de teama lui, eroii pozitivi ai lui Treniov merg spre zările unui drum nou. Ei își vor cuceri libertatea și fericirea fiindcă nu precupețesc nimic, nici chiar viața, în lupta dîrză ce o duc. In „Liceenii", Treniov nu conturează eroi de talia unei Liubov Iarovaia sau a lui Buranov din „Pe malurile Nevei“. Dar și Olga, și Pavel, și Artiuhov, și Braghin sînt ieșiți din rîndurile poporului — și ei săvîrșesc acțiuni eroice în numele Revoluției, pentru descătușarea de sub jugul claselor dominante. Și tocmai în aceasta constă valoarea educativă a piesei. Patriotismul înflăcărat, revoluționar, al tinerilor liceeni străbate întreaga piesă. Se simte în fiecare gest, în fiecare replică a eroilor, avîntul lor nestăvilit de a crea pentru țară, pentru poporul lor, o viață faimoasă, în care visul să devină realitate și realitatea să însemne fericire. Tocmai avîntul acesta molipsitor al tinerilor eroi din piesă a determinat și avîntul colectivului de actori tineri, de la Teatrul Național, care, pentru Concursul Republican, a pregătit spectacolul „Liceenii“. La concurs, spectacolul a fost distins cu premiul I. Pentru aceasta, meritul revine în primul rând celor doi tineri regizori, Iulian Necșulescu și Virgil Sacerdoțeanu, care, prin atmosfera, ritmul și tonul general al spectacolului, au știut să exprime în mod convingător adevărurile piesei. In același timp, tot lor le revine meritul de a fi închegat un colectiv foarte unitar din actorii care au participat la realizarea piesei, fie că era vorba de tineri, ori de actori cu veche experiență în teatru. Și trebuie subliniat cu deosebire efortul depus de acești artiști prețuiți, care au înțeles să sprijine prin munca lor colectivul de tineri. Astfel, Jumea Constantinescu a creat in rolul lui Adamov un adevărat tip de profesor de școală veche, după cum Mircea Constantinescu a fost un excelent Cernicikin. Aplauze la scenă deschisă a primit Ion Manu pentru creația sa din rolul profesorului de istorie Sardanapalenko. Și nu mic este aportul pe care-l mai aduc în spectacol Ion Henter (Hreasciov), Virgil Popovici (Braghin), S. Holban (lugoj). Dintre tinerii actori care au interpretat ■ rolurile eroilor piesei, s-a distins ca o actriță cu o mare forță dramatică și de aleasă sensibilitate Elena Sereca, care, de altfel, pentru creația ei — Olga Cernicikina — a primit premiul I. Un rol de compoziție, greu și sinuos, i-a revenit lui Mihai Berechet, care, în interpretarea ce i-a dat-o directorului Leagusev, a dovedit odată mai mult fantezie și inteligență scenică și o deosebită înțelegere pentru structura sufletească a personajului. Umorul sănătos al lui Matei Gheorghiu (George) și sobrietatea lui Stamate Popescu (Pavel), fantezia lui M. Cojan (Buțenko) și a Didonei Popescu (Dușea), au îmbogățit spectacolul la care au mai contribuit în alte roluri Cristina Bugeanu, Ariana Olteanu, N. Gr. Nagacevschi, A. Radian, Tina Ionescu etc. M. Tofan a schițat o serie de decoruri inspirate, care, prim cîteva elemente numai, au reușit să sugereze și locul și atmosfera specifică acțiunii piesei. Dramaturgia sovietică a prilejuit astfel unui grup de tineri actori nu numai să muncească și să realizeze un spectacol valoros, dar prin aceasta să-și manifeste în același timp dragostea și atașamentul pentru ideile înaintate, pline de avînt revoluționar, exprimate în text, și, prin acest spectacol, să contribuie și ei la îmbogățirea artei noastre teatrale. Ansamblul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești a dat spectacole la Reșița și Timișoara REȘIȚA. — Duminică a sosit la Reșița Ansamblul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești, laureat al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la București. In cursul dimineții, membrii Ansamblului au vizitat diferite secții ale combinatului metalurgic din Reșița. Seara, în sala Casei muncitorești, Ansamblul a prezentat un frumos spectacol, executat cu o înaltă măiestrie artistică. Fiecare număr al programului a fost răsplătit prin aplauze și ovații de către spectatorii reșițeni. (Agerpres). TIMIȘOARA, 1 (Agerpres). — Ansamblul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești a sosit luni în orașul Timișoara. Pe peronul gării, oaspeții au fost salutați în numele oamenilor muncii din Timișoara de către tov. Radu Domneste., președintele comitetului executiv al sfatului popular orășenesc. A răspuns S. M. Stratulat, conducătorul ansamblului, care a mulțumit pentru călduroasa primire făcută. Seara, pe scena Teatrului de stat din Timișoara. Ansamblul a prezentat un frumos spectacol de dansuri populare care s-a bucurat de o caldă apreciere din partea publicului timișorean. Serbarea Marii Prietenii CRAIOVA, 1 (Agerpres). Peste 3.000 de oameni ai muncii din orașul Calafat și din împrejurimi au participat duminică la serbarea Marii Prietenii închinată Lunii Prieteniei Romîno Sovietice. Cu acest prilej, tov. Dumitru Antonie, prim secretar al comitetului raional de partid, a vorbit despre roadele sprijinului sovietic în diferite ramuri de activitate din țara noastră. Apoi, echipele artistice ale căminelor culturale din comunele Poiana Mare, Ciupercenii Vechi, Maglavit, Piscu Vechi și din alte comune, precum și echipa artistică a Casei de cultură din Calafat au prezentat programe artistice alcătuite din dansuri populare romînești și sovietice. Cu acest prilej s-au organizat bazare de cărți. Seara a rulat filmul . Război în plină pace . O manifestare asemănătoare a avut loc și în orașul Tr. Severin. Activități culturale în unități în scopul cunoașterii de către militari a operei marelui poet A. S. Pușkin — ne scrie corespondentul nostru, ofițerul Romul Furdui — în unitatea noastră s-a organizat o seară literară. Tovarășul Eugen Atanasiu a vorbit despre viața și opera lui Pușkin. Apoi, artista Elena Sereda, de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale“ a recitat cîteva din poeziile lui Pușkin. La stația de radioamplificare a unității noastre — se scrie ofițerul Marican Gheorghe — se difuzează zilnic conferințe despre realizările Uniunii Sovietice. Pînă în prezent s-au difuzat conferințele : „Știința și tehnica sovietică în slujba construirii comunismului și apărării păcii“, „U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului“ și altele. In cadrul cluburilor ostășești s-au ținut recenziile cărților „Oameni la volan" și „Secerișul“. Intr-o corespondență trimisă redacției, ofițerul Nițu Gheorghe ne informează că la Casa Ofițerilor din garnizoana „N“ a avut loc o seară muzicală, în cadrul căreia ofițerul Niță Paraschiv a ținut un referat despre muzica sovietică. După aceea, muzica militară dintr-o unitate din garnizoană a prezentat un program de cântece sovietice. Tot la Casa Ofițerilor, — ne scrie în continuare corespondentul — inginerul Marcu Ioniță a vorbit despre cele văzute de el în cei cinci ani de studii în Uniunea Sovietică. Marți 2 noiembrie 1954 Nr. 257 (2562) Convorbiri cu fruntașii la concursul de tragere pe armată Zilele trecute, în unitatea din care face parte ofițerul Lazăr Daniel a avut loc o convorbire cu militarii fruntași care au participat la concursul de tragere pe armată. Sala în care urma să aibă loc consfătuirea a fost frumos aranjată iar pe o masă îmbrăcată în pînză roșie au fost aranjate în ordine diplomele și obiectele obținute de trăgătorii fruntași. Deschizînd convocarea, locțiitorul politic al comandantului unității a arătat că scopul adunării este de a evidenția pe trăgătorii fruntași la concursul de tragere și de a populariza experiența și metodele folosite de ei. Comandantul unității a vorbit apoi despre importanța concursului și a mulțumit militarilor pentru rezultatele frumoase obținute. După aceea s-a dat cuvîntul militarilor care au participat la concursul de tragere. „Este important — a arătat soldatul Balmoș Dumitru, care a obținut locul II pe armată la tragerea cu pușca categoria I-a — ca trăgătorul să fie calm stăpîn pe sine, să știe să-și învingă emoțiile pricinuite de concurs. Starea emotivă se poate învinge numai printr-un antrenament continuu, în urma căruia trăgătorul capătă deplină încredere în posibilitățile lui. Condiția principală în obținerea rezultatelor bune și foarte bune la tragerea cu pușca constă in cunoașterea amănunțită a puștii, a bătăii ei. De aici reiese și necesitatea îngrijirii ei cu cea mai mare atenție, ferind-o în special de lovituri care pot să ducă la deplasarea cătării“. In continuare a vorbit soldatul fruntaș Mocanu Traian, care a arătat că ceea ce a contribuit la clasificarea lui pe locul I pe armată la tragerea cu automatul a fost forța morală, pe care a căpătat-o în urma încrederii pe care i-au acordat-o comandanții și tovarășii lui de muncă și a angajamentului pe care și l-a luat în fața acestora. „Contează foarte mult — ai arătat apoi soldatul fruntaș Mocanu Traian — ca trăgătorul să aibă o poziție cît mai normală, neîncordată, încordarea în timpul tragerii face să tremure brațul, și tocmai acest tremurat este cel mai mare dușman al luării și menținerii corecte a liniei de ochire". Cu un viu interes au ascultat militarii pe soldatul fruntaș Stîngă Florea, care a obținut locul II, categoria I-a, pe armată la tragerile cu mitraliera. „Tragerea cu mitraliera la concurs — a arătat soldatul fruntaș Stingă Florea — cere trăgătorului în primul rînd să ie calm, în al doilea rînd să aibă o marre îndemînare in fixarea mitralierei și în darea orizontalității, iar în al treilea rînd, să știe să folosească cu pricepere metoda de tragere cu mitraliera în secerare. Cunoscind bine cadența de tragere a mitralierei cu care m-am înșiruit, și făcîndu-mi un just calcu al cartușelor, am executat secerarea de la un capăt al țintelor pînă la celălalt în mod uniform, in așa fel încit cartușele să lovească toate țintele, iar secerarea să o termin trăgînd cartușe pe ultima țintă. Folosind cu pricepere această metodă, am reușit să fiu fruntaș la tragere pe M. U. și pe armată“. „Trebuie să arăt aici — a spus sergentul Șerbu Nicolae — că dacă am reușit să obțin la observarea și determinarea distanțelor locul 1, categoria I-a, acest succes îl datoresc in primul rînd comandanților care s-au străduit să mă instruiască, cit și organizației atemiste care m-a educat în spiritul dorinței de a învinge. Peste puțin timp voi merge pe ogoare, în colectivă, alături de ai mei, unde voi munci cu tot elanul meu tineresc pentru a da viață măsurilor prevăzute în proiectul de Directive ale celui de al II-lea Congres al partidului nostru. Voi munci acolo pentru a deveni fruntaș, așa cum am fost și în armată“. In încheierea adunării, comandantul unității a recompensat pe fruntașii la concursul de tragere pe armată cu fotografierea lângă drapelul desfășurat al unității. Locotenent major PETRE TOMA Legătura a fost realizată De-abia se terminase întinderea firului, și subunitatea a primit o nouă misiune. Situația tactică impunea ca un observator să fie mult deplasat spre stingă. De acolo obiectivele inamice ce trebuiau distruse se puteau observa mai bine, tragerea putea fi condusă în condițiuni mai bune. Drumul pînă la noul observator era lung și anevoios. Ir. față se ridica un pisc înalt, peste care trebuia făcută legătura telefonică Pentru îndeplinirea acestei misiuni, comandantul subunității s-a adresat sergentului Coțofană. — Tovarășe sergent, în fața noastră stă o misiune de mare importanță. In timpul cel mai scurt trebuie realizată legătura cu observatorul din stingă. Situația cere ca legătura să fie realizată intr-o oră. — Am înțeles, tovarășe comandant. In timpul cel mai scurt voi raporta de executare. Intorciidu-se la grupa sa, sergentul Coțofană repetă ordinul primit de la comandant, după care numi ostașii care-l vor însoți. — Locat fruntaș Mureșan, soldat Ciupe, veți merge cu mine. După scurt timp, sergentul Coțofană și cei doi transmisioniști, cu bobinele în spate, urcau coasta piscului. Șiroaiele de transpirație se prelingeau tot mai des sub bărbie. Dar transmisioniștii nu se lăsau. Infringind oboseala, ei se cățărau mereu. Incordîndu-și toate forțele, cei doi transmisioniști, împreună cu comandantul lor de grupă, ajunseră sus. Se opriră pentru cîteva clipe, își șterseră sudoarea de pe frunte. Apoi începură coborîșul spre valea peste care trebuia realizată legătura cu observatorul. Peste puțin timp, sergentul Coțofană Gheorghe se opri în marginea observatorului și intr-o clipă telefonul tu instalat. Trecuse mai puțin de jumătate de oră și în receptorul comandantului se putea auzi : — Alo, alo, fagul, aici stejarul, raportez : misiunea a fost îndeplinită, linia telefonică funcționează. Comandantul privi ceasul. Se scurseseră numai douăzeci și trei de minute de cînd plecase sergentul. Coțofană. Pe fața comandantului se ivi un zîmbet de bucurie și de dragoste nemărginită pentru subordonații săi. Nu mai trecu mult și artileria își începu tragerea. Drumul proiectileor era dirijat cu precizie către obiectivele inamice. Prin eforturile unite ale tuturor militarilor, misiunea a fost îndeplinită. La critica aplicației, comandantul subunității a strîns puternic mina sergentului Coțofană spunînd celorlalți : „urmați exemplul sergentului Coțofană și al grupei sale. Neprecupețind nici un efort, ei și-au îndeplinit cu conștiinciozitate misiunea. Fapta lor poate servi drept exemplu tuturor militarilor din subunitate“. Locotenent major N. MANDU Grija față de tehnică In unitatea noastră s-a trecut de curind la exiploatarea de iarnă a mașinilor de luptă. Astfel, la toate mașinile s-a făcut verificarea tehnică a motoarelor, frînelor, cauciucurilor etc. Valvolina și uleiul de vară au fost înlocuite cu cele de iarnă. In scopul realizării de cît mai multe economii, benzina folosită la spălatul pieselor este colectată într-un butoi și întrebuințată de constructorii de linii la curățirea capetelor fieroase ale parilor de trăsură. Printre militarii fruntași în îngrijirea tehnicii de luptă se numără soldații fruntași Mocanu Marin, Echimov Maxim, Negote loan și alții Sergent I. ONICEL Partidul Comunist — inspiratorul și organizatorul victoriei repurtate în Marele Război pentru Apărarea Patriei Marele Război pentru Apărarea Patriei a fost cel mai aspru și cel mai greu dintre toate războaiele din istoria patriei noastre. El a fost cea mai grea încercare prin care a trecut poporul sovietic și armata sa. Forțele reacțiunii imperialiste mondiale, care au pregătit și au dezlănțuit cel de al doilea război mondial, au urmărit ca prin acest război să nimicească Țara Socialismului atît de urită de ele, sau, in orice caz, să o slăbească și s-o aducă în rîndul statelor de importanță secundară. Atacînd perfid Uniunea Sovietică și folosindu-se de lipsa unui al doilea front în Europa, Germania fascistă a aruncat împotriva U.R.S.S. o armată uriașă, în întregime motorizată. In acest război, fascismul german s-a folosit și de economia țărilor din Europa, ocupate de trupele hitleriste. Partidul Comunist, creat de marele conducător și învățător al celor ce muncesc, V. I. Lenin, călit și încercat în luptele cu dușmanii patriei socialiste, a condus lupta titanică a popoarelor din U.R.S.S. împotriva cotropitorilor fasciști. El a fost inspiratorul, organizatorul și conducătorul poporului sovietic și al Forțelor sale Armate în războiul ponitrru onoarea, libertatea și independența patriei socialiste. Ca și în anii construcției pașnice, tot astfel și în timpul războiului, Comitetul Central al Partidului Comunist a fost organul activ, strîns unit, al conducerii colective — organul care s-a ocupat în mod direct de toate problemele mobilizării forțelor și mijloacelor pentru nimicirea dușmanului, ai Ia cuvîntările conducătorilor partidului și guvernului, și în special în primele cuvintări ale lui I. V. Stalin și ale lui V. M. Molotov, ținute după izbucnirea războiului, partidul a făcut o profundă analiză marxistă a caracterului războiului dus de poporul sovietic. El a considerat acest război ca un război de apărare a patriei, ca un război drept, de eliberare, și de aceea a chemat pe oamenii sovietici la lupta cu dușmanul. Țelul eliberator al războiului a determinat atât sarcinile pe plan național ale poporului sovietic, cit și cele pe plan internațional. Acestea au constat în sarcinile apărării patriei socialiste, ale sprijinirii miș- Colonel A. LARKOV Candidat în științe istorice cărți revoluționare și de eliberare națională din întreaga lume, precum și ale eliberării popoarelor din Europa de sub robia fascistă. Partidul Comunist a elaborat un program activ de mobilizare a tuturor forțelor materiale și spirituale ale poporului sovietic în vederea zdrobirii totale a dușmanului, a arătat calea către victorie. Acest program a devenit baza muncii partidului, a guvernului și a întregului popor. In scopul unei mobilizări cît mai rapide a tuturor forțelor poporului pentru respingerea dușmanului, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., Comitetul Central al partidului și Guvernul Sovietic au adoptat hotărîrea cu privire la crearea Comitetului de Stat al Apărării, din care au făcut parte conducătorii de frunte ai Partidului Comunist. In mâinile Comitetului de Stat al Apărării a fost concentrată întreaga putere, conducerea statală și militară a țării. Acest lucru a asigurat planificarea acțiunilor și unitatea lor, acțiuni îndreptate către același țel — nimicirea cotropitorilor germano-fasciști. Partidul Comunist, guvernul și întregul popor sovietic au trebuit să înlăture greutăți uriașe pentru a pune economia țării pe picior de război, pentru a crea o producție de război. In perioada cea mai grea și cea mai încordată a războiului, Țara Sovietică a pierdut Donbasul și bazinul carbonifer din jurul Moscovei, care dădeau înainte de război 64 la sută din întreaga producție de cărbune. Regiunile industriale care au fost ocupate de dușman produceau înainte de război o treime din întreaga producție a țării. Dușmanul a ocupat regiuni bogate în cereale ca Ucraina, regiunea Donului, Cubanul. O mare parte a populației,capabilă de muncă, se afla sub robia fascistă. Nici un stat capitalist n-ar fi putut rezolva o problemă atît de complexă și de grea ca aceea a creării, în condiții neasemuit de grele și în timpul cel mai scurt, a unei producții de război bine organizate. Această problemă a putut fi rezolvată cu succes și a fost rezolvată numai de statul nostru socialist. Aici s-a manifestat deosebit de viu marea superioritate a orînduirii noastre socialiste, a sistemului economic socialist, bazat pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție, pe colaborarea frățească și pe ajutorul reciproc intre toți oamenii muncii, între toate popoarele din U.R.S.S. Aceasta a constituit o întruchipare a politicii înțelepte a Partidului Comunist, a conducerii pricepute exercitată de Comitetul Central al P.C.U.S. Pentru organizarea respingerii dușmanului, partidul și guvernul au folosit cu succes puterea economică a Statului Sovietic, care a luat naștere în urma traducerii în viață a politicii de industrializare a țării și de colectivizare a agriculturii. Trecerea în masă a întregii industrii pe picior de răzzboi a început imediat, chiar din primele zile ale războiului și, în linii mari, s-a terminat în 3—4 luni ; întreaga trecere a economiei pe picior de război a durat aproximativ un an. încă din martie 1942 industria U.R.S.S. și-a mărit necontenit capacitatea și ritmul de producție pentru front. Deosebit de repede creștea ritmul producției de război în regiunile răsăritene. In comparație cu anul 1940, producția din Ural a crescut în 1943 de șase ori, iar in Siberia Apuseană de 34 de ori. In timpul războiului, Statul Sovietic a putut să execute construcții în proporții atit de mari și într-un ritm atît de rapid pe care țara nu le-a cunoscut înainte de război. In perioada războiului, numai în regiunile răsăritene au fost construite din nou și au fost puse în funcțiune 2.250 de întreprinderi mari. Marele merit al Partidului Comunist și al Comitetului Central, precum și al Guvernului Sovietic constă în faptul că au știut să rezolve într-un termen extrem de scurt problema complicată a mutării industriei. Căile noastre ferate au suportat o încărcătură căreia cu greu i-ar fi putut face față căile de transport din oricare altă țară. Căile ferate din Ural, de pildă, au executat un tranzit de mărfuri de 2—3 ori mai mare decît cel dinainte de război. Numai dintre întreprinderile mari au fost mutate în răsăritul țării peste 1.300. Tot acolo au fost evacuați milioane de oameni și o mare cantitate de bunuri. Istoria nu cunoaște un tranzit de mărfuri atît de uriaș ca acela săvîrșit în timp de cîteva luni pe o distanță de mii de kilometri. Regimul colhoznic, creat sub conducerea Partidului Comunist, a făcut față cu cinste încercărilor grele ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Noile relații socialiste de producție la sate au constituit baza mobilizării rapide a maselor de milioane ale țărănimii colhoznice in vederea rezolvării cu succes a sarcinilor care stăteau în fața agriculturii în perioada războiului. Oamenii muncii din colhozuri, S.M.T.-uri și sovhozuri au asigurat, în condițiile neasemuit de grele ale războiului, aprovizionarea armatei și a orașelor cu alimente și a industriei cu materii prime. Partidul și guvernul au trasat colhozurilor și sovhozurilor din regiunile din spatele frontului sarcina de a obține mărirea suprafețelor cultivabile, creșterea producției de cereale și a productivității creșterii vitelor, pe care ei au îndeplinit-o cu cinste. Femeile noastre sovietice au muncit eroic în numele patriei, în numele victoriei asupra dușmanului. Ele i-au înlocuit pe soții și frații lor plecați pe front, au muncit cu abnegație în întreprinderile industriale, pe ogoarele colhozurilor și sovhozurilor. Educate de Partidul Comunist, devotate fără rezervă cauzei partidului, femeile sovietice, tinerii și tinerele sovietice au adus prin munca lor eroică o contribuție valoroasă la victoria poporului nostru în Marele Război pentru Apărarea Patriei. . încă în timpul construcției socialiste de dinainte de război, partidul a educat numeroase cadre minunate de intelectuali sovietici. In perioada grea a războiului, intelectualitatea sovietică a dat dovadă de slujire cu abnegație a patriei, a poporului, și, împreună cu muncitorii și țăranii, a făurit victoria. Comitetul Central al partidului a orientat necontenit activitatea savanților, constructorilor, inventatorilor, i-a înconjurat cu atenție și grijă, le-a creat toate condițiile necesare pentru o muncă rodnică, creatoare, îndeplinind indicațiile Comitetului Central al partidului, savanții, constructorii și inventatorii noștri au creat, în timpul războiului, pentru Porțele Armate Sovietice, minunate tipuri de tehnică de luptă de primă calitate — avioane, tancuri, aruncătoare de mine, armament de artilerie, arme automate, diferite aparate. Oamenii sovietici au făcut minuni de eroism și de vitejie în lupta economică dusă cu dușmanul. Greutățile fără seamăn ale războiului nu numai că nu au frînt, dar au călit și mai mult voința de fier și curajul poporului sovietic. In timpul războiului, poporul nostru și-a cucerit, pe drept cuvînt, gloria de popor erou. Clasa muncitoare, țărănimea colhoznică și intelectualitatea, strîns unite în jurul Partidului Comunist, au întărit Forțele noastre Armate prin munca lor plină de abnegație dusă în spatele frontului. Datorită muncii eroice al poporului sovietic, Armata noastră primea forțe noi, se completa cu oameni și cu tehnică. In timpul războiului, Armata Sovietică și-a afinmat temeinic superioritatea ei absolută nu numai in ceea ce privește calitatea armamentului, lucru care exista și la începutul războiului, dar și în ceea ce privește numărul tipurilor de armament. La sfîrșitul războiului, numărul tunurilor Armatei Sovietice a crescut, în comparație cu perioada de la începutul războiului, de peste cinci ori, al avioanelor de cinci ori, al tancurilor de ultimul tip de 15 ori. Războiul cu Germania fascistă a constituit o verificare istorică a forței și a trăiniciei orînduirii sovietice sociale și de stat. El a răsturnat planurile hitleriștilor care mizau pe lipsa unei trăinicii lăuntrice a regimului sovietic, pe slăbiciunea spatelui frontului. Marele Război pentru Apărarea Patriei a demonstrat că orînduirea sovietică este nu numai cea mai bună formă de organizare a avîntului economic și cultural al țării în timp de pace, dar și cea mai bună formă de mobilizare a tuturor forțelor poporului pentru respingerea dușmanului în timp de război. Conducted uriașa muncă de transformare a economiei, de transformare a țării într-un lagăr de luptă, Partidul Comunist a condus în mod nemijlocit lupta eroică a Forțelor Armate Sovietice de pe front. Încă cu mult timp înainte de război, datorită eforturilor Partidului Comunist, ale Guvernului Sovietic și ale întregului nostru popor, au fost create la noi, pe baza victoriei socialismului, puternice Forțe Armate, dotate cu tehnica cea mai înaintată. Mulțumită grijii neobosite a Partidului Comunist, Armata Sovietică și Flota Maritimă Militară s-au întărit an de an, iar capacitatea lor de luptă a crescut. Chiar din primele zile ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei și în tot timpul cît a durat acest război, întărirea prin toate mijloacele a Forțelor Armate Sovietice, asigurarea victoriei lor asupra dușmanului, au constituit obiectul grijii principale și permanente a Partidului Comunist și a Comitetului său Central. In fruntea Forțelor Armate ale statului nostru a fost pus, prin Hotărîrea Comitetului Central și a Guvernului Sovietic, marele continuator al cauzei lui Lenin — I. V. Stalin. Comitetul Central al Partidului a pus în slujba rezolvării problemelor militare pe K. E. Voroșilov, N. S. Hrușciov, N. A. Bulganin, A. A. Jdanov, A. S. Șcerbacov și pe alți membri ai C.C. Partidul Comunist a trimis în rîndurile Forțelor Armate cea mai bună parte a efectivului său. Comuniștii s-au aflat întotdeauna pe sectoarele cele mai hotărîtoare ale frontului, au adus de armată spiritul fermității, al disciplinei și al eroismului. Prin cuvinte înflăcărate, pline de adevăr, și prin exemplu personal, ei înflăcărau pe ostași, îi însuflețeau în săvârșirea de fapte eroice. In luptele împotriva cotropitorilor germano-fasciști, Armata Sovietică și Flota Maritimă Militară au dat dovadă de un eroism de masă. Peste șapte milioane de soldați, matrozi, sergenți, plutonieri, ofițeri și generali au fost decorați în timpul războiului cu ordine și medalii ale U.R.S.S. Unui număr de 11.000 de militari sovietici i-a fost conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice ; dintre ei, peste 7.500 sunt comuniști. Partidul Comunist a fost organizatorul și inspiratorul mișcării de partizani. La chemarea partidului, comuniștii au creat detașamente de partizani și au adunat în jurul lor pe muncitorii, colhoznicii și pe intelectualii rămași pe teritoriul cotropit de dușman. Comuniștii alcătuiau nucleul principal și forța organizatoare a detașamentelor de partizani, a unităților și subunităților. Comitetul Central conducea mișcarea de partizani prin activiști de seamă ai partidului și oameni de stat, pe care îi punea pe fruntea acestei mișcări, și prin organizațiile ilegale de partid create in toate regiunile ocupate de dușmani. Conducând Forțele Armate Sovietice, Partidul Comunist acorda o atenție deosebită dezvoltării științei militare sovietice și a părții ei componente — arta militară sovietică, care se bazează pe fundamentul solid al marxism-leninismului. Studiind în amănunt experiența de luptă a trupelor, Comitetul Central al partidului a elaborat o serie de concepții, unitare din punct de vedere al bazelor științifice, cu privire la folosirea diferitelor genuri de arme în ofensivă și în apărare, a făcut accesibile aceste concepții tuturor cadrelor noastre de comandanți militari. Sub îndrumarea Comitetului Central al partidului a fost creat noul regulament de luptă al infanteriei, care a inclus uriașa experiență cu privire la, organizarea și desfășurarea luptelor, acumulată de trupele noastre în timpul războiului, experiența luptei victorioase împotriva unui dușman puternic și bine dotat din punct de vedere tehnic. In munca lor de organizare a nimicirii dușmanului și de cucerire a victoriei asupra acestuia, Partidul Comunist și Guvernul Sovietic s-au condus fără întrerupere după indicațiile lui V. I. Lente cu privire la faptul că războiul este o încercare multilaterală a tuturor forțelor materiale și spirituale ale tie-