Apărarea Patriei, noiembrie 1954 (Anul 10, nr. 257-281)

1954-11-02 / nr. 257

2 ■ APĂRAREA PAIR!FJ É li ® PgJEl^ EN IgjjeoMINI) SQ^JETÏC^ SĂPTĂMÎNA TEATRULUI SOVIETIC K. Treniov: LICEENII Asemeni întregii literaturi sovietice, dra­maturgia ce s-a dezvoltat în anii de după Marea Revoluție din Octombrie reflectă în mod strălucit însăși istoria Statului Sovie­tic, faptele mărețe ale constructorilor vie­ții noi, marile procese de transformare, pe care ei le-au parcurs de-a lungul acestei perioade. Născut chiar în timpul revoluției, teatrul sovietic a crescut și s-a maturizat luptînd­­împotriva tuturor curentelor contrarevolu­ționare care-l pîndeau­ însăși apariția dra­maturgiei noi marchează victoria în lupta dusă împotriva defetismului cultu­ral al inte­lectualității burgheze ruse, împotriva forma­liștilor și a curentelor antirealiste, care au continuat să persiste după 1917. Dramaturgii sovietici, de atunci și pînă astăzi, și-au impus sarcina de onoare de a reflecta în arta lor cele mai de seamă eve­nimente din viața poporului. Operele lor se inspiră din eroismul popular, conturează fi­guri de eroi din trecu­t și de astăzi. Dacă la început, imediat după revoluție, cele cîteva piese care apar, și care caută să interpreteze într-un fel cu totul nou trecu­tul de luptă al proletariatului, suferă încă de păcatele dramaturgiei burgheze — preamări­rea eroului individualist, idealizat și conven­țional — între anii 1924—1927 teatrul sovie­tic pășește cu putere pe drumul realismului­­ socialist. Este momentul cînd, în operele lor, dramaturgii aduc realitățile revoluției, problemele vitale ale luptei pentru construi­rea socialismului. De atunci, dramaturgia sovietică a început să crească, să capete o importantă forță ideologică și artistică. Unul dintre scriitorii sovietici care și-au dedicat opera marilor teme ale revoluției este Konstantin Trennov. Născut în 1878, dintr-o familie de țărani iobagi din gubernia Harkov, el trece prin cî­­teva școli, care n-au avut însă nici o înrîurire asupra activității lui literare, încă din pri­mele sale povestiri : „La iarmaroc“, „Rîpa umedă“, „Pe ape liniștite“, putem vedea cum în opera sa Trentov îmbină puternicul avînt revoluționar cu lirismul descrierilor de natură și cu profunda analiză psihologică a eroilor săi. O influență netă și binefăcătoare suferă Treniov din partea lui Gorki, care i-a fost un apropiat sfetnic și prieten. Ca dramaturg, T­reniov se face cunoscut abia după Revoluție, cînd, în piesa „Pugaciov“, pre­zintă figura impunătoare a marelui țăran re­voluționar rus. A Mai tîrziu, la nouă ani de la Revoluție, el dă „Liubov larovala“ și zece ani după aceasta, „Pe malurile Nevei“. Intre aceste două capodopere ale drama­turgiei lui, în 1935 Treniov scrie piesa „Li­ceenii“. In toate aceste lucrări, el aduce mo­mente și eroi din revoluție, din perioada răz­boiului civil și a intervenționismului, sau din lunile de pregătire dinaintea lui Octombrie 1917. Alături de piesele lui V. Vișnevski, Vsevo­lod Ivanov, A. Korneici­uk sau B. Lavreniev, piesele lui Trennov alcătuiesc acea frescă lite­­rară care ne prezintă mărețele momente ale re­voluției. Dar lupta revoluționară nu mai putea­­ fi cuprinsă în canoanele vechii dramaturgii, care cultiva figura eroului individualist. In aceste piese eroul este poporul. Astfel a apărut un nou stil al dramei so­­vietice — drama eroică, cu desfășurare largă în timp și în spațiu, cu scene numeroase, cu personaje multe, episodice, prin care se con­figurează însă personalitatea covîrșitoare a masei, cu eroi activi, dinamici, legați indiso­lubil de popor și revoluționari pînă la capăt. Din frontul acestei literaturi face parte și piesa „Liceenii“. Pătrunzînd în lumea elevilor și profesorilor dintr-un liceu rusesc din anul 1917, autorul reușește să prindă în opera sa figurile celor cîțiva elevi și profesori, care în lumea lor mică aveau de purtat aceleași lupte ce se duceau în mare, la acea epocă, în întreaga Rusie. Intilnim în presă comuniști devotați partidului și po­porului, alături de ideologi salonarzi, care la prima greutate dau bir cu fugiții, reacțio­nari veroși și funcționari servili , sînt aduși și demascați în presă dascăli de școală ve­che care, prin educația falsă pe care o dă­deau, corupeau elevii, pedagogi care se SIMION ALTERESCU transformau de fapt în zbiri și în polițiști, umbrind noaptea pri­n parcuri în căutarea „cazurilor“ de imoralitate. Puși față în față, luptătorii pentru ideile noi, revoluționare, și apărătorii servili ai ța­rismului, ei intră în conflict încă din prima scenă a piesei. Conflictul piesei crește cu o deosebită intensitate pînă ce tinerii eroi revo­luționari intră în torentul imens al vieții și se angajează pe drumul revoluției proletare. Eroina principală, Olga Cernicikina, care la început este o modestă elevă de liceu, ce face parte dintr-o mică organizație revolu­ționară a elevilor, ia, la sfîrșitul piesei, în mina ei steagul roșu și în fruntea colegilor pornește spre manifestația muncitorilor ieșiți în stradă. Este drumul firesc pe care îl face Olga, așa cum firesc este drumul fiecărui personaj din această piesă. Semnificativă și emoționantă este scena din­tre Olga și tatăl ei, umilul funcționar mic­­burghez Cernicikin, scenă în care el se dove­dește oscilînd între teama de cei bogați și disprețul pentru muncitori, și care dezvăluie totodată dorința fierbinte a O­lgăi de schim­bare a stării de lucruri existente : „Vreau ca oamenii să nu se mai uite de sus în jos la spălătoreasă și de jos în sus la general“ — de aici, de la ideea aceasta de revoltă împotriva mentalității mic-burgheze pornește Olga, ca să ajungă în cele din urmă — după ce, între timp, disperată de faptul că a fost eliminată din școală și i se cerea să-și trădeze tovarășii de luptă, încercase să se omoare­­ la o adevărată conștiință revolu­ționară. Ea spune bunului ei prieten Pavel , OLGA : Acuma eu știu mai multe decât tine. Pentru că le e frică de noi, de aceea ne elimină. Stăm în drumul fiilor lor. PAVEL : Nu-i nimic. O să ne mai întîlnim noi cu ei pe drumul vieții. Numai aici le-am fost­ colegi, mai departe însă nu vom mai fi. OLGA : Pentru lașitatea mea să nu fii su­părat pe mine. Nimic n-o să mă mai sperie, nici viața, nici moartea. Și dacă o să mor, nu pentru o viață ca asta voi muri. Dialogul acesta se întîmplă aproape de final, între Olga, fiică de mic funcționar, și Pavel, fiu de spălătoreasă. Dar, din grupul „liceeni­lor" a făcut parte la început și Irina, fiica unor moșieri, și Victor, fiul generalului lugov. Dacă Victor trădează pe față, Irina se arată doar slabă, neputincioasă în fața greutăților luptei. Aceștia nu pot fi adevărați luptători. Nu pentru ei se pregătește viața cea nouă, cea liberă. Și Treniov accentuează cu deose­bită măiestrie lașitatea, lipsa de conștiință a acestor odrasle boierești, pe care numele so­nore ale părinților lor le salvează de la orice neplăceri. De aceea le sînt străine învățătu­rile pe care le primesc de la muncitorul Ar­­tiu­hov și de la profesorul comunist Braghin. Figurile acestor doi comuniști militanți lumi­nează întreaga piesă. Ei sînt aceia care în­drumă în fiecare­ clipă pașii tinerilor revo­luționari. Ei îi învață să lupte și să se apere, să gîndească și să se călească pentru viață. Insă Artiuhov și Braghin, Olga și Pavel, au de înfruntat zidul în ruină, dar încă ne­prăbușit al apărătorilor țarismului. Reprezentant tipic al claselor dominante, generalul lugov, președinte de tribunal, își impune voința tuturor celor care, pe o scară ierarhică, mai mult sau mai puțin joasă, îi stau la dispoziție. Este de altfel foarte sugestiv demonstrată în presă atitudinea servilă a interiorilor față de superiori și disprețuitoare a celor mai mari față de subalterni. Astfel, directorul li­ceului, Leagușev, este tiran — o tiranie cu m­înuși — față de profesori și de elevi, dar își pleacă spinarea în fața generalului. La fel se întîmplă și cu pedagoga Karaseva și cu colegul ei întru meserie, Hreasciov. Amîndoi sînt spaima elevilor, dar ei înșiși se tem și sînt slugarnici în fața superiorilor lor. Hreasciov o și mărturisește : „Ei, Voronin, oare pot eu Dulăul să nu vă persecut ? Dacă n-am să latru, Cain o să mă distrugă și pe mine și pe copiii mei“. Cel pe care Hreasciov l-a numit Cain este profesorul de latină și inspector al liceului de băieți, Adamov. Bătrîn tipicar, cu o mentali­tate retrogradă, el nu acceptă nici atitudinea democrată a lui Braghin, nici încercarea di­rectorului Leagusev de a da întregii mișcări a elevilor o aparență de imoralitate — doar va putea salva școala de rușinea de a avea­­, elevi revoluționari. Adamov se arată pe față dușmanul celor ce vor să-și cucerească libertatea și pretinde să fie descoperit „complotul politic“. Dar în pofida lui Adamov și a celor de teama lui, eroii pozitivi ai lui Treniov merg spre zările unui drum nou. Ei își vor cuceri libertatea și fericirea fiindcă nu precupețesc nimic, nici chiar viața, în lupta dîrză ce o duc. In „Liceenii", Treniov nu conturează eroi de talia unei Liubov Iarovaia sau a lui Bu­ranov din „Pe malurile Nevei“. Dar și Olga, și Pavel, și Artiuhov, și Braghin sînt ieșiți din rîndurile poporului — și ei săvîrșesc acțiuni eroice în numele Revoluției, pentru descătușa­rea de sub jugul claselor dominante. Și tocmai în aceasta constă valoarea edu­cativă a piesei. Patriotismul înflăcărat, revo­luționar, al tinerilor liceeni străbate întreaga piesă. Se simte în fiecare gest, în fiecare re­plică a eroilor, avîntul lor nestăvilit de a crea pentru țară, pentru poporul lor, o viață faimoasă, în care visul să devină realitate și realitatea să însemne fericire. Tocmai avîntul acesta molipsitor al tinerilor eroi din piesă a determinat și avîntul colecti­vului de actori tineri, de la Teatrul Național, care, pentru Concursul Republican, a pregătit spectacolul „Liceenii“. La concurs, spectacolul a fost distins cu premiul I. Pentru aceasta, meritul revine în primul rând celor doi tineri regizori, Iulian Necșulescu și Virgil Sacerdoțeanu, care, prin atmosfera, ritmul și tonul general al specta­colului, au știut să exprime în mod convingă­tor adevărurile piesei. In același timp, tot lor le revine meritul de a fi închegat un colectiv foarte unitar din actorii care au participat la realizarea piesei, fie că era vorba de tineri, ori de actori cu veche experiență în teatru. Și trebuie subliniat cu deosebire efortul depus de acești artiști prețuiți, care au înțeles să sprijine prin munca lor colectivul de tineri. Astfel, Jum­ea Constantinescu a creat in rolul lui Adamov un adevărat tip de pro­fesor de școală veche, după cum Mircea Constantinescu a fost un excelent Cernicikin. Aplauze la scenă deschisă a primit Ion Manu pentru creația sa din ro­lul profesorului de istorie Sardanapa­lenko. Și nu mic este aportul pe care-l mai aduc în spectacol Ion Henter (Hreasciov), Virgil Popovici (Braghin), S. Holban (lugoj). Dintre tinerii actori care au interpretat ■ rolurile eroilor piesei, s-a distins ca o ac­triță cu o mare forță dramatică și de aleasă sensibilitate Elena Sereca, care, de altfel, pen­tru creația ei — Olga Cernicikina — a primit premiul I. Un rol de compoziție, greu și sinuos, i-a revenit lui­ Mihai Berechet, care, în interpre­tarea ce i-a dat-o directorului Leagusev, a dovedit odată mai mult fantezie și inteli­gență scenică și o deosebită înțelegere pentru structura sufletească a personajului. Umorul sănătos al lui Matei Gheorghiu­ (George) și sobrietatea lui Stamate Popescu (Pavel), fantezia lui M. Cojan (Buțenko) și a Didonei Popescu (Dușea), au îmbogățit spec­tacolul la care au mai contribuit în alte ro­luri Cristina Bugeanu, Ariana Olteanu, N. Gr. Nagacevschi, A. Radian, Tina Io­­nescu etc. M. Tofan a schițat o serie de decoruri in­spirate, care, prim cîteva elemente numai, au reușit să sugereze și locul și atmosfera spe­cifică acțiunii piesei. Dramaturgia sovietică a prilejuit astfel u­­nui grup de tineri actori nu numai să mun­cească și să realizeze un spectacol valoros, dar prin aceasta să-și manifeste în același timp dragostea și atașamentul pentru ideile înain­tate, pline de avînt revoluționar, exprimate în text, și, prin acest spectacol, să contribuie și ei la îmbogățirea artei noastre teatra­le. Ansam­blul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești a dat spectacole la Reșița și Timișoara REȘIȚA. — Duminică a sosit la Reșița Ansamblul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești, laureat al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la București. In cursul dimineții, membrii Ansamblului au vizitat diferite secții ale combinatului metalurgic din Reșița. Seara, în sala Casei muncitorești, An­samblul a prezentat un frumos spectacol, e­­xecutat cu o înaltă măiestrie artistică. Fie­care număr al programului a fost răsplătit prin aplauze și ovații de către spectatorii reșițeni. (Agerpres). TIMIȘOARA, 1 (Agerpres). — Ansamblul de Stat de dansuri populare al R.S.S. Moldovenești a sosit luni în orașul Timișoara. Pe peronul gării, oaspeții au fost salutați în numele oamenilor muncii din Ti­mișoara de către tov. Radu Domneste., preșe­dintele comitetului executiv al sfatului popu­lar orășenesc. A răspuns S. M. Stratulat, conducătorul ansamblului, care a mulțumit pentru călduroasa primire făcută. Seara, pe scena Teatrului de stat din Timi­șoara. Ansamblul a prezentat un frumos spectacol de dansuri populare care s-a bucu­rat de o caldă apreciere din partea publicului timișorean. Serbarea Marii Prietenii CRAIOVA, 1 (Agerpres).­­ Peste 3.000 de oameni ai muncii din ora­șul Calafat și din împrejurimi au participat duminică la serbarea Marii Prietenii închi­nată Lunii Prieteniei Romîno Sovietice. Cu acest prilej, tov. Dumitru Antonie, prim se­cretar al comitetului raional de partid, a vorbit despre roadele sprijinului sovietic în diferite ramuri de activitate din țara noa­stră. Apoi, echipele artistice ale căminelor cul­turale din comunele Poiana Mare, Ciuper­­cenii Vechi, Maglavit, Piscu Vechi și din alte comune, precum și echipa artistică a Casei de cultură din Calafat au prezentat programe artistice alcătuite din dansuri popu­lare romînești și sovietice. Cu acest prilej s-au organizat bazare de cărți. Seara a rulat filmul . Război în plină pa­ce . O manifestare asemănătoare a avut loc și în orașul Tr. Severin. Activități culturale în unități în scopul cunoașterii de către militari a operei marelui poet A. S. Pușkin — ne scrie corespondentul nostru, ofițerul Romul Furdui — în unitatea noastră s-a organizat o seară literară. Tovarășul Eugen Atanasiu a vorbit despre viața și opera lui Pușkin. Apoi, artista Elena Sereda, de la Teatrul Na­țional „Ion Luca Caragiale“ a recitat cîte­­va din poeziile lui Pușkin.­­ La stația de radioamplificare a unității noastre — se scrie ofițerul Marican Gheor­­ghe — se difuzează zilnic conferințe des­pre realizările Uniunii Sovietice. Pînă în prezent s-au difuzat conferințele : „Știința și tehnica sovietică în slujba construirii co­munismului și apărării păcii“, „U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului“ și altele. In cadrul cluburilor ostășești s-au ținut recenziile cărților „Oameni la volan" și „Se­cerișul“.­­ Intr-o corespondență trimisă redacției, ofițerul Nițu Gheorghe ne informează că la Casa Ofițerilor din garnizoana „N“ a avut loc o seară muzicală, în cadrul căreia ofițe­rul Niță Paraschiv a ținut un referat des­pre muzica sovietică. După aceea, muzica militară dintr-o unitate din garnizoană a pre­zentat un program de cântece sovietice. Tot la Casa Ofițerilor, — ne scrie în con­tinuare corespondentul — inginerul Marcu Ion­iță a vorbit despre cele văzute de el în cei cinci ani de studii în Uniunea Sovietică. Marți 2 noiembrie 1954 Nr. 257 (2562) Convorbiri cu fruntașii la concursul de tragere pe armată Zilele trecute, în unitatea din care face parte ofițerul Lazăr Daniel a avut loc o convorbire cu militarii fruntași care au participat la concursul de tragere pe ar­mată. Sala în care urma să aibă loc consfătuirea a fost frumos aranjată iar pe o masă îmbrăcată în pînză roșie au fost aranjate în ordine diplomele și o­­biectele obținute de trăgătorii fruntași. Deschizînd convocarea, locțiitorul po­litic al comandantului unității a arătat că scopul adunării este de a evidenția pe trăgătorii fruntași la concursul de trage­re și de a populariza experiența și meto­dele folosite de ei. Comandantul unității a vorbit apoi despre importanța concursu­lui și a mulțumit militarilor pentru rezul­tatele frumoase obținute. După aceea s-a dat cuvîntul militarilor care au partici­pat la concursul de tragere. „Este important — a arătat soldatul Balmoș Dumitru, care a obținut locul II pe armată la tragerea cu pușca catego­ria I-a — ca trăgătorul să fie calm stăpîn pe sine, să știe să-și învingă emoțiile pricinuite de concurs. Starea emotivă se poate învinge numai printr-un antrena­ment continuu, în urma căruia trăgăto­rul capătă deplină încredere în posibili­tățile lui. Condiția principală în obți­nerea rezultatelor­ bune și foarte bune la tragerea cu pușca constă in cunoașterea amănunțită a puștii, a bătăii ei. De aici reiese și necesitatea îngrijirii ei cu cea mai mare atenție, ferind-o în special de lovituri care pot să ducă la deplasarea cătării“. In continuare a vorbit soldatul frun­taș Mocanu Traian, care a arătat că ceea ce a contribuit la clasificarea lui pe lo­cul I pe armată la tragerea cu automa­tul a fost forța morală, pe care a căpă­tat-o în urma încrederii pe care­­ i-au a­­cordat-o comandanții și tovarășii lui de muncă și a angajamentului pe care și l-a luat în fața acestora. „Contează foarte mult — ai arătat apoi soldatul fruntaș Mocanu Traian — ca tră­gătorul să aibă o poziție cît mai nor­mală, neîncordată, încordarea în timpul tragerii face să tremure brațul, și tocmai acest tremurat este cel mai mare duș­man al luării și menținerii corecte a li­niei de och­ire". Cu un viu interes au ascultat militarii pe soldatul fruntaș Stîngă Florea, care a obținut locul II, categoria I-a, pe ar­mată la tragerile cu mitraliera. „Tragerea cu mitraliera la concurs — a arătat soldatul fruntaș Stingă Florea — cere trăgătorului în primul rînd să­­ ie calm, în al doilea rînd să aibă o marre îndemînare in fixarea mitralierei și în darea orizontalității, iar în al trei­lea rînd, să știe să folosească cu pricepere metoda de tragere cu mi­traliera în secerare. Cunoscind bine ca­dența de tragere a mitralierei cu care m-am înșiruit, și făcîndu-mi un just calcu al cartușelor, am executat secerarea de la un capăt al țintelor pînă la celălalt în mod uniform, in așa fel încit cartu­șele să lovească toate țintele, iar secera­rea să o termin trăgînd cartușe pe ul­tima țintă. Folosind cu pricepere acea­stă metodă, am reușit să fiu fruntaș la tragere pe M. U. și pe armată“. „Trebuie să arăt aici — a spus ser­gentul Șerbu Nicolae — că dacă am reu­șit să obțin la observarea­ și determinarea distanțelor locul 1, categoria I-a, acest succes îl datoresc in primul rînd coman­danților care s-au străduit să mă instru­iască, cit și organizației atemiste care m-a educat în spiritul dorinței de a în­vinge. Peste puțin timp voi merge pe o­­goare, în colectivă, alături de ai mei, unde voi munci cu tot elanul meu tineresc pen­tru a da viață măsurilor prevăzute în pro­iectul de Directive ale celui de al­ II-lea Congres al partidului nostru. Voi mun­ci acolo pentru a deveni fruntaș, așa cum­ am fost și în armată“. In încheierea adunării, comandantul unității a recompensat pe fruntașii la concursul de tragere pe armată cu foto­grafierea lângă drapelul desfășurat al u­­nității. Locotenent major PETRE TOMA Legătura a fost realizată De-abia se terminase întinderea firului, și subunitatea a primit o nouă misiune. Situa­ția tactică impunea ca un observator să fie mult deplasat spre stingă. De acolo obiec­tivele inamice ce trebuiau distruse se puteau observa mai bine, tragerea putea fi condusă în condițiuni mai bune. Drumul pînă la noul observator era lung și anevoios. Ir. față se ridica un pisc înalt, peste care trebuia făcută legătura telefo­nică Pentru îndeplinirea acestei misiuni, coman­dantul subunității s-a adresat sergentului Coțofană. — Tovarășe sergent, în fața noastră stă o misiune de mare importanță. In timpul cel mai scurt trebuie realizată legătura cu observatorul din stingă. Situația cere ca le­gătura să fie realizată intr-o oră. — Am înțeles, tovarășe comandant. In timpul cel mai scurt voi raporta de exe­cutare. Intorci­idu-se la grupa sa, sergentul Co­țofană repetă ordinul primit de la coman­dant, după care numi ostașii care-l vor însoți. — Locat fruntaș Mureșan, soldat Ciupe, veți merge cu mine. După scurt timp, sergentul Coțofană și cei doi transmisioniști, cu bobinele în spate, ur­cau coasta piscului. Șiroaiele de transpirație se prelingeau tot mai des sub bărbie. Dar transmisioniștii nu se l­ăsau. Infringind­ obo­­seala, ei se cățărau­­ mereu. Incordîndu-și toate forțele, cei doi trans­misioniști, împre­ună cu comandantul lor de grupă, ajunseră sus. Se opriră pentru cîteva clipe, își șter­seră sudoarea de pe frunte. Apoi începură coborîșul spre valea peste care trebuia reali­zată legătura cu observatorul. Peste puțin timp, sergentul Coțofană Gheorghe se opri în marginea observatoru­lui și intr-o clipă telefonul tu instalat. Trecuse mai puțin de jumătate de oră și în receptorul comandantului se putea auzi : — Alo, alo, fagul, aici stejarul, raportez : misiunea a fost îndeplinită, linia telefonică funcționează. Comandantul privi ceasul. Se scurseseră nu­mai douăzeci și trei de minute de cînd­­ ple­case sergentul. Coțofană. Pe fața comandan­tului se ivi un zîmbet de bucurie și de dra­goste nemărginită pentru subordonații săi. Nu mai trecu mult și artileria își începu tragerea. Drumul proiectileor era dirijat cu precizie către obiectivele inamice. Prin eforturile unite ale tuturor milita­rilor, misiunea a fost îndeplinită. La critica aplicației, com­andantul subuni­tății a strîns­­ puternic mina sergentului Co­țofană spunînd celorlalți : „urmați exemplul sergentului Coțofană și al grupei sale. Ne­­precu­pețind nici un efort, ei și-au îndepli­nit cu conștiinciozitate misiunea. Fapta lor poate servi­ drept exemplu tuturor militari­lor din subunitate“. Locotenent major N. MANDU Grija față de tehnică In unitatea noastră s-a trecut de curind la exiploatarea de iarnă a mașinilor de luptă. Astfel, la toate mașinile s-a făcut veri­ficarea tehnică a motoarelor, frînelor, cau­ciucurilor etc. Valvolina și uleiul de vară au fost înlocuite cu cele de iarnă. In scopul realizării de cît mai multe economii, ben­zina folosită la spălatul pieselor este colec­tată într-un butoi și întrebuințată de con­structorii de linii la curățirea capetelor fie­­roase ale parilor de trăsură. Printre militarii fruntași în îngrijirea teh­nicii de luptă se numără soldații fruntași Mocanu Marin, Echimov Maxim, Negote­ loan și alții Sergent I. ONICEL Partidul Comunist — inspiratorul și organizatorul victoriei repurtate în Marele Război pentru Apărarea Patriei Marele Război pentru Apărarea Patriei a fost cel mai aspru și cel mai greu dintre toate războaiele din istoria patriei noastre. El a fost cea mai grea încercare prin care a trecut poporul sovietic și armata sa. For­țele reacțiunii imperialiste mondiale, care au pregătit și au­ dezlănțuit cel de al doilea război mondial, au urmărit ca prin acest război să nimicească Țara Socialismului a­­tît de urită de ele, sau, in orice caz, să o slă­bească și s-o aducă în rîndul statelor de importanță secundară. Atacînd perfid Uniunea Sovietică și folo­­sindu-se de lipsa unui al doilea front în Europa, Germania fascistă a aruncat împo­triva U.R.S.S. o armată uriașă, în întregi­me motorizată. In acest război, fascismul german s-a folosit și de economia țărilor din Europa, ocupate de trupele hitleriste. Partidul Comunist, creat de marele con­ducător și învățător al celor ce muncesc, V. I. Lenin, călit și încercat în luptele cu dușmanii patriei socialiste, a condus lupta titanică a popoarelor din U.R.S.S. împotri­va cotropitorilor fasciști. El a fost inspira­torul, organizatorul și conducătorul poporu­lui sovietic și al Forțelor sale Armate în războiul ponitrru onoarea, libertatea și inde­pendența patriei socialiste. Ca și în anii con­strucției pașnice, tot astfel și în timpul răz­boiului, Comitetul Central al Partidului Co­­munist a fost organul activ, strîns unit, al conducerii colective — organul care s-a o­­cupat în mod direct de toate problemele mo­bilizării forțelor și mijloacelor pentru ni­micirea dușmanului, ai Ia cuvîntările conducătorilor partidului și guvernului, și în special în prime­le cuvintări ale lui I. V. Stalin și ale lui V. M. Molotov, ținute după izbucni­rea războiului, partidul a făcut o profundă analiză marxistă a caracterului războiului dus de poporul sovietic. El a considerat a­­cest război ca un război de apărare a pa­triei, ca un război drept, de eliberare, și de aceea a chemat pe oamenii sovietici la lupta cu dușmanul. Țelul eliberator al războiului a determi­nat at­ât sarcinile pe plan național ale po­­porului sovietic, cit și cele pe plan inter­național. Acestea au constat în sarcinile a­­părării patriei socialiste, ale sprijinirii miș- Colonel A. LARKOV Candidat în științe istorice cărți revoluționare și de eliberare națională din întreaga lume, precum și ale eliberării popoarelor din Europa de sub robia fas­cistă. Partidul Comunist a elaborat un program activ de mobilizare a tuturor forțelor ma­teriale și spirituale ale poporului sovietic în vederea zdrobirii totale a dușmanului, a a­­rătat calea către victorie. Acest program a devenit baza muncii partidului, a guvernu­lui și a în­tregului popor. In scopul unei mobilizări cît mai rapide a tuturor fo­rțelor poporului pentru respinge­rea dușmanului, Prezidiul Sovietului Su­prem al U.R.S.S., Comitetul Central al par­tidului și Guvernul Sovietic au adoptat ho­­tărîrea­ cu privire la crearea Comitetului de Stat al Apărării, din care au făcut parte con­ducătorii de frunte ai Partidului Comunist. In mâinile Comitetului de Stat al Apărării a fost concentrată întreaga putere, conduce­rea statală și militară a țării. Acest lucru a asigurat planificarea acțiunilor și unitatea lor, acțiuni îndreptate către același țel — nimicirea cotropitorilor germano-fasciști. Partidul Comunist, guvernul și întregul po­por sovietic au trebuit să înlăture greu­tăți uriașe pentru a pune economia țării pe picior de război, pentru a crea o producție de război. In perioada cea mai grea și cea mai în­cordată a războiului, Țara Sovietică a pier­dut Donbasul și bazinul carbonifer din ju­rul Moscovei, care dădeau înainte de război 64 la sută din întreaga producție de căr­bune. Regiunile industriale care au fost o­­cupate de dușman produceau înainte de război o treime din întreaga producție a țării. Dușmanul a ocupat regiuni bogate în cereale ca Ucraina, regiunea Donului, Cu­­banul. O mare parte a populației,­­capabilă de muncă, se afla sub robia fascistă. Nici un stat capitalist n-ar fi putut re­zolva o problemă atît de complexă și de grea ca aceea a creării, în condiții neasemuit de grele și în timpul cel mai scurt, a unei producții de război bine organizate. Această problemă a putut fi rezolvată cu succes și a fost rezolvată numai de statul nostru so­cialist. Aici s-a manifestat deosebit de viu marea superioritate a orînduirii noastre so­cialiste, a sistemului economic socialist, ba­zat pe proprietatea socială asupra mijloace­lor de producție, pe colaborarea frățească și pe ajutorul reciproc intre toți oamenii mun­cii, între toate popoarele din U.R.S.S. Acea­sta a constituit o întruchipare a politicii în­țelepte a Partidului Comunist, a conducerii pricepute exercitată de Comitetul Central al P.C.U.S. Pentru organizarea respingerii duș­manului, partidul și guvernul au folosit cu succes puterea economică a Statului Sovietic, care a luat naștere în urma traducerii în viață a politicii de industrializare a țării și de colectivizare a agriculturii. Trecerea în masă a întregii industrii pe picior de răzzboi a început imediat, chiar din primele zile ale războiului și, în linii mari, s-a terminat în 3—4 luni ; întreaga trecere a economiei pe picior de război a durat aproximativ un an. încă din martie 1942 industria U.R.S.S. și-a mărit neconte­nit capacitatea și ritmul de producție pen­tru front. Deosebit de repede creștea ritmul producției de război în regiunile răsăritene. In comparație cu anul 1940, producția din Ural a crescut în 1943 de șase ori, iar in Siberia Apuseană de 34 de ori. In timpul războiului, Statul Sovietic a­ putut să execute construcții în proporții a­­tit de mari și într-un ritm atît de rapid pe care țara nu le-a cunoscut înainte de război. In perioada războiului, numai în regiunile răsăritene au fost construite din nou și au fost puse în funcțiune 2.250 de întreprin­deri mari. Marele merit al Partidului Comunist și al Comitetului Central, precum și al Guvernu­lui Sovietic constă în faptul că au știut să rezolve într-un termen extrem de scurt problema complicată a mutării industriei. Căile noastre ferate au suportat o încărcă­tură căreia cu greu i-ar fi putut face față căile de transport din oricare altă țară. Căi­le ferate din Ural, de pildă, au executat un tranzit de mărfuri de 2—3 ori mai mare de­­cît cel dinainte de război. Numai dintre în­treprinderile mari au fost mutate în răsări­tul țării peste 1.300. Tot acolo au fost eva­cuați milioane de oameni și o mare cantitate de bunuri. Istoria nu cunoaște un tranzit de mărfuri atît de uriaș ca acela săvîrșit în timp de cîteva luni pe o distanță de mii de kilometri. Regimul colhoznic, creat sub conducerea Partidului Comunist, a făcut față cu cinste încercărilor grele ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Noile relații socialiste de producție la sate au constituit baza mobili­zării rapide a maselor de milioane ale ță­rănimii colhoznice in vederea rezolvării cu succes a sarcinilor care stăteau în fața agri­culturii în perioada războiului. Oamenii muncii din colhozuri, S.M.T.-uri și sovho­zuri au asigurat, în condițiile neasemuit de grele ale războiului, aprovizionarea armatei și a orașelor cu alimente și a industriei cu materii prime. Partidul și guvernul au tra­sat colhozurilor și sovhozurilor din regiunile din spatele frontului sarcina de a obține mă­rirea suprafețelor cultivabile, creșterea pro­ducției de cereale și a productivității crește­rii vitelor, pe care ei au îndeplinit-o cu cinste. Femeile noastre sovietice au muncit eroic în numele patriei, în numele victoriei asupra dușmanului. Ele i-au înlocuit pe soții și fra­ții lor plecați pe front, au muncit cu abne­gație în întreprinderile industriale, pe ogoa­rele colhozurilor și sovhozurilor. Educate de Partidul Comunist, devotate fără rezervă cauzei partidului, femeile sovietice, tinerii și tinerele sovietice au adus prin munca lor eroică o contribuție valoroasă la victoria po­porului nostru în Marele Război pentru A­­părarea Patriei. . încă în timpul construcției socialiste de dinainte de­ război, partidul a educat nu­meroase cadre minunate de intelectuali so­vietici. In perioada grea a războiului, inte­lectualitatea sovietică a dat dovadă de sluji­re cu abnegație a patriei, a poporului, și, îm­preună cu muncitorii și țăranii, a făurit vic­toria. Comitetul Central al partidului a o­­rientat necontenit activitatea savanților, con­structorilor, inventatorilor, i-a înconjurat cu atenție și grijă, le-a creat toate condițiile necesare pentru o muncă rodnică, creatoare, îndeplinind indicațiile Comitetului Central al partidului, savanții, constructorii și inven­tatorii noștri au creat, în timpul războiului, pentru Porțele Armate Sovietice, minunate tipuri de tehnică de luptă de primă calitate — avioane, tancuri, aruncătoare de mine, ar­mament de artilerie, arme automate, diferite aparate. Oamenii sovietici au făcut minuni de e­­roism și de vitejie în lupta economică dusă cu dușmanul. Greutățile fără seamăn ale războiului nu numai că nu au frînt, dar au călit și mai mult voința de fier și curajul po­porului sovietic. In timpul războiului, poporul nostru și-a cucerit, pe drept cuvînt, gloria de popor erou. Clasa muncitoare, țărănimea colhoznică și intelectualitatea­, strîns unite în jurul Partidului Comunist, au întărit Forțele noastre Armate prin munca lor plină de ab­negație dusă în spatele frontului. Datorită muncii eroice al poporului sovietic, Armata noastră primea forțe noi, se completa cu oa­meni și cu tehnică. In timpul războiului, Ar­mata Sovietică și-a afinmat temeinic supe­rioritatea ei absolută nu numai in ceea ce­­ privește calitatea armamentului, lucru care exista și la începutul războiului, dar și în ceea ce privește numărul tipurilor de arma­ment. La sfîrșitul războiului, numărul tu­nurilor Armatei Sovietice a crescut, în com­parație cu perioada de la începutul războiu­lui, de peste cinci ori, al avioanelor de cinci ori, al tan­curilor de ultimul tip de 15 ori. Războiul cu Germania fascistă a consti­tuit o verificare istorică a forței și a trăi­­niciei orînduirii sovietice sociale și de stat. El a răsturnat planurile hitleriștilor care mi­zau pe lipsa unei trăinicii lăuntrice a regi­mului sovietic­, pe slăbiciunea spatelui fron­tului. Marele Război pentru Apărarea Pa­triei a demonstrat că orînduirea sovietică este nu numai cea mai bună formă de or­ganizare a avîntului economic și cultural al țării în timp de pace, dar și cea mai bună formă de mobilizare a tuturor forțelor po­porului pentru respingerea dușmanului în timp de război. Conducted uriașa muncă de transformare a economiei, de transformare a țării într-un lagăr de luptă, Partidul Comunist a condus în mod nemijlocit lupta eroică a Forțelor Armate Sovietice de pe front. Încă cu mult timp înainte de război, da­torită eforturilor Partidului Comunist, ale Guvernului Sovietic și ale întregului nostru popor, au fost create la noi, pe baza victo­riei socialismului, puternice Forțe Armate, dotate cu tehnica cea mai înaintată. Mulțu­mită grijii neobosite a Partidului Comunist, Armata Sovietică și Flota Maritimă Militară s-au întărit an de an, iar capacitatea lor de luptă a crescut. Chiar din primele zile ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei și în tot timpul cît a durat acest război, întărirea prin toate mij­loacele a Forțelor Armate Sovietice, asigu­rarea victoriei lor asupra dușmanului, au constituit obiectul grijii principale și per­manente a Partidului Comunist și a Comite­tului său Central. In fruntea Forțelor Ar­mate ale statului nostru a fost pus, prin Ho­­tărîrea Comitetului Central și a Guvernului Sovietic, marele continuator al cauzei lui Lenin — I. V. Stalin. Comitetul Central al Partidului a pus în slujba rezolvării proble­melor militare pe K. E. Voroșilov, N. S. Hrușciov, N. A. Bulganin, A. A. Jdanov, A. S. Șcerbacov și pe alți membri ai C.C. Partidul Comunist a trimis în rîndurile Forțelor Armate cea mai bună parte a e­­fectivului său. Comuniștii s-au aflat întot­deauna pe sectoarele cele mai hotărîtoare ale frontului, au adus de armată spiritul fermi­tății, al disciplinei și al eroismului. Prin cuvinte înflăcărate, pline de adevăr, și prin exemplu personal, ei înflăcărau pe ostași, îi însuflețeau în săvârșirea de fapte eroice. In luptele împotriva cotropitorilor germa­no-fasciști, Armata Sovietică și Flota Mari­timă Militară au dat dovadă de un eroism de masă. Peste șapte milioane de soldați, matrozi, sergenți, plutonieri, ofițeri și ge­nerali au fost decorați în timpul războiului cu ordine și medalii ale U.R.S.S. Unui nu­măr de 11.000 de m­ilitari sovietici i-a fost conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice ; dintre ei, peste 7.500 sunt comuniști. Partidul Comunist a fost organizatorul și inspiratorul mișcării de partizani. La che­marea partidului, comuniștii au creat deta­șamente de partizani și au adunat în jurul lor pe muncitorii, colhoznicii și pe intelec­tualii rămași pe teritoriul cotropit de duș­man. Comuniștii alcătuiau nucleul principal și forța organizatoare a detașamentelor de partizani, a unităților și subunităților. Co­mitetul Central conducea mișcarea de par­tizani prin activiști de seamă ai partidu­lui și oameni de stat, pe care îi punea pe fruntea acestei mișcări, și prin organizațiile ilegale de partid create in toate regiunile ocupate de dușmani. Conducând Forțele Armate Sovietice, Par­tidul Comunist acorda o atenție deosebită dezvoltării științei militare sovietice și a păr­ții ei componente — arta militară sovietică, care se bazează pe fundamentul solid al m­­ar­­xism-leninismului. Studiind în amănunt ex­periența de luptă a trupelor, Comitetul Cen­tral al partidului a elaborat o serie de con­cepții, unitare din punct de vedere al ba­­zelor științifice, cu privire la folosirea dife­ritelor genuri de arme în ofensivă și în a­­părare, a făcut accesibile aceste concepții tuturor cadrelor noastre de comandanți mi­litari. Sub îndrumarea Comitetului Central al partidului a fost creat noul regulament de luptă al infanteriei, care a inclus uriașa experiență cu privire la, organizarea și des­fășurarea luptelor, acumulată de trupele noa­stre în timpul războiului, experiența luptei victorioase împotriva unui dușman puternic și bine dotat din punct de vedere tehnic. In munca lor de organizare a nimicirii dușmanului și de cucerire a victoriei asu­pra acestuia, Partidul Comunist și Guvernul Sovietic s-au condus fără întrerupere după indicațiile lui V. I. Lente cu privire la faptul că războiul este o încercare multilaterală a tuturor forțelor materiale și s­pirituale ale tie-

Next