Apărarea Patriei, decembrie 1956 (Anul 12, nr. 282-306)

1956-12-01 / nr. 282

__________________________________ APAR­AREA PATRIEI O veche cunoștință Acest nume este destul de cu­noscut cititorilor ziarului nostru. Informații, corespondențe, povestiri și reportaje au apărut sub semnă­tura : soldat fruntaș I. D. Costea. Materialele pe care ni le-a trimis soldatul fruntaș I. D. Costea, co­respondentul voluntar al ziarului ,,Apărarea Patriei", au fost apre­ciate de colectivul nostru redacțio­nal, după cum apreciate au fost, bupă apariție, și de către cititori. Trăind intens viața ostășească de fiecare zi, I. D. Costea a reușit să prezinte convingător imagini din diferite domenii de activitate a militarilor. Priceperea cu care scrie dovedește condei de gazetar. L-am întilnit nu demult într-o unitate, ca responsabil al stației de radioamplificare. Om potrivit la locul potrivit. Despre acest lucru vorbesc emisiunile stației, întocmi­te cu ingeniozitate și mult simț artistic. Programele de satiră și umor, povestirile interesante ca „Recruții" și „Cîțiva pumni­’’’ de M. Sadoveanu, „Ion“ de I. L. Ca­­ragiale, pagini din operele lui Creangă și alți autori români și străini, emisiunea „O melodie pen­tru dvs..‘‘ și multe altele fac pe militari să aștepte cu multă cu­riozitate și nerăbdare programele pe care stația le emite pentru ei. E. B. Organizațiile U. T. M. — sufletul activității artistice de masă . In ultimul timp, în munca artis­tică de masă desfășurată în unitățile și subunitățile a.a. s-au obținut o serie de realizări frumoase. Organizațiile U.T.M., îndrumate de organele po­litice și organizațiile de partid,­­au manifestat mai multă preocupare față de această activitate deosebit de importantă pentru educarea tine­rilor militari, pentru dezvoltarea simțului estetic și al gustului lor artistic. Urmarea acestei preocu­pări n-a întîrziat să se arate , cu sprijinul efectiv al organizațiilor utemiste, în toate subunitățile s-au format grupe artistice. La cel de-al VII-lea concurs pe armată, echi­­piele și grupele­ artistice din subuni­tățile de a.a. s-au prezentat cu pro­grame mai închegate, mai variate, la un nivel artistic corespunzător. S-au obținut unele succese, deși nu suficiente, în reflectarea de că­tre programele echipelor artistice a diferitelor aspecte ale vieții ostă­șești, și în deosebi a problemelor pregătirii de luptă și politice, ale ordinei și disciplinei militare. Prin monologări, dialoguri, cîntece sati­rice, epigrame etc., grupele artis­tice, mai ales, s-au făcut ecoul o­­piniei ostășești, au luat atitudine împotriva lipsurilor. Dar nu atît aceste realizări am vrut să le scot în evidență, ci me­todele care au fost folosite pentru obținerea lor. In scopul generalizării expe­rienței pozitive a celor mai bune grupe artistice din unități, birourile utemiste au organizat periodic con­sfătuiri cu responsabilii acestor grupe. In unele unități s-au organi­zat concursuri pentru cel mai bun recitator, solist etc. Din inițiativa organizațiilor ute­miste, în unele unități s-au organi­zat colective de creație în care se e­­laborează și se discută toate pro­ducțiile originale. Datorită acestei preocupări, programele prezentate de echipele și grupele artistice s-au îmbogățit cu lucrări adecvate, au contribuit mai mult la educarea militarilor în spiritul îndeplini­rii ireproșabile a tuturor îndatori­rilor de serviciu. Un exemplu va întări această afirmație. Un grup de atemiști din unitatea unde mun­cește căpitanul Achimescu Stelian au pregătit și au prezentat în pro­gramul echipei artistice sceneta „A­­larmă în noapte“, cu un subiect in­spirat din pregătirea de specialitate a militarilor. Prin problemele ri­dicate, sceneta a prilejuit spectato­rilor militari numeroase învăță­minte pentru munca lor de fie­care zi. La ridicarea nivelului artistic al programelor artistice a contribuit și schimbul de experiență organizat cu unele formațiuni artistice din întreprinderi și instituții. Astfel, bi­roul atemist din unitatea unde mun­cește căpitanul Ciocîrlan Ioan a in­vitat, cu aprobarea comandantului, echipa artistică a unei uzine, care a împărtășit din experiența ei și prezentat două spectacole , în fața a responsabililor echipei și grupelor artistice din unitate. Cu sprijinul organelor locale U.T.M., în unele unități au fost invitați tineri artiști de la Teatrele de Stat sau din șco­lile de artă populară, care au ajutat la închegarea programelor artisti­ce, la ridicarea nivelului cunoștin­țelor artistice ale interpreților. Desigur că în direcția sprijinirii activității artistice de masă se mai manifestă încă lipsuri pentru a că­ror lichidare organizațiile atemiste trebuie să-și mobilizeze toate for­țele. Atenția lor trebuie îndreptată în primul rînd spre îmbunătățirea conținutului programelor artistice. Este necesar ca aceste programe să reflecte mai fidel viața din subuni­tăți, să înfățișeze, într-o formă artis­tică, fapte sau întîmplări care să contribuie la mobilizarea militarilor pentru îndeplinirea cu conștiincio­zitate a sarcinilor pregătirii de luptă și politice. începuturile fă­cute în această direcție sînt încă timide. La această situație a con­tribuit și faptul că unele organe conducătoare U.T.M. au socotit și socotesc încă, și astăzi că activitatea artistică se organizează numai cu singurul scop de a distra pe mili­tari, uitînd de scopul ei profund e­­ducativ. Așa se explică de ce la concursul anual al grupelor și echi­pelor artistice ostășești, de pildă, în unele programe au predominat bucăți de muzică ușoară care n-au nimic comun cu problemele vieții noastre ostășești, de ce numerele in­spirate din munca militarilor pentru însușirea pregătirii de luptă și poli­tice continuă să figureze încă rar în programele echipelor și grupelor artistice. Tot pe seama superficialității și insuficientei orientări, de care nu sînt străine nici organele de condu­cere U.T.M., trebuie pusă și apa­riția în aceste programe a unor nu­mere necorespunzătoare, în contra­dicție cu cerințele regulamentelor militare, cu normele vieții ostășești. Activitatea artistică a fost pentru unele organizații utemiste o preocu­pare de moment, la sărbători. Concursul echipelor și grupelor ar­tistice nu s-a bucurat de sprijinul organizațiilor U.T.M., mai ales în primele sale faze, cînd se punea ac­centul pe atragerea masei de mili­tari la activitatea artistică. Din a­­ceastă cauză, activitatea artistică n-a căpătat un caracter de masă. Ea continuă să fie dusă de un număr limitat de oameni, restul fiind sim­pli spectatori. Organele de condu­cere U.T.M. au antrenat în munca artistică foarte puțini ofițeri tineri cu aptitudini artistice. In rîndul unor activiști U.T.M. s-a statornicit părerea complet gre­șită că pentru a sprijini activitatea artistică trebuie să fii neapărat spe­cialist. Din această cauză ei nu-și aduc contribuția necesară la îmbu­nătățirea în ansamblu a muncii cul­turale și artistice. Spre a-i ajuta să lichideze cu această lipsă, în ultimul timp am renunțat la practica instruirii organelor conducă­toare U.T.M. numai din punct de vedere teoretic, ci am a­­plicat sistemul Ins­truirii practice de­monstrative, cu ca­re prilej s-a ară­tat cum se organi­zează o grupă și o e­­chipă artistică, cum se alcătuiește un pro­gram etc. Acest sis­tem trebuie practicat și de aci înainte. In unități și sub­unități există toate condițiile să se des­fășoare în timpul li­ber al militarilor vastă și multilatera­­­lă activitate artisti­că. Este nevoie însă ca organizațiile ute­miste, activiștii ute­miști, să dea dovadă de mai multă iniția­tivă, să devină, așa cum a cerut Con­gresul al II-lea al U.T.M., sufletul ac­tivității cultural-ar­tistice de masă. Căpitan D. KUPA Muzica este pasiu­nea elevului fruntaș Sigismund Tiberiu. In clipele libere el își desfată sufletul și tovarășii cîntind la pian. (Foto: ȘT. IONESCU) filă veche - E tînăr, chipeș și inteligent... Compune stihuri pentru domnișoare. Chiar fata comandantului de regiment Odată, la un bal, s-a-ntins o floare. Cînd trece sub fereastra dumneaei se simte alintat de-o dulce spartă. Și ca să-l vadă dînsa-n stare ce-i dă cu plutonul de pămînt , nu-1 iartă ! In zori striga : „Pluton, cînd vei porni în pas la defilare din cazarmă Să văd cum munții Vrancii s-or clinti Și poarta sub picioare cum se darmă ! Și vreau să văd noroiul de pe cîmp Cum talpa voastră-n nori de praf îl schimbă!“ Ședea cu mîna-n șold, cu chipul tîmp Și ordin da-n năpraznica lui limbă Iar noi, tot leatul patruzeci și trei, Izbeam vîrtos pământul cu bocancii . Dar poarta rămînea la locul ei Și nu se clătinau nici munții Vranei! Și nici un fir de praf nu se-nălța, Ci el urla și nu putea pricepe, Și în noroaie ne culca, ne fugărea Pîn­ochiî ne ieșeau cu­ niște cepe. Nu, n-a pierit pe front, străpuns în piept Intr-un spital sfîrși pe-o năsălîe... O cruce­ avea de gît, de fier, ce-i drept Dar încă patru-n singe, de strenție VICTOR TULBURE Mai e puțin... Și vînturi de aiurea Vor fluiera prin scorburi, a pustiu. Din zi în zi mai singură, pădurea Și-o dezbrăca veșmîntul auriu Și ploaia lui Decembrie-o să-l întindă Șoselele — covor de glod — în drum. Și hornuri pe-o-nșezare aburindă Și-or tot-nălța columnele de fum. ...Nu-i rău, în anotimpul care vine, Să depeni lingă vatră amintiri Și să-nflorească, alăturea de tine, Vreo fată cu obraji de trandafiri. Tu, însă, luînd noroaiele de-a rîndul, Tăia-vei calea vîntului buimac Și gîndul vetri-n urmă mult lăsîndu-1 Tei pregăti, prin ploaie, de „atac“ Cînd sus pe dîmb vor chiui soldații, In piept zvîcnindu-ți ai să deslușești Și inima oricăruia din frații Ce bat cu tine drumuri ostășești, Și-ai să-ți aprinzi cu ei, pe dîmb, țigarea Vuiască vîntul, ploaia, cit or vrea Din inimile fraților, dogoarea Va face primăvară-n preajma ta. Maior LUCIAN DUMITRESCU In acest an, munca culturală de masă desfășurată în unitățile și subunitățile Regiunii a II-a Militare s-a îmbunătățit simțitor față de anii trecuți. încă de la începutul anului, organul nostru politic a luat o serie de măsuri pe linia traducerii în viață a ce­rințelor Directivei pentru îmbu­nătățirea muncii culturale. Comandanții de M.U. și uni­tăți, organele politice, aparatul politic din unități, organizațiile de partid și U.T.M., au fost în­drumate, în convocări și pe te­ren, prin instructori, să analizeze cu spirit de răspundere starea muncii culturale de masă din u­­nități și subunități, spre a reali­za o cotitură în acest domeniu de activitate. Au fost ajutați, de a­­semenea, să ia măsuri concrete în vederea realizării acelei indi­cații din Directivă potrivit că­reia, în cel mai scurt timp, com­paniile și subunitățile similare trebuie să devină centre ale muncii culturale de masă în rîn­dul soldaților și sergenților. Printre măsurile organizatorice impor­_______ »tante luate de orga­­nul politic al Regiu­­­Snii pot fi amintite . »convocarea diri­jori­l­orlor muzicilor milita­r> re. repartizarea ar­ti­s­tiștilor profesioniști și << și a instrumentiștilor » in unități, pentru sprijinirea muncii­­ culturale, asigurarea I­­ » participării unor șefi gfic <? de echipe ■ [UNK] I)la con­­cursul caselor de­­ cultură ale sindicate­­l­lor și a tuturor ins­­s­tructorilor cu munca­­ culturală și a șefilor < echipelor artistice­­ din unități, la con­­­­cursul echipelor ar­­­­tistice — etapa pe­­ Regiunea Militară. I Instructorii cu mun­ li­­­­ca culturală au mun­­c­­at cu­ mai mult pe te­st­ren, organizînd prac­ [UNK] »­tic diferite activități « culturale. In fruntea » cluburilor ostășești, BILANȚ ȘI PERSPECTIVE Inițiativă și spirit organizatoric în majoritatea unităților, au fost puse elemente corespunzătoare, cu calități organizatorice și cu o cultură generală mai temeinică, ofițeri cu experiență în munca culturală. Datorită efortului comun al comandanților, lucrătorilor po­litici, organizațiilor de partid și tineret, primele rezultate bune n-au întîrziat să se arate. Intr-un timp relativ scurt, în cele mai multe subunități au fost amenajate camere pentru activi­tatea politico-culturală, unitățile și-au format echipe artistice, iar în majoritatea subunităților au apărut grupe artistice care au desfășurat o activitate rodnică. In ridicarea nivelului culturii generale și asigurarea timpului liber al militarilor un rol im­portant au jucat activitățile­­ or­ganizate, în mai bune condiții, în cadrul cluburilor de unități și camerelor de activitate politico­­culturală din subunități. Progra­mele desfășurate la cluburi și în orele culturale de masă au con­tribuit, pe lângă celelalte forme ale muncii politice din armată, la dezvoltarea patriotismului milita­rilor, la înțelegerea mai pro­fundă a unor probleme predate la pregătirea de luptă și politică. Cu toate că au fost obținute u­­nele succese îmbucurătoare, tre­buie să arătăm că mai sînt unități unde — cu toate că există toate condițiile necesare și cu tot spri­jinul acordat de eșaloanele supe­rioare — în munca culturală de masă continuă să se­­ manifeste lipsuri. Așa, de pildă, în unitatea în care lucrează ofițerul Matei Tă­­nase, echipa artistică n-a fost în­drumată și ajutată. Programele ei au fost neinteresante, la un nivel artistic scăzut. Din această cauză echipa nu s-a putut pre­zenta nici la concursul pe re­giune. Unele cluburi au desfășurat o activitate sporadică, n-au sprijinit activitatea culturală din subuni­tăți și concursul „Iubiți cartea“. In unitatea din care face parte căpitanul Dupță, verificarea fon­dului de cărți s-a făcut în condi­ții nesatisfăcătoare, în bibliotecă au stat mult timp broșuri vechi, depășite. Din cauza neglijenței ofițerului Mișcov Traian, această bibliotecă a fost dotată cu o serie de romane în ciclu, fără conti­nuitate între volume. Mai există subunități în care timpul afectat orelor culturale de masă este în­trebuințat în alte scopuri. Pe viitor vom continua să depunem eforturi susținute pen­tru îmbunătățirea crescîndă a muncii culturale de masă în uni­tăți și subunități. In acest scop, în primul rînd vom căuta să li­chidăm lipsurile existente și să dăm avînt muncii culturale acolo unde ea stagnează încă. Consi­derăm că al doilea pas pe care-l avem de făcut este instruirea mai temeinică a lucrătorilor de pe linie culturală și antrenarea fiecărui militar, indiferent de grad și funcție, în această muncă. Pentru a asigura în mai bune condiții timpul liber al militari­lor, vom spori baza materială a cluburilor, îndeosebi în ceea ce privește jocurile distractive. Vom generaliza experiența pozitivă în legătură cu organizarea orelor culturale de masă, pentru ca a­­cestea să contribuie din ce în ce mai mult la ridicarea nivelului cultural al militarilor, la recrea­rea lor. In acest scop vom sprijini orice inițiativă care va veni să ajute atingerea scopului propus de noi. De altfel, în general, pen­tru îmbunătățirea calitativă a muncii culturale este necesară multă inițiativă. Pentru antrena­rea în masă a militarilor la con­­­cursul „Iubiți cartea“ vom conlu­cra și mai strîns cu organizațiile de tineret. Scopul principal pe care-1 ur­mărim este ca prin ridicarea ni­velului de pregătire culturală a militarilor din unitățile și sub­unitățile subordonate Regiunii a III-a Militare să contribuim în măsură și mai mare la pregăti­rea de luptă și politică a efective­lor. Locotenent major L­­RISS Instructor cu munca culturală Variațiuni pe aceeași temă [[~] Tinerii care și-au­­ satisfăcut­­ stagiul militar au plecat și continuă să plece la vetrele lor. Gara de Nord cunoaște acum o ani­mație deosebită. Aci am fost, într-o zi, martorul unei scene emoționante : zeci de foști ostași, din felurite unități și arme, prînzeau în comun ; pe masa improvizată din cîteva valize își o­­fereau bunătățile, mulțime de pa­chete pregătite pentru drum de gri­julii gospodari de companie. In treacăt mi-am plimbat privi­rea prin valizele deschise și în toa­te am văzut cărți, broșuri, caiete. Am reținut cîteva titluri : „Bără­gan", „Pasărea furtunii", „Pămînt desțelenit“, „Așa s-a călit oțelul“. Și atunci m-am gîndit că", de bu­nă seamă, mulți dintre cei care se întorc la vatră, în armată au învă­țat să iubească o carte bună. In presă și în unele convocări a fost semnalată adesea lipsa noutăților literare din bibliotecile u­­nităților, ca urmare a faptului că, pînă să ajungă la cititorii militari, cărțile fac diverse „stații", unde în­­tirzie, mai mult sau mai puțin. Dată fiind această situație — care unor zeloși iubitori ai birtiilor și tabelelor le pare încă de neînlăturat — renun­țasem să mai pun bibliotecarilor pe­nibila întrebare: „Ce noutăți ați mai primit ?" Așa stînd lucrurile, zilele trecute, am fost­ surprins văzînd în biblioteca Școlii Militare Medii de Marină vo­lume proaspăt ieșite de­ sub tipar, mirosind încă o cerneală. Nu-mi ve­nea să cred ochilor. „Misterul“ mi l-a lămurit îndată bibliotecara ; școlii i-a fost repartizat un fond bănesc, din care își procură, la timp și în cantitățile necesare, cărțile care apar. Iată o soluție bună, a cărei largă aplicare în unități ar fi salutară. 5 Ia aceeași școală... Bibliotecara Constantinescu Elvira m­ai vorbea despre pasiunea pentru lectură a micilor marinari, informîn­­du -mă că întreg efectivul școlii are fișe de cititor , ba unii dintre elevi — bunăoară Efta­fan și Iordache Ștefan — au cîte trei fișe pline, ceea ce înseamnă că, în cîteva luni, ei au citit aproape 50 de volume. In vreme ce bibliotecara povestea despre toate acestea, ușa se deschise brusc și în prag apăru un elev îm­brăcat într-un halat gros, dintre ace­lea care se dau bolnavilor internați pentru tratament. Intr-adevăr, nu mă înșelasem — elevul venea direct de la infirmerie. Dorința de a citi l-a fă­cut să sfideze și viscolul ce șuiera afară și gripa încă nevindecată. A primit o carte și a dispărut pe ușă. După cîteva minute a mai venit un elev, tot de la infirmerie, și tot pentru a lua o carte. Desigur, m-a impresionat plăcut se­tea de lectură a elevilor, dar am tre­sărit la gîndul că drumul destul de lung pînă la bibliotecă le-ar putea dăuna­­ sănătății, mai ales acum, iarna. Bine ar fi dacă cineva — și de ce nu chiar bibliotecara ? — ar merge zilnic la infirmerie și ar distribui e­­levilor internați noi cărțile dorite. 4. Nu demult, ziarul nostru a _a primit o corespondență în care ofițerul Giurele G. relata, cu nea­­scunsă mîndrie, că militarii unei grupe din subunitatea comandată de el au primit cu toții insigna „Prieten al cărții“. — „Iată un fapt nou și unic în felul său“ — remarca atunci cine­va din redacție. L-am contrazis, pentru un motiv foarte simplu , din expunerea ofițe­rului Szép Toma, la o convocare pe linie culturală, aflasem cu cî­teva zile înainte că în unitatea din care face parte există nu o grupă, ci un întreg pluton de „Prieteni ai cărții“. (In fotografia alăturată pot fi văzuți cîțiva dintre acești e­­levi ascultînd părerile ofițerului Szen T. despre o carte). Mai era oare nevoie de alt argu­ment ! Bineînțeles, argumentul acesta va putea fi înlocuit în momentul în care vom primi vestea că în cutare garnizoană este... o unitate de „Prieteni ai cărții“. Așteptăm pe curînd o asemenea veste ! Chiar și mai multe... N. MANAILA Sîrb fostă 1 decembrie 1956 Nr. 282 (3202) știri * știri • știri • știri • știri " • • *. . ' ' T­ • A . In atenția comandanților și lucrătorilor noștri politici stă, în pre­a­zent, problema învățării de cîntece os­tășești de către tinerii militari. In ur­ma sarcinilor și indicațiilor primite de la ofițerul Mihoreanu D., membrii fanfarei merg în subunități și repetă cu ostașii „Imnul R.P.R.“, „Partidul meu44, „Marșul armelor“ și alte cînte­­ce. Dintre instrumentiștii fanfarei s-au evidențiat în această acțiune plutonie­rul Crupinschi M. și sergentul major Popovici, Locotenent major E. MAFTE] • In cadrul unei adunări de partid, ofițerul Hendea Gh. a primit sarcina sa se preocupe îndeaproape de amena­jarea clubului unității. Pornind la trea­bă cu entuziasm, el a primit ajutor și de la ofițerul State Vasile, în special în ceea ce privește pavoazarea, și de la cîțiva ostași. In scurt timp, clubul unității a fost gata. Aci militarii își petrec acum timpul liber în mod plă­cut și folositor. Locotenent GH. PREDA Intr-o duminică, la clubul de M. U. din garnizoana noastră a fost organizată o „zi distractivă“, la care au participat numeroși ofițeri și membri ai familiilor lor. Programul a cuprins un concurs­ ghicitoare cu premii, între­ceri sportive, jocuri distractive și vi­zionarea filmului „Secretul sîngelui“. Militarii și familiile lor au cei răi să se organizeze mai des asemenea­­ mani­­festări. Locotenent major I. GRINDEANU • Prin grija ofițerului Crăciun Gh., șeful clubului, echipa artistică a uni­tății­­ noastre pregătește și prezintă spectacole reușite. Ultimul program dat în fața militarilor a cuprins, în prima parte, muzică populară și ușoa­­ră romînească, iar în a doua, monolo­­guri și recitări. In prezent, artiștii a­­matori pregătesc sceneta satirică „Ra­­dioteleviziune“ și schița dramatizată „Moș Teacă“ Locotenent I. MOTFOLEA Volumul de proză „Oameni în mers“, apărut nu demult în Edit­­ura Militară, înmănunchează o se­rie de lucrări în așa numitul „gen scurt" : nuvele, povestiri, schițe, scrise de tînărul scriitor Mircea Ra­dina în ultimii ani. In rîndurile tinerei generații de prozatori, Radina încearcă, și nu a­­rareori izbutește, să aducă o notă aparte, cu totul proprie. Acest lu­cru se vede nu numai în varietatea și noutatea domeniilor de activitate și a figurilor umane pe care le zu­grăvește, ci și în utilizarea unor procedee literare care merg, de la analiza psihologică de bună calita­te, pînă la povestirea la persoana întîia. El cunoaște bine oamenii despre care vorbește, le cunoaște de­prinderile și trăsăturile sufletești, necazurile și bucuriile. Nu mai puțin remarcabilă este îndrăzneala cu care autorul abor­dează, în cele mai multe din lu­crări, acele momente din viața eroi­lor săi, caracterizate prin luări de atitudine hotărîtoare în condiții de mare intensitate dramatică. Tendin­ța aceasta de a accentua elementul dramatic, care se manifestă chiar și într-o schiță cu pronunțat carac­ter liric cum este „Crăiasa primă­verii", reprezintă, desigur, o cale sigură de a merge la Inima cititori­lor, însă, în același timp, ridică o serie de probleme cu privire la rea­lizarea artistică propriu zisă, asu­pra cărora Mircea Radina ar fi bine să reflecteze. Iată, de exemplu, prima lucrare din volum, „Intîlnire la horă". Un ostaș, Iancu, cunoscut înainte ca fiind iute la minte și tare la pumni, se întoarce din armată. El vestește pe Andrei că, în prima duminică, după revenirea în satul de baștină, să fie la horă. Acesta se căsătorise între timp cu Ana, care fusese iu­bita lui Iancu. Totul prevestește un deznodămînt puternic, așa cum­­ pu­ternică este durerea ostașului pen­tru­­ pierderea fetei dragi și cum pu­ternic­ul este brațul cu care vrea să se răzbune. Autorul ne prezintă, în prealabil, într-o creionare reuși­tă, caracterul contradictoriu al lui Andrei, care oscilează între frica nătîngă, chinuitoare, și dorința de a-și apăra totuși cinstea și căsnicia. Portretul Anei este de­ asemenea bine realizat. Femeia nu l-a uitat pe Iancu și bagă de seamă, în ace­lași timp, temerile lui Andrei, ceea ce mărește și mai mult interesul lectorului pentru deznodămîntul fi­nal, căci, în fond, de atitudinea lui Iancu va depinde și așteptata acțiu­ne definitivă a Anei. In cadrul a­­cesta de intense mișcări sufletești, de dezlănțuire a unor porniri pro­fund omenești, în atmosfera bine prinsă, de încordare a tuturor jucă­torilor de la horă, cum reacționează fostul ostaș Iancu ? El își aminti­se, în prealabil, de spusa locotenen­tului major Cotaru, cum că „vrăj­mașul cel mai neîndurat al unui om este lipsa de stăpînire...“, și strînge pur și simplu mina lui Andrei, care tremură din toate încheieturi­le. Iar cînd află că acesta n-a ,­fu­­rat-o“ pe Ana, cum îi șoptise ne­potul de bogătan Cristache, ostașul „simte că-i pătrunde o mulțumire fără seamăn“. Trebuie să recunoaș­tem că cititorul, care știe că inima unui flăcău pătimaș și aprins din fire nu poate fi potolită cu sfaturi sau cu constatări raționale, nu-l va crede nici pe Iancu cu gestul lui mărinimos, dar care nu este justifi­cat de evoluția anterioară a perso­najului, își face loc aci nu atit in­suficientul efort al scriitorului de a descifra adine psihologia tipului uman, cit mai ales o concepție oa­recum idilică, sentimentală, asu­pra resorturilor morale care pot declanșa și susține asemenea schim­bări de atitudine și de conștiință profund răscolitoare în care se an­gajează întreaga ființă a respecti­vului erou. O reușită utilizare a elementului concret, a „aței care ține nasturii“ după vorba lui Lev Tolstoi, dove­dește Radina în nuvela următoare „Cărări prin furtună". Elocvent în acest sens este episodul proiectatei execuții a lui Petre Mohor. Legat de stîlp, în fața careului de soldați aduși anume ca să asiste la ucide­rea „trădătorului de țară și tron", Petre aude răcnetul tatălui său care se prăbușește zdrobit de cumplita vedenie. Se smucește ca un nebun să scape din curelele înlănțuitoare, lacrimi îi umplu ochii. Prin min­­tea-i răvășită se perindă amintiri din copilărie, crîmpeie din prea puțin darnică în bucurii viața pe care o avusese. Printre rîndurile soldaților trece un freamăt de re­voltă. Ofițerul care comandă plu­tonul de execuție, cuprins de o tea­mă animalică, izbește ceva cu pi­ciorul: „Un măr. Mărul se rosto­goli pînă la piciorul osînditului. A­­cesta își aduse aminte că la ei, în spatele casei, era un măr care făcea mere tot atît de mari și de frumoa­se". Un simplu amănunt în apa­rență, dar cu­ adevăr, cu­ relief con­feră imaginii artistice a eroului sur­prins într-unul din cele mai tragi­ce momente din viață ! Cu aceeași îndemînare autorul alternează, în primele scene din închisoare, reac­țiile soldatului care încearcă deznă­dăjduit să afle cu­ mai e pînă la cinci, „ora execuției", de pildă, cu episoadele expuse retrospectiv, me­nite să ne dezvăluie firesc și bine motivat faptele care l-au adus pe Petre la osîndirea nedreaptă. In fi­nal, un atac al avioanelor sovietice și muncitorii de la fabrica din a­­propiere salvează pe condamnat care, deși rănit, mai are puterea să se bucure că se află într-o „casă cu percheluțe care joacă în vînt" în timp ce afară se aud tunurile ar­matelor eliberatoare. După cum se știe, astfel de coincidențe sînt admi­sibile în declanșarea conflictului u­­nei lucrări literare, însă nu sînt recomandabile în rezolvarea lui, care este de dorit să se efectueze nu prin intervenția unor forțe din a­­fara acțiunii propriu zise. Dacă în „Cărări prin furtună" faptul ca a­­tare nu supără, în schimb în poves­tirea ,,Intr-o noapte de decembrie", coincidența bătăii pe care șeful de regie al domeniilor regale o aplică grăjdarului Spiridon? în noaptea răsturnării monarhiei, scade din in­tensitatea deznodămîntului, de alt­fel lucrat cu finețe și cu cuvenita economie a mijloacelor artistice. Spiridon, spre satisfacția legitimă a cititorului, îl bate zdravăn pe zbir, pentru ca abia după aceea să-și dea seama cu uluirea omului atîta amar de "Vreme năpăstuit, de importanța doborîrii mai-marelu­i tuturor zbirilor — regele — și să ceară mecanicului Andrei, potrivnic acțiunilor anarhice, „să nu fie su­părat" Forța, care îl ajută pe un om sim­plu, cizmarul Nicolache, să galva­­nizeze energia sătenilor, cei mai mulți foarte tineri, făcîndu-i să dea o ripostă cu arma în mină nemți­lor în retragere, este destăinuită în nuvela „Un om ciudat". Intr-o în­lănțuire de întîmplări, în care coti­tura din 23 August 1944 constituie punctul firesc de plecare, această forță a lui Nicolache, condamnat de doi­ ani la moarte de statul bur­­ghezo-moșieresc, se transmite­­ trep­tat și sătenilor cu care reușește să dezarmeze, un detașament de 200 de hitleriști. Forța se numește simplu: încredere în oameni, dragoste de țară, conștiința cauzei drepte pen­tru care nici un sacrificiu nu e prea mare. Schițele din volum au, cu ex­cepția uneia, ca personaje centrale, figurile unor ostași ai Armatei noastre Populare. Ei sînt surprinși fie în relațiile cu camarazii sau cu superiorii, fie cu oamenii din mijlo­cul cărora au plecat, fie pur și sim­plu ce­ necunoscuți. Elementele noi de conștiință patriotică, socialistă, curajul și bărbăția, spiritul tovără­șesc, dîrzenia și voința de a birui greutățile oricît de mari ar fi ele, — trăsături distinctive ale ostași­lor noștri — sînt zugrăvite de cele mai multe ori pe fondul unor îm­prejurări și al unor evenimente bine alese. Cei mai mulți dintre eroii din „Oameni în mers" vorbesc un lim­baj natural, simplu, expresiv. Alții, însă, printre care mai ales ofițerii, se exprimă în formule generale fără culoare. In ceea ce privește des­crierea luptelor, așezărilor sau na­turii, alături de imagini îndrăznețe și sugestive, întîlnim pasaje mono­tone, plictisitoare. In ansamblul său, volumul „Oa­meni în mers" atrage atenția asupra unui scriitor cu reale perspective. Amintim însă autorului că deficien­țele semnalate nu sînt de suprafață. Iar Mircea Radina nu are motive și nici dreptul să nu le înlăture. ST. GLIGOREA Mircea Radina : „Oameni în mers“ vom

Next