Apărarea Patriei, martie 1957 (Anul 13, nr. 51-77)

1957-03-01 / nr. 51

2 _____________ împotriva formalismului In munca political de partid UN PLAN, 296 SARCINI,­­= 699 MASURI== Da, aceasta este realitatea. Titlul nu conține nici o exagerare. O comisie de la M.Ù. „N“ a e­­xecutat, timp de cîteva zile, un con­trol în unele din unitățile subordo­nate. Controlul executării sarcini­lor este o metodă încercată de con­ducere. In viața militară este de-a dreptul indispensabilă. Un control care nu se limitează la vînarea gre­șelilor, care contribuie la sezisarea și generalizarea experienței pozitive, care reușește să­ orienteze în muncă pe cei controlați, să-i ajute practic în lichidarea lipsurilor, este totdea­una bine venit. Elaborarea unui plan de măsuri menit să stabilească modul concret de lichidare a prin­cipalelor deficiențe constatate cu oca­zia controlului trebuie privită ca o metodă justă, eficace. Comisia de la M. U. ,,N“, însă, pentru remedierea lipsurilor constatate, a redactat și expediat celor interesați un plan e­­norm, de-a dreptul impresionant. Planul se întinde pe 59 file duble, cuprinzînd 296 sarcini și 699 de măsuri. Simpla prezentare a dimensiuni­lor unui plan nu poate să-ți spună încă dacă e vorba de o necesitate firească și o rezolvare concretă a­­mănunțită­ a problemelor, sau de formalism și birocratism. Dar, de la început, fără să vrei, se naște temerea , nu cumva oamenii vii și faptele lor se pierd și pălesc răs­firate în sutele de rubrici și coloa­ne ale unui asemenea plan volumi­nos, nu cumva viața din unități și subunități se sufocă sub povara a­­cestui vraf de hîrtii ? Doar se știe că o problemă, oricît ar fi ea de importantă și actuală, oricîtă pros­pețime ar respira din ea, de îndată ce intră în împărăția formalismului cu greu o mai poți salva, rezolva­rea ei este grav periclitată. In cazul de față, lucrurile stau astfel : Deși voluminos, planul a fost în­tocmit cu mare migală. Redactarea lui a cerut multe eforturi și fră­­mîntări, a necesitat cu siguranță și cîteva nopți nedormite. S-ar părea că un plan atît de a­­mănunțit constituie un sprijin deose­bit de prețios, un îndreptar precis care va ajuta ca în unități și subuni­tăți totul să meargă ca pe roate. Probabil aceasta a și fost intenția celor ce­ au redactat planul. Ei sînt convinși, fără îndoială­, c-au făcut un lucru bun, folositor. Dar dacă arunci privirile pe acest noian de hîrtii și încerci să cunoști viața și oamenii, dacă vrei să afli care sînt lipsurile principale ce trebuie în primul rînd înlăturate și mai ales dacă dorești să știi ce , este bun în experiența acumulată și­ me­rită să fie răspîndit în întreaga mare unitate,­­încerci un sentiment de regret, rămîi dezamăgit:’ rubricile verticale și orizontale, capitolele și subcapitolele, sarcinile cu punctele și subpunctele lor, acoperă ca un val cețos realitatea. E greu să analizezi în cadrul u­­nui singur articol un plan de ase­menea proporții, să caracterizezi e­­ficacitatea fiecărei măsuri. Vom încerca să analizăm doar 5 file din el, și anume acelea care se referă la munca politică din unita­tea în care muncește ofițerul Rădi­­țoiu Gheorghe. In această unitate lucrează nu­meroși ofițeri. Unii cu o experiență mai vastă în munca de instrucție și educație, alții abia ieșiți de pe băncile școlilor militare. Munca lor a fost nu odată apreciată ca sîr­­guincioasă. In procesul de instruc­ție, ei au­ obținut unele rezultate pozitive. La ultimul activ de par­tid, comuniștii au raportat cu mîn­­drie că în această unitate s-au ob­ținut economii însemnate. S-ar pu­tea enumera și alte succese. Desi­gur aici nu totul merge bine. Sînt și lipsuri. Planul la rubrica „lip­suri constatate“ își propune să le înșiruie cu conștiinciozitate. Dar, oare, sînt subliniate la această ru­brică lipsurile cele mai importante, orientează oare acest plan aparatul politic asupra verigilor principale ale muncii ? Să lăsăm să vorbească faptele. Munca de propagandă și agitație se desfășoară destul de slab. Conținu­tul și eficacitatea ei lasă de dorit. In unitate se găsesc și ofițeri, ca locotenentul Fătu Ioan, care nu sînt la curent cu principalele pro­bleme internaționale. Ofițerul Tren­­cu Mihai cunoaște cu totul super­ficial problemele centrale ridicate de Plenara C.C. al P.M.R. din de­cembrie. Ofițerii­­ Avramescu Nicolae și Mihai Titu sînt conducători de lecții politice, dar ascultîndu-le explica­țiile referitoare la politica econo­mică a partidului, la transformarea socialistă a agriculturii, ești îndem­nat să pui sub semn de întrebare claritatea expunerilor pe care ei le fac în fața subordonaților. Însuși propagandistul unității — locotenentul major Mihalache — nu este suficient de clarificat asupra unor noțiuni și probleme de bază ale marxism-leninismului ca, de pil­dă, în privința revoluției și a con­trarevoluției, a rolului pe care l-au avut și îl au diferitele clase sociale în procesul revoluției populare din țara noastră. Oare cum poate acest propagan­dist lămuri pe alții, dacă el însuși nu stăpînește așa cum trebuie te­zele de bază ale învățăturii parti­dului nostru ? Ofițerul susține cu seninătate că" despre problemele de mai sus are conspecte și notițe bine puse la punct. Dar, care, poate el să umble tot timpul cu caietul de notițe în buzunar, iar cînd i se cer lămuriri de către militarii din sub­unități să le citească conspectul? Aceste fenomene nedorite nu sînt întîmplătoare. Aici nu s-au folosit nici pe departe toate posibilitățile ca ofițerii să fie la curent cu pro­blemele ideologice și politice ac­tuale, ca ei să fie antrenați la ci­tirea presei. In ciuda acestor lipsuri, destul de grave, planul de care ne ocu­păm, deși bogat în „lipsuri consta­tate", grupate pe capitole și sub­capitole, nu spune nici un cuvînt despre conținutul muncii de propa­gandă, nu pomenește nimic despre calificarea oamenilor chemați să ducă această muncă­, nu amintește deloc despre nivelul ideologic și po­litic al ofițerilor. In schimb, în plan sînt alte constatări care, se vede treaba, li s-au părut celor din comisie mai importante. Iată cîteva : „Evidența la pregătirea marxist-le­­ninistă este ținută in creion", „pla­nificarea săptăminală a companiilor nu prevede temele lecțiilor politice și ale informațiilor politice",­­„conducă­torii de grupă nu și-au conspectat materialul bibliografic". La asemenea­­ constatări, asemenea măsuri! Iată numai cîteva din multele măsuri indicate : „să se țină evidența in cer­neală pe caietul de evidență la pre­gătirea marxist-leninistă", „să se treacă temele lecțiilor politice in pro­gramul săptămînal“, „să se comple­teze conspectele" etc. Nimeni nu poate contesta necesitatea evidenței și planificării, a unor conspecte îngri­jite. Dar crede oare în mod serios ofițerul Sava Tri­că, ținîndu-se evi­dența în cerneală, trecîndu-se temele lecțiilor în carnetul de program, completînd toate conspectele, se a­­sigură lichidarea confuziilor exis­tente, se îmbunătățește conținutul muncii de propagandă, devine ea mai atractivă și convingătoare ? Este el convins că în aceasta constă esențialul în desfășurarea muncii ideologice? Noi credem că era mult mai important și mai folositor dacă comisia, în urma unor discuții cu cît mai mulți ofițeri, stabilea prin­cipalele probleme și teze neclare pentru aceștia și indica metodele concrete de lămurire. Astfel se pu­teau recomanda ținerea unor consul­tații și inițierea unor convorbiri co­lective pe aceste teme, la care să participe ofițeri bine pregătiți de la eșalonul superior și la care să fie antrenați, eventual, și economiști, cadre didactice universitare etc. din localitate. Comisia trebuia, de ase­menea, să concretizeze în planul său metodele și practicile pozitive care se folosesc într-o subunitate sau alta și să indice formele prin care ele trebuiesc generalizate în întreaga mare unitate. Caracterul general și formal al măsurilor indicate reiese și din fap­tul că aproape o treime din ele se referă la probleme de planificare a muncii politice, la revederea și com­pletarea planurilor vechi, la elabo­rarea de noi planuri și întocmirea de alte scripte. Astfel, rubrica „măsuri pentru li­chidarea lipsurilor" este plină de a­­semenea indicații: „locțiitorul politic să-și revadă planificarea și s-o com­pleteze" ; „locțiitorul politic să-și planifice studiul individual" ; „locții­torul politic să facă un instructaj cu locțiitorii politici de subunități pri­vind planificarea" ; „biroul organiza­ției de partid să-și revadă planul de muncă" ; „planul de muncă cu pri­vire la îndeplinirea hotărtrii activu­lui de partid să fie revăzut și com­pletat". Semnificativ pentru caracterul ge­neral al indicațiilor este și faptul că la o bună parte din măsurile stabilite se specifica în rubrica „termen de executare" cuvîntul „permanent". Astfel, planul abundă de asemenea măsuri : „să se asigure îndeplinirea Ordinului M.F.A. pe noul an de ins­trucție" ; „să se urmărească îndepli­nirea prevederilor D.S P.A. privind lecțiile politice cu soldații și ser­genții" ; „să se urmărească îndepli­nirea prevederilor D.S P.A. privind conducerea și folosirea stațiilor de radioamplificare“ etc. Credem că o­­fițerul Crăciun Gh. este de acord că sarcini mai atotcuprinzătoare, mai perfect valabile pentru orice unitate și formațiune în orice perioadă și e­­tapă de instrucție, nici că se puteau formula. Doar este știut că întreaga muncă din unități și subunități se desfășoară pe baza Ordinului Mi­nistrului Forțelor Armate și a Dis­­pozițiunilor D.S.P.A., că întreaga muncă urmărește îndeplinirea aces­tora. Sigur, sînt unele deficiențe în această muncă. Dar mărginindu-se la a enunța necesitatea îndeplinirii prevederilor acestor documente, co­misia nu a sprijinit aproape cu ni­mic pe cei în cauză. Ei cunosc des­tul de bine această necesitate. Co­misia era chemată să indice con­cret unele măsuri care să­ asigure îndeplinirea optimă în etapa res­pectivă a ordinelor și dispozițiuni­­lor superioare. La toate acestea trebuie să a­­dăugăm faptul că la multe o­ri mă­surile la care se fixase, totuși, un termen precis, acest termen expi­rase deja cînd planul cu pricina sosise în unitatea respectivă. Se pune întrebarea : Cum se poate că comisia de control s-a re­zumat la constatări atît de gene­rale și uneori chiar formale ? Cum se poate că, citind rubrica de cons­tatări, nu-ți dai seama de realită­țile din unitatea respectivă, de lip­surile principale, de oamenii vino­vați pentru starea de fapte ? Ex­plicația e simplă. Comisia, se pa­re, a răsfoit mai mult dosarele, e­­vidența, scriptele, și a stat mai puțin de vorbă cu oamenii. Grăitoare în această privință e următoarea frază din plan : „Studiind procesele verbale ale șe­dințelor biroului U.T.M., a reieșit că biroul din această unitate nu lucrea­ză colectiv". Dar de cînd conținutul muncii organizațiilor utemiste și stilul de muncă al organelor lor conducă­toare se stabilesc cercetînd proce­sele verbale? Oare în acest dome­niu cuvîntul cel mai greu de spus îl au hîrtiile, sau viața ? Dacă a­­ceastă constatare ar fi avut la bază o studiere mai profundă a faptelor reale din viața organizațiilor ute­miste, dacă s-ar fi stat de vorbă mai mult cu masa utemiștilor, a­­tunci cu siguranță că și măsura in­dicată ar fi fost mai concretă de­cît cea care există în plan : „biroul utemist pe unitate să respecte Regulamentul de funcționare al­­ orga­nizațiilor U.T.M. din Forțele Armate". O indicație mai generală cu greu s-ar fi putut găsi. Este surprinzător faptul că ofi­țerul Sava Tr. care are o bogată ex­periență în munca politică din uni­tăți și subunități, care s-a convins prin propria-i experiență că la baza muncii politice stau munca de la om la om, cunoașterea realității, a faptelor vii, lucrînd acum la un e­­șalon superior începe să uite de toate acestea, cedînd treptat forma­lismului. După cum este de mirare și fap­tul că ofițerul Crăciun Gh. se împacă cu asemenea stări de­ lucruri, Trist este faptul că asemenea metode formale practicate de unii tovarăși de la M.U. se răsfrîng pînă jos. Astfel, nu demult, la subuni­tatea unde muncește ofițerul Cion­­da Ioan a sosit, în urma unui con­trol, un plan de măsuri asemănă­tor celui despre care vorbim. Singura deosebire constă în faptul că termenele de executare erau mai mici. Iată un exemplu de aseme­nea măsuri : „să se întărească au­toritatea comandanților de grupe și plutoane". „Termen de executare : trei zile". Orice comentariu este de prisos. Desigur, stabilirea unor­ termene precise pentru îndeplinirea sarcinilor fixate în plan este o metodă bună. Dar aceste termene trebuie să fie bine gîndite, să fie reale, să țină seama de specificul sarcinii trasate. Cîte n-ar mai fi de spus dacă am analiza acum planurile trimise de jos în sus pentru îndeplinirea pla­nului de măsuri trimis de sus în jos ! Din nou muncă în birou, din nou nopți nedormite pentru linie­rea rubricilor, pentru baterea la mașină a capitolelor și subcapito­lelor. De astă dată nu la M.U., ci la unități. Și ce este mai trist e că aceste planuri seamănă cu două picături de apă cu planul eșalonu­lui superior. Deosebirea este abia perceptibilă. Iată un singur exem­plu. Planul eșalonului superior : „Lipsuri constatate : nu se ține evidența no­minală a virfurilor sportive". „Măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate: să se țină evidența virfurilor spor­tive". Planul trimis de unitate la M. U. : „Lipsuri constatate: nu s-a ținut evi­dența nominală a virfurilor sportive". „Măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate : se va ține evidența nomi­nală a virfurilor sportive". G­­edem că orice definiție a formalismului ar păli pusă față în față cu aceste fapte. La activul de partid pe armată consacrat dezbaterii hotărîrilor ple­­narei C.C. al P.M.R. din decem­brie, printre altele, s-a hotărît îm­bunătățirea muncii politice de par­tid, s-a hotă­rit intensificarea luptei împotriva birocratismului și forma­lismului în orice domeniu s-ar ma­nifesta Participanții au plecat ferm ho­­tărîți să stea cît mai puțin în bi­rouri, să simplifice și să reducă la minimum munca cu hirtiție, să trans­pună centrul de greutate al activi­tății lor în mijlocul masei de mi­litari, in­unități și subunități. La acest activ au participat și cîțiva dintre autorii planului în discuție. Cu siguranță că și eis au votat cu dragă inimă prevederile hotârîrii, fiind convinși și deciși să le dea viață. Cum se poate că așa de re­pede au dat uitării cele dezbătute în activ ? Doar ei nu pot să nu re­cunoască faptul că se obținea un randament sporit dacă o bună par­te din timpul petrecut în birou și din energia cheltuită în scopul re­dactării unui asemenea plan volu­minos era folosită pentru muncă organizatorică concretă în unitățile și subunitățile controlate. Nu pot să­ nu recunoască faptul că dădeau un sprijin mai substan­țial celor controlați dacă în planul întocmit ar fi indicat doar cîteva sarcini, cele mai importante, care să-i orienteze spre verigile princi­pale ale muncii. Tovarășii din co­misie cunosc desigur că cheia suc­cesului în îndeplinirea sarcinilor stă în stabilirea verigii principale, care, odată sezisată și rezolvată, atrage după sine înfăptuirea tutu­ror celorlalte. De ce atunci nu au căutat să-i ajute pe cei controlați în această direcție? Era doar de datoria lor să dea dovadă­ de mai mult spirit de orientare și discer­­nămînt în stabilirea lipsurilor prin­cipale și în indicarea sarcinilor ce­lor mai arzătoare. E limpede că, fixînd 699 de măsuri, oricîtă bună­voință ai avea, cu greu poți s-o deosebești pe cea principală. Planul voluminos și mult prea amănunțit mai denotă ceva. El vorbește despre subaprecierea ca­drelor din unități și subunități, despre o oarecare neîncredere în puterea lor de gîndire și în spiritul lor de inițiativă în rezolvarea sar­cinilor ce le revin. Altfel nu se explică această­ tutelare măruntă ex­primată prin fixarea atît de amă­nunțită a unor sarcini bine cunos­cute. E clar că în munca unor tova­răși de la marea unitate amintită de astă dată s-a cuibărit birocra­tismul. E de datoria lor să declare război acestei racile care stînje­­nește munca, frînează spiritul crea­tor, înnoitor, al oamenilor. Pentru a obține victoria în această luptă nu este de ajuns să se întocmească planuri, nu se pot da rețete. La fie­care loc de muncă e nevoie de alte și alte metode. Peste tot însă cheia succesului o constituie spiritul de partid în muncă, pasiunea revoluțio­nară în îndeplinirea sarcinilor, le­gătura cît mai strînsă cu masele. Locotenent colonel O. LUSTIG Locotenent colonel I. TURDEANU APĂRAREA PATRIEI_________________________________________________________VineRi 1 martie 1957 Nr. 51 (5278) ALEȘI In organele CONDUCĂTOARE U.T.M. Locotenentul major UNGUREA­­NU DUMITRU este cunoscut de toți militarii unității ca un om corect, modest și conștiincios. Muncind cu pricepere și cu simț de răspundere la ridicările to­pografice în teren, el a depășit în repetate rînduri norma, executînd întotdeauna lucrări de cea mai bu­nă calitate. Pentru felul cum își îndeplinește sarcinile profesionale și de organizație, precum și pentru ajutorul pe care-l dă tovarășilor săi, el a fost în mai multe rînduri evidențiat. Bizuindu-se pe cunoștințele și puterea lui de muncă,­­­utemiștii l-au reales secretar al biroului or­ganizației U.T.M. Făcînd parte pînă în din biroul organizației de prezent bază U.T.M., locotenentul ANGHEL DUMITRU a desfășurat o muncă susținută pentru pregătirea poli­­tico-ideologică și culturală a ute­­miștilor. Combativ la adunări, el a făcut totdeauna propuneri juste și a venit cu inițiative prețioase pentru îmbunătățirea activității organizației. Mobilizînd forțele a­­temiștilor la îndeplinirea princi­palelor obiective ale pregătirii de luptă și politice, el a constituit în­totdeauna un ajutor de nădejde a­ comandantului. Pentru activitatea lui bogată, locotenentul Angh­el Dumitru a fost reales în biroul organizației U.T.M. Printre militarii care au fost a­­leși în noile organe de conducere U.T.M. se află și caporalul PRUNI­­ȚĂ IOAN. El este­ un bun coman­dant de tun, îngrijindu-se îndea­proape de instruirea și educarea subordonaților. Combativ la adunări, exigent fa­ță de cei care săvîrșesc abateri, este exemplu în comportare pen­tru ceilalți militari. Soldatul BRAȘOVEANU PETRE este un atemist iubit și respectat de tovarășii săi. Muncind cu rîvnă, el a obținut la tragerile cu pușca cel mai bun calificativ. Ca utemist, desfășoară o muncă vie în rîndul militarilor, fiind un propagandist activ al politicii partidului. Pentru meritele sale, utemiștii l-au ales membru în biroul organizației U.T.M. de subunitate. GRIJĂ FAȚĂ DE PREGĂTIREA SERGENȚILOR REANGAJAȚI în unitatea unde muncește ofițe­rul Stuparu Ioan, problema pregă­tirii politico-ideologice a sergenți­lor reangajați este unul dintre o­­biectivele principale ale conducerii unității. In această idee, zilele trecute s-au dus discuții la secția „Hotărîrile Plenarei C.C. al P.M.R. din 27-29 decembrie 1956“. In urma acestor discuții s-a putut desprinde că pro­bleme esențiale ca „înlocuirea sis­temului de cote obligatorii cu siste­mul de achiziții și contractări, ridi­carea nivelului de trai al oamenilor muncii și sarcinile militarilor Forțe­lor noastre Armate pentru traduce­rea în fapt a Hotărîrilor Plenarei C.C. al P.M.R. din 27-29 decem­brie 1956 sînt însușite în bune condiții de sergenții reangajați. Dintre participanții la discuții s-au evidențiat plutonierii Bădîră Stanciu și Vîrnav Constantin Sub așteptări s-au prezentat plu­tonierul­­ Gheorghe Tudor și ser­gentul major Sandu Nicolae. După încheierea discuțiilor, plu­tonierul Mironescu Mircea, condu­cătorul grupei de lecții politice, a analizat felul cum s-au desfășurat discuțiile și a recomandat sergenți­lor reangajați să­ studieze mai te­meinic documentele Plenarei. El a recomandat sergenților rean­gajați să adreseze scrisori de îndemn familiilor, rudelor și cunoscuților pentru o participare activă la con­tractări. Apoi conducătorul de lecții politice a insistat asupra economii­lor ce pot fi realizate în sectoarele unde muncește fiecare sergent rean­gajat, economiile fiind încă o do­vadă a contribuției aduse de cadre la traducerea în viață a hotărîrilor Plenarei. Locotenent colonel L. STANESCU A APARUT G­AZETA! ,,E pur­­ și simplu enervanta liniștea asta“ — rosti cineva din grupul de ofițeri care ieșea de la statul major al poligonu­lui. Și intr-adevăr, față de zgo­motul zilei, de acel ‘du-te-vine inerent vieții de poligon, de ță­căniturile metalice și de răbuf­­niturile proiectilelor, liniștea nopții părea ceva nefiresc, apă­sător. Curînd, grupul de ofițeri se topi în întuneric. De la o sin­gură fereastră lumina țîșnea sfi­dător în noapte. Intr-o cămăruță joasă, de di­mensiuni mici, sînt așezate în orînduială cele mai felurite ma­teriale tipografice. Mîinile sol­datului fruntaș Blănaru Gheor­­ghe aleargă cu iuțeală de la o despărțitură la alta, și din li­terele așezate pe vingalac una cîte una se formează cuvintele, fra­zele... Din cînd în cînd trage cu coada ochiului la soldatul Vlasov, cel care răspunde de pagina II-a a gazetei. I se pare că acesta are mai mult spor, dar peste cîteva clipe îl aude grăind, morocănos . — Sucită frază a mai scris și Tărnăuceanu Blănaru știe ce urmează : Vla­sov va pleca la ofițerul redac­tor, va vorbi c­u caporalul Tăr­năuceanu... și asta înseamnă cî­teva minute pierdute. Doar și lui i se întîmplă să facă același lucru... ...O mină de oameni lucrează în tipografia gazetei de cam­panie ,,De veghe“. Sînt totodată redactori, zețari, paginatori, sti­lizatori, corectori... Articolele sînt așezate cu mi­gală în­ pagină, apoi după mie­zul nopții, cînd totul este gata, cei doi paginatori merg la spălă­tor. Apa rece, înviorătoare, este antidotul sigur al somnului... Pagina este potrivită la „ma­șină“ și de aci începe o muncă și, mai grea : pe rînd, militarii apasă cu piciorul pedala care imprimă mișcarea mașinii. Și a­­ceasta, are în șir, pînă la revăr­satul zorilor... Pare neverosimilă comporta­rea colectivului acesta, redacțio­nal : deși pînă la sosirea dele­gaților de subunități mai sînt aproape două ore, nici unul nu sa duce să dori­mă. dacă simt o deosebită de fiecare bucurie cînd un curier sau altul prinde în mîini gazeta de­ dimensiuni atît de mici și o citește. Apoi, ti­pografi și redactori se deplasea­ză în subunități și ascultă păre­rea cititorilor despre munca lor, despre „puiul de gazetă". Și nu de puține ori, chiar dacă nu cunosc munca migăloasă a tipografiei, ostașii vin cu pro­puneri dintre cele mai îndrăzne­țe pentru îmbunătățirea activi­tății gazetei Tipărirea gazetei de campanie „De veghe" este o acțiune lău­dabilă. Militarii care se află în poligon s-au convins ei înșiși de eficacitatea gazetei de cam­panie, tipărită sub gazetei de armă „De conduceree veghe“ Trăind în mij­locul militari­lor, cunoscînd frămîntările lor reporterii și ti­­pografii obțin succese deosebite. Fiecare număr este apreciat, fiecare număr stîr­­nește discuții aprinse în subuni­tăți. Experiența pozitivă expusă în articolele gazetei este prelua­tă și de alți militari, iar în ce privește lipsurile, ele sînt lichi­date într-un timp cît mai scurt. Din păcate, colectivul acesta restrîns care depune atîtea efor­turi pentru apariția bune condiții, pare că gazetei în este un copil vitreg... Nimeni de la eșa­lonul de care aparține nu s-a gîndit să-i analizeze activitatea, să arate dacă reporterii și tipo­grafii au făcut o treabă bună sau nu. Firește, cel mai bun a­­jutor rămîne­ aprecierea masei de cititori, dar se impune ca, măcar din timp în timp, nume­rele de gazetă să fie analizate, să se arate colectivului ce mai are de făcut pentru ca activita­tea lui să fie și mai rodnică. Că „puiul de gazetă“ este un „pui vitreg“ o dovedește și fap­tul că de luni de zile nimeni­­nu s-a interesat și nu a susținut cererea militarilor de a se repa­ra motorul pentru acționarea mașinii de tipărit. Este de-a dreptul epuizant să mașina manual pentru acționezi sute și sute de exemplare. S-ar mai cu­veni, de asemenea, ca cel în drept să se intereseze mai în­deaproape și de îmbunătățirea condițiilor de viață ale celor care lucrează pentru apariția gazetei. Creîndu-le condiții optime de lucru, sîntem convinși că tova­rășii din colectivul gazetei de campanie „De veghe" vor do­­bîndi noi și noi succese. Căpitan I. SAVOIU ★ Pe marginea unor corespondențe SOSITE LA REDACȚIE Cîțiva corespondenți ne infor­mează că în unitățile din care fac și ei parte, comandanții de subuni­tăți acordă multă atenție pregătirii și executării exercițiilor tactice de front și aplicațiilor tactice. Locotenentul Vizitiu M., bunăoa­ră, ne scrie că, pentru reușita apli­cațiilor tactice, ofițerul Răceanu Constantin, comandantul unei sub­unități, se ocupă personal de buna pregătire și desfășurare a exerciții­­lor tactice de front cu subordonații. De curînd, arată corespondentul, în subunitate s-au executat asemenea exerciții cu plutoanele. In vederea acestora, ofițerul Răceanu C. a stu­diat regulamentele, instrucțiunile de specialitate, cărți și broșuri, precum și articolele din presa noastră mi­litară. Aceasta i-a dat posibilitatea să sublinieze învățămintele cele mai importante pe care subordonații tre­buiau să le rețină din­ desfășurarea exercițiilor tactice. De­­ asemenea, e a stăruit ca ofițerii și sergenții din subordine să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile necesari pentru conducerea subunităților în luptă. I-a învățat cu răbdare cum să facă analiza situației, cum să ia hotărîrea și să dea ordinul de luptă La ultimele exerciții executate în teren — relatează în încheiere co­respondentul — s-au remarcat ofi­țerul Lustic T., sergentul Klein F. și caporalii Roman și Onega­n. Paralel cu pregătirea soldaților și sergenților, în unități au loc șe­dințe de pregătire a ofițerilor în ve­­derea aplicațiilor tactice. Despre astfel de pregătire ne vorbește lo­o­cotenentul colonel Stănescu L. în corespondența „Pregătirea cadre­lor“. El arată că la un instructaj metodic al ofițerilor s-a vorbit des­pre lupta ofensivă a batalionului. Pentru adîncirea numeroaselor pro­bleme pe care le ridică o astfel de temă s-au expus cîteva referate și s-au executat anumite lucrări de către participanți. „Pozitiv este faptul — subliniază corespondentul — că se pune mare accent pe as­pectul practic al problemelor. Par­ticipanților li s-au prezentat de­monstrativ anumite probleme, apoi au fost puși să le execute practic", in continuare se arată că ofițerilor li se aduc la cunoștință în mod sis­tematic noutățile care apar în do­meniul ducerii luptei și al întrebuin­țării diferitelor arme. Lupta modernă impune ca cerce­­tașul să posede, pe lîngă celelalte calități cerute u­­nui luptător, un larg spirit de o­­rientare pe timp de vizibilitate redusă și mai ales pe timp de noapte, cu atît mai mult, cu cît, în condițiile actuale, acțiunile de noapte sînt frecvente. Una din­tre metodele care dă rezultate bune în această privință este executarea periodică a unor deplasări pe timp de noapte, pe un itinerariu ordonat. Acest antrenament se execută inde­pendent de programul zilnic de in­strucție, pe grupe sau echipe de trei­­patru cercetași. Pentru aplicarea acestei metode, inițial, comandantul subunității de cercetare alege pe hartă un itinera­­riu care formează un circuit închis de felul celui prezentat pe Schemă. Acest itinerariu trebuie să aibă un punct de plecare („O“), cunos­cut sau ușor de identificat, în apro­pierea locului de instrucție. Itinera­riul trebuie astfel ales, încît­­ să nu fie mai lung de cinci-șase kilometri, ceea ce ar corespunde unei durate de marș de maximum două ore ; să prezinte porțiuni ca azimut mag­netic diferit, porțiuni care să nu de­pășească lungimea de 1.000—1.500 metri ; unele părți să fie ușor de identificat după detaliile de Plani­metrie sau nivelment, altele fără a­­semenea detalii, în raport de posi­bilitățile pe care le oferă terenul in raionul respectiv. După precizarea itinerariului, comandantul fixează în teren, aproximativ la jumătatea itinerariului, în cazul nostru în locul notat „H“, între punctele „B“ și ,„C“, un post de control care va supraveghea porțiunea B—C și va informa pe comandant asupra mo­dului și timpului de trecere a echi­pelor de cercetare pe această parte a itinerariului. Itinerariul astfel trasat pe o hartă la scara 20.000 este dat comandan­ților a două echipe de cercetare, care urmează a desfășura deplasa­rea pe timpul nopții, în cadrul an­trenamentului ce se execută. Odată, comandantul subunității Tot­de cercetare se precizează ora la care cele două echipe încep deplasarea de la punctul „D“, precum și sensul în care se deplasează , de pildă, o e­­chipă spre punctul „A“, cealaltă spre punctul „B“, urmînd ca aceste două echipe să se întîlnească, în cursul deplasării, fără însă să se o­­prească. După ce au primit ordinul, cei doi comandanți de echipe efectuează mai multe măsurători pe hartă, în vederea pregătirii deplasării. Ini­țial, măsoară azimutul magnetic pentru fiecare porțiune de itinera­riu. De exemplu, pentru echipa care începe deplasarea către punctul „A“, măsoară azimutul direcțiilor DA, AB, BC, CD, DO, pe care le notează direct pe hartă, ca în sche­mă. Apoi măsoară pe hartă lungi­mea orizontală în metri pentru fie­care porțiune, calculează lungimea reală în raport de valoarea unghiu­lui de pantă, lungime pe care transformă în număr de pași. Aceste­i date le trece, de asemenea, pe hartă în felul indicat în schemă, în pa­ranteză notîndu-se lungimea măsu­rată pe hartă. Terminînd aceste mă­surători, întreaga echipă dispusă în jurul hărții face un studiu amănun­țit al detaliilor planimetrice și de --------------la nivelment ale tere­­­\­nului, fiecare cer- \ \T * cetaș căutînd să-și formeze o imagi­­­­ne cît mai clară a­­ aspectului deta­ ! yif­­iiilor ce pot fi u­ 1­i u­șor identificate. că. La ora stabili­echipele se găsesc în punctul „0“ și încep de­plasarea în sen­sul ordonat. Fo­losind cu iscusin­ță mersul după azimutul magne­tic și după de­taliile de Plani­metrie și nivel­ment, echipele străbat prin în­tuneric itinerariul. In cazul cînd am­bele echipe stră­bat prin întune­ric itinerariul, trebuie să se în­tîlnească în cazul nostru între punc­tele „B“ și „C“. Intîlnirea echipe­lor dovedește că cercetașii au ac­ționat bine, mărindu-le încrederea in posibilitățile lor. In cazul cînd una din echipe s-a deplasat defec­tuos, postul de control poate și tre­buie să urmărească aceasta și să raporteze comandantului care echi­pă nu a trecut în faza de vedere a postului. Desigur că în această si­tuație echipele nu se vor întîlni, iar acea echipă care s-a abătut de la itinerariul fixat nu va reveni la punctul „0“ de plecare. Pe timpul desfășurării acestui antrenament, comandanții trebuie să urmărească atît exactitatea deplasă­rii, cît și rapiditatea în execuție, cunoscîndu-se că un cercetaș tre­buie să știe să se deplaseze cu exac­titate și în timpul cel mai scurt în condiții de vizibilitate redusă. Asu­pra exactității, comandantul este in­format de către personalul postului de control, iar rapiditatea o poate ieși în pregă­tirea și execuția a­­cestor exerciții de antrenament al cercetașului s-a observat o preocu­pare deosebită din partea comandan­ților subunităților de cercetare, fie­care căutînd să aducă noi îmbună­tățiri procedeului, totuși s-a des­prins și o serie de lipsuri care tre­buie cunoscute și înlăturate, pen­tru ca antrenamentul să se poată desfășura cu randament sporit. Astfel, uneori itinerariul era ales în întregime într-un teren foarte cu­noscut și des frecventat de către cercetași, din care cauză deplasarea nu mai putea constitui o preocupare deosebită pentru echipe. Unii comandanți de echipe nu pregăteau temeinic acțiunea, nu stu­diau împreună cu toți cercetașii har­ta și nici nu erau la rîndul lor con­trolați de către comandantul sub­unității de cercetare. Alteori, datorită timpului nefavo­rabil, ploaie sau viscol, s-a amînat antrenamentul echipelor cărora le venea rîndul. Aceasta constituie o lipsă serioasă, deoarece este cunos­cut că tocmai în asemenea condiții acțiunile de cercetare pot fi executate cu mai mult randament. Cercetașul nu tre­buie să se oprească din acțiu­ne în asemenea condiții, ci, dimpotrivă, să folosească la maximum avantajele ce sînt oferite de timpul nefavorabil. Folosind această metodă de antrenare, căutînd să elimine din pregătirea și executarea exercițiilor lipsurile semnala­te, comandanții subunităților de cercetare vor reuși să for­meze cercetași cu largi posi­bilități de orientare pe timp de vizibilitate redusă. In a­­cest fel, subunitățile de cerce­tare vor da un randament sporit în acțiunile pe care le întreprind, constituind elemen­te de reală valoare la înde­­mîna comandanților de uni­tăți și mari unități Locotenent colonel B. STANESCU O metodă pentru dezvoltarea spiritului de orientare al cercetașului 9 constata singur prin cronometra­­rea timpului rea­lizat de fiecare echipă ★ A.i.a .29601 >4­­75507. Schema porțiunii de pe hartă (in realitate se trec și formele de teren) pregătită de comandantul unei echipe

Next