Apărarea Patriei, martie 1957 (Anul 13, nr. 51-77)
1957-03-01 / nr. 51
2 _____________ împotriva formalismului In munca political de partid UN PLAN, 296 SARCINI,= 699 MASURI== Da, aceasta este realitatea. Titlul nu conține nici o exagerare. O comisie de la M.Ù. „N“ a executat, timp de cîteva zile, un control în unele din unitățile subordonate. Controlul executării sarcinilor este o metodă încercată de conducere. In viața militară este de-a dreptul indispensabilă. Un control care nu se limitează la vînarea greșelilor, care contribuie la sezisarea și generalizarea experienței pozitive, care reușește să orienteze în muncă pe cei controlați, să-i ajute practic în lichidarea lipsurilor, este totdeauna bine venit. Elaborarea unui plan de măsuri menit să stabilească modul concret de lichidare a principalelor deficiențe constatate cu ocazia controlului trebuie privită ca o metodă justă, eficace. Comisia de la M. U. ,,N“, însă, pentru remedierea lipsurilor constatate, a redactat și expediat celor interesați un plan enorm, de-a dreptul impresionant. Planul se întinde pe 59 file duble, cuprinzînd 296 sarcini și 699 de măsuri. Simpla prezentare a dimensiunilor unui plan nu poate să-ți spună încă dacă e vorba de o necesitate firească și o rezolvare concretă amănunțită a problemelor, sau de formalism și birocratism. Dar, de la început, fără să vrei, se naște temerea , nu cumva oamenii vii și faptele lor se pierd și pălesc răsfirate în sutele de rubrici și coloane ale unui asemenea plan voluminos, nu cumva viața din unități și subunități se sufocă sub povara acestui vraf de hîrtii ? Doar se știe că o problemă, oricît ar fi ea de importantă și actuală, oricîtă prospețime ar respira din ea, de îndată ce intră în împărăția formalismului cu greu o mai poți salva, rezolvarea ei este grav periclitată. In cazul de față, lucrurile stau astfel : Deși voluminos, planul a fost întocmit cu mare migală. Redactarea lui a cerut multe eforturi și frămîntări, a necesitat cu siguranță și cîteva nopți nedormite. S-ar părea că un plan atît de amănunțit constituie un sprijin deosebit de prețios, un îndreptar precis care va ajuta ca în unități și subunități totul să meargă ca pe roate. Probabil aceasta a și fost intenția celor ce au redactat planul. Ei sînt convinși, fără îndoială, c-au făcut un lucru bun, folositor. Dar dacă arunci privirile pe acest noian de hîrtii și încerci să cunoști viața și oamenii, dacă vrei să afli care sînt lipsurile principale ce trebuie în primul rînd înlăturate și mai ales dacă dorești să știi ce , este bun în experiența acumulată și merită să fie răspîndit în întreaga mare unitate,încerci un sentiment de regret, rămîi dezamăgit:’ rubricile verticale și orizontale, capitolele și subcapitolele, sarcinile cu punctele și subpunctele lor, acoperă ca un val cețos realitatea. E greu să analizezi în cadrul unui singur articol un plan de asemenea proporții, să caracterizezi eficacitatea fiecărei măsuri. Vom încerca să analizăm doar 5 file din el, și anume acelea care se referă la munca politică din unitatea în care muncește ofițerul Rădițoiu Gheorghe. In această unitate lucrează numeroși ofițeri. Unii cu o experiență mai vastă în munca de instrucție și educație, alții abia ieșiți de pe băncile școlilor militare. Munca lor a fost nu odată apreciată ca sîrguincioasă. In procesul de instrucție, ei au obținut unele rezultate pozitive. La ultimul activ de partid, comuniștii au raportat cu mîndrie că în această unitate s-au obținut economii însemnate. S-ar putea enumera și alte succese. Desigur aici nu totul merge bine. Sînt și lipsuri. Planul la rubrica „lipsuri constatate“ își propune să le înșiruie cu conștiinciozitate. Dar, oare, sînt subliniate la această rubrică lipsurile cele mai importante, orientează oare acest plan aparatul politic asupra verigilor principale ale muncii ? Să lăsăm să vorbească faptele. Munca de propagandă și agitație se desfășoară destul de slab. Conținutul și eficacitatea ei lasă de dorit. In unitate se găsesc și ofițeri, ca locotenentul Fătu Ioan, care nu sînt la curent cu principalele probleme internaționale. Ofițerul Trencu Mihai cunoaște cu totul superficial problemele centrale ridicate de Plenara C.C. al P.M.R. din decembrie. Ofițerii Avramescu Nicolae și Mihai Titu sînt conducători de lecții politice, dar ascultîndu-le explicațiile referitoare la politica economică a partidului, la transformarea socialistă a agriculturii, ești îndemnat să pui sub semn de întrebare claritatea expunerilor pe care ei le fac în fața subordonaților. Însuși propagandistul unității — locotenentul major Mihalache — nu este suficient de clarificat asupra unor noțiuni și probleme de bază ale marxism-leninismului ca, de pildă, în privința revoluției și a contrarevoluției, a rolului pe care l-au avut și îl au diferitele clase sociale în procesul revoluției populare din țara noastră. Oare cum poate acest propagandist lămuri pe alții, dacă el însuși nu stăpînește așa cum trebuie tezele de bază ale învățăturii partidului nostru ? Ofițerul susține cu seninătate că" despre problemele de mai sus are conspecte și notițe bine puse la punct. Dar, care, poate el să umble tot timpul cu caietul de notițe în buzunar, iar cînd i se cer lămuriri de către militarii din subunități să le citească conspectul? Aceste fenomene nedorite nu sînt întîmplătoare. Aici nu s-au folosit nici pe departe toate posibilitățile ca ofițerii să fie la curent cu problemele ideologice și politice actuale, ca ei să fie antrenați la citirea presei. In ciuda acestor lipsuri, destul de grave, planul de care ne ocupăm, deși bogat în „lipsuri constatate", grupate pe capitole și subcapitole, nu spune nici un cuvînt despre conținutul muncii de propagandă, nu pomenește nimic despre calificarea oamenilor chemați să ducă această muncă, nu amintește deloc despre nivelul ideologic și politic al ofițerilor. In schimb, în plan sînt alte constatări care, se vede treaba, li s-au părut celor din comisie mai importante. Iată cîteva : „Evidența la pregătirea marxist-leninistă este ținută in creion", „planificarea săptăminală a companiilor nu prevede temele lecțiilor politice și ale informațiilor politice",„conducătorii de grupă nu și-au conspectat materialul bibliografic". La asemenea constatări, asemenea măsuri! Iată numai cîteva din multele măsuri indicate : „să se țină evidența in cerneală pe caietul de evidență la pregătirea marxist-leninistă", „să se treacă temele lecțiilor politice in programul săptămînal“, „să se completeze conspectele" etc. Nimeni nu poate contesta necesitatea evidenței și planificării, a unor conspecte îngrijite. Dar crede oare în mod serios ofițerul Sava Trică, ținîndu-se evidența în cerneală, trecîndu-se temele lecțiilor în carnetul de program, completînd toate conspectele, se asigură lichidarea confuziilor existente, se îmbunătățește conținutul muncii de propagandă, devine ea mai atractivă și convingătoare ? Este el convins că în aceasta constă esențialul în desfășurarea muncii ideologice? Noi credem că era mult mai important și mai folositor dacă comisia, în urma unor discuții cu cît mai mulți ofițeri, stabilea principalele probleme și teze neclare pentru aceștia și indica metodele concrete de lămurire. Astfel se puteau recomanda ținerea unor consultații și inițierea unor convorbiri colective pe aceste teme, la care să participe ofițeri bine pregătiți de la eșalonul superior și la care să fie antrenați, eventual, și economiști, cadre didactice universitare etc. din localitate. Comisia trebuia, de asemenea, să concretizeze în planul său metodele și practicile pozitive care se folosesc într-o subunitate sau alta și să indice formele prin care ele trebuiesc generalizate în întreaga mare unitate. Caracterul general și formal al măsurilor indicate reiese și din faptul că aproape o treime din ele se referă la probleme de planificare a muncii politice, la revederea și completarea planurilor vechi, la elaborarea de noi planuri și întocmirea de alte scripte. Astfel, rubrica „măsuri pentru lichidarea lipsurilor" este plină de asemenea indicații: „locțiitorul politic să-și revadă planificarea și s-o completeze" ; „locțiitorul politic să-și planifice studiul individual" ; „locțiitorul politic să facă un instructaj cu locțiitorii politici de subunități privind planificarea" ; „biroul organizației de partid să-și revadă planul de muncă" ; „planul de muncă cu privire la îndeplinirea hotărtrii activului de partid să fie revăzut și completat". Semnificativ pentru caracterul general al indicațiilor este și faptul că la o bună parte din măsurile stabilite se specifica în rubrica „termen de executare" cuvîntul „permanent". Astfel, planul abundă de asemenea măsuri : „să se asigure îndeplinirea Ordinului M.F.A. pe noul an de instrucție" ; „să se urmărească îndeplinirea prevederilor D.S P.A. privind lecțiile politice cu soldații și sergenții" ; „să se urmărească îndeplinirea prevederilor D.S P.A. privind conducerea și folosirea stațiilor de radioamplificare“ etc. Credem că ofițerul Crăciun Gh. este de acord că sarcini mai atotcuprinzătoare, mai perfect valabile pentru orice unitate și formațiune în orice perioadă și etapă de instrucție, nici că se puteau formula. Doar este știut că întreaga muncă din unități și subunități se desfășoară pe baza Ordinului Ministrului Forțelor Armate și a Dispozițiunilor D.S.P.A., că întreaga muncă urmărește îndeplinirea acestora. Sigur, sînt unele deficiențe în această muncă. Dar mărginindu-se la a enunța necesitatea îndeplinirii prevederilor acestor documente, comisia nu a sprijinit aproape cu nimic pe cei în cauză. Ei cunosc destul de bine această necesitate. Comisia era chemată să indice concret unele măsuri care să asigure îndeplinirea optimă în etapa respectivă a ordinelor și dispozițiunilor superioare. La toate acestea trebuie să adăugăm faptul că la multe ori măsurile la care se fixase, totuși, un termen precis, acest termen expirase deja cînd planul cu pricina sosise în unitatea respectivă. Se pune întrebarea : Cum se poate că comisia de control s-a rezumat la constatări atît de generale și uneori chiar formale ? Cum se poate că, citind rubrica de constatări, nu-ți dai seama de realitățile din unitatea respectivă, de lipsurile principale, de oamenii vinovați pentru starea de fapte ? Explicația e simplă. Comisia, se pare, a răsfoit mai mult dosarele, evidența, scriptele, și a stat mai puțin de vorbă cu oamenii. Grăitoare în această privință e următoarea frază din plan : „Studiind procesele verbale ale ședințelor biroului U.T.M., a reieșit că biroul din această unitate nu lucrează colectiv". Dar de cînd conținutul muncii organizațiilor utemiste și stilul de muncă al organelor lor conducătoare se stabilesc cercetînd procesele verbale? Oare în acest domeniu cuvîntul cel mai greu de spus îl au hîrtiile, sau viața ? Dacă această constatare ar fi avut la bază o studiere mai profundă a faptelor reale din viața organizațiilor utemiste, dacă s-ar fi stat de vorbă mai mult cu masa utemiștilor, atunci cu siguranță că și măsura indicată ar fi fost mai concretă decît cea care există în plan : „biroul utemist pe unitate să respecte Regulamentul de funcționare al organizațiilor U.T.M. din Forțele Armate". O indicație mai generală cu greu s-ar fi putut găsi. Este surprinzător faptul că ofițerul Sava Tr. care are o bogată experiență în munca politică din unități și subunități, care s-a convins prin propria-i experiență că la baza muncii politice stau munca de la om la om, cunoașterea realității, a faptelor vii, lucrînd acum la un eșalon superior începe să uite de toate acestea, cedînd treptat formalismului. După cum este de mirare și faptul că ofițerul Crăciun Gh. se împacă cu asemenea stări de lucruri, Trist este faptul că asemenea metode formale practicate de unii tovarăși de la M.U. se răsfrîng pînă jos. Astfel, nu demult, la subunitatea unde muncește ofițerul Cionda Ioan a sosit, în urma unui control, un plan de măsuri asemănător celui despre care vorbim. Singura deosebire constă în faptul că termenele de executare erau mai mici. Iată un exemplu de asemenea măsuri : „să se întărească autoritatea comandanților de grupe și plutoane". „Termen de executare : trei zile". Orice comentariu este de prisos. Desigur, stabilirea unor termene precise pentru îndeplinirea sarcinilor fixate în plan este o metodă bună. Dar aceste termene trebuie să fie bine gîndite, să fie reale, să țină seama de specificul sarcinii trasate. Cîte n-ar mai fi de spus dacă am analiza acum planurile trimise de jos în sus pentru îndeplinirea planului de măsuri trimis de sus în jos ! Din nou muncă în birou, din nou nopți nedormite pentru linierea rubricilor, pentru baterea la mașină a capitolelor și subcapitolelor. De astă dată nu la M.U., ci la unități. Și ce este mai trist e că aceste planuri seamănă cu două picături de apă cu planul eșalonului superior. Deosebirea este abia perceptibilă. Iată un singur exemplu. Planul eșalonului superior : „Lipsuri constatate : nu se ține evidența nominală a virfurilor sportive". „Măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate: să se țină evidența virfurilor sportive". Planul trimis de unitate la M. U. : „Lipsuri constatate: nu s-a ținut evidența nominală a virfurilor sportive". „Măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate : se va ține evidența nominală a virfurilor sportive". Gedem că orice definiție a formalismului ar păli pusă față în față cu aceste fapte. La activul de partid pe armată consacrat dezbaterii hotărîrilor plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie, printre altele, s-a hotărît îmbunătățirea muncii politice de partid, s-a hotărit intensificarea luptei împotriva birocratismului și formalismului în orice domeniu s-ar manifesta Participanții au plecat ferm hotărîți să stea cît mai puțin în birouri, să simplifice și să reducă la minimum munca cu hirtiție, să transpună centrul de greutate al activității lor în mijlocul masei de militari, inunități și subunități. La acest activ au participat și cîțiva dintre autorii planului în discuție. Cu siguranță că și eis au votat cu dragă inimă prevederile hotârîrii, fiind convinși și deciși să le dea viață. Cum se poate că așa de repede au dat uitării cele dezbătute în activ ? Doar ei nu pot să nu recunoască faptul că se obținea un randament sporit dacă o bună parte din timpul petrecut în birou și din energia cheltuită în scopul redactării unui asemenea plan voluminos era folosită pentru muncă organizatorică concretă în unitățile și subunitățile controlate. Nu pot să nu recunoască faptul că dădeau un sprijin mai substanțial celor controlați dacă în planul întocmit ar fi indicat doar cîteva sarcini, cele mai importante, care să-i orienteze spre verigile principale ale muncii. Tovarășii din comisie cunosc desigur că cheia succesului în îndeplinirea sarcinilor stă în stabilirea verigii principale, care, odată sezisată și rezolvată, atrage după sine înfăptuirea tuturor celorlalte. De ce atunci nu au căutat să-i ajute pe cei controlați în această direcție? Era doar de datoria lor să dea dovadă de mai mult spirit de orientare și discernămînt în stabilirea lipsurilor principale și în indicarea sarcinilor celor mai arzătoare. E limpede că, fixînd 699 de măsuri, oricîtă bunăvoință ai avea, cu greu poți s-o deosebești pe cea principală. Planul voluminos și mult prea amănunțit mai denotă ceva. El vorbește despre subaprecierea cadrelor din unități și subunități, despre o oarecare neîncredere în puterea lor de gîndire și în spiritul lor de inițiativă în rezolvarea sarcinilor ce le revin. Altfel nu se explică această tutelare măruntă exprimată prin fixarea atît de amănunțită a unor sarcini bine cunoscute. E clar că în munca unor tovarăși de la marea unitate amintită de astă dată s-a cuibărit birocratismul. E de datoria lor să declare război acestei racile care stînjenește munca, frînează spiritul creator, înnoitor, al oamenilor. Pentru a obține victoria în această luptă nu este de ajuns să se întocmească planuri, nu se pot da rețete. La fiecare loc de muncă e nevoie de alte și alte metode. Peste tot însă cheia succesului o constituie spiritul de partid în muncă, pasiunea revoluționară în îndeplinirea sarcinilor, legătura cît mai strînsă cu masele. Locotenent colonel O. LUSTIG Locotenent colonel I. TURDEANU APĂRAREA PATRIEI_________________________________________________________VineRi 1 martie 1957 Nr. 51 (5278) ALEȘI In organele CONDUCĂTOARE U.T.M. Locotenentul major UNGUREANU DUMITRU este cunoscut de toți militarii unității ca un om corect, modest și conștiincios. Muncind cu pricepere și cu simț de răspundere la ridicările topografice în teren, el a depășit în repetate rînduri norma, executînd întotdeauna lucrări de cea mai bună calitate. Pentru felul cum își îndeplinește sarcinile profesionale și de organizație, precum și pentru ajutorul pe care-l dă tovarășilor săi, el a fost în mai multe rînduri evidențiat. Bizuindu-se pe cunoștințele și puterea lui de muncă,utemiștii l-au reales secretar al biroului organizației U.T.M. Făcînd parte pînă în din biroul organizației de prezent bază U.T.M., locotenentul ANGHEL DUMITRU a desfășurat o muncă susținută pentru pregătirea politico-ideologică și culturală a utemiștilor. Combativ la adunări, el a făcut totdeauna propuneri juste și a venit cu inițiative prețioase pentru îmbunătățirea activității organizației. Mobilizînd forțele atemiștilor la îndeplinirea principalelor obiective ale pregătirii de luptă și politice, el a constituit întotdeauna un ajutor de nădejde a comandantului. Pentru activitatea lui bogată, locotenentul Anghel Dumitru a fost reales în biroul organizației U.T.M. Printre militarii care au fost aleși în noile organe de conducere U.T.M. se află și caporalul PRUNIȚĂ IOAN. El este un bun comandant de tun, îngrijindu-se îndeaproape de instruirea și educarea subordonaților. Combativ la adunări, exigent față de cei care săvîrșesc abateri, este exemplu în comportare pentru ceilalți militari. Soldatul BRAȘOVEANU PETRE este un atemist iubit și respectat de tovarășii săi. Muncind cu rîvnă, el a obținut la tragerile cu pușca cel mai bun calificativ. Ca utemist, desfășoară o muncă vie în rîndul militarilor, fiind un propagandist activ al politicii partidului. Pentru meritele sale, utemiștii l-au ales membru în biroul organizației U.T.M. de subunitate. GRIJĂ FAȚĂ DE PREGĂTIREA SERGENȚILOR REANGAJAȚI în unitatea unde muncește ofițerul Stuparu Ioan, problema pregătirii politico-ideologice a sergenților reangajați este unul dintre obiectivele principale ale conducerii unității. In această idee, zilele trecute s-au dus discuții la secția „Hotărîrile Plenarei C.C. al P.M.R. din 27-29 decembrie 1956“. In urma acestor discuții s-a putut desprinde că probleme esențiale ca „înlocuirea sistemului de cote obligatorii cu sistemul de achiziții și contractări, ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii și sarcinile militarilor Forțelor noastre Armate pentru traducerea în fapt a Hotărîrilor Plenarei C.C. al P.M.R. din 27-29 decembrie 1956 sînt însușite în bune condiții de sergenții reangajați. Dintre participanții la discuții s-au evidențiat plutonierii Bădîră Stanciu și Vîrnav Constantin Sub așteptări s-au prezentat plutonierul Gheorghe Tudor și sergentul major Sandu Nicolae. După încheierea discuțiilor, plutonierul Mironescu Mircea, conducătorul grupei de lecții politice, a analizat felul cum s-au desfășurat discuțiile și a recomandat sergenților reangajați să studieze mai temeinic documentele Plenarei. El a recomandat sergenților reangajați să adreseze scrisori de îndemn familiilor, rudelor și cunoscuților pentru o participare activă la contractări. Apoi conducătorul de lecții politice a insistat asupra economiilor ce pot fi realizate în sectoarele unde muncește fiecare sergent reangajat, economiile fiind încă o dovadă a contribuției aduse de cadre la traducerea în viață a hotărîrilor Plenarei. Locotenent colonel L. STANESCU A APARUT GAZETA! ,,E pur și simplu enervanta liniștea asta“ — rosti cineva din grupul de ofițeri care ieșea de la statul major al poligonului. Și intr-adevăr, față de zgomotul zilei, de acel ‘du-te-vine inerent vieții de poligon, de țăcăniturile metalice și de răbufniturile proiectilelor, liniștea nopții părea ceva nefiresc, apăsător. Curînd, grupul de ofițeri se topi în întuneric. De la o singură fereastră lumina țîșnea sfidător în noapte. Intr-o cămăruță joasă, de dimensiuni mici, sînt așezate în orînduială cele mai felurite materiale tipografice. Mîinile soldatului fruntaș Blănaru Gheorghe aleargă cu iuțeală de la o despărțitură la alta, și din literele așezate pe vingalac una cîte una se formează cuvintele, frazele... Din cînd în cînd trage cu coada ochiului la soldatul Vlasov, cel care răspunde de pagina II-a a gazetei. I se pare că acesta are mai mult spor, dar peste cîteva clipe îl aude grăind, morocănos . — Sucită frază a mai scris și Tărnăuceanu Blănaru știe ce urmează : Vlasov va pleca la ofițerul redactor, va vorbi cu caporalul Tărnăuceanu... și asta înseamnă cîteva minute pierdute. Doar și lui i se întîmplă să facă același lucru... ...O mină de oameni lucrează în tipografia gazetei de campanie ,,De veghe“. Sînt totodată redactori, zețari, paginatori, stilizatori, corectori... Articolele sînt așezate cu migală în pagină, apoi după miezul nopții, cînd totul este gata, cei doi paginatori merg la spălător. Apa rece, înviorătoare, este antidotul sigur al somnului... Pagina este potrivită la „mașină“ și de aci începe o muncă și, mai grea : pe rînd, militarii apasă cu piciorul pedala care imprimă mișcarea mașinii. Și aceasta, are în șir, pînă la revărsatul zorilor... Pare neverosimilă comportarea colectivului acesta, redacțional : deși pînă la sosirea delegaților de subunități mai sînt aproape două ore, nici unul nu sa duce să dorimă. dacă simt o deosebită de fiecare bucurie cînd un curier sau altul prinde în mîini gazeta de dimensiuni atît de mici și o citește. Apoi, tipografi și redactori se deplasează în subunități și ascultă părerea cititorilor despre munca lor, despre „puiul de gazetă". Și nu de puține ori, chiar dacă nu cunosc munca migăloasă a tipografiei, ostașii vin cu propuneri dintre cele mai îndrăznețe pentru îmbunătățirea activității gazetei Tipărirea gazetei de campanie „De veghe" este o acțiune lăudabilă. Militarii care se află în poligon s-au convins ei înșiși de eficacitatea gazetei de campanie, tipărită sub gazetei de armă „De conduceree veghe“ Trăind în mijlocul militarilor, cunoscînd frămîntările lor reporterii și tipografii obțin succese deosebite. Fiecare număr este apreciat, fiecare număr stîrnește discuții aprinse în subunități. Experiența pozitivă expusă în articolele gazetei este preluată și de alți militari, iar în ce privește lipsurile, ele sînt lichidate într-un timp cît mai scurt. Din păcate, colectivul acesta restrîns care depune atîtea eforturi pentru apariția bune condiții, pare că gazetei în este un copil vitreg... Nimeni de la eșalonul de care aparține nu s-a gîndit să-i analizeze activitatea, să arate dacă reporterii și tipografii au făcut o treabă bună sau nu. Firește, cel mai bun ajutor rămîne aprecierea masei de cititori, dar se impune ca, măcar din timp în timp, numerele de gazetă să fie analizate, să se arate colectivului ce mai are de făcut pentru ca activitatea lui să fie și mai rodnică. Că „puiul de gazetă“ este un „pui vitreg“ o dovedește și faptul că de luni de zile nimeninu s-a interesat și nu a susținut cererea militarilor de a se repara motorul pentru acționarea mașinii de tipărit. Este de-a dreptul epuizant să mașina manual pentru acționezi sute și sute de exemplare. S-ar mai cuveni, de asemenea, ca cel în drept să se intereseze mai îndeaproape și de îmbunătățirea condițiilor de viață ale celor care lucrează pentru apariția gazetei. Creîndu-le condiții optime de lucru, sîntem convinși că tovarășii din colectivul gazetei de campanie „De veghe" vor dobîndi noi și noi succese. Căpitan I. SAVOIU ★ Pe marginea unor corespondențe SOSITE LA REDACȚIE Cîțiva corespondenți ne informează că în unitățile din care fac și ei parte, comandanții de subunități acordă multă atenție pregătirii și executării exercițiilor tactice de front și aplicațiilor tactice. Locotenentul Vizitiu M., bunăoară, ne scrie că, pentru reușita aplicațiilor tactice, ofițerul Răceanu Constantin, comandantul unei subunități, se ocupă personal de buna pregătire și desfășurare a exercițiilor tactice de front cu subordonații. De curînd, arată corespondentul, în subunitate s-au executat asemenea exerciții cu plutoanele. In vederea acestora, ofițerul Răceanu C. a studiat regulamentele, instrucțiunile de specialitate, cărți și broșuri, precum și articolele din presa noastră militară. Aceasta i-a dat posibilitatea să sublinieze învățămintele cele mai importante pe care subordonații trebuiau să le rețină din desfășurarea exercițiilor tactice. De asemenea, e a stăruit ca ofițerii și sergenții din subordine să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile necesari pentru conducerea subunităților în luptă. I-a învățat cu răbdare cum să facă analiza situației, cum să ia hotărîrea și să dea ordinul de luptă La ultimele exerciții executate în teren — relatează în încheiere corespondentul — s-au remarcat ofițerul Lustic T., sergentul Klein F. și caporalii Roman și Onegan. Paralel cu pregătirea soldaților și sergenților, în unități au loc ședințe de pregătire a ofițerilor în vederea aplicațiilor tactice. Despre astfel de pregătire ne vorbește loocotenentul colonel Stănescu L. în corespondența „Pregătirea cadrelor“. El arată că la un instructaj metodic al ofițerilor s-a vorbit despre lupta ofensivă a batalionului. Pentru adîncirea numeroaselor probleme pe care le ridică o astfel de temă s-au expus cîteva referate și s-au executat anumite lucrări de către participanți. „Pozitiv este faptul — subliniază corespondentul — că se pune mare accent pe aspectul practic al problemelor. Participanților li s-au prezentat demonstrativ anumite probleme, apoi au fost puși să le execute practic", in continuare se arată că ofițerilor li se aduc la cunoștință în mod sistematic noutățile care apar în domeniul ducerii luptei și al întrebuințării diferitelor arme. Lupta modernă impune ca cercetașul să posede, pe lîngă celelalte calități cerute unui luptător, un larg spirit de orientare pe timp de vizibilitate redusă și mai ales pe timp de noapte, cu atît mai mult, cu cît, în condițiile actuale, acțiunile de noapte sînt frecvente. Una dintre metodele care dă rezultate bune în această privință este executarea periodică a unor deplasări pe timp de noapte, pe un itinerariu ordonat. Acest antrenament se execută independent de programul zilnic de instrucție, pe grupe sau echipe de treipatru cercetași. Pentru aplicarea acestei metode, inițial, comandantul subunității de cercetare alege pe hartă un itinerariu care formează un circuit închis de felul celui prezentat pe Schemă. Acest itinerariu trebuie să aibă un punct de plecare („O“), cunoscut sau ușor de identificat, în apropierea locului de instrucție. Itinerariul trebuie astfel ales, încît să nu fie mai lung de cinci-șase kilometri, ceea ce ar corespunde unei durate de marș de maximum două ore ; să prezinte porțiuni ca azimut magnetic diferit, porțiuni care să nu depășească lungimea de 1.000—1.500 metri ; unele părți să fie ușor de identificat după detaliile de Planimetrie sau nivelment, altele fără asemenea detalii, în raport de posibilitățile pe care le oferă terenul in raionul respectiv. După precizarea itinerariului, comandantul fixează în teren, aproximativ la jumătatea itinerariului, în cazul nostru în locul notat „H“, între punctele „B“ și ,„C“, un post de control care va supraveghea porțiunea B—C și va informa pe comandant asupra modului și timpului de trecere a echipelor de cercetare pe această parte a itinerariului. Itinerariul astfel trasat pe o hartă la scara 20.000 este dat comandanților a două echipe de cercetare, care urmează a desfășura deplasarea pe timpul nopții, în cadrul antrenamentului ce se execută. Odată, comandantul subunității Totde cercetare se precizează ora la care cele două echipe încep deplasarea de la punctul „D“, precum și sensul în care se deplasează , de pildă, o echipă spre punctul „A“, cealaltă spre punctul „B“, urmînd ca aceste două echipe să se întîlnească, în cursul deplasării, fără însă să se oprească. După ce au primit ordinul, cei doi comandanți de echipe efectuează mai multe măsurători pe hartă, în vederea pregătirii deplasării. Inițial, măsoară azimutul magnetic pentru fiecare porțiune de itinerariu. De exemplu, pentru echipa care începe deplasarea către punctul „A“, măsoară azimutul direcțiilor DA, AB, BC, CD, DO, pe care le notează direct pe hartă, ca în schemă. Apoi măsoară pe hartă lungimea orizontală în metri pentru fiecare porțiune, calculează lungimea reală în raport de valoarea unghiului de pantă, lungime pe care transformă în număr de pași. Acestei date le trece, de asemenea, pe hartă în felul indicat în schemă, în paranteză notîndu-se lungimea măsurată pe hartă. Terminînd aceste măsurători, întreaga echipă dispusă în jurul hărții face un studiu amănunțit al detaliilor planimetrice și de --------------la nivelment ale tere\nului, fiecare cer- \ \T * cetaș căutînd să-și formeze o imagine cît mai clară a aspectului deta ! yifiiilor ce pot fi u 1i ușor identificate. că. La ora stabiliechipele se găsesc în punctul „0“ și încep deplasarea în sensul ordonat. Folosind cu iscusință mersul după azimutul magnetic și după detaliile de Planimetrie și nivelment, echipele străbat prin întuneric itinerariul. In cazul cînd ambele echipe străbat prin întuneric itinerariul, trebuie să se întîlnească în cazul nostru între punctele „B“ și „C“. Intîlnirea echipelor dovedește că cercetașii au acționat bine, mărindu-le încrederea in posibilitățile lor. In cazul cînd una din echipe s-a deplasat defectuos, postul de control poate și trebuie să urmărească aceasta și să raporteze comandantului care echipă nu a trecut în faza de vedere a postului. Desigur că în această situație echipele nu se vor întîlni, iar acea echipă care s-a abătut de la itinerariul fixat nu va reveni la punctul „0“ de plecare. Pe timpul desfășurării acestui antrenament, comandanții trebuie să urmărească atît exactitatea deplasării, cît și rapiditatea în execuție, cunoscîndu-se că un cercetaș trebuie să știe să se deplaseze cu exactitate și în timpul cel mai scurt în condiții de vizibilitate redusă. Asupra exactității, comandantul este informat de către personalul postului de control, iar rapiditatea o poate ieși în pregătirea și execuția acestor exerciții de antrenament al cercetașului s-a observat o preocupare deosebită din partea comandanților subunităților de cercetare, fiecare căutînd să aducă noi îmbunătățiri procedeului, totuși s-a desprins și o serie de lipsuri care trebuie cunoscute și înlăturate, pentru ca antrenamentul să se poată desfășura cu randament sporit. Astfel, uneori itinerariul era ales în întregime într-un teren foarte cunoscut și des frecventat de către cercetași, din care cauză deplasarea nu mai putea constitui o preocupare deosebită pentru echipe. Unii comandanți de echipe nu pregăteau temeinic acțiunea, nu studiau împreună cu toți cercetașii harta și nici nu erau la rîndul lor controlați de către comandantul subunității de cercetare. Alteori, datorită timpului nefavorabil, ploaie sau viscol, s-a amînat antrenamentul echipelor cărora le venea rîndul. Aceasta constituie o lipsă serioasă, deoarece este cunoscut că tocmai în asemenea condiții acțiunile de cercetare pot fi executate cu mai mult randament. Cercetașul nu trebuie să se oprească din acțiune în asemenea condiții, ci, dimpotrivă, să folosească la maximum avantajele ce sînt oferite de timpul nefavorabil. Folosind această metodă de antrenare, căutînd să elimine din pregătirea și executarea exercițiilor lipsurile semnalate, comandanții subunităților de cercetare vor reuși să formeze cercetași cu largi posibilități de orientare pe timp de vizibilitate redusă. In acest fel, subunitățile de cercetare vor da un randament sporit în acțiunile pe care le întreprind, constituind elemente de reală valoare la îndemîna comandanților de unități și mari unități Locotenent colonel B. STANESCU O metodă pentru dezvoltarea spiritului de orientare al cercetașului 9 constata singur prin cronometrarea timpului realizat de fiecare echipă ★ A.i.a .29601 >475507. Schema porțiunii de pe hartă (in realitate se trec și formele de teren) pregătită de comandantul unei echipe