Apărarea Patriei, august 1957 (Anul 13, nr. 181-205)

1957-08-01 / nr. 181

* 2 __ SP­ARAREA­ PATRIEI joi 1 august 1957 Nr. 181 (3407) ÎNSEMNĂRI DE LA EXAMENUL DE SFlRȘIT DE AN LA O UNIVERSITATE SERALĂ DE MARXISM-LENINISM Un început promițător care s-a soldat cu un bilanț rodnic Cum Intri în Casa Ofițerilor din Orașul Stalin îți reține atenția un mare panou pe care sînt afișate ac­tivitățile ce se desfășoară în cursul săptămînii. De astă­ dată, aproape întregul spațiu al panoului este ocupat cu a­­nunțuri privind temele ce se vor dezbate în cadrul examenelor de sfîr­­șit de an ce se țin la Universitatea serală de marxism-leninism. In fața acestui panou găsești deseori gru­puri de ofițeri, studenți ai universi­tății, care își notează orariul exame­nelor. Pe fețele fiecăruia poți citi o oarecare emoție. Emoția elevului din preajma examenelor "..Toamna se numără bobocii" — sună o veche și populară zicală. Pentru studenții universității însă aceste zile călduroase de vară con­­stituie perioada cînd se face soco­teala unui an de învățătură. Acum se face bilanțul însușirii de către studenți a tezelor teoretice ale învă­țăturii a­arxist-leniniste, se verifică modul în care lecțiile și seminariile au reușit să-l înarmeze cu cunoștin­țe profunde despre politică partidu­lui nostru, despre evoluția evenimen­telor contemporane. Bineînțeles că majoritatea studen­ților au avut dorința de a încununa munca asiduă depusă în cursul unui an școlar printr-o bună pregătire în vederea examenelor, prin aprofunda­rea materiilor studiate. Această nă­zuință a studenților a fost susținută printr-un sprijin eficace acordat a­­cestora din partea conducerii uni­versității. Căpitanul Lianu, șeful u­­niver­sității, și locțiitorul său au muncit neobosiți în preajma exa­menelor pentru a crea condiții stu­denților ca aceștia să poată repeta puterele predate. Ei au dat la se­diul universității, cît și în unități, consultații, au discutat în parte a­­proape cu fiecare student asupra problemelor care li s-au părut că nu sînt suficient înțelese. Un ajutor substanțial în pregăti­rea examenelor l-au primit studenții din partea comandantului în unita­tea în care lucrează ofițerul Iacob Vasile. Aici a existat o preocupare permanentă ca fiecare ofițer care frecventează cursurile universității să obțină cele mai bune calificative. In acest scop s-a organizat repeta­rea materialului, întîi individual, și apoi sau discutat unele teme și în colectiv. La fel s-a procedat și în alte unități. Roadele acestei pregă­tiri s-au văzut în cursul examenelor. ...Ne găsim în sala în care se dă examen la „Istoria P.C.U.S. și a mișcării muncitorești internaționa­le“. Aici domnește liniște. Cei pre­zenți sînt aplecați asupra foilor de hîrtie pe care își aștern planul răspunsului la întrebările de­ pe bi­letul extras. Tovarășii din comisia de exami­nare cercetează carnetele de studenți ale acelora care urmează să răspun­dă, își aruncă privirile asupra fișe­lor lor de frecvență și calificative din cursul anului. L-am întrebat pe președintele comisiei despre rostul studierii acestor fișe și dacă ele pot influența asupra calificativului de la examen. „Principalul criteriu de acordare a unui calificativ — ne răspunde ofițerul — este felul în care studentul reușește să răspundă la examen. Totuși ele orientează co­misia în aprecierea cunoștințelor ce­lor examinați. Se întîmplă, adeseori, ca cineva să fi lipsit de la majori­tatea lecțiilor și seminariilor din cursul anului, sau să fi participat la ele, dar la discuții să nu fi luat cu­­vîntul, iar la examen să răspundă bine. In asemenea cazuri, comisia mai pune și unele întrebări supli­mentare pentru a se convinge dacă studentul respectiv stăpînește în în­tregime materia studiată sau s-a li­mitat la parcurgerea, înaintea exa­menelor, a temelor cuprinse în che­stionar. Din experiența de pînă a­­cum s­a constatat că acei studenți care au frecventat regulat cursurile, au citit bibliografia pentru fiecare seminar, aceia au făcut față cu suc­ces­ul examenului" Intre timp, locotenentul-major Da­vid M. a anunțat comisia că este gata să răspundă. El expune în mod organizat tema despre făurirea uni­tății clasei muncitoare, pe baza ide­ologiei marxist-leniniste, în țările d­emocrat-populare. Fiecare teză este explicată prin prizma evenimentelor petrecute în răstimpul de la făurirea partidului unic marxist-leninist al clasei muncitoare în țările care con­struiesc socialismul. In tratarea a­­cestei teme, ofițerul David expune concluziile și învățămintele celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la lăr­girea și întărirea u­­nitatii mișcării naționale. Arătînd muncitorești inter­că forța clasei muncitoare constă în conducerea ei de către partidul marxist-leninist, ofițerul a accentuat asupra impor­tanței recentei rezoluții a C.C. al P.M.R. pentru unitatea și coeziu­nea partidului nostru. Claritatea, conciziunea și argumentarea științi­fică au caracterizat răspunsurile date de acest student. A plăcut, de asemenea, expunerea bună și frumoasă a căpitanului Mar­­cu Florea despre cauzele înfrînge­­rii Comunei din Paris și învățămin­tele ce se desprind în acest sens pen­tru întărirea statului dictaturii pro­letare. In argumentarea tezelor el a făcut și o analiză a evenimentelor ce au avut loc anul trecut în Unga­ria, scoțind în evidență necesitatea întăririi continue a statului oameni­lor muncii. Cu aceeași competență a tratat și tema privitoare la prin­cipiul coexistenței pașnice între ță­rile cu sisteme social-economice di­ferite. Pentru răspunsurile date la examen de către ofițerul Marcu, Co­misia și-a exprim­at mulțumirile și l-a felicitat. La fel au fost aprecia­te și răspunsurile date la acest exa­men de către ofițerii Bordea Arion, Matache Dumitru, Bărbulescu Ion și de mulți alții. Ele denotă totodată un studiu perseverent, înțelegerea profundă de către aceștia a proble­melor internaționale contemporane. Ar fi totuși o sfidare a realității dacă am afirma că toți studenții s­au prezentat pregătiți la examen. Acea­sta ar dăuna poate și conducerii u­­niversității care în viitor nu și-ar aținti atenția asupra acestor de­ficiențe, cît și acelor studenți care sub pretextul diferitelor motive ,,o­­biective" au reușit să înduplece co­misia să fie Indulgentă, deși nu erau suficient, pregătiți pentru a promo­va într-un an superior. Iată un exemplu. Locotenentul-ma­­jor Kiss A. este secretar al unei or­ganizații de bază partid. După spu­sele șefului universității, „putea să se pregătească, dar n-a dat atenție studiului". Cum s-a prezentat el la examen ? Răspunsurile sale de-a dreptul au dezamăgit comisia. Pentru a ascunde lipsa sa de cunoștințe, s-a dedat la afirmații generale, lozin­carde, debitînd arhicunoscute, dar­ diferite adevăruri care n-aveau nici o tangență cu temele pe care trebuia să se trateze. Comisia a în­cercat să-l ajute, să-l orienteze a­­supra tezelor din temele respective, să-i sugereze chiar și începutul fra­zelor pe care studentul să le com­pleteze pentru a răspunde, așa fel în­cît la un moment dat s-a creat impresia că vrînd, nevrînd, ea s-a transformat din examinator în me­ditator. Și credem că nu asta i-a fost adevărata menire. Ofițerul Kiss este acum absolvent al primului an al universității, el va mai frecventa încă doi ani cursurile universității. El trebuie să înțeleagă că func­ția sa în organizația de partid îl obligă la mai multe de­­cît să facă declarații în adunări des­pre îndatoririle comuniștilor cu pri­vire la studierea învățăturii marxist- leniniste. Am fost martor și la alte situa­ții, e drept puține față de numărul mare de studenți bine pregătiți, cînd tovarășii din comisie trebuiau să fa­că sforțări pentru a scoate de la a­­ceștia un răspuns de trecere sau de a readuce pe respectivul la tratarea problemelor teoretice în lumina ac­tualității. De pildă, studentul Petcu, care a vorbit despre destrămarea sistemului colonial al imperialismu­lui, a știut prea puține despre lupta de azi a popoarelor din țările colo­niale și dependente pentru cîștiga­­rea independenței lor naționale, des­pre noile metode de subjugare a po­poarelor Orientului arab prin „doc­trina Eisenhower". Lipsa de cunoș­tințe profunde ale unor studenți despre evenimentele Internaționale actuale se da­torește f­aptului că a­­ceștia neglijează citirea presei, a co­­mentariilor externe ce apar în ziare și reviste. Multă bătaie de cap a pricinuit conducerii universității ofițerul Ca­­racudovici Dan. In timpul anului a avut o frecventă slabă, la seminarii aproape că­­ a fost deloc, iar acum se eschivează de-a dreptul de a se prezenta la examene. Comportarea acestor tovarăși tre­buie să dea de gîndit și ofițerului Lădescu Aurel, care ar trebui să ma­nifeste mai multă preocupare pentru felul în care se prezintă subordona­ții sai, înscriși la cea mai înaltă formă de învățămînt de partid din armată — Universitatea serală de marxism-leninism. De asemenea, con­ducerea universității și Comisia de examinare și-ar fi făcut datoria pe deplin dacă nu treceau cu ușurință peste aceste lacune in pregătirea stu­denților, să fi manifestat mai multă exigență. Astfel există pericolul ca acești studenți să trăiască cu con­vingerea că examenele sînt doar o formalitate și că rezultatele obținute nu restituie un criteriu de promo­vare într-un an superior. Desigur că aceste câteva cazuri negative n-au­ putut umbri impre­siile pozitive culese la examene, un­de majoritatea studenților s-au pre­zentat la nivelul cerințelor. Asistînd la examene, ne-am reamintit de un articol apărut în ziarul „Apărarea Patriei" în luna decembrie a anului trecut. Materialul respectiv trata tocmai pregătirile ce se efectuau la această universitate în vederea des­chiderii noului an școlar. Autorul își intitula rîndurile „Un început promițător". Acum, după nouă luni de zile, putem afirma că rezultatele exemenelor n-au desmințit deloc acel pronostic optimist. începutului pro­mițător i-a urmat un an școlar de muncă intensă pentru însușirea cu­noștințelor de bază ale teoriei mar­xist-leniniste care s-a­ soldat cu un bi­lanț rodnic. Meritul aparține deopo­trivă studenților, cadrelor didactice și conducerii universității. Succes pentru­ viitorul an de în­­vățămînt ! Locotenent-colonel I. TUFIDEANU POȘTA REDACȚIEI Căpitan PINARU G. IOAN : Zia­rul nostru nu publică materiale de genul celor cerute de dvs. Am îna­intat însă organului în drept scri­soarea dvs. pentru a studia propune­rea pe care ați făcut-o, și dacă o va găsi întemeiată să organizeze edita­rea unei broșuri care să cuprindă materialele cerute de dvs Soldat IGNAT GRAȚIAN : Ce­rerea dvs. de a vi se aproba să vă prezentați la concursul de admitere la cursurile fără frecvență ale unui institut de învățămînt superior, nu poate fi satisfăcută. Tinerii care la încorporarea în armată nu sînt stu­denți la cursurile fără frecvență ale institutelor de învățămînt superior, nu pot în timpul stagiului militar să v­e înscrie la astfel de cursuri. Deci, dv. vă puteți rezolva această pro­blemă numai după lăsarea la vatră. POPAS PRIN SĂLILE DE SPECIALITATE Pornind de la cabinetul tehnic și ajungînd în sălile de specialitate ale școlii de ofițeri observi la fie­care pas o inițiativă, o raționaliza­re, o inovație sau o contribuție adu­­să în sprijinul procesului de învă­țămînt. Toate acestea se datoresc spiritului de inițiativă și răspun­dere imprimat subordonaților de către ofițerul popa Ștefanu, precum și dorinței ofițerilor de a da elevi­­lor toate cunoștințele necesare mun­cii lor de viitor, cerîndu-le în schimb, cu exigență, să învețe. Intrînd în aceste săli, privirile îți sînt atrase de machete, piese sec­ționate, plante, sorturi cu materia­le de întreținere, stelaje și cîte alts lucruri. Jți face impresia că te gă­sești în sălile unei expoziții unde fiecare piesă este aranjată cu gust. Explicațiile sînt făcute pe înțelesul tuturor și te îmbie să înveți. Să luăm numai un exemplu. Pe o masă, în partea dreaptă a băncilor, se află macheta legăturii elastice a unui tun. Deasupra este afișată o planșă în care se descrie drumul parcurs de lichid pe timpul cînd tunul se duce în recul sau revine în baterie. Coloritul pieselor este astfel ales încît elevul își poate da seama din ce metal este construit obiectul ce-i are în față. Acestea au fost numai cîteva a­­mănunte luate la întîmplare din să­lile de învățămînt. Dar nu putem trece cu vederea machetele deose­bit de instructive construite de ofi­țeri în timpul lor liber de la înce­putul anului școlar. Voi descrie cîteva din ele. In sala de artilerie, pe un panou, sînt instalate legături complicate, borne, cutii de distribuție, receptoa­re. Este un sistem de teleindicație folosit de tunul antiaerian și con­struit din piese secționate de către căpitanul Coroș Dumitru. Cînd a­­cest dispozitiv este pus în funcțiu­ne, elevii își pot da ușor seama de sensul curentului și de modul cum indicii receptoarelor sînt acționați de curent. La fel de interesantă este și ma­cheta care reprezintă variația vite­zei ș­i presiunii în gura de foc. Cu ajutorul ei cursanții pot să-și dea seama de modul cum proiectilul ca­pătă mișcarea de rotație, de viteza inițială a sa, precum și de curba presiunilor. Numele ofițerului Coroș Dumi­tru l-am întîlnit cu ocazia descrierii machetei sistemului de telein­dicație al unui tun A. A. Dar același nume îl întîlnim­ și a­­lâturi de inovatorii școlii, pe curînd el a prezentat un poligon de infanterie cu ținte telecomandate. Acest dispozitiv dă posibilitatea să se poată urmări cu ușurință rezul­tatul obținut la țintă. In momentul doborîrii panoului de către ochitor, printr-un sistem simplu de tele­comandă, ținuta revine în vechea po­ziție. Pentru instalarea poligonului nu este nevoie să se facă săpături. El poate fi amenajat pe orice teren. Munca inovatorilor a luat avînt în această școală. Comisia de ino­vații și Invenții este asaltată cu idei ce ilustrează noul. Astfel, ofi­țerii Olovi­aru Remus și Iordache Constantin au adus modificări sub­stanțiale complotului roților și sus­pensiilor elastice ale unui obuzier de cîmp, dîmdu-i posibilitatea să fie tractat auto. Angajatul civil Dră­­gușin Traian a construit un dis­pozitiv cu ajutorul căruia se pot trasa într-un timp scurt sute de linii paralele. Ofițerul Spătaru Mi­­hai a lucrat un dispozitiv nece­sar curățirii interiorului țevii tunu­lui adaptabil la orice calibru. A­­ceastă inovație a înlesnit lucrul ser­vanților. De unde înainte erau ne­cesari 4—6 oameni pentru între­ținerea unei țevi, astăzi curățirea se poate executa de către un singur servant. In prezent ofițerul Geor­­gescu Constantin lucrează la un dis­pozitiv universal de măsurare a a­­vansului conului de racordare. Inovațiile își raționalizările, pro­ces al gîndirii ofițerilor profesori, s-au născut în micile ateliere care funcționează pe lingă școală. Aici, în zgomotele ciocanelor simple sau pneumatice, printre scînteile ieșite din electrozii de la sudură, mîinile îndemînatice ale elevilor au materia­lizat ideile profesorilor. Dar în ate­liere nu s-au lucrat numai cele ară­tate mai sus, ci s-au construit și piese de care școala avea nevoie pentru instalarea sălilor de studiu. Astăzi, în magazii, rafturile sînt pline cu scule construite de elevi. Ele rivalizează cu piesele lucrate în întreprinderile de specialitate. Viitorii ofițeri tehnici învață în ateliere diferite meserii pentru a ști cum să îndrumeze munca practică în atelierele în care în curînd vor aplica cele studiate în școala mili­tară de ofițeri. Maior Gh. MERIȘESCU Fruntași în sport Militarii din subunitatea al cărei comandant este locotenentul-major Corbănescu Gh. au primit zilele acestea insignele G.M.A. gradul I, în procent de 93 la sută. Acum, în subunitate, începînd cu comandantul și pînă la ultimul sol­dat, vezi strălucind pe piepturile lor insigna G. M. A. gradul I. Printre purtătorii acestei in­signe sportive sînt mulți fruntași în pregătirea de luptă și politică, ca de pildă : sergentul Nemeș Dumitru, caporalii Vasiliu Mircea și Antohi Constantin (operatori de clasă), ca­­poralul Toda Mihai și sergentul Mi­­hai Dumitru (radiotelegrafiști de clasă) și multi alții, Povestea unui steag Intr-o cameră a clubului de mare unitate din garnizoana „N“, agățat într-un cui, se află un steguleț tri­­unghiular. Cum a ajuns aici?... Ne lămuresc îndată cuvintele înscrise de pînza stegulețului . "„Premiul I la con­cursul pe regiuni al echipelor artis­tice de amatori 1952“. Povestea e simplă, am înțeles-o fără ajutorul șefului clubului. In acel an 1952, echipa artistică din această garnizoană a înregistrat un răsunător succes, obținînd pre­miul I pe armată. Fiecare își poate da seama aită voință, cîta munca au depus acești oameni și cît entuziasm i-a în­suflețit pentru ca să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a succesului. Dar e­rouit de atunci... Au trecut ani, iar trofeul izbînzii stă acum ui­tat­ și părăsit. Ce a fost atunci, nu mai este astăzi. Am stat de vorbă cu tovarăși și tovarășe care au făcut parte din a­­ceastă echipă. Cu toți își amintesc cu adîncă emoție de care au luat premiul Ia concursul la Unii tova­răși mi-au povestit apoi de specta­­colul pe care echipa l-a dat a doua zi în noile costume primite în dar din partea Ministrului Forțelor Ar­mate. Aplauzele nu mai conteneau... Au urmat apoi spectacole pentru între­prinderile din oraș și din împreju­rimi ...Apoi, treptat, an de an, echipa s-a destrămat și din toate acești bucurii și izbînzi n-a mai rămas de­­cît amintirea. Din cei care au fost atunci prea puțini au părăsit garnizoana. Cei mai mulți sînt și astăzi aici și ar dori din toată inima ca faima echi­pei să reînvie. Așa­dar oamen­i talentați sînt și astăzi în această garnizoană. Se cere însă mai mult Interes din partea ce­lor care răspund de această muncă. Am stat de vorbă cu noul șef al clubului și ajutoarele sale și ne­-am convins că sînt hotărîți să înlăture această serioasă lacună din munca cultural-educativă dusă în rîndul cadrelor și familiilor acestora. Mă­surile luate pentru ca în curînd e­­chipa artistică să-și reînceapă acti­vitatea sînt promițătoare. Așteptăm cu nerăbdare să aducem la cunoș­tința cititorilor noștri că în garni­zoana „N“ se află din nou o echipă artistică ce merge către locul de frunte pe care a dovedit că-l poate recîștiga Locotenent-colonel B. POTIRNICHE Scut de nădejde al marelui popor chinez (Urmare di­n pag. t-a) avea armata noastră, s-a redus cu peste trei milioane de oameni. Militarii demobilizați se bucură­­ de o grijă deosebită atît din partea gu­vernului cît și din­ partea poporului. Marea lor majoritate își păstrează și dezvoltă tradițiile glorioase ale Armatei Populare, obținînd succese deosebite în industrie, agricultură și în alte domenii de activitate. Nu puțini dintre ei au devenit fruntași pe frontul producției. In al doilea rînd s-a îmbunătățit înzestrarea tehnică a armatei. Dato­rita ritmului de dezvoltare al con­strucției industriale a țârii și aju­torului dezinteresat al Uniunii So­vietice, Armata Populară de Elibe­rare și-a schimbat astăzi total înfă­țișarea, devenind o armată înzestra­tă cu o tehnică modernă, cu echipament a infanteriei Dotarea s-a l­­­bunătățit în mod fundamental. S-au întărit în mod considerabil artileria și trupele blindate, iar trupele de geniu, de cale ferată și cele anti­­chimice sînt acum înzestrate cu o tehnică destul de modernă. S-au dezvoltat în mod corespunzător și forțele militare maritime, iar forțele militare aeriene au ocupat în lume un loc destul de însemnat, deși n-au atins încă nivelul țărilor celor mai puternice în această privință. In al treilea rînd s-au intensifi­cat și alte pregătiri de modernizare a armatei. In 1952, în întreaga ar­mată s-a desfășurat o largă ac­țiune de alfabetizare. Datorită eforturilor tuturor ofițerilor, ostași­lor și învățătorilor, în armata noas­tră s-a petrecut o schimbare radicală din punct de vedere al nivelului cultural. In același timp a crescut nivelul militar și politic al efec­tivelor. S-au înființat Academia Mi­litară, Academia Politică, precum și alte academii și școli superioare, creînd astfel pentru cadrele călite în război condiții de a aprofunda cunoștințele militare. Trecerea de la sistemul voluntar de serviciu militar la cel obligatoriu a fost o mare reformă în sistemul militar al țării noastre. Armata Populară de Eliberare nu uită că Taiwanul — teritoriu chinez, încă n-a revenit în sinul patriei. Grupul lui Cian Kai­ și, după ce a fugit în Taiwan, protejat de forțele militare aeriene și mari­time ale S.U.A., tulbură necontenit regiunile de pe litoral, provocîn­­du-le distrugeri. Trupele noastre te­restre, maritime și aeriene au efec­tuat nu demult o operațiune de debarcare, trecînd marea și elibe­­rînd insula I Cian-san. In luna fe­bruarie ele au mai eliberat un șir de insule, ca insula Da-Tzin Su-San, făcînd astfel ca steagul nos­­s­tru să fîlfîie pe toate insulele de pe lîngă litoralul provinciei Tze­cian. Armata Populară de Eliberare își întărește acum forțele pentru ca la nevoie să lupte pentru eliberarea Taiwanului. Guvernul țării noastre a arătat în repetate rînduri că în afară de eli­berarea Taiwanului prin război mai există posibilități de a-i elibera pa cale pașnică. In cei 30 de ani de existență, Armata Populară de Eliberare crescut treptat, învingînd nenumă­a­rate greutăți și în cele­ din urmă a obținut victoria. Obținerea victoriei se datorește conducerii juste a Par­tidului Comunist Chinez. Linia po­litică justă, linia revoluționară partidului, a constituit chezășia victo­­­riilor Armatei Populare de Eliberare, făcînd ca ea să se dezvolte mereu, învingînd dușmani înzestrați cu ar­mament superior celui al nostru. După eliberare, armata noastră obținut mari realizări în domeniul a construcției sale moderne. Toate a­­cestea se datoresc de asemenea sus­ținerii și sprijinului dat de masele populare. De altfel îndelungata pe­rioadă de războaie revoluționare a și dovedit pe deplin faptul că arma­ta noastră se bucură de dragostea și ajutorul maselor populare și că unitatea strînsă între armată și po­por constituia o contribuție funda­mentală la victoriile repurtate de armata noastră. Astăzi Armata Populară de Eli­berare, sub conducerea partidului și a guvernului, bizuindu-se pe spri­jinul întregului popor și pornind de la tradițiile ei minunate, își intensifică construcția modernă spre a-și îndeplini cît mai bine sarcina de cinste înscrisă în Consti­tuția Republicii noastre — a­­ceea de a apăra cuceririle revolu­ției populare și construcția pașnică a țării, de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială și securitatea țării. Armata Populară de Eliberare strîns unită cu armatele celorlalte țări ale lagărului păcii, democrației și socialismului, în frunte cu Arma­ta Sovietică, va lupta și mai bine pentru apărarea păcii în lumea în­treagă. Trăiască unitatea trainică și tot mai puternică a forțelor lagărului păcii, democrației și socialismului in frunte cu Uniunea Sovietică ! Trăiască prietenia strînsă și me­reu crescîndă dintre popoarele și armatele Republicii Populare Chi­neze și ale Republicii Populare Ro­mîne i Despre îngrășăminte chimice și despre o uzină de pe litoral (Urmare din pag. I-a) la Năvodari este unul din roadele prieteniei româno-sovietice, proiec­tele, majoritatea utilajelor și o bu­nă parte din materia primă fiind li­vrate de U.R.S.S. Faptul că o uzină de îngrășămin­te a fost așezată chiar pe malul mă­rii arată concepția modernă care a stat la­ baza acestei construcții. Ma­teria primă de bază la fabricarea superfosfaților este apatita. Aceasta vine tocmai din peninsula Cola — U.R.S.S. Ea este descărcată la Con­stanța și transportul ei pînă la uzi­nă se face deci cu cheltuieli foarte mici. In toate țările lumii, cînd se construiește o fabrică de superfosfat, alături se construiește și ur­a de acid sulfuric, care este o altă materie primă de bază. Acidul sulfuric, la rîndul lui, se obține din bioxid de sulf, oxigen și apă. Bioxidul de sulf se obține, în cazul nostru, prin ar­derea unor minereuri de sulf nu­mite pirite, care se găsesc în cari­erele dobrogene de la Altîn Tepe. Prin construcția noii uzine, agri­cultura Dobrogei va avea la dispo­ziție mari cantități de îngrășăminte la un preț de cost mai scăzut, re­zultat din diferența de transport. Concepția modernă după care se construiește această uzină se poate vedea la tot pasul pe vastul șantier ce se întinde pe o suprafață de circa 65 ha. Halele moderne de fa­bricație, dispunerea lor în ansam­­b­lul uzinei, conducerea automată și semiautomată a principalelor procese de producție, mecanizarea transpor­turilor de materii prime și gaze, sis­temele moderne de descărcare a ma­teriei prime (un sistem de lopeți me­canice poate descărca în 2 ore un tren cu o încărcătură de 1000 tone), iată numai cîteva din elemen­tele tehnice moderne cu care se poa­te mîndri această uzină, înalta tehnicitate a acestei uzine constă și în faptul că ea va livra agriculturii superfosfat granulat. A­­cesta prezintă numeroase avantaje față de superfosfatul praf. El este mai ușor de încorporat în sol, nu se aglomerează, dă randamente mai bune. Producția de superfosfat gra­nulat este azi apanajul țărilor cu o industrie înaintată, cum sunt U.R.S.S., S.U.A., Anglia,, Franța etc. Un nou oraș al chimiștilor Concomitent cu construcțiile in­dustriale, se lucrează și la cele so­­cial-culturale. Lângă uzină o mare clădire va adăposti cantina, bufe­­tul-bar, punctul sanitar. Ceva mai departe începe să se întrezărească noul oraș al chimiștilor — Năvo­dari, iar peste tot, în jurul uzinei, al clădirilor administrative și social­­culturale, în orășelul Năvodari — perdele de verdeață, peluze de flori, scuaruri. Mișcarea revoluționară în rîndurile marinarilor romîni, sub influența Revoluției din Octombrie Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a avut o puternică în­­rîurire asupra avîntului revoluțio­nar al maselor muncitoare din țara noastră, avînt care s-a răsfrînt și în armată. Cele mai mari frămîntari și mișcări revoluționare în rându­rile armatei romîne au avut loc în anii 1017 — 1920.­­ O parte integrantă a mișcărilor revoluționare din armata romînă o constituie mișcarea revoluționară din rândurile marinarilor. Spiritul revoluționar al marinarilor romîni s-a manifestat prin diferite forme și metode în urma revoluției ruse din februarie 1917 și mai ales ca urmare a influenței Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Un mijloc de răspândire a ideilor revoluționare în rîndurile matrozilor l-a consti­tuit contactul dintre marinarii ro­mîni și marinarii ruși în porturile dunărene și maritime, documente ne semnalează numeroase legătu­rile strînse existente între marinarii romîni și marinarii ruși. Intr-unul din documentele diviziei de Dunăre se arată cum „marinarii ruși oferă serviciile lor marinarilor spre a-și schimba situația“.rom’nii . In urma întîlnirilor tot mai dese ale marinarilor romîni și ruși, co­mandamentele romîne au interzis marinarilor romîni de a mai pleca de pe nave. „Să n­u mai fie lăsați liberi marinarii romîni — se arăta într-un raport — căci se întîlnesc cu marinarii ruși, care îi intoxică cu fumul libertății". Cu toate măsurile luate de orga­­niele statului burghezo-moșieresc, ro­­mîn, marinarii romîni se întîlneau clandestin cu marinarii ruși și cu muncitorii din diferite porturi. Ma­rile idei ale revoluției ruse nu au putut fi împiedicate de a pătrunde la bordul navelor romînești. In toamna anului 1917, numeroși marinari romîni părăsesc navele, iar în primăvara anului 1918 au loc pe nave adevărate răscoale. Mulți dintre marinarii romîni care au părăsit navele au format grupuri revoluționare înarmate, îm­preună cu soldați și marinari ruși aflați în Delta Dunării. Intr-un ra­port al unui comandor din Sulina se arăta că delta era în întregime în mîna acestora. Raportul speci­fică faptul că nici un act adminis­trativ, fiscal etc. nu se poate a­­plica în această regiune „decît cu riscul unor mari tulburări publice". O parte dintre marinarii romîni au plecat în Rusia pentru a-și găsi o ocupație în porturile rusești sau pentru a lupta în rîndurile trupelor roșii împotriva gardiștilor albi­­ și intervenționiștilor străini. La Arsenalul din Sevastopol lu­crau cîțiva marinari romîni care fuseseră pe vedeta „Valter Mărăci­­neanu“. Urmînd exemplul acestora, au plecat la Sevastopol marinarii de pe monitorul „M. Kogălni­­ceanu. ” In amintirile participanților ro­mîni la batalioanele revoluționare romîne din Rusia se arată cum au luptat unii marinari romîni în ca­drul unităților revoluționare ale gărzilor roșii, în batalioanele revo­luționare romînești sau în diferite unități internaționale roșii. Dintre aceștia Nicolae Manea, pe timpul războiului civil, a făcut parte din detașamentele voluntare de mari­nari care au luptat împotriva gar­diștilor albi și haidamacilor la O­­desa, Oceacov, Nicolaev și Herson și a făcut parte de asemenea din detașamentul de gardă de pe cru­cișătorul „Potemkin“. Andrei Ivan a fost îmbarcat pe vasul „Volga", la Astrahan, în anul 1919. Debar­­cîndu-se apoi cu un detașament de marinari în regiunea Astrahanului, a participat la luptele pentru elibe­rarea unor escadroane roșii de ca­valerie încercuite de gardiștii albi. In 1920 a participat la luptele pen­tru înăbușirea unei rebeliuni con­trarevoluționare în Astrahan. Din rîndurile echipajelor navelor romînești „Împăratul Traian“, „Du­­rostor" și „Dacia", care au spri­jinit revoluția din Octombrie în primăvara anului 1919, au făcut parte marinarii Haberescu Ștefan, Gheorghe Marinescu și Petre Co­­liuc. Evenimentul cel mai măreț care a îmbogățit tradițiile revoluționare de luptă ale marinarilor romîni îl constituie răscoala acestora de pe navele romînești care se găseau în porturile Mării Negre din Rusia de sud : Odesa, Nicolaev, Sevastopol, Novorosisk. Printre aceste nave erau : „îm­păratul Traian", unul dintre cele mai mari nave comerciale romîne, care a fost armat și transformat în navă de război, „Dacia Romînă“, „Iași“, „Bucegi”, „Carpați”, nava spital „Principesa Maria", vasele societă­ții „Romînia“ ca „Milcovul“, „Jiul“, „Siretul", „Oltul" și altele. Echi­pajele acestor nave au fost comple­tate pentru război cu muncitori. In rîndurile acestor marinari au activat elemente revoluționare care au format apoi grupuri comuniste. Elementele revoluționare au răspîn­­dit în rîndurile marinarilor romîni manifestul editat la 12 ianuarie 1918 de Co­mitetul social-democrat romîn și de Comitetul militar revo­luționar romîn din Odesa, privitor la formarea batalioanelor revoluțio­nare romîne în scopul de apăra pu­terea sovietică și a participa la luptele pentru eliberarea Romîniei de sub dominația oligarhiei. Mul­ți marinari au participat la întrunirile și demonstrațiile organizate de co­mitetul de acțiune din Odesa. Sub influența Comitetului de acțiune so­­cial-democrat romîn din Odesa și a Comitetului Militar revoluționar romîn precum și sub influența Co­mitetelor revoluționare de pe navele ruse s-au constituit și pe nave­­ romîne comitete revoluționare. Co­mitetele revoluționare au luat con­ducerea navelor de sub comanda o­­fițerilor reacționari. La ordinul înaltului Colegiu (co­mitetul de guvernare bolșevic­­romînesc care s-a constituit la O­­desa cu aprobarea lui Lenin), na­vele de război și de comerț romîne aflate în porturile ruse ale Mării Negre au fost considerate confisca­te de la oligarhia romînă cu scopul de a servi luptei revoluționare ro­mîne. înaltul Colegiu a luat o serie de măsuri importante, printre care și schimbarea denumirii navelor ro­mîne care erau sub comanda comi­tetelor revoluționare. Astfel stabilit ca „împăratul Traian" s-a să se numească „Revoluția Socială”, „Romînia”, „Regele Carol”, „Da­cia" și „Principesa Elena" să se numească „Republica Romînă", „Ion Roată“, „1907“ și „Dezro­birea". Navele au devenit astfel u­­nități militare care luptau pentru revoluție, deservind batalioanele re­voluționare romîne. Sediul grupurilor revoluționare de marină a fost la început pe nava „Durostor". Președintele comitetu­lui revoluționar de pe „Durostor" era Gheorghe Stroici. După cum ne relatează Haberes­cu Ștefan, participant în batalionul revoluționar romîn, și nava „împă­ratul Traian" a fost un timp reșe­dința batalionului revoluționar ro­mîn de la Odesa. El a fost apoi în­trebuințat de revoluționari pentru diferite deplasări dictate de împre­jurări în toate porturile de pe coasta Crimeei și Caucazului. Echipajele răsculate ale navelor conduse de comitetele revoluționare au participat la diferite acțiuni de luptă. Astfel, împreună cu grupu­rile revoluționare de infanterie au participat la ocuparea depozitelor de armament din Odesa, din Nico­laev, Novorosisc și alte orașe, s-au bătut cu gărzile albe de la Odesa. O parte dintre marinari, cei care se înscriseseră în batalionul revoluțio­nar și debarcaseră de pe nave, au participat la lupta împotriva forțe­lor contrarevoluționare romîne de la Bender, apoi la luptele împotriva trupelor intervenționiste la Svobod­­ca. In luptele de la Svobodca căzut eroic I. Munteanu, unul dintre a conducătorii batalionului. Mărețele acte revoluționare ale marinarilor romîni au avut un pu­ternic ecou în țară. Gazeta „Lupta" scria în articolul intitulat „Flota re­voluționară romînă" următoarele : ....întreaga flotă a Romîniei se a­lătură luptei revoluționare începu­te. Astăzi la Sevastopol pavilionul roșu filiîie pe vasele marinei revo­luționare romîne : „Ion Roată“, „Emanciparea", „Republica Romî­nă“, „Revoluția Socială“ și „1907“, căci astfel au fost botezate în a­­pele revoluționare ale Mării Negre vasele care au aparținut oligarhiei romîne“. ții In primăvara anului 1918 nem­și bandele contrarevoluționare rusești au ocupat vremelnic sudul Rusiei. Batalionul revoluționar ro­mîn de la Odesa a trebuit să se re­tragă. Navele romîne au transpor­tat o parte a efectivelor batalionului la Novorosisk. Aci s-au grupat în alte­ unități ale armatei revoluționa­re ruse din interior. Uriașa superi­oritate de forțe și tehnică a dat po­sibilitatea nemților să ocupe coas­tele Mării Negre și Mării de Azov cu porturile Odesa, Nicolaev, Cher­son și Sevastopolul, baza principală a flotei din Marea Neagră. Atît navele flotei revoluționare ruse, cît și navele romîne se găseau în­­tr-o situație grea. Nemții au dat un ultimatum guvernului sovietic, ce­­rînd să li se predea imediat navele Flotei din Marea Neagră. Flota din Marea Neagră, izolată de către dușmani, era imposibil de salvat. In această situație, din ordinul lui Lenin, dat la 28 mai 1918, flota sovietică a fost scufundată în rada de la Novorosisk. Mii de marinari din flota din Marea Neagră, după scufundarea navelor lor, au plecat pe fronturile terestre ale războiului civil, la luptă cu intervenția străină. Din ordinul trădătorului Sahiin, amiral țarist, comandantul flotei, cîteva nave ruse au preferat trăda­rea rușinoasă în locul scufundării. Aceste evenimente au constituit un prilej favorabil și pentru ofițerii contrarevoluționari romîni, care au reluat comanda vaselor romîne, in­­lăturind de la comandă comitete­le revoluționare. Ofițerii contrare­voluționari romîni au adus navele în țară. O parte din participanții la detașamentele revoluționare și membrii comitetelor revoluționare care nu au apucat să debarce în porturile ruse au avut de suportat o soartă grea. Fiind divulgați de elementele trădătoare, acești bravi eroi au fost arestați și condamnați la moarte, sentințe transformate în muncă silnică pe viață. Peste 130 de marinari care au făcut parte din comitetele revoluționare au fost con­damnați la ani grei de temniță, a­­jungînd pînă la 20—25 de ani. Mulți condamnați au fost trimiși să muncească la ocnele de sare. In temniță a murit în anul 1928 Gheor­ghe Stroici, conducător al marinari­lor răsculați romîni, fiu devotat al clasei muncitoare. Luptele marinarilor revoluționari romîni alături de marinarii ruși au întregit frăția de arme a marinari­lor romîni și ruși, frăție care avea izvoare vechi, în luptele pentru in­dependența Romîniei, din anii 1877 — 1878, ale flotilei romîno-ruse îm­potriva imperiului otoman. Marinarii romîni au contribuit cu forțele lor modeste la zdrobirea dușmanilor Marii Revoluții Socia­liste din­­ Octombrie își ia victoria puterii sovietice, asupra gardiștilor albi contrarevoluționari și a inter­­venționiștilor străini. Paralel cu mișcările revoluționare ale marinarilor romîni evacuați în Rusia de sud se desfășoară și miș­carea revoluționară în rîndurile ma­rinarilor romîni din țară, de la Su­lina, Tulcea, Chilia, Galați. Un răsunet mare a avut în rîndu­rile maselor populare din Romînia răscoala marinarilor romîni din flo­tila de Dunăre, din primăvara anu­lui 1918. Detașamentele revoluționa­re de marinari au ocupat vasele „Că­lărași“, „S. H. Cetatea“, „N. F. R. Cernavoda", „Brăila“, „Corabia", „Borcea", „Dunărea“ și au arborat pavilionul roșu pe ele. La răscoală au participat împreună marinari romîni și ruși precum­­ și muncitori din porturi. împotriva forțelor revolu­ționare au fost trimise unele nave ale Diviziei de Dunăre ca monitoa­rele „Bratianu“, „Lascar Catargiu" și patru vedete. Marinarii de pe a­­ceste nave, însă­, s-au solidarizat cu frații lor și nu au executat ordinele conducerii reacționare a navelor. Acțiunea din 27 ianuarie a acestei divizii a eșuat în întregime. Totuși, pînă la urmă răscoala a fost înăbușită. Avîntul de luptă al marinarilor însă nu a fost înăbușit. Scurt timp după răscoală, în mijlo­cul echipajelor au apărut din nou manifeste care mobilizau marinarii la luptă. Diferite manifeste au fost răspîn­­dite în mijlocul marinarilor în tot cursul anilor 1918 și 1919. Faptele arată că vitejii marinari și-au iubit patria cu un devotament nemărginit. Mulți și-au sacrificat viața în luptă, alții au murit prin închisori, dar nu și-au trădat patria lor dragă. Marinarii romîni care s-au răs­culat pe navele romînești și care s-au înscris în batalioanele revolu­ționare, au înțeles faptul că apăra­rea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie­­ și a Puterii Sovietice înseamnă lupta pentru eliberarea oamenilor muncii din Romînia și din întreaga lume de sub jugul ru­șinos al exploatării omului de către om Marinarii Forțelor Maritime Mi­litare ale R.P.R. au îndatorirea de a continua tradițiile revoluționare ale marinarilor romîni și a lupta pentru întărirea orînduirii în numele căreia au luptat înaintașii lor, ma­rinarii revoluționari din anii 1917- 1919. Locotenent-major BÎRDEANU N. NICOLAE

Next