Apărarea Patriei, iunie 1958 (Anul 14, nr. 127-151)
1958-06-01 / nr. 127
Pentru patria noastra, Republica Populara Romfna ! IMPARAREA PATRIE! * Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIV Nr. 127 (3662) Duminică 1 iunie 1958 4 PAGINI — 20 BANI . _ ■ .ii Mim ■ ■ TRAGERILE DE LUPTĂ PE TIMP DE NOAPTE, MIJLOC DE VERIFICARE A MĂIESTRIEI TRĂGĂTORILOR Apariția noilor mijloace de luptă și în special a armei atomice, precum și dezvoltarea mijloacelor tehnice de cercetare și de observare a cîmpului de luptă, au impus ca acțiunile de luptă pe timp de noapte să devină din ce în ce mai frecvente și ele să constituie o activitate obișnuită a trupelor. Precizia focului executat noaptea diferă de cel executat ziua din cauză că obiectivele nu se văd bine, distanța pînă la ele se determină mai greu, iar ochirea nu se poate face în bune condiții. In plus, la aplicațiile tactice cu tragere de luptă în ofensivă, tragerea executîndu-se din mers face ca precizia focului să fie mult mai mică decit în apărare. De aceea menținerea direcției de ofensivă, iluminarea judicioasă a terenului, descoperirea repede a obiectivelor, antrenamentul comandanților în conducerea iscusită a focului și antrenamentul militarilor în executarea repede și precisă a focului, au o mare însemnătate în obținerea succesului în lupta dusă pe întuneric. Toate aceste probleme, care rezultă din particularitățile luptei noapte, trebuie avute în vedere de la pregătirea militarilor și a subunităților pentru executarea tragerilor pe un astfel de timp. Este demnă de subliniat experiența acumulată de subunitatea din care face parte ofițerul Nicolescu Gh., în ceea ce privește pregătirea militarilor în vederea executării tragerilor de luptă noaptea. Această pregătire începe, întotdeauna, printr-un antrenament metodic — desfășurat pe întuneric, care are ca scop formarea și perfecționarea deprinderilor militarilor în descoperirea obiectivelor și determinarea distanțelor, încărcarea armamentului și remedierea incidentelor de tragere, executarea corectă a ochirii asupra obiectivelor descoperite. Totodată, mult preț se pune pe învățarea tragerii din mers cu scurte opriri și fără opriri, cu carabina, automatul și pușca mitralieră. Antrenamentul în descoperirea obiectivelor, determinarea distanțelor, punerea înălțătorului și executarea ochirii se fac într-un poligon instalat în imediata apropiere a cazărmii. Inițial, militarii sînt deprinși să descopere obiectivele reprezentate prin diferite ținte (cap, piept, brîu, picioare, armă automată) așezate între 50—300 metri și iluminate prin flăcări la gura țevii (marcate cu cartușe de manevră și cu becuri electrice), cu focuri care simulează incendii și cu rachete luminoase. După aceea se trece la antrenamentul pentru tragerea din mers cu scurte opriri și apoi fără opriri, antrenamentul executîndu-se mai întîi ziua apoi noaptea, la început în ritm înșiretinit și descompus pe mișcări. Ritmul este accelerat treptat, ajungîndu-se la 180 de pași pe minut și la executarea a 4—6 lovituri pe distanța de 50 m. Tragerea se execută cu cartușe de exercițiu și de manevră. După ce militarii au căpătat deprinderile amintite se trece la antrenarea lor în condițiile prevăzute în cursul de tragere (ținta, distanța, durata de iluminare). Metoda descrisă este foarte eficace. Aceasta o dovedesc rezultatele bune obținute la tragerile de luptă noaptea, de către militarii subunităților amintite. In subunitatea din care face parte ofițerul Niculescu V. s-au înregistrat calificative nesatisfăcătoare la tragerile pe timp de noapte executate în cadrul unei inspecții. Și trebuie să relevăm că registrul de tragere al subunității indica că la aceeași tragere desfășurată anterior se dobîndiseră rezultate frumoase. De ce atunci militarii n-au tras bine cu prilejul inspecției? Pentru că în subunitate s-au admis ușurări și simplificări, atît pe timpul antrenamentului și pregătirii militarilor pentru tragere cît și pe timpul executării tragerilor de luptă, noaptea. Astfel, în subunitatea din care face parte ofițerul Niculescu V. s-au planificat numai patru exerciții pregătitoare înaintea executării ședințelor de tragere de luptă cu cartușe de război; dintre acestea, două exerciții au avut loc ziua și două noaptea. Ușurările au mers pînă acolo încît la exercițiile executate ziua s-a arătat militarilor tot ce trebuie să facă la apariția unei ținte sau alteia. Apoi, la exercițiile de noapte s-a continuat antrenamentul numai în condițiile ședinței ce urma să se execute. La antrenament, cît și la tragerile de luptă, militarii au știut dinainte poziția de plecare și locul de unde vor apare țintele. In ceea ce privește durata de iluminare, aceasta a depășit uneori timpul stabilit în cursul de tragere, iar intensitatea iluminării a fost atît de puternică încît ochirea se putea face aproape ca și în timpul zilei. In afară de tot ceea ce s-a arătat — și acest fapt este deosebit de grav — conducătorul tragerii a ajutat pe trăgători făcîndu-le... lumină cu lanterna, pentru fixarea înălțătorului sau pentru remedierea diferitelor incidente. Se înțelege că procedîndu-se în condițiile arătate, în registrele de tragere s-au putut înscrie calificative înalte în comparație cu cele din cadrul inspecției, cînd s-a pretins militarilor să execute ședința respectîndu-se cu strictețe prevederile cursului de tragere. In perioada de vară unitățile urmează să execute și aplicații tactice cu trageri de luptă în cadrul subunităților (pluton, companie) pe timp de noapte. Din modul cum au fost executate în anii trecuți aplicațiile tactice cu trageri de luptă, noaptea,s-au constatat o serie de lipsuri. Acestea se referă, în deosebi, la concepția tactică, adîncimea misiunilor de luptă, participarea și cooperarea mijloacelor de întărire și pregătirea subunităților, ofițerilor, arbitrilor, mînuitorilor de ținte și amenajarea cîmpului de ținte. In ceea ce privește concepția tactică a aplicației, ea nu a corespuns totdeauna scopurilor de învățămînt, terenului și doctrinei de luptă a inamicului, iar misiunile de luptă în ofensivă nu au fost reglementare în ceea ce privește adîncimea (ea fiind mult prea mică). Unele aplicații s-au executat fără participarea reală a mijloacelor de întărire regulamentare (tancuri, tunuri a. t., artilerie, pionieri), astfel încît comandanții de subunități nu au fost pregătiți să organizeze și să conducă toate mijloacele de întărire, pe care în mod normal le primesc în luptă. Au existat unități unde aplicațiile tactice cu trageri de luptă nu au fost precedate de exerciții tactice de front, desfășurate ziua și pe alte terenuri și în alte noaptea, situații decît cele care urmau să se execute cu ocazia aplicației. Ofițerii și sergenții nu au fost întotdeauna învățați să rezolve la lada de nisip probleme în legătură cu conducerea focului subunităților ce le comandau la aplicație. O altă greșeală, care îngrădește inițiativa militarilor și duce la șablonism în instruirea lor, a constat în faptul că situația cîmpului de ținte a rămas aceeași pentru toate subunitățile care au executat aplicația pe același teren. Pentru dezvoltarea inițiativei se recomandă ca, în cadrul aceluiași cîmp de ținte, să se schimbe locul obiectivelor principale de pe diferite tranșee (arme automate, piese de artilerie, direcția contraatacului inamic). La aprecierea aplicațiilor tactice cu trageri de luptă, conducătorul aplicației este chemat să țină seama de ultimele modificări și completări aduse cursului de tragere. La baza aprecierii aplicației tactice cu trageri de luptă trebuie să stea modul cum comandanții au organizat lupta și au condus focul, cum a decurs acțiunea tactică a subunității și mai ales care sînt rezultatele tragerii. La aprecierea rezultatelor tragerii se va ține seama nu numai de numărul total de ținte lovite, ci și de numărul obiectivelor și importanța lor. Tragerile de luptă executate noaptea nu trebuie privite ca trageri în condiții speciale, deoarece acțiunile de luptă începute ziua se continuă noaptea și invers. Comandanții locțiitorii politici, sprijiniți de orgașinizațiile de partid și de organizațiile atemiste, au datoria să depună toate eforturile pentru a asigura desfășurarea în cele mai bune condiții a tragerilor de luptă și a aplicațiilor tactice cu tragere de luptă noaptea, care constituie un mijloc de verificare a măiestriei trăgătorilor gradului de pregătire al comandaniților și subunităților în vederea executării luptei reale. Lucrări pentru alimentarea cu energie electrică a obiectivelor industriale In mai multe localități din țară unde se ridică noi obiective industriale se execută paralel și lucrări pentru alimentarea cu energie electrică, sau dezvoltarea surselor energetice existente. Numai în cursul acestui trimestru Trustul de construcții și montaje energetice execută peste 40 de racorduri noi sau amplificări de racorduri pentru diverse întreprinderi industriale de pe cuprinsul țării. Noul laminor bluming de la Hunedoara care urmează să intre în funcțiune în acest an va primi energie electrică din sistemul energetic al Ardealului Munteniei. In acest scop în apropiere de Hunedoara la și Peștiș a fost construită o puternică stație electrică de interconexiune care peste puțin timp va intra în funcțiune. Lucrările pentru asigurarea de energie electrică viitoarei fabrici de acid sulfuric și superfosfați din Năvodari, regiunea Constanța, a fabricii de plăci aglomerate din așchii de lemn de la Brăila se află într-un stadiu avansat Pentru o altă întreprindere a industriei lemnului — marele combinat de pe Valea Mureșului din Gălăuțași — se află în construcție o linie de 35 kilovolți care va aduce energie electrică de la Gheorgheni. In cursul lunii iunie uzinele „Oțelul Roșu“ vor primi energie electrică și din marele sistem energetic. Marea stație de 110 kilovolți construită în acest scop se află în probă, linia de transport a energiei fiind complet terminată. Aceste lucrări vor contribui direct la o mai bună alimentare cu energie electrică a uzinelor siderurgice „Oțelul Roșu“. n (Foto: T. MACARSCHI) începe Decada Culturii Republicilor Sovietice Baltice Există un vechi proverb popular care sună cam așa : „La drum lung să nu mergi singur, să pornești cu prieteni“. Poporul nostru a pășit pe drumul vieții noi, socialiste, care duce spre comunism. Pe acest drum ne însoțesc prieteni de nădejde, popoarele sovietice, poporul chinez, popoarele tuturor țărilor socialiste. Sîntem membrii unei familii puternice, care servește cauza sfîntă a justeței sociale, a progresului și a păcii. Intre popoarele noastre, aparținînd aceleiași familii, există o solidaritate, o prietenie veșnică, de nezdruncinat, care se manifestă multilateral. De mulți ani a devenit o frumoasă și nobilă tradiție în țara noastră organizarea de decade ale culturii popoarelor frățești din Uniunea Sovietică. Aceste sărbători au fost și sînt, de fiecare dată, întîmpinate cu dragă inimă de oamenii muncii din patria noastră, care au învățat să iubească cultura adevărată, înălțătoare. Decada culturii republicilor sovietice baltice care începe astăzi are darul să întărească rîndurile celor care apără o asemenea cultură pusă în slujba fericirii omului, cultură care exprimă adevărul vieții și aspirațiile cele mai intime ale maselor. Manifestările fie vor avea loc în cadrul Decadei culturii republicilor sovietice baltice, care se va desfășura între 1 —10 iunie, cuprind prezentări din opera dramaturgului eston A. Jacobson, conferințe cu tema „Cultura înfloritoare a republicilor sovietice baltice“, „Dezvoltarea republicilor sovietice baltice în anii puterii sovietice“, „Pagini din istoria republicilor sovietice baltice“, festivaluri ale filmului, serbări populare, seri Pterare, simpozioane privind dezvoltarea culturii, artei, literaturii acestor popoare. In aceste zile vom primi cu brațele deschise solii artei, științei și culturii țărilor baltice, prieteniei mesagerii dintre popoarele noastre. Adevărată sărbătoare culturală, Decada nu va constitui numai un prilej de mai bună cunoaștere a realizărilor însemnate înfăptuite în toate domeniile de activitate în cele trei republici sovietice din ținuturile Balticei, ci și un prilej de întărire a nezdruncinatei prietenii romîno-sovietice atît de dragă inimii poporului nostru. Pavilionul R.S.S. Lituaniene la Expoziția Agricolă Unională CÎNTEC PENTRU PRUNC Te leagănă un brad din Carpați, Bumbacul cîmpiei te-nașe. De veghe-ți stau vrednici soldați Te-așteaptă zidiri uriașe Să crești, să-nflorești, să rodești Ca holda, ca merii, ca perii Luceferii noi, pămîntești Să-ți fie izvorul puterii ! Crescînd, să-i slujești necurmat Mulțimii ce fiu te socoate : Ai tăi numai zile ți-au dat Mulțimea ți-a dat libertate Maior LUCIAN DUMITRESCI In LARGUL MARII NEGRE In noaptea aceea portul Constanța clipea ritmic din luminile farurilor și își unduia somnoros salba miilor de becuri în capricioasa și neastîmpărata Mare Neagră. La dana militară sunase de mult stingerea. Eram oaspetele navei unde muncește și căpitanul-locotenent Ulmeanu Sebastian: „Pregătiți nava pentru marș și luptă!“... Acest ordin a făcut înconjurul navei în plină noapte. Ca prin farmec, uriașul de oțel a prins viață. Nava a început să răsune de pași grăbiți și de ordine scurte. După aceea, căldările au început să duduie și zeci de mașini să zumzăie. Aici, pe navă, munca este atît de perfect organizată încît totul se execută în minimum de mișcări și timp. In acest sens pot afirma că Pe această navă timpul este de la o vreme un învins veșnic. Marinarii l-au provocat la luptă — odată cu declanșarea întrecerilor socialiste pe navă, și de atunci îl înving cu regularitate. De astădată el a fost învins, fără drept de apel, de către mecanici și comandantul lor, căpitanul-locotenent Arghirescu . Plecarea de la cheu Cînd mecanicul șef a raportat comandantului navei că turbina a fost balansată și este gata pentru marș, la catarg s-au aprins două lumini : una roșie și alta albă. începea manevra de plecare din port. Un neinițiat ar crede că plecarea navei de la cheu este o treabă ușoară. Nu ! Aceasta este o operație foarte grea și pretențioasă — mai ales noaptea. Pînă la urmă pregătirea, experiența și calmul comandantului navei au scos nava din toate încurcăturile în care voia s-o bage vîntul, virarea ancorei și întunericul nopții. • I..Dinspre nord bătea un vînt rece Marea Neagră ne-a întîmpinat montată și întunecoasă. Dinspre nord bătea un vînt rece. In spatele nostru luceau în noapte, din ce în ce mai slab și mai plăpînd, luminile Constanței, ale Agigei și Eforiei, ale lui Vasile Roaită și Mama ei. După aceea a mai licărit un timp, stins și îndepărtat, farul de la Tuzla și apoi pe mare nu se mai vedeau decît stele în ceruri și pe vaduri. Eram in largul mării ! Pe un astfel de timp și pe o astfel de întunecime cei de pe navă trebuiau să descopere și să execute trageri reale asupra unei ținte ce marca atac de vedete rapide „inamice“. In timp ce observatorii cercetau marea, locotenentul Moraru Mihai mînuia cu multă siguranță complicatele aparate electrice de navigație , ținea cu precizie punctul navei Despre acest ofițer tînăr comandantul navei are numai cuvinte de laudă Recent, locotenentul Moraru Mihai a fost premiat cu o sumă importantă de către comandantul flotei pentru rezultatele excelente obținute în muncă. Trageri navale La orizont noaptea se îngîna cu ziua. Marea se montase și mai rău. Valurile ei înclinau nava cînd pe-o parte, cînd pe alta. Acum o afundau cu prova în mare, acum se plimbau pe bordul ei. In astfel de condiții mă așteptam ca tunarii să devină nerăbdători, să-și piardă calmul și încrederea în reușita tragerii. Lor însă nici că le păsa de toate acestea. Așteptau liniștiți ordinul de deschiderea focu .. ? lui. In acest timp A t făceau glume pe A? seama celor care <»•' aveau rău de ma S Baisfercy. re și discutau, la >' , adăpostul turelelelor, despre ultimul film văzut ‘ ' în bază. Și... deodată pe întreaga navă a răsunat comanda de deschiderea focului. Ținta fusese descoperită și pînă să mă întorc în direcția ei, de pe navă și începuse să bubuie tunuri. Proiectilele trasoare alergau la țintă, o încadrau și o loveau.Tunarii navei trăgeau foarte bine. Și pe o mare ca aceea nu-i ușor deloc să ochești, să tragi. Doar aici se mișcă și ținta și nava și încă cum , la discreția și capriciul mării, al valurilor și vîntului La aceste trageri cel mai bine a tras tunul comandat de caporalul de marină Moldoveanu Ion al cărui portret a apărut de curînd în ziarul nostru. La fel de bine au tras și cei de la tunul binar, comandat de caporalul de marină Bucur Dobre După terminarea tragerii, comandantul a trecut cu nava pe lingă țintă. Zdrențuită mai era ! Tunarii o priveau mulțumiți, în radă După terminarea tragerii, soarele a răsărit de undeva, din mare, și a dat Mării Negre, valurilor, o strălucire de argint. Furtuna se întețise. O parte din echipaj suferea de rău de mare, iar nava — cu toată greutatea, puterea și mărimea ei — era ridicată, coborîtă și înclinată de valuri ca o simplă coajă de nucă. Cu toate acestea nava trebuia să execute programul zilei, să stea în radă. In fața furiei și vuietului Mării Negre marinarii își vedeau de treburile lor. Oamenii au rezistat furtunii, dar lanțul ancorei nu. Cînd furtuna a atins intensitatea maximă, asupra navei s-a abătut un potop de valuri. Ele au clătinat-o și afundat-o în fel și chip. Pînă la urmă, însă, i-au rupt și smuls ancora cu lanț cu tot. In fața acestei situații grele, micimanul Petrișor Ion a acționat cu calm și siguranță. La comanda lui, ancora din babord a fost fundalisită și nava n-a mai fost în pericol de a fi aruncată în stîncile digului. Epilog Cînd am părăsit portul Constanța, în radă, acolo unde furia mării rupsese Lanțul ancorei — se aflau scafandrii. Ei scoteau la suprafață ancora pe care marea ne-o smulsese prin forța ei nebănuită. In ziua aceea marea era liniștită și lucea ca o oglindă. Maior C. CONSTANTINESCU JULSL 1n i Æ SEMNIFICAȚIA UNEI SĂRBĂTORI Un oaspete străin ce ne-a vizitat țara cu cităva vreme in urmă declara la plecare : „In țara dumneavoastră mai există maiestate [UNK] Dar — s-a grăbit el să completeze, citindu-ne probabil mirarea din priviri — maiestatea sa... copilul". Poate străinul cu pricina a vizitat căminul fabricii de confecții „Gh. Gheorghiu-Dej", sau creșa Ministerului Invățămintului. Sau a pășit pragul unei librării, ori a urmărit cu privirea trecerea unei „Skodițe" căreia pe geamul se distingea familiarul semnat : „Atențiune, copii !" Sau poate s-a mărginit a privi strada cu larma și vitrinele ei, a cercetat obrazurile îmbujorate, trădînd sănătatea pentru a înțelege grija cea mare pe care puterea populară o poartă copiilor. „Majestatea sa, copilul" Am reținut aprecierea, căci ea mi s-a părut cea mai potrivită indicație a locului pe care-l ocupă copiii in țara noastră. Un loc ce se traduce prin mii de creșe și cămine, printr-o rețea întinsă de școli și de instituții de sănătate, prin cărți, îmbrăcăminte, ori teatre speciale. Sau, generalizez toate acestea, printr-o suită de atenții, ce începe cu... concediul prenatal și sfîrșește cu bursele pentru școlarii merituoși. „Majestatea sa, copilul !. O apreciere potrivită pentru a înțelege și semnificația sărbătorii de azi. E azi, tu toată lumea, sărbătoare o sărbătoare devenită tradițională. Dar, dincolo de tradiție, sărbătorirea acestui 1 Iunie are ceva mult mai mult, care aparține domeniului visurilor și năzuințelor omenirii. E o sărbătoare cu vibrant mesaj internaționalist : un mesaj de pace al omenirii, de înțelegere, de zidire pașnică. Căci ridicându-se împotriva războiului, intru apărarea vieții copiilor, omenirea își apără propriul viitor Un vibrant mesaj de pace ! Un vibrant mesaj internaționalist ! Asemenea florilor, copiii au nevoie de timp frumos pentru a crește! Copiii au nevoie de semnul zilelor de pace! I. T. Popas la staționarul de copii al policlinicii Ne aflăm în cabinetul medical al serviciului de pediatrie din cadrul policlinicii militare. O femeie medic, înaltă, învestmîntată în alb, iese în întîmpinarea unui pacient prichindel, cu ochii înecați în lacrimi. Alături de el, tatăl aruncă spre doctoriță priviri îngrijorate, întrebătoare. Cei doi se înțeleg din ochi. — Vi-I las în grijă... Am încredere în dumneavoastră. — Fiți liniștit. Copilul se va însănătoși curînd... Mircea se oprește în mijlocul odăii și aruncă în jur priviri înspăimîntate. Se ține scai de mîna tatălui. Se uită spre medic cu inima cît un purice. După multe făgăduieli și mîngîieri, tatăl părăsește cabinetul, lăsîndu-l pe Mircea în grija medicului. Parcă văd pe părinții lui Mircea în odaia lor, frămîntîndu-și mîinile și întrebîndu-se : „Oare ce face Mircea ! Ce-o fi făcînd acolo, sus, în staționarul de copii f București Griji, nopți de nesomn, frămîntări... Dar Mircea se află în deplină siguranță. Iată-l, cu ochișorii plini de lacrimi stînd pe un fotoliu capitonat, într-un hol luminos, primitor. Privirile îi aleargă de colo-colo. In stînga, pe un panou drapat în roșu, zărește o fotografie mare, cu trei copii : un băiat negru ca tăciunele, o fetiță cu ochii oblici și o altă fetiță, care semănă leit cu Dorina, vecina lui de masă. Deasupra tabloului, pe un glob alb, a poposit un porumbel alb. Este același de la școală. E chiar porumbelul păcii despre care le-a vorbit învățătoarea. — Cum te cheamă voinicelule ? — îl trezește din gînduri o voce caldă, plăcută — Mircea Radu, pronunță șovăitor, dezamăgit că cel ce s-a apropiat de fotoliu nu e tăticu. Acesta poartă halat și ochelari. Medicul colonel Diaconescu, prieten bun cu toți prichindeii din staționar, îi pune cîteva întrebări și, drăgăstos, îi ciufulește părul, tot așa cum face și tăticu. Lîngă medic se alătură o tovarășă slăbuță, cu ochi mici, căprui, învestmîntată și ea în alb. Este sora șefă, tovarășa Goțea. Binevoitoare, îl ia de mînă pe Mircea și-l conduce într-o cameră luminoasă, cu cîteva paturi. Fața de pernă și cearceafurile sînt albe. Vorbindu-i de copii, de școală, de zîne și feți frumoși, ea îl primește cu rufărie curată, apoi, ca și mămica lui, îl așează în pat, îl învelește cu grijă și-i mîngîie fruntea duios. Lui Mircea îi vine din nou să plîngă, dar aici, nu știe cum se face, parcă s-e rușine să dea drumul lacrimilor. Pînă să zică ceva, se trezește înconjurat de patru copii gălăgioși, care au dat buzna în odaie, veseli și năbădăioși, de parcă s-ar afla la ei acasă. E asaltat cu o ploaie de întrebări„Cum te cheamă ?“ „Cîți ani ai ?“ „Mergi la școală ?“ LA CONSULTAȚIE — List... Vine medicul la vizită! îi anunță „mămica salonului“, adică tovarășa Săvescu, internată împreună cu copilul ei In salon își face apariția medicul de serviciu, maiorul Mateescu. — Dezbrăcați-vă, greierașilor ! se ordonă cu prefăcută seriozitate. Veniți pe rând la mine. Copiii se dezbracă în grabă și trec ascultători la consult. Vizita se termină. Apare sora Sanda cu injecțiile. — Cine vine primul la mine, îi dau o bomboană. Mircea își vira capul sub pernă. Adrian s-a învățat însă cu înțepăturile și înaintează marțial spre soră. Ceilalți se lasă mai greu. Mircea s-a cramponat pe marginea patului. Nu vrea injecție nici în ruptul capului. Intervine tovarășa Săvescu. Ea și sora sanitară reușesc să-l convingă pe micul pacient că dacă nu va primi injecțiile nu se vă face niciodată sănătos și că părinții vor plînge din pricina lui. VIS ȘI REALITATE Se lasă înserarea. Ca prin farmec, în saloane se face liniște. Mai mult pe șoptire, pentru ca sugacii să poată adormi, copiii cu toți dinții în gură vorbesc despre povești. Fiecare spune ce-și aduce aminte, fiecare își dă cîte o părere cu o prematură seriozitate. — Tovarășul colonel seamănă cu vraciul cel vestit din filmul „Cutia cu muzicuțe“. — Sora Aura seamănă cu Albă ca Zăpada. — Dar Gora Sanda? Parcă e Fetița de Zahăr. — Nu-i adevărat. E Scufița Roșie! — Sora Irina este „Zîna Doctoriilor“ și sora Doina cu sora șefă sînt :,Zînele Injecțiilor“. — Bravo! Bravo! izbucnesc prichindeii în cor, mîndri de fantezia lor creatoare. Din alt salon se aude, abia șoptit, un glas duios de mamă: „A fost odată, de mult“... încet, încet, în staționar se face liniște deplină. Copiii au aflat că la 1 iunie este ziua lor. Ca și cei mari și-au luat angajamente concrete : — Eu am să mănînc tot ce mi se pune în farfurie ! — Eu n-am să plîng cînd îmi face injecție ! Greu își mai respectă copiii angajamentele... C COSTEA Festivalul internațional al teatrelor de păpuși Marele Premiu al Festivalului decernat ansamblului Lalka (R.P. Polonă] și ansamblului Țăndărică (R.P. Romînâ) In urma vizionării spectacolelor prezentate la concurs, juriul Festivalului internațional al teatrelor de păpuși și marionete a acordat numeroase premii. Marele Premiu al Festivalului a fost decernat ansamblului „Lalka“— Varșovia (R.P. Polonă) pentru spectacolul „Guignole” și ansamblului „Țăndărică“,București (R.P.R.) pentru spectacolul „Mîna cu 5 degete”. Premiul II a fost acordat ansamblului Teatrului Central de Păpuși din Moscova (U.R.S.S.) pentru spectacolul „Un concert neobișnuit”, iar Premiul III ansamblului Teatrului de Păpuși — Craiova (R.P. Romînâ) pentru spectacolul „Domnul Goe“. Marele premiu pentru originalitate și fantezie a fost obținut de artistul Yves Joly (Franța). Pentru regie s-a* acordat premiul II Teatrului „Groteska“ (R. P. Polonă), iar pentru muzică Teatrului de Păpuși din Oradea, secția maghiară (R. P. Romînă). Artistul André Tahon (Franța) a obținut premiul I pentru plastică* *