Apărarea Patriei, martie 1959 (Anul 15, nr. 50-75)

1959-03-01 / nr. 50

2 VIAȚA DE PARTID Comuniștii lupta pentru creșterea numărului de militari și subunități de frunte în trecerea socialistă și creșterea continuă a numărului de militari și subunități de frunte constituie una din problemele principale căreia or­ganizația noastră de partid îi acordă permanent o deosebită atenție. In rân­­durile care urmează­­ aș vrea să înfă­țișez unele aspecte din activitatea a­­cesteia, formele și metodele de munca pe care le folosește pentru antrena­rea tuturor militarilor în întrecerea socialistă, in lupta pentru obținerea semnului „militar de frunte“ și „sub­unitate de frunte". Trebuie să menționez că toți comu­niștii, atît cei din subunități cit și cei din aparatul politic și statul ma­jor al unității, participă in mod efec­tiv la organizarea și desfășurarea în­trecerii socialiste, la munca pentru creșterea numărului de militari și subunități de frunte. Un prim obiectiv al întrecerii socia­liste a fost acela ca la sfîrșitul pri­mei etape de instrucție comandanții de grupe să fie în măsură a susține cu­ succes examenul pentru obținerea semnului „militar de frunte". In a­­cest scop, ofițerii, membri de partid, Velea Aurel, Olteanu Mihai, Marina Gh. și alții au primit sarcini să orga­nizeze anumite activități — instruc­taje, ședințe de pregătire suplimen­tare — cu comandanții de grupe pen­tru a-i ajuta să ia examenul. Deși militarii din anul întîi nu se pot prezenta decît m­­ai tîrziu la exa­menul pentru obținerea semnului „militar de frunte", biroul organiza­ției de partid a discutat cu comuniștii despre necesitatea de a-și îndrepta încă de pe acum atenția către acei militari care pot deveni printre pri­mii militari de frunte și să desfășoare o muncă corespunzătoare cu ei. Nu de mult ofițerii membri și candidați de partid au primit chiar sarcina ca în prima perioada de instrucție să pregătească fiecare câte doi militari pentru a putea obține semnul „mili­tar de frunte". Această sarcină a dat un caracter și mai concret muncii pentru creșterea numărului militari­lor de frunte. La rîndul lor, militarii în termen, membri și candidați de partid, conș­tienți de rolul pe care trebuie să-l aibă in întrecerea socialistă, muncesc cu însuflețire și stăruință pentru a obține cele mai bune rezultate in pre­gătirea de luptă și politică. Sergentul Vintilă Gheorghe, de pildă, a reușit ca toți militarii din grupa pe care o comandă să obțină numai califica­tive bune și foarte bune. El a chemat la întrecere toți comandanții de gru­pe din regiment pentru formarea în a doua etapă de instrucție a cu­ mai multe subunități de frunte. Pentru menținerea antrenamentului la instrucția focului și pregătirea fi­zică, precum și pen­tru ajutorarea mi­litarilor mai puțin pregătiți la aceste discipline, în camerele pentru activi­tatea politico-culturală s-au instalat aparatele Sigmireanu și armament pentru antrenament suplimentar la trageri, iar în fața dormitoare­lor s-au instalat, pentru fiecare companie, bare fixe și paralele. In timpul liber, militarii fac exerciții suplimentare la aceste aparate, se întrec între ei. Generalizarea experienței militari­lor de frunte este permanent în a­­tenția biroului organizației de partid. Membrii și candidații de partid des­fășoară diferite activități in acest sens. Astfel, sergentul Stoian­i, cel m­ai bun trăgător din regiment, parti­cipant la concursul de tragere pe ar­mată, a ținut convorbiri cu militarii din mai multe subunități in care le-a împărtășit cum a reușit să devină un foarte bun trăgător. Asemenea con­vorbiri au mai ținut și sergenții Vin­­tilă Gh. și Boitu C. și caporalul Ba­dea, membri de partid. Experiența militarilor de frunte a fost popularizată și prin stația de ra­dioamplificare a unității de către ofițerii comuniști Alexa George, Za­­hai Iuliu și alții. Săptămînal la stația de radioamplificare are loc o emi­siune dedicată fruntașilor în întrece­rea socialistă, popularizării acestora și a experienței lor înaintate. Cu prilejul ședințelor de tragere cu armamentul de infanterie, membrii de partid din statul major și aparatul politic au confecționat panouri pen­tru popularizarea trăgătorilor de frunte. In majoritatea cazurilor, popularizarea trăgătorilor de frunte s-a făcut chiar în poligon prin scrie­rea numelor acestora și a rezultatelor pe care le-au obținut pe tabla de o­­noare. Așa s-a procedat la subunită­țile din care fac parte ofițerii comu­niști Demeter Gh., Brezoveanu și al­ții. In alte subunități militarii care au tras foarte bine au mers înapoia li­niei de tragere la militarii care ur­mau să tragă și le-au explicat meto­dele lor. De asemenea pentru genera­lizarea experienței înaintate, subuni­tatea din care face parte ofițerul co­munist Marina Gh., care a obținut re­zultate dintre cele mai bune la tra­geri, a prezentat o ședință demonstra­tivă de instrucția focului in fața tu­turor micilor comandanți. Sarcina noastră, a comuniștilor, este acum aceea de a stimula și mai mult elanul patriotic al militarilor in munca pentru îndeplinirea obiectivelor în­trecerii socialiste, pentru creșterea numărului de militari și subunități de frunte contribuind astfel cu și mai mult succes la ridicarea generală a ni­velului pregătirii de luptă și politice a unităților noastre. Căpitan C. BEZARIU Secretar al biroului organizației de bază de partid ____________________APARAREA PATRIOT______________________________________________________________Immimca 1 martie 1959 Nr. 50 (3893) Ajutor concret, nu munca „în general** Compania radio comandată de ofițe­rul Cristea Ioan, candidat de partid, s-a prezentat la sfîrșitul etapei tre­cute de instrucție cu multe realizări. In urma verificărilor făcute compa­nia a primit calificativul de „bine“. La bilanțul subunității ținut după aceea s-a analizat munca în amănunt. S-au scos în evidență, printre altele, și une­le lipsuri lată pe scurt despre ce este vorba Dacă majoritatea militarilor reuși­se să-și însușească în condițiuni bune instrucția de specialitate cerută, un număr redus rămăsese totuși în urmă. Pentru aceștia se cerea o pregătire suplimentară. Era nevoie ca ei să stea mai mult în atenția comandanților de grupe și plutoane pentru a fi ajutați mai mult decît ceilalți. Firește că era vorba de eforturi deosebite, atît pen­tru comandanți cit și pentru subordo­nații lor. Dar în subunitate a dăinuit o altă tendință. Tendința ocolirii greutăților. Ofițerii Hoarcă Ioan și Cîmpeanu Dumitru au raportat comandantului companiei că au în plutoanele lor unii militari care au rămas în urmă și că ei personal nu se pot ocupa spe­cial de aceștia. O asemenea sarcină — ziceau ei — le-ar îngreuna munca i-ar sustrage de la pregătirea celor­lalți. Că de fapt — susțineau de ase­menea ofițerii in cauză — militarii ră­mași in urmă nu mai pot să-i ajungă din urmă pe ceilalți și că o să tragă în urmă plutoanele care țintesc să de­vină fruntașe. S-ar mai putea arăta și alte „justificări“ aduse de acești ofi­țeri pentru a-și „convinge“ coman­dantul ca, intr-un fel sau altul, mili­tarii respectivi să fie scoși ca neco­­respunzători din plutoanele lor. «. Ofițerul Cristea Ioan i-a ascultat pe toți. Le-a cerut să-i dea nominal, să facă un tabel cu toți aceștia. N-a trecut mult și tabelul a fost gata. Era destul de mare. Număra 16 militari. Comandantul companiei s-a uitat pe tabel. Pe unii militari îi și cunoștea. Ii văzuse la pregătirea fizică executînd foarte bine exerciții la bară fixă. Pe alții îi întilnise dînd răspunsuri bune la pregătirea politică sau la diverse categorii de instrucție. I-a convocat pe toți soldații. A stat de vorbă cu ei pe îndelete. A constatat că au misi­tă voință. Că rămînerea lor în urmă la însușirea alfabetului Morse se da­tora unor cauze obiective. De aceea ei aveau nevoie de mai mult ajutor, dar că acest ajutor nu l-au primit în măsură suficientă. Din partea ostași­lor se observa, de asemenea, toată dorința de a rămîne pe mai departe în această subunitate. Noi sintem­ ute­­miști — spuneau ei — și n­u ne sim­țim bine c-am rămas în urmă. Vrem să facem antrenament mai mult în timpul nostru liber. Și dacă cineva ne ajută noi ne angajăm să-i ajungem repede din urmă pe cei din frunte. Ascultîndu-i comandantul companiei a înțeles despre ce era vorba. Le-a admirat mult hotărîrea și le-a promis că-i va ajuta personal. Angajamentele luate îi dădeau comandantului toată încrederea că soldații respectivi îi vor ajunge repede din urmă pe ceilalți. Au stabilit împreună o dată nu prea în­depărtată. Două săptăm­ini. Mai precis pînă la 25 februarie (această dată coincide cu data cînd trebuia cunoscut întregul alfabet morse). Și s-a trecut la treabă. " Pentru orele de specialitate ofițerul Cristea s-a constituit într-o grupă se­parată. Comandantul companiei a fă­cut o planificare ținînd cont de nive­lul mediu al grupei. Instrucția a început să se desfășoare cu succes. Așa cum mărturisește co­mandantul companiei, din primele zile s-au obținut succese. „Cînd există vo­ință, toate greutățile sunt înlăturate. Și aici a existat suficientă. Muncind cu răbdare, angajamentul luat acum este îndeplinit. Peste cîteva zile — spunea de asemenea ofițerul Cristea Ioan — îi voi repartiza din nou la plu­toane și pentru orele de specialitate. De fapt problema este rezolvată. De pe acum pot spune că unii din ei lu­crează foarte bine. Spre exemplu sol­dații Rostăcianu Constantin, Anton Ni­­colae, Osicianu Victor și alții pot con­cura cu ceilalți și la această categorie de instrucție“. Progrese frumoase au făcut și sol­dații Munteanu Nicolae și Vlad­ Mir­­cea despre care ofițerul Cîmpeanu Du­mitru raportase că sunt printre cei mai slabi. Referitor la cele raportate de unii comandanți de plutoane ofițerul Cristea Ioan spunea : „Sper că acest exemplu de lipsă de răspundere in instruirea subordonaților le va da mult de gîndit. In munca cu oamenii nu se poate proceda cu ușurință. Rezultatele obținute de acești militari în numai două săptămîni a arătat netemeinicia justificărilor aduse“. Comandanții de plutoane au acum sarcina să-i ajute în continuare pe ostașii respectivi pentru ca aceștia să-și mențină și să-și dezvolte antre­namentul căpătat și totodată să-și în­sușească în condițiuni bune noile cu­noștințe ce se vor preda la instrucția de specialitate. Hotărîrea și voința lor stau garanție că nu-i vor face de ru­șine pe comandanții de plutoane în lupta pentru obținerea titlului de pluton de frunte. Din partea coman­danților se cere însă mai multă grijă în aprecierea oamenilor, mai multă atenție în munca concretă cu fiecare om în parte. Dacă vor lichida sistemul de muncă „în general“ și vor da aju­torul necesar fiecăruia acolo unde este nevoie, atunci rezultatele muncii vor fi cele așteptate. Maior M. MANTA Activități menite să contribuie la îmbunătățirea pregătirii fizice în subunități In scopul pregătirii multilaterale a instructorilor sportivi din subunități, pe marea Unitate s.a organizat cu aceștia o convocare de cîteva zile... In acest timp s-au desfășurat activități menite să ducă la îmbunătățirea mun­cii sportive în unități și subunități. Su­b conducerea ofițerului Nicules­­cu Ioan, participanții la convocare au asistat la o serie de instructaje me­todice în legătură cu pregătirea fizi­că. Totodată ei au audiat unele lecții cu caracter teoretic cu teme ca : „Pre­gătirea și conducerea ședinței de pre­gătire fizică“, „Prevenirea traumatism­­elor la ședințele de pregătire fizi­că“ etc. Au fost ținute, de asemenea, ședin­țe de gimnastică la aparate cum ar fi : exerciții la bară fixă și bare paralele, cățărări și sărituri, trecerea obstaco­­lelor psr.. La aceste ședințe, instructorii sportivi, sergent Popa Nicolae, soldat fruntaș Pascal Dumitru, caporal Go­­goncea Mircea și alții au demonstrat celor prezenți modul corect în care trebuie să se execute diferite exerciții de pregătire fizică. Pentru a forma la instructorii spor­tivi din subunități calități organizato­rice, necesare desfășurării activității sportive de masă, a fost prezentată de către o grupă de instructori spor­tivi, în frunte cu ofițerul Crăciun Ioan, o ședință demonstrativă cu­prinzând sporturi care trebuie intro­duse în cadrul activității sportive de masă (atletism, volei, handbal etc.). In însușirea prezentate s­au­­ problemelor practic a evidențiat soldatul Radu Nicolae, soldatul fruntaș Pricop Nicolae și alții., .. .. in ultimele zile ale convocării au avut loc, sub conducerea ofițerilor Beze Gh. și Crăciun I., seminarii cu instructorii sportivi de subunități pentru verificarea însușirii cunoștin­țelor predate. S-au remarcat în mod deosebit caporalul Gherghina M., ute­­mist, soldații Pricop N. și Chio­­reanu I. Instructajul care a avut loc pe ma­rea unitate va duce la îmbunătățirea ședințelor de pregătire fizică și a ac­tivității sportive de masă. In subunitatea in care muncește ofi­țerul Tudorică B. s-a și trecut la în­sușirea în cît mai bune condițiuni problemelor predate în cadrul instruc­a­tojului. Din acest punct de vedere merită a fi evidențiați și militarii din unitatea în care ofițer cu pregătirea fizică este tovarășul Alexandrescu Gh. Locotenent-colonel I. TĂNASE „ALARMA“ Primind repaus, militarii s-au împrăștiat prin diferite colțuri ale bateriei. Ei discută cu însuflețire ultimele rezultate ale tragerilor. In acest timp, doi oameni rămîn la posturile lor. Plantonul și sol­datul fruntaș Munteanu Isaia. A­­cesta din urmă, instalat, pe o tera­să înaltă, cercetează împrejurimile prin luneta de baterie. Pe cerul limpede plutesc cîțiva norișori albi. Uneori soldatul fruntaș Munteanu renunță la lunetă și privește prin binoclu. Se uită la ceas și-și dă seama că în curind trebuie să fie schimbat. Se îndreaptă din nou spre lunetă și scrutează Încă oda­tă­ cu încordare, zarea îndepărtată. Parcă se zărește ceva. Un punct negru. Cît o gămălie de ac. Punc­tul se apropie. Da, fără îndoială e o țintă aeriană. — Alarmă !... "Ur­ei clipi din ochi militarii se îndreaptă spre tunuri. Fiecare își cunoaște bine rolul în asemenea cazuri. Prelatele care acoperă tu­nurile sînt scoase cu repeziciune și ostașii își iau posturile în primire. Comandantul tunului, caporalul Ni­­cula Ștefan, urmărește cu atenție încordată munca servanților și dă ordine scurte și precise. Ele sînt îndeplinite întocmai de către sub­ordonați. Soldatul fruntaș Oancea Ion, ochitorul, caută febril ținta aeri­ană „inamică“. El este ajutat de înregistratorul de corecție, soldatul fruntaș Tănase Marin. încărcătorii armează cu repezi­ciune tunul. Țeava se ridică f erti­­gh­ios, amenințătoare, spre bolta cerului. — Țintă prinsă !... — Foc !... Proiectilul pornește spre ținta aeriană. —­ Țintă atinsă !... Întreaga grupă comandată de caporalul Nicula Ștefan se remarcă prin conștiinciozitatea cu care-și îndeplinește sarcinile. Nu poți spu­ne a cui muncă este mai grea, de­oarece ei se ajută unul pe altul în orice împrejurare. Despre co­mandantul grupei, soldații vor­besc cu un respect deosebit. Și așa cum este comandantul, așa sînt și subordonații. N. SLAVE Soldatul-fruntaș Munteanu Isaia dă „alarma' Prelata este dată la o parte cu repeziciune Servanții incarcă tunul și... Foc ! (Foto : C. MIHAITA) UN ARTICOL PENTRU AUTOTUNURII DE PE „507“ La gazeta de perete a subuni­tății a apărut un articol de actu­alitate : „Succes în muncă, auto­­tunuri de pe 507 !" Intr-o subunitate de autotunuri în timp săile zilnice sunt cunoscute pînă la amanunt de către fiecare militar. Dar gazeta de perete e gazetă de perete ; cei din colegiul ei aleg din subunitate fapte, oa­meni, le dau numele de „exemple“ si adresîndu-se celorlalți ostași ii invață ce trebuie sau ce nu tre­buie să facă. Ei, bine, echipajul autotunului 507, comandat de ca­poralul Drăgan Mihai, a fost ales, pentru acest articol, ca un exem­plu bun și mobilizator. „Spun ofițerii noștri că după ce sergentul Năstase Ion (un mili­tar care s-a instruit anul trecut in această subunitate — n.a.) s-a întors de la concursul de echipare pe Regiunea 2 Militară, unde cîș­­tigase întrecerea celor mai destoi­nici autotunuri, a spus comandan­tului : „Aș fi tare mândru să știu că cei ce se vor instrui In anii viitori pe autotunul 507 vor îm­bogăți faima subunității noastre. Eu se doresc să ajungă autotunuri vestiți nu numai pe regiunea mili­tară, dar chiar pe toată armata“ Caporalul Drăgan Mihai și tova­rășii săi de echipaj sînt hotărîți să ducă mai departe faima subu­nității. . de acest lucru ne conving rezultatele muncii lor de pînă acum..." Afirmațiile gazetei de perete sunt întemeiate. Sfîrșitul primei etape LA GAZETA DE PERETE A SUBUNITĂȚII de instrucție a însemnat pentru acest echipaj un bilanț bogat în realizări. La verificările de sfîrșit de etapa ei au obținut rezultate de seamă. La pregătirea politică, la instrucția tehnică, la transmi­siuni, trageri etc. ei au obținut 16 calificative de „bine" și­­ de „foarte bine". Comandanții superiori il apre­ciază — la ora actuală — ca cel mai bun echipaj din unitate. Rezultatele apar cu atît mai pre­țioase cu cît militarii se instruiesc de puțin timp împreună, in cadrul acestui echipaj. Nu s-au cunoscut pînă acum citeva luni, n-au avut același nivel de pregătire, dar au pus laolaltă înflăcărarea tine­rească, dragostea de muncă și hăr­nicia, dorința de a continua tra­diția mașinii lor de luptă. La a­­cestea, caporalul Drăgan Mihai a adăugat buna sa pregătire de mic comandant, exigența și priceperea în muncă cu oamenii, spiritul său organizatoric. Acum caporalul privește în jur la tovarășii săi; pe lingă aprecie­rile generale (inimos, harnic etc.) poate să spună despre fiecare cile ceva in plus: Ochitorul, caporalul Optică Gheorghe, iți prinde ținta cînd nici nu te aștepți; soldatul fruntaș Tamaș Ion, conductorul — orb­it de anevoios ar fi terenul, face niște opriri la milimetru și secundă... Comandantul autotunurilor de pe „507“ prețuiește munca fiecărui subordonat și se ocupă de ei. Articolul de la gazeta de perete îi felicită și le adresează următo­rul îndemn „Datoria voastră este — nici să bateți pasul pe loc, nici să dați înapoi, ci să mergeți înainte, nu­mai înainte. Sunteți cel mai bun echipaj din­ unitate, vă trebui să vă dovediți la fel de vrednici și cind veți reprezenta unitatea mai sus, la concursul pe regiunea mili­tară, sau poate chiar pe armată. Așa a vost și sergentul Năstase Ion. Succes in muncă autotunuri de pe 5071 Căpitan TR. BUCURENCIU Despre munca de învățămînt din unitatea noastră școală Recent, la instituția noastră de în­vățămînt a fost analizată munca de­pusă de către cadre, de elevi, de or­ganizațiile de partid și organizațiile U.T.M. pentru îmbunătățirea calității învățămîntului. Raportul prezentat de ofițerul Dumitrescu Gheorghe cît și discuțiile purtate au contribuit în bună măsură la cunoașterea aprofun­dată a realității, la popularizarea realizărilor celor­ care au muncit cu rîvr^ăi în ultima perioadă, pre­cum­ și la cunoașterea lipsurilor care mai dăinuie în activitatea ofițe­rilor di­n unitate. Este îmbucurător faptul că, în ul­timul tim­­p, activitatea de învățămint s-a îmbunătățit­­ simțitor. A crescut interesul fiecărui ofițer pentru munca pe care o desfășoară, a crescut spiri­tul de răspundere pentru îndeplinirea misiunii încredințate. Astfel s-a reușit ca lecțiile de la ciclurile tactic, științe sociale, foc și topografie să fie de mai bună calitate, mai instructive și mai pline de învă­țăminte practice, in această direcție s-au evidențiat în mod deosebit ofi­țerii lectori : Stoica Tiberiu, Trifan Costică, Ciubotaru Virgil și alții. Un interes mai mare s-a constatat și din partea ofițerilor elevi care în­vață mai organizat și manifestă disciplină sporită in timpul studiului.­­ Este demnă de remarcat în această direcție munca desfășurata de ofițeri elevi ca : Ghica Constantin, secretar al unei organizații de partid, Sându­­lescu, Comlodi și alții. Organizațiile de partid și U.T.M. au dat un sprijin mai activ atit ca­drelor unității cât și ofițerilor elevi. Ele au tras la răspundere pe ofițerii elevi care­ au manifestat lipsă de inte­res în pregătirea lor. De asemnea au popularizat experiența fruntașilor la invățătură. In această adunare au fost relevate însă și o seamă de deficiențe care îngreunează pregătirea elevilor. Secția de invățămint, spre exemplu, nu a ți­nut o legătură strinsă cu ciclurile și șefii de grupe pentru a realiza o pla­nificare cât mai corespunzătoare. Sla­ba activitate a ofițerului Soare Ca ofi­țer cu planificarea, a dus la aceea că unii lectori să fie aglomerați cu prea multe ore. Și din această cauză cali­tatea unor ore de clasă și îndeosebi calitatea unor lecții n-au fost la Înălțimea cerințelor. .In ciclul tactic al cărui șef este ofi­țerul Turtureanu Ioan sunt unele lip­suri destul de grave. Activitatea lecto­rilor este insuficient organizată și în­drumată de către șeful de ciclu. De aceea, Unele lecții întocmite de ofițerii Stamate Alexandru și Ștefănescu Be­­none dau loc la confuzii și chiar la concluzii eronate. In cadrul activității desfășurate de unii lectori de la ciclul foc, de aseme­nea s-au înregistrat lipsuri serioase în ceea ce privește metodele de pre­dare. Astfel, ofițerul Dinuță Grigore, deși are experiență în munca de în­vățămînt, predă anumite­ noțiuni sche­matic, fără a aprofunda problemele. Mai mult, Dacă la cunoașterea arma­mentului unii ofițeri elevi nu răspund după punctele și în ordinea indicată la predare, li se scad calificativele. Participanții la discuții și in special organele conducătoare de partid au sezi­at just faptul că aplicațiile tactice din teren nu sunt planificate judicios. O serie de aplicații se execută de către mai multe grupe pe același teren. Ca urmare unele grupe de invățămint copiază soluțiile tactice date de cei care au participat anterior la aplica­ții. Este clar că în acest fel nu poate­­ dezvolta inițiativa creatoare se participanților în luarea de hotărâri a și darea de soluții, ci dimpotrivă se promovează șablonismul și schematis­mul. Ofițerul Pop Iacob a arătat că se cere prea puțin elevilor in ceea ce pri­vește lucrul pe hartă. El a propus să nu se mai dea elevilor schemele care cuprind diferitele situații tactice, de­oarece din transcriere sau mai bine zis din copiere nu se invață mare lucru. El a propus să se dea elevilor numai textele necesare, iar elevii să se străduiască să se treacă pe hartă, așa cum de altfel se întimplă și pe cîm­pul de luptă. Rămîne ca această problemă să fie studiată de secția invățămint și să se vadă în ce măsură se poate aplica. In urma discuțiilor purtate, șeful instituției a expus in fața partici­panților un plan de măsuri concret pentru remedierea lipsurilor și pentru continua îmbunătățire a procesului de invățămint, Căpitan ALEX. BRIA ZIUA ARMATEI POPULARE NAȚIONALE A REPUBLICII DEMOCRATE GERMANE Armata Populară Națională continuă tradițiile militare revoluționare ale mișcării muncitorești germane Spadă ascuțită a tinerei puteri mun­citorești - țărănești din Republica De­mocrată Germană. Armata Populară Națională stă de strajă păcii la hotarele apusene ale lagărului socialist, cot la cot cu glorioasa Armată Sovie­tică și arm­atele celorlalte țari socialiste. Soldații și ofițerii Armatei noastre Populare­­ sunt pătrunși de vo­ința de a apăra cu fermitate primul stat cu adevărat democratic din is­toria Germaniei, in care rădăcinile imperialismului, cauzele crizei și ale războiului au fost pentru totdeauna înlăturate. Bogatele tradiții revoluțio­nare ale mișcării muncitorești ger­mane sînt pentru militarii noștri un exemplu însuflețitor. Vorbind în fața Camerei populare cu ocazia discutării legii cu privire la înființarea Armatei Populare Na­ționale, tovarășul general-colonel Stoph, ministrul Apărării Naționale, a arătat : „Principiile educării Armatei Populare se bazează pe învățătura marxist-leninistă și morala socialistă. Pildă pentru membrii Armatei Popu­lare Naționale sînt marii patrioți din istoria Germaniei, care au luptat pen­tru libertatea,­­ independența și uni­tatea poporului nostru, sint conducă­torii de neuitat ai clasei muncitoare germane..." In aceasta constă deosebirea uriașă dintre Armata noastră Populară Na­țională și armatele germane din tre­cut ; in aceasta constă deosebirea dintre Armata Populară Națională și armata N.A.T.O. a guvernului de la Bonn. In Germania de vest sunt ridi­cate din nou în slavă nelegiuirile mi­litarismului german, mercenarii ar­matei N.A.T.O. a guvernului de la Bonn sunt educați in spiritul șovinis­mului și al revanșei. Adenauer și spri­jinitorii lui americani au încredințat conducerea Bundeswehrului unor cri­minali ca Speidel, Kammhuber, Ruge și alții, care ca slujitori credincioși ai lui Hitler au comis nenumărate crime in timpul celui de-al doilea război mondial. Spiritul care domnește in armata mercenară de la Bonn, ins­trumentul de agresiune al imperia­lismului german renăscut, a rămas același. In Bundestag­ul de la Bonn deputatul Lothar Steurer, fost depu­tat și în timpul naziștilor, a cerut : „Noi vrem să redăm poporului ger­man vechiul spirit — spiritul prusac“. Istoria Germaniei oferă exemple mărețe pentru o adevărată armată a poporului. Tradițiile militare ale cla­sei muncitoare germane constituie în primul rînd o bază prețioasă pentru educarea patriotică a militarilor Ar­matei noastre Populare, însuflețiți de exemplul luminos al victoriei muncitorilor și țăranilor ruși in Marea Revoluție Socialista din Oc­tombrie, mobilizați prin propaganda revoluționară dusă de grupul Sparta­kus, muncitorii și soldații germani au dat in noiembrie 1918 primul asalt împotriva bastioanelor imperialismu­lui și militarismului german. Eveni­mentele din timpul revoluției din no­iembrie oferă clasei muncitoare ger­mane învățăminte importante în lupta ei pentru pace, democrație și socia­lism. Comunicînd­­ militarilor noștri astăzi învățămintele revoluției din noiembrie, noi subliniem că, de la Marea Revoluție din Octombrie în­coace, orișice mișcare revoluționară, progresistă nu poate să învingă decit intr-o alianță strinsă cu puternica U­­niune Sovietica, bastionul păcii și so­cialismului. Pe baza tezelor Comitetului Central al Partidului Socialist Unit din Ger­mania cu ocazia celei de a 40-a ani­versări a revoluției din noiembrie, noi transmitem militarilor noștri învă­țătura că clasa muncitoare are nevoie, pentru îndeplinirea marilor sale sar­cini istorice, de conducerea de către un partid revoluționar de luptă, care se bazează pe principiile marxism-le­­ninismului. Membrii Armatei Populare Naționale știu că jertfele clasei mun­citoare germane în luptele din timpul revoluției din­­ no­iembrie nu au fost zadarnice, ci au pus baza vic­toriei socialismu­lui în Republi­ca Democrată Ger­mană. O mare parte a tradițiilor militare ale clasei muncitoare simbolizată prin numele germane este lui Ernst Thälmann. Toți militarii noștri cunosc bine viața și activitatea lui Ernst Thälmann. Explicînd militarilor noștri marea însemnătate a insurecției de la Hamburg și rolul conducător al lui Ernst Thälmann, noi relevăm totodată acțiunile îndrăznețe ale muncitorilor din Hamburg, lupta lor împotriva tru­pelor reacționare care dispuneau de o superioritate covârșitoare, arătăm tactica abilă folosită de muncitori. Ernst Thälmann a avut un rol con­ducător în crearea „Uniunii luptăto­rilor frontului roșu“, organizația de a­­părare a proletariatului în Republica de la Weimar. Cu mîndrie putem să arătăm că în Armata noastră Populară Națională mulți ofițeri fac parte dintre aceia care în noaptea întunecată a fascis­mului au salvat onoarea poporului nostru. Numeroși comandanți și șefi au fost decorați de către statul nos­tru muncitoresc-țârănesc pen­tru lupta lor activă împotriva fascismului. Plini de curaj și neînfricare ei au luptat, până și în temnițele și lagărele de concentrare fasciste, împotriva regi­mului nazist. Cu curaj și abnegație mulți dintre ofițerii noștri au luptat in rîndurile brigăzilor internaționale în războiul de eliberare al poporului spaniol, au luptat împreună cu parti­zanii și grupurile din Rezistență in țările subjugate de fascism. Partidul Socialist Unit din Germa­nia, care acordă o mare atenție ins­truirii și educării militarilor Armatei noastre Populare Naționale, cere or­ganizațiilor de partid și organelor po­litice din armată să educe pe militarii noștri in spiritul tradițiilor militare ale clasei muncitoare germane. Astăzi, la această a treia aniversare a Armatei Populare Naționale, putem să declarăm, pe deplin Îndreptățiți, că s-au făcut progrese însemnate in e­­ducarea soldaților noștri în spiritul tradițiilor militare progresiste. Parti­dul și Uniunea Tineretului au putut să dea comandanților un ajutor sub­stanțial în îmbunătățirea disciplinei în unitățile noastre, deoarece au știut să înflăcăreze pe militarii noștri pe baza nenumăratelor exemple de disci­plină revoluționară de care au dat do­vadă muncitorii in revoluția din no­iembrie, în timpul republicii sovietice din Bavaria, in Armata Roșie din Ruhr, în tim­pul insurecției din Germania centrală și de la Hamburg, a disciplinei de fier care a caracterizat „Uniunea luptătorilor frontului roșu“ și brigă­zile internaționale. Legătura strânsă dintre Armata Populară Națională și clasa munci­toare este viu exprimată și prin fap­tul că mulți veterani ai partidului s-au pus la dispoziție pentru sprijini­rea educării politice a militarilor noș­tri. Este doar armata lor, armata pen­tru care au­ luptat și au suferit, ar­mata statului muncitoresc-țârănesc, in fruntea caruia stau astfel de oa­meni ca tovarășul de luptă al lui Karl Liebknecht, Roza Luxemburg și Ernst Thälmann — tovarășul Wilhelm Pieck.­ Tradițiile cele mai bune ale poporu­lui nostru sunt vii în Armata Populară Națională a Republicii Democrate Germane. Ele sînt cele mai bune tra­diții ale națiunii germane, care a dă­ruit lumii pe Marx și pe Engels, Goethe și Schiller, Bach și Beethoven, Liebknecht și Thälmann. Sînt tradiții profund democratice, deoarece sunt bazate pe spiritul celor mai buni lup­tători pentru cauza oamenilor muncii. Sînt tradiții profund naționale, deoa­rece lupta pe care o reprezintă este o expresie a intereselor vitale ale po­porului german, o luptă pentru uni­tatea națiunii noastre, pentru pace și prietenie cu toate popoarele. Colonel ERWIN BARTZ din Armata Populară Națională a R. D. Germane

Next