Apărarea Patriei, iunie 1961 (Anul 17, nr. 129-154)

1961-06-01 / nr. 129

ÄPARARLA PATRII! V Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVII Nr. 129 (4591) Joi 1 iunie 1961­­ 4 PAGINI - 20 BANI A fi mereu în frunte Se citea ordinul de front pe uni­tate. Caporalul Dumitru Ștefan, a­­lături de alți gradați, a fost înaintat la gradul de sergent. Evenimentul acesta a continuat pe anul prece­dent : obținerea de către grupa pe care o comandă a titlului de „Sub­unitate de frunte". Auzindu-i numele, mi-am adus a­­rhinte câte ceva din viața de ostaș a sergentului Ștefan. ...Trecuseră citeva săptămini din noul an de instrucție, începuse se­lecționarea celor mai buni ostași pentru școala de gradați. Mulți do­reau să comandanți de vină de grupe. Dorința a­­ceasta o nutrea și soldatul Dumitru Ștefan. Se gindea însă că avea mai puțini ani de școală decît alți tovarăși de-ai săi. In schimb avea o voință și putere de muncă demne de laudă. Se evi­­dențiase la instrucție chiar din pri­mele zile , se mișca cu vioiciune, răspundea clar și cu precizie la întrebările comandantului de pluton. Și, intr-o zi, a fost chemat la cancelaria subunității. Comandan­tul l-a întrebat dacă dorește să devină gradat. Vestea l-a emoționat. De bucurie n-a spus decit an­t : „Doresc, tovarășe căpitan". La școala de gradați a fost re­marcat chiar de la început. Coman­dantul său de grupă, sergentul Gh. Țurle­a, a constatat că soldatul Ște­fan este hotărît să devină un bun instructor și educator al ostașilor. S-a apropiat cu căldură de acest ostaș inimos, care nu pierdea nici un prilej pentru a-și îmbogăți cu­noștințele politice și de speciali­tate. Ii venea mai greu ca celor­lalți. Nutrea însă dorința arzătoa­re de a păși mereu in frunte. Și a reușit ! La primul examen pen­tru acordarea insignei „Militar de frunte", soldatul Dumitru Ștefan a entuziasmat comisia cu răspunsu­rile sale clare și precise. A fost primul militar din școala de gra­dați care a obținut insigna mult dorită. ...Se apropia ziua absolvirii șco­lii. Dumitru Ștefan, ostașul care la început nu întrunea toate condi­țiile pentru a urma școala de gra­dați, nu numai că a absolvit-o cu succes, dar a și fost oprit ca in­structor în școală. Și, după cum se știe, in școală sunt opriți doar cei mai buni dintre cei buni. Chiar la prima adunare cu gra­dată, caporalul Ștefan a fost dat că exemplu. Știa mai bine ca oricare altul să se apropie de oameni, să le insufle încredere în forțele lor. Așa s-a întîmplat cu soldatul Ion Kauny, care, intr-un timp, ceruse să fie mutat din școală pe motiv că-i greu, că el nu poate învăța ceea ce i se cere aici. Azi, soldatul Kauny se numără printre cei mai buni. .De curînd, cu prilejul unei ve­rificări, grupa comandată de ca­poralul Ștefan a obținut cele mai bune rezultate. De pildă, la servi­ciul de luptă la material, ei au re­dus cu zece se­cunde timpul pre­văzut în de „foarte baremul bine" pentru punerea tu­nului „pentru miș­care" și cu șapte secunde „pentru luptă", iar ochirea o—­execută-----cu cinci secunde mai repede decît prevede baremul. Succesul acesta a însem­nat încă un pas spre țelul grupei, acela de „Subunitate de frunte" . In ziua cînd a fost înain­tat în grad, sergentul Dumi­tru Ștefan și-a luat un an­gajament : să îmbogățească tradi­ția grupei, să-și pregătească sub­ordonații pentru a deveni, la rindul lor, buni instructori, destoinici co­mandanți de grupe. .Nu încape în­doială,că așa va fi. Sergentul Ștefan știe să-și respecte angajamentele. Locotenent-major A. PUF 2EÏ „ * 1 Ff, ——» —.........­ .....J Pentru patria noastră, Republica Populară Romi­na f ■ggBzg»iii­it MUkiitaaingsaAi Pe drumul măiestriei ostășești Zilele trecute s-a acordat titlul de „Subunitate de frunte“ la încă două echipaje din subunitatea de autotu­­nuri comandată de căpitanul V. Florea. Acest succes este rodul unei intense și perseverente munci desfășurată de militarii din echipajele respective sub îndrumarea permanentă a comandan­tului. Dorința și h­otărîrea de a do­­bîndi înaltul titlu au însuflețit munca lor de la începutul anului de instruc­ție. Pînă în prezent toți militarii din aceste echipaje au învățat conducerea autotunului pe orice timp și pe orice teren , a sporit grija lor față de teh­nica din înzestrare ; s-au obținut ca­lificative bune la toate tragerile exe­cutate cu armamentul de pe autotun. De asemenea și la aplicațiile tactice la care au participat. Muncind cu hărnicie și sirguință, toți autotinarii din echipajele comandate de caporalii Al. An­dreiciuc și Kis Koloman au de­­­venit purtători ai insignei „Militar de frunte“. La examenul pe care l-au susținut recent, echipajele respective au avut o comportare merituoasă. O re­marcă specială le­ revine mecanici­lor conductori care, în tancodrom, au trecut cu succes peste toate obsta­colele, încadrîndu-se­­ în baremul pen­tru calificativul „foarte bine“. .Militarii acestor echipaje sînt ho­­tărîți să muncească pe mai departe cu aceeași perseverență pentru a ob­ține noi succese pe drumul măiestriei ostășești. Căpitan GH. TIROB In vederea seminarului recapitulativ (Prin telefon). — Militarii în termen din unitatea noastră, mobilizați și în­drumați de organizația de partid și de U.T.M.,, se pregătesc cu mult interes în vederea seminarului recapitulativ la lecțiile politice. O muncă rodnică se desfășoară în această direcție și la ca­mera de activitate politico-culturală din subunitatea în care muncește locotenen­tul major Gh. Georgescu. Camera de activitate politico-culturală a fost­­ com­­pletată cu­ noi, materiale în vederea­ stu­­diului pentru seminarul recapitulativ. Aci se pot găsi documentele Congre­sului al-HMea al­­ PfA­ lR., Raportul­ to­varășului Gh. Gheorghiu-Dej la a 40-a aniversare a partidului nostru, De­clarația reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești de la Mos­cova­­ din 1960, materiale apărute în presă, colecții­ cu broșuri de lecțiile po­litice etc. Militarii găsesc aici grafice și panouri înfățișînd succesele și pers­pectivele în domeniul construcției so­cialiste obținute de poporul nostru con­dus de partid. In fiecare zi, în timpul liber, (avînd la dispoziție un bogat material de stu­diu) pot fi întîlniți în acest loc ule­­miști cum s­înt caporalul F. Dumitraș­­cu, soldatul Al. Balaș și mulți, alții care studiază temeinic în vederea seminaru­lui recapitulativ. Tot aici, militari mai bine pregătiți, cum este, de­­ pildă, sol­datul fruntaș M. Dumitran, membru de partid,­­ajută’’’ pe­ tovarășul său, soldatul D. Dăianu, să-și completeze cunoștin­țele, explicîindu-i cu răbdare problemele mai greu înțelese, de acesta. Locotenent-maior S. VLAD Fiecare pilot de vînătoare - un trăgător aerian de înaltă clasă! In unitatea în care muncesc, mă ocup, îndeosebi, cu pregătirea pen­tru trageri și luptă aeriană a pilo­ților. Cred că nu exagerez afirmînd că aceasta este o categorie de pre­gătire de cea mai mare importanță pentru fiecare pilot de vînătoare în parte și pentru toți vînătorii în an­samblu. Rezultatele bune obținute în­­ timpul tragerilor aeriene confirmă în modul cel mai convingător că un pilot cunoaște temeinic avionul pe care zboară, e bine pregătit ca navigator, și-a însușit necesară tehnica,, pilotării în măsura mașinii reactive. Cu alte­­ c­vinte, tragerile aeriene executate cu deplină eficaci­tate încununează activitatea de in­struire a fiecărui pilot, constituie, dacă poate fi exprimat astfel, vîrful piramidei eforturilor depuse de el. Ca să obții însă o tragere aeriană precisă și eficace ți se cere desigur o înaltă calificare profesională. De aceea, fiecare dintre piloții noștri de vînătoare se instruiește astfel incit să devină, trăgător aerian de înaltă clasă. Din acest punct de vedere, în pro­cesul de instruire a piloților de pe aerodromul nostru s-au obținut bune rezultate, mărturie fiind cele mai multe din filmele trase de ei și, bine­înțeles, calificativele de „bine“ și „,foarte bine“ acordate. Analizînd insă îndeaproape modul cum acționează unii dintre vînători în timpul executării tragerilor, în­deosebi la mari înălțimi, au ieșit la iveală unele aspecte negative, unele lipsuri, care, neînlăturate la timp, ar frîna perfecționarea măiestriei de luptă în zbor a piloților. Asupra unora dintre ele ne vom referi în cadrul acestui articol. Respectarea racursului d­e tragere e obligatorie Pentru a obține maximum de e­­ficacitate în deschiderea focului, după Interceptarea avionului advers, pilo­tul de vînătoare e obligat să atace­­ din emisfera din spate la ra cursurile indicate. Aceasta pentru faptul că ținta aeriană interceptată este, de regulă, dotată cu armament de coadă și că în urma ei se prelungesc jetu­rile de gaze ale motoarelor reactive. Ca urmare, atacarea acesteia de către vînător nu se poate face la întîmplare, pe tot spațiul emisferei din spate, ci numai din anumite di­recții sau unghiuri (racursuri) față de direcția ei de deplasare. Acest lucru îl știu bine piloții. Cei mai mulți dintre vînători, prin­tre care și căpitanii Gheorghe Ar­­deleanu, Cornel Com­an — comandan­tul unei patrule de frunte — și alții, se străduiesc în timpul acțiunilor la țintă să aleagă cea mai favorabilă direcție de apropiere, să atace la racursul indicat. Ei reușesc aceasta datorită executării prompte, precise și în timpul necesar a ordinelor na­vigatorului din punctul de comandă, determinării rapide și regulamentare a intervalului și distanței față de țintă, stabilirii diferenței de viteză — (100—150 km la oră) — a propriu­lui avion față de viteza țintei, pe timpul apropierii. E de la sine înțeles că acest lucru nu-i deloc ușor și solicită, pe lângă o pregătire la sol corespunzătoare, pricepere în pilota­rea avionului, încordarea vederii în aprecierea propriei poziții față de țintă, voință și stăpînire de sine in coordonarea acțiunilor, în simulta­neitatea unor manevre. Pentru ca toate tragerile să fie cotate numai cu calificativul „foarte bine“ și pentru ca să se numere totdeauna printre trăgătorii aerieni de înaltă clasă, ei vor trebui să-și perfecționeze pe vii­tor precizia încadrării țintei în vizor, să facă totul pentru ca să reușească doborîrea țintei din prima rafală. Aceleași deprinderi să le formeze cu perseverență și la piloții subordonați. Toate operațiunile de care s-a vor­bit mai sus se execută în secunde. Cu cit , viteza țintei este mai mare și manevrele ei în viteză, direcție și înălțime sînt mai pronunțate, cu atît vînătorilor le este mai greu și vor trebui să acționeze mai prompt și hotărît. Sînt însă la noi cazuri cind unii dintre piloți preferă să atace ținta din spate, prin apropiere (sau ajungere, cum se mai spune de obi­cei) la un racurs de numai 0/4. Pro­­cedînd astfel, ei aleg calea cea mai ușoară, deoarece orice pilot știe că atacul la acest racurs e mai lesne de executat ca manevră, decît cel executat la racursuri mai mari. Să vedem care sînt urmările nerespec­­tării racursului. Căpitanul Petre Răducă, de altfel un zburător cu suficientă experiență, care execută misiuni și în condiții meteorologice grele ziua, nu respectă întotdeauna racursul. El cunoaște teoretic cum trebuie să procedeze ca să deschidă focul asupra țintei la racursul indicat in timpul pregătirii preliminare. Cu toate acestea, el nu respectă cu regularitate indicațiile. Mergînd pe această cale a ușurărilor in instruirea sa, a simplificării con­dițiilor de acțiune la țintă, pilotul „iși fură singur căciula“, cum bine glăsuiește o înțeleaptă zicală popu­lară. Procedînd în acest mod, de bună seamă neindicat, el neglijează sau uită­­ ceea ce are aceleași urmări­ cîteva lucruri esențiale. In primul rînd, el și avionul sînt expuși focului armamentului de bord din coada avionului advers, în loc să facă tot ce e posibil să se­­ fe­rea­scă. In al doilea rînd, este foarte po­sibil să nimerească in jetul­ de gaze arse al avionului țintă (la avioane grele jetul poate atinge circa 800 metri lungime), fapt care poate duce la oprirea propriului motor, la pier­derea echilibrului și angajarea avio­nului în evoluții periculoase. In al treilea rînd, atacată fiind din spate (la racurs 0.4 și nu din direcție laterală, adică din afara co­nului de eficacitate a focului arma­mentului advers) ținta oferă o su­prafață de lovire mult mai mică, nu poate fi atinsă în punctele cele mai vulnerabile, cu maximum de eficacitate si cu minimum de joc In Maior N. JILAV­EA­NU (Continuare in pag. 3-a) In clișeu . Cei doi piloți se con­sultă reciproc, cu privire la mo­dul cum au acționat în tim­pul unor trageri aeriene. In acest an de instrucție au obținut noi succese în perfec­ționarea tehnicii de pilotaj pe avio­nul reactiv și locotenenți­i-majori Mircea Stan și Costel Teodorescu. Ei au reușit aceasta datorită temei­niciei cu care s-au pregătit la sol pentru fiecare exercițiu de zbor, perseverenței în eliminarea unor greșeli semnalate de instructori, precum și respectării regulilor de exploatare a avionului. (Foto: Maior 1. Clenciu’ Președintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosit în Capitală Președintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosiit miercuri în Ca­pitală. înaltul oaspete face o vizită de prietenie în țara noastră. Președintele Indoneziei este însoțit de miniștri și alte persoane oficiale, de ziariști. La ora 12, avionul cu care călăto­rește președintele dr. Sukarno, escortat de avioane cu reacție românești, și-a făcut apariția deasupra aeroportului Otopeni. Numeroși bucureșteni­ au venit să salute pe înaltul oaspete. Pe aeroport erau arborate drapelele de stat ale R.P. Romîne și Republicii Indonezia. Alături de portretele președintelui Re­publicii Indonezia, dr. Sukarno, și pre­ședintelui Consiliului de Stat al R.P. Romîne, Gheorghe Gheorghiu-Dej, era scrisă în limbile indoneziana și ro­­mînă urarea „Trăiască prietenia intre poporul indonezian și poporul romîn !“. In întîmpinarea președintelui dr. Su­karno pe aeroport se aflau tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej, președintele Consiliului de Stat al R.P. Romîne, Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri­ al R.P. Romine, Gheorghe Apostol, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Ștefan Voi­­tec și Avram Bunaciu, vicepreședinți ai Consiliului de Stat, general de ar­mată Leontin Sălăjan, ministrul For­țelor Armate, Corneliu Mănestiu, m­i­­nistrul Afacerilor Externe, și alte per­soane oficiale. Au fost de față Sukrisno, ambasa­dorul Republicii Indonezia la Bucu­rești, și membrii ambasadei, tineri in­donezieni care studiază în țara noas­tră, precum și Pavel Silard, ambasa­dorul R.P. Romîne la Djakarta. In aplauzele celor prezenți, înaltul oaspete a fost intîmpinat la coborârea din avion de conducătorii statului nos­tru. Președintele dr. Sukarno se sa­lută cordial cu tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer Comandantul gărzii de onoare ali­niate pe aeroport a prezentat rapo­rtul președintelui dr. Sukarno. Au fost in­tonate imnurile de stat ale Republicii Indonezia și R.P. Romîne. Președintele dr. Sukarno, împreună cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, au trecut apoi în revistă garda de onoare. După ce oaspetelui i-au fost prezen­­tate persoanele oficiale venite în în­­tîmpinarea sa, cei prezenți au primit defilarea gărzii de onoare. Numeroși pionieri au înconjurat pe înaltul oaspete și persoanele care îl însoțesc, oferindu-le flori. Apoi, dr. Sukarno a luat loc în ma­șină, împreună cu tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Mau­rer. Coloana de mașini, însoțită de o escortă de motocicliști, s-a îndreptat spre reședința rezervată înaltului oas­pete. Pe traseu numeroși bucureșteni au salutat pe președintele Indoneziei. (Acerores) Președintele, dr. Sukarno, împreună cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej trec în revistă garda de onoare (Foto : Agerpres) 3000 de tone de cocs peste plan livrate centrelor siderurgice De la începutul anului și pînă a­­cum, cocsarii au livrat centrelor si­derurgice 3000 de tone de cocs peste plan, sprijinind astfel întrecerea jurnaliștilor pentru sporirea produc­ției de metal. Rezultate bune în ri­dicarea calității au înregistrat colec­tivele de la Uzinele cocsochimice de la Hunedoara, Călan și Reșița. Prin uniformizarea temperaturii în cup­toare, respectarea graficului de în­cărcare a bateriilor, rezistența me­die a cocsului a crescut în aceeași perioadă cu peste 3 la sută față de media realizărilor anului trecut. Da­torită îmbunătățirii calității cocsului au crescut, de asemenea, indicii de utilizare a furnalelor, iar consumul de cocs metalurgic pe tona de fontă elaborată a scăzut cu aproximativ 13 kg. (Agerpres) Instalații automate intrate în funcțiune la Uzinele „Emailul Roșu“ La Uzinele „Emailul Roșu" din Mediaș au intrat în funcție două instalații automate pentru încărcarea și descărcarea cup­toarelor. Instalațiile execută deschi­derea, încărcarea, descărcarea și în­chiderea automată a cuptoarelor. SE EXTINDE TERMOFICAREA Termoficarea introdusă pînă acum la București, Reșița, Onești se extinde și în alte orașe și centre muncito­rești din țară. Acest lucru este posibil datorită faptului că noile centrale electrice aflate în construc­ție sînt prevăzute să producă conco­mitent energie electrică și căldură, iar unele centrale existente se mo­dernizează în acest scop. De curînd au început lucrările pen­tru termoficarea industrială și­ ur­bană a orașului Arad. Pe mai multe străzi din acest oraș, unde se află mari întreprinderi industriale sau se ridică noi blocuri de locuințe, s-au săpat canalele pentru instalarea conductelor prin care uzina electrică locală va trimite apă fierbinte sub presiune pentru încălzirea halelor industriale și a locuințelor. Pregătiri pentru introducerea ter­­moficării industriale și urbane se fac și în orașele Timișoara, Vulcan și altele. ZIUA COPILULUI Era duminică dimineața. Un cer înalt, numai soare și albăstrimi cu­rate. La unul din ștrandurile de la Băneasa, oameni în toată firea, mulți cu părul alb, se pregăteau să primească oaspeți. După nerăb­darea lor, din gesturile și cuvin­tele lor, se vedea că erau emoțio­nați. Apoi au inceput să vină oaspeții și, văzîndu-i, îți dădeai seama că emoția era motivată. Oaspeții erau doar constructori de nave. Din mii­­nile lor ieșiseră iole cu pînzele ca un vis tineresc, și vapoare ce-ți a­­minteau de mări și țărmuri înde­părtate. E drept că aceste nave a­­veau dimensiuni liliputane (con­structorii le țineau in mîinile lor micuțe), dar tot nave se chemau că sunt. Constructorii purtau la­git cravate roșii. Ii aduseseră mașinile de la Palatul Pionierilor și de prin alte locuri ale Bucureștiului unde au la îndemînă tot ce le trebuie pentru a da viață pasiunii lor — unelte gingașe, lemn și pinză, schițe și cărți, meșteri îndrumători. Veniseră aici să-și arate priceperea, să se întreacă, să se bucure de di­mineața cu cel înalt. Fără să bage de seamă emoția oamenilor in toată firea, și fără să se emoționeze în fata obiectivelor ........ft _*> . .. .....________—• -f­afjur tuciul uncfneriei u­ice și­­ uro­grafice, tinerii constructori de nave au luat în primire ștrandul, lacul, malurile lui înverzite, nisipul plajelor, bărcile, întreaga dimineață. Ca niște stăpini ce erau. La aceeași oră, alți­ constructori, de astă dată de aeromodele, luat­ in primire, cu aceeași năvalnice bucurie de a trăi și cu aceeași se­ninătate de stăpini, o sală de sport din acelea care au aceeași virstă ca și ei. La aceeași oră, cu aceeași năval­nică bucurie de a trăi și cu ace­eași seninătate de stăpini, alți co­pii străbăteau câmpiile și munții, in autobuze și trenuri. La aceeași oră se mai petreceau mii și mii de alte fapte care sunt din cele mai obișnuite anilor aceș­tia, dar care poartă un­ele semnifi­cații emoționante: in cele 355 de creșe și 6.700 de grădinițe, personalul de serviciu fă­cea curățenie pentru ca luni, cind aveau să vină stăpinii încăperilor și jucăriilor, totul să lucească și să fie demn de ei , în miile de case de naștere dintre care 1.800 numai la sate — răsuna gunguritul noilor cetățeni ai Republicii și șoaptele de ale mamelor care-i aduseseră alini pe lume in cu totul alte împrejurări decit cele in care se născuseră ele — poate pe cîrtip, intre brazde, poate in vreo odaie întunecată și mizeră ; mii și mii de ochi limpezi se­­ ple­cau asupra filelor unora din cele 15.400.000 de exemplare de marin­­ale, împărțite gratuit­ de­­ stat încă la începutul acestui an, școlar ; zeci și zeci de mii de copii­­ se gindeau la taberele in­­ care-și vor petrece vacanțe, așa cum anul tre­cut și-au petrecut-o 130.000 ; doar atâtea vile stau la dispoziția lor­­, și alte mii și mii de fapte ,se petreceau la ora aceea, in dimi­neața de duminică, pe întreg cu­prinsul patriei. ...Pe loc­ întrecerea iolelor­ și­­­ va­porașelor era in toi. Una din nave avea piiză roșie, iar pe ea , con­structorul de-o șchioapă desenase secera și ciocanul­­ înconjurate de spice și scrisese deasupra: P.M.R. In desenul­­ și in­scrisul său, el pu­sese, simplu și expresiv, gîndurile­ și simțămintele curate și fierbinți ale tuturor celor de seama sa, ale ge­nerației tinere și­, ale părinților eroici, ale acestei generații.. La aceeași oră, de la Elba la Pacific, zeci de milioane de copii din țările­­ socialiste se bucurau de dimineața de duminică. Așa cum se bucură de fiecare dimineață, de fiecare zi pe care o trăiesc sub soarele darnic al socialismului și comunismului. La aceeași­­ oră, gîndul te purta insă și pe alte­ meridiane și para­lele, la alți copii, care și ei au GH. BEJANCC "/Continuare în pag. ( 3-a) Copiii patriei noastre trăiesc o viață plină de bucurii; ei sînt înconjurați de dragostea întregului popor,

Next