Apărarea Patriei, aprilie 1963 (Anul 19, nr. 77-101)
1963-04-02 / nr. 77
Pentru patria noastră„ Republica Populară Romînă f ÀAMURAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIX Nr. 77 (5161) Marți 2 aprilie 1963 4 PAGINI - 20 BANI La instrucție și în aplicații Tancurile au trecut cu succes prin vad La ora prevăzută, tancurile coborau către malul rîului. Terenul greu, drumurile desfundate de ploi, nu au putut infringe dirzenia tanchiștilor și puterea mașinilor de luptă. Acum însă, pentru continuarea Îndeplinirii misiunii primite, subunitatea trebuia să treacă prin vad. O pregătire sumară, câteva indicații date mecanicilor conductori și tancurile s-au îndreptat unul câte unul la punctul de trecere. Tancul • comandat de caporalul Andrei Ocaș trece primul — hotărăște comandantul subunității Și mașina de luptă indicată pornește către rîu. La mal, se inclina, și intră în șuvoiul de apă. Comandantul subunității, locțiitorul tehnic, comandanții de tancuri, mecanicii conductori aflați pe mal îl urmăresc cu atenție Merge bine Așa să procedați și voi, ceilalți mecanici conductori, rostește ofițerul Savin Caporalul Gh. Prisecăru conduce cu multă măiestrie. Apa se adincește din ce în ce, acoperind tancul pînă aproape de turelă. Cițiva metri și adîncimea începe să se micșoreze iar. Tancul continuă să înainteze cu viteză constantă către malul opus. Curînd, primele patine prind cu nădejde malul. Duduitul motorului se intejește, plaja îngustă de nisip este trecută, apoi silueta tancului se pierde printre acoperirile din teren. Rîul lat este trecut cu succes rine pe rînd și de celelalte tancuri. Astfel, subunitatea a putut să continue ,,lupta", să-și îndeplinească misiunea, ordonată. Locotenent-colonel I. CATAN/ Pe aliniamentul ordonat Acționind în adîncimea apărării batalionul din care face parte căpitanul 1. Condurat trebuia să formeze din mișcare un curs de apă și să continue ofensiva pe direcția ordonată. Artileria începuse să tragă asupra rezistențelor de pe malul opus. Acolo ducea o ,, luptă" grea și desantul aerian tactic ce fusese debarcat. Dar infanteriștii moto incă nu reușiseră să ajungă la tin terenul extrem de greu, drumurile desfundate infilzraseră deplasarea. Nu peste mult timp insă, îmbarcate pe transportoare amlibii, companiile de infanterie moto s-au îndreptat cu toată viteza spre apă. Cu cei care treceau primii cursul de apă, se afla și căpitanul Gh. Lupu, locțiitorul politic al comandantului. Dar la mijlocul Jiului, curentul apei ridicase un prag de nisip milos care împiedica mașina amfibie să înainteze. Clipele erau prețioase. Desantul aerian tactic nu putea să ducă singur „lupta“, un timp mai îndelungat, in capul de pod. Din punctele de sprijin, adversarul executa un „foc“ intens. Locțiitorul politic sări primul in apa care-i trecu repede dincolo de genunchi, îmbărbătați de exemplul lui, in frunte cu ofițerii, militarii se avinsară Înainte prin unda învolburată și rece a fiului, umflat de ploaia ce nu mai contenea. După citeva ore, batalionul, pătruns adinc in adîncimea apărării, a ajuns pe aliniamentul ordonat, își îndeplinise cu succes misiunea. Maior GH. ALUPEI Tunarii și-au îmbogățit tradiția I-am găsit pe servanții tunului comandat de caporalul Mihai Berbece intr-o pauză de foc. Discutau despre tradiția frumoasă a tunului și despre datoria fiecărui servant de a o îmbogăți mereu. . ...„îmi amintesc cu multă dragoste și respect de fostul meu comandant de tun, sergentul I. Ursu , —spunea gradatul. De la el am învățat să îngrijesc tunul cu răspundere. El ne-a învățat să ne ajutăm tovărășește in toate acțiunile, considerind că adevăratele succese sînt rodul muncii tuturor. Trebuie să facem totul pentru ea să ducem mai departe tradiția acestui tun..." Discuțiile au fost întrerupte aici. Artileriștii au primit o nouă misiune, l-am urmărit îndeaproape. Știam de la comandantul subunității, căpitanul Mihalache Taslău, că echipa aceasta de servanți se numără printre cele mai bune din baterie. Aveam acum un bun prilej de a-i vedea la lucru pe artileriști. La ordinul gradatului, servanții au acționat cu repeziciune, precis. Tunul comandat de caporalul Berbece a fost printre primele din baterie gata să deschidă foc bine ochii asupra adversarului". Subunitățile care treceau peste cursul de apă aveau în artileriști un sprijin prețios, tovarăși de nădejde. Maior C. REBEGEA Dincolo de rîu Au lăsat în urmă dealuri, văi, păduri... In atac au frămîntat în picioare noroiul clisos... Au trecut prin bălti, mlaștini... In pofida oboselii și a ploii, care a căzut tot timpul, situațiile tactice au fost rezolvate cu hotărîre de militarii din subunitatea comandată de maiorul P. Popa. ...Subunitățile se apropie de un curs de apă. Transportoarele amfibii pe șenile le vin în ajutor. Răscolind lunca mlăștinoasă, ele se avîntă spre rîu. îmbarcarea se face cu multă repeziciune. Militarii iau poziția de tragere pe transportor, începe trecerea. Ajunși în apropierea malului opus, militarii debarcă, și-n fuga cea mai mare sau dispozitivul de luptă. Prin băltoace și mlaștini, înaintarea se execută cu aceeași impetuozitate Sprijiniți de artilerie, infanteriștii dezvoltă continuu capul de pod. Caporalii V. Doroș și I. Maxim, soldații St. Pristav, I. Trestianu sunt doar cîțiva din cei care se remarcă în această acțiune. Salturi, foc,, manevre... In fața acestei presiuni, „inamicul" este nevoit să cedeze, find pe rînd, punctele de sprijin. încă o misiune a fost îndeplinită " Locotenent-major C. NICOLAI FORȚA EXEMPLULUI Uneori, în virtejul muncii evîntate, nici nu ne dăm seama cum trece timpul și rămînem plăcut surprinși cînd constatăm că fiecare dintre noi știe să rezolve cu succes probleme noi, tot mai complexe. Cînd spun asta, mă gîndesc în primul rînd la colegul nostru, elevul sergent Mircea Lucacescu. Iată, nu-i mult de cînd, primul dintre noi, el, a executat catapultarea la sol. Și nu-i atît de simplu să-ți poți tine cumpătul, să acționezi corect in astfel de situație. Știi că peste o secundă, două, bubuitura, torța exploziva a cartușului de sub scaunul special pe care stai, te va arunca afară din cabina avionului. Oricît a explicat și a făcut instructorul catapultare de probă, exemplul primului dintre „ai noștri" parcă îți strecoară în suflet siguranța deplină că ai să reușești și tu. Elevul sergent Lucacescu este tot primul din Rînduri despre luptători Coloanele Înaintau în plină viteză pe drumuri grele de aplicație. Minut după minut și kilometru după kilometru îi apropia pe militari de aliniamentul stabilit, de misiunea ordonată. Oboseala încă nu-și pusese pecetea pe fețele lor, dar cu toate acestea ostașii erau tăcuți, ingiidurați. Știu bine: nu le era teamă de greutăți, de eforturi. Se obișnuiseră cu ele, erau căliți. Ei purtau insă pe umeri, fiecare într-o anume măsură, răspunderea pentru îndeplinirea misiunii, dorința ca subunitățile din care fac parte să dovedească și cu acest prilej înalta lor capacitate de luptă. Răsfoind carnetul de însemnări întîlnesc multe nume de militari care și-au văzut împlinită această dorință, luptind cu toate forțele pentru obținerea succesului in aplicație. Unul dintre aceștia este caporalul Vasile Andrei. Grupa comandată de el a fost printre cele a terminat dinții care lucrările genistice și mascarea in raionul de concentrare i-am revăzut apoi pe acești luptători in atac. Pămintul muiat de ploaie le îngreuia pașii, înaintau totuși impetuos, nevoind să țină seama de oboseală Grupa comandată de sergentul Ion Pavelescu a primit o misiune care cerea ostașilor un plus de efort fizic și de voință. Gradatul a răspuns simplu, ostășește, „am înțeles" și a pornit in fruntea grupei sale. Unul dintre subordonați părea la capătul puterilor. — Acum se vede cu face pregătirea fizică — spuse gradatul. Ostașul știa că lui anume i se adresau cuvintele comandantului și găsi în el forțe să-și biruie slăbiciunea. S-ar cuveni să amintesc aici și despre caporalul Ștefan Barbu și alți numeroși gradați; despre ofițeri ca — locotenenții majori Marian și Duminică, locotenentul Ioniță și mulți alții care au știut să-și ducă subordonații spre succes în cele mai grele acțiuni. Locotenent-colonel GH DAVID Determinarea precisă a coordonatelor piesei de baza ocupă un loc important în activitatea grupului de recunoaștere a poziției de tragere. In clișeu . Locotenentul-major Oprea Nicola, cu ajutorul hărții, și caporalul Mihai Marinescu, cu ajutorul goniometrului-busolă, determină locul piesei de bază și se confruntă pentru a asigura coordonate cu o precizie maximă Foto : ST. IONESCU ÎMSE.din tre noi care a zburat cu reactorul. Sînt numai citeva zile de atunci. Cred insa că mi-a rămas pentru totdeauna în minte calmul cu care, împreună cu instructorul, se îndrepta spre pasărea metalică, argintie. Parcă ar fi mers să facă o plimbare și nu să demonstreze cei dinții din grupa noastră că și-a însușit cunoștințele necesare stăpinirii și folosirii juste a calităților avionului la decolare, un zbor și la aterizare, „strunirii" miilor de cai-putere ai motorului, urmăririi și folosirii in interesul succesului a zecilor și zecilor de indicatoare și butoane, pilotării și navigației pe un alt gen de tehnică, pe tehnica reactivă de aviație. Numai după ce a executat cu succes exercițiul de zbor, coborînd din cabină, elevul sergent Lucacescu avea fata puțin îmbujorată. El spunea că vântul ce începuse să bată ar fi fost de vină... Formal i-am dat dreptate. Știam însă că nu poate să nu fi fost și el emoționat de eveniment: începutul pe care-l făcuse marca doar un nou pas, un salt calitativ pe drumul însușirii măiestriei de pilot militar, de luptător aerian. Acum, fiecare elev din grupa noastră are câteva zboruri pe avionul de mare viteză. Dar pînă a ajunge la nivelul instructorilor noștri trebuie să străbatem un drum lung, anevoios. Satisfacția datoriei împlinite, răspunderea față de sarcina de onoare ce ni s-a încredințat, ne vor călăuzi în viitor cu aceeași forță mobilizatoare ca și pînă acum. Elev sergent GH. CEREVCA Cursurile de apă sînt lupta forțate, în ofensivă modernă, de regulă din mișcare. In acest scop un mare preț îl au podurile care pot fi surprinse intacte, vadurile, iar în lipsa acestora toate mijloacele de trecere desant din dotare, mijloacele pentru construirea podurilor plutitoare și pe suporți ficși, precum și mijloacele improvizate existente în zonă ca bărci, plute, butoaie și altele. Dintre toate mijloacele de trecere, podurile prezintă o importanță deosebită, deoarece asigură trecerea rapidă peste cursul de apă a mijloacelor și tehnicii de luptă grele, precum și aprovizionarea trupelor luptătoare cu mijloacele materiale necesare ducerii luptelor. De aceea, comandanții și statele majore se preocupă de asigurarea trecerii trupelor pe pod, urmăresc ca podurile existente să fie cucerite înainte „inamicul“ să le fi „distrus“ ca totodată iau măsuri pentru consistruirea podurilor plutitoare sau pe suporți ficși de către trupele de geniu. Așa s-au petrecut lucrurile și intr-o aplicație tactică cu trupe la care am participat nu de mult, încă în timpul procesului elaborării hotărîrii, analizînd „inamicul“ și terenul, comandantul a tras concluzia că existența celor două rîuri perpendiculare pe direcția de ofensivă pune probleme deosebite pentru organizarea și ducerea „luptei“. Chiar de la început, comandantul s-a gîndit la măsurile ce trebuie luate pentru asigurarea succesului forțării. In hotărirea luată, printre alte măsuri, comandantul a repartizat mijloace de trecere desant unităților din eșalonul întîi, a prevăzut constituirea unor detașamente pentru capturarea trecerilor existente înainte de a fi „distruse“ de „inamic“. Subunității de poduri, pe care o avea la dispoziție, i-a fixat misiunea de a construi un pod peste rîul „N“ pentru trecerea tancurilor și mijloacelor de asigurare materială. Locul subunității de poduri în dispozitivul de marș a fost stabilit către capul coloanei ce se deplasa pe itinerarul de pe direcția loviturii principale. Comandantul subunității de poduri, ofițerul Ionescu, a luat toate măsurile pentru îndeplinirea cu succes a misiunii primite. El a constituit coloana de mașini care transporta mijloacele potrivit modului în care urma să se acționeze la rîu pentru construirea podului. A verificat toate materialele existente, repartiția și modul de încărcare a lor pe mașini. A întocmit planul de lucru pentru construirea podului, repartizînd sarcini concrete fiecărei subunități în parte. Comuniștii și organele conducătoare U.T.M. din subunitate au mobilizat pe toți militarii să contribuie cu toate puterile lor la construcția podului intr-un timp mai scurt decît cel prevăzut de barem. Ei au explicat militarilor că fiecare minut cîștigat înseamnă un tanc sau o mașină trecută mai repede pe malul opus, înseamnă un spor de forțe și mijloace pentru zdrobirea „inamicului“. Comandantul subunității a dat misiunea elementului propriu de cercetare să se deplaseze la rîu o dată cu cercetarea unității, mecanizate, să stabilească cel mai potrivit sector pentru construirea podului, precum și datele caracteristice ale cursului de apă în locul respectiv, înzestrată cu mijloace moderne de deplasare și de legătură, subunitatea de cercetare a ajuns repede la cursul de apă și, sub acoperirea focului de artilerie și aruncătoare de mine, a procedat la cercetarea amănunțită a acestuia. Cu ajutorul detectoarelor de mine și al altor mijloace au fost identificate și neutralizate minele plantate de „inamic” pe drumul de acces la pod, pe malul rîului precum și în apă. In această acțiune, pionierii, depunînd toate eforturile și priceperea, au asigurat condiții favorabile și lucrul în siguranță deplină pentru subunitatea de poduri. Dar pentru construcția podului erau necesare datele caracteristice ale rîului. Nici rezistența „inamicului“ de pe malul opus, nici valurile apei învolburate nu i-au împiedicat pe cercetași să-și îndeplinească pînă la capăt misiunea. Buna organizare a lucrului, elanul militarilor au constituit cheia succesului în acțiunea dusă, au asigurat începerea construirii podului imediat ce subunitatea a sosit la rîu. Seara se lăsase peste valea Jiului. In urma „atacului“ impetuos al infanteriei moto — care a trecut pe mijloace de trecere detasant — și al tancurilor care au trecut prin vad, „inamicul“ a fost respins departe pe malul opus. Ecourile, „luptelor“ ce se duceau se auzeau din ce în ce mai departe și mai slab. In aceste condiții, pontonierii au putut trece la construcția podului. Primele mașini cu materiale și-au și făcut apariția de după grupul de copaci unde se opriseră temporar. Pe măsura sosirii mașinilor la rîu, șoferii executau o manevră dibace și vasele erau lansate în nîrd automat la apă. Echipele de militari conduse de comandanții de grupe cuplau imediat elementele de vase și vasele între ele. Podul se închege „văzînd cu ochii“. Pe malul opus și pe cel propriu, două echipe construiau capetele de pod. . Intre timp au fost „date la apă“ șalupele de manevră, care s-au îndreptat către podul în construcție. Un ordin al ofițerului Ionescu și podul, cu ajutorul șalupelor, este adus în ax, este legat de cele două capete dispuse pe maluri, realizînd astfel legătura intre malul drept și cel sting al cursului de apă. Dar misiunea subunității nu s-a terminat încă. Pentru realizarea circulației în deplină siguranță, la pod au fost instalate un serviciu de siguranță și întreținere a podului, pichete de siguranță (amonte și aval), cu misiunea de a nu permite „minelor“ sa ajungă la pod. De asemenea a fost organizat serviciul de comenduire, pe malul de plecare și opus, care urma să asigure circulația în ordinea mașinilor și tehnicii de luptă. După luarea tuturor acestor măsuri, comandantul subunității a raportat eșalonului superior că podul este gata, trecerea fiind asigurată. De altfel, primele mașini se și prezentaseră pentru trecere Prin buna organizare a lucrului, prin avîntul în muncă dovedit de către militari, construirea podului s-a realizat intr-un timp cu mult mai scurt decît cel prevăzut în instrucțiuni. Muncind cu rîvnă și în ordine deplină, militarii subunității și-au îndeplinit angajamentele pe care și le-au luat la începutul aplicației. Rezultatele bune obținute de subunitate au fost scoase în evidență cu ocazia bilanțului ținut de conducătorul aplicației Locotenent-colonel N. VES.4 Podul a fost construit mai repede decît timpul prevăzut Convocare metodică In unitatea noastră s-a desfășurat convocarea metodică cu comandanții de plutoane. După expunerea unor referate s-a trecut la executarea practică a exercițiilor. Cu acest prilej, maiorul Teodor Catană a prezentat ofițerilor metodica conducerii instrucției de front cu tema „Luarea dispozitivului premergător de luptă al trupelor". De asemenea a fost prezentat exercițiul tactic de front „Plutonul de infanterie moto în lupta ofensivă pe timp de zi și executarea cercetării în contact nemijlocit cu inamicul" Și la instrucția genistică, ca și la pregătirea fizică, ofițerii au avut prilejul să-și îmbogățească cunoștințele practice. Despre efectele armei nucleare și ale mijloacelor de apărare împotriva acestora a vorbit căpitanul M. Lăzărescu. In partea finală a convocării metodice , a fost prezentată practic o tragere de luptă cu grupa de pistolari. Locotenent-major M. BADILA Se poate vira ancora! Noapte tîrzie. Marea fremătîndâ legăna pe valurile sale nava ancorată undeva în larg, moment în moment din se aștepta semnalul de plecare în misiune. Carturile libere dormeau liniștite. Caporalul Vasile Frangulea, comandantul grupului aparate electrice de navigație, verifica sincronizarea repetitorului giro. „Toate funcționează normal“ — își zise el Deodată observă pe tabloul de faze al motorașelor asincrone giroscopice că unul nu mai indica tensiunea. Privi mai atent. Acul continua să rămînă la zero. Gradatul desfăcu cu repeziciune capacul de la tabloul de siguranțe. Le privi. Totul părea la locul lui. Ampermetrul tabloului de faze continuă însă să rămînă nemișcat. Sus pe punte răsună în noapte semnalul „Alarmă de exercițiu". Pregătiți pentru viraj ancora !, se auzi prin portavoce ordinul comandantului. Plin de sudoare, caporalul Frangulea continua să controleze fiecare siguranță in parte. Găsi ceea se căuta Pregătirea sa îl ajutase. Comanda „Vira ancora !" — se auzi din nou. Se poate vira ancora ! — zise tare caporalul Frangulea. Nava părăsi sprintenă locul de ancorat și porni spre raionul ordonat, Soldat-fruntaș GH. BROSCARU și Prin orașete satele patriei Modernizarea unor vagoane de cale ferată Colectivul uzinelor de vagoane din Arad a adus în ultimul timp o serie de îmbunătățiri vagoanelor de cale ferată. Printre tipurile modernizate se numără vagoanele de marfă pe 4 osii, cu utilizare universală, avînd o capacitate de 60 tone. La construcția acestor vagoane lemnul a fost înlocuit cu tablă din oțel, fapt care a determinat reducerea greutății lor, economisirea unor importante cantități de cherestea, precum și asigurarea unei întrețineri mai ușoare și mai ieftine. La vagoanele descoperite s-a montat o instalație specială pentru autodescărcare, îmbunătățiri au fost aduse și vagoanelor de călători. Acestea au compartimente mai largi, cu ferestre mari. Pereții îmbrăcați cu plăci din material plastic, băncile capitonate elegant, instalațiile de suspensie prevăzute cu amortizoare hidraulice oferă condiții mai comode de călătorie La fabricarea vagoanelor metalurgiștii folosesc o serie de procese tehnologice moderne și utilaje noi, de mare productivitate (Agerpres) Linii tehnologice de ciment puse în funcțiune în primul trimestru al acestui an, la fabrica de la Turda au fost puse în funcțiune două linii noi tehnologice de ciment. Utilajele acestor linii fabricate în țară se caracterizează printr-un nivel tehnic ridicat, un înalt grad de mecanizare și automatizare. Instalațiile sînt prevăzute cu filtre electrice care îmbunătățesc condițiile de muncă și înlătură viderea aerului din jur. Prin intrarea în funcțiune a noilor linii tehnologice, capacitatea de producție a fabricii crește cu peste 640 000 tone anual. (Agerpres) Nouă promoție de maiștri mineri și electromecanici de mină la Petroșeni PETROȘENI, 1 Goresp. Agerpress Cea de a șasea promoție de aproape 100 maiștri mineri electromecanici de mină au abisolvit recent cursurile școlii de maiștri din cadrul grupului școlar minier din Petroșeni. De pe băncile acestui grup școlar au ieșit pînă acum 480 de cadre care lucrează astăzi la exploatările carbonifere din bazinul Văii Jiului, precum și în alta centre miniere din țară Extind cultivarea plantelor printre rîndurile de pomi PITEȘTI, 1 (Coresp, Agerpres). Gospodăriile agricole colective din regiunea Argeș însămânțează anul acesta plante de nutreț și culturi alimentare printre rîndurile de pomi pe aproape 12 500 ha livezi, cu 4 500 ha mai mult decit în anul trecut. Numeroase gospodării au dobîndit în ultimii ani o bună experiență în cultivarea diferitelor plante printre rîndurile de pomi. Anul trecut, bunăoară, colectiviștii din comunele Lerești și Valea Mare au recoltat de pe aceste terenuri cte 15 000 kg cartofi și 20 000— 25 000 kg sfeclă de zahăr la ha, iar gospodăria colectivă din Cîmpulung a obținut în medie 800 kg fasole boabe și aproape 35 000 dovleci la ha. Pentru acest an, colective au executat gospodăriile încă din toamnă alături în livezile în care urmează să semene plante de nutreț și au aplicat însemnate cantități de îngrășăminte. In prezent, multe gospodării colective au început semănatul plantelor de nutreț, De curînd, la fabrica de ulei din raionul Nicolae Bălcescu din Capitală a intrat în funcțiune noua instalație de îmbuteiere a uleiurilor pe care vă o prezentăm în clișeu. Foto: AGERPRES