Apărarea Patriei, iunie 1964 (Anul 20, nr. 128-152)

1964-06-02 / nr. 128

Pentru patria noastră, Republica Populara Romînâ t Mimim patriei Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XX Nr. 128 (5521) Marți 2 iunie 1964 |j 4 PAGINI — 20 BANI Din practicei instrucției focului In rîndurile de față mi-am pro­pus să arăt cîteva din învățămin­tele pe care le-am tras din prac­tica pregătirii militarilor din subor­dine la instrucția focului. Așa cum este normal, la această categorie de instrucție am pornit de la cunoașterea perfectă a arma­mentului, urmărind concomitent să dezvolt la militari dragostea față de armamentul din înzestrare. Apoi i-am învățat proprietățile tehnico-tactice ale armamentului, demontarea și montarea acestuia, rezolvarea incidentelor ce se pot ivi în timpul tragerii și problemele strict necesare din teoria tragerii. După ce m-am convins că subor­donații și-au însușit noțiunile de bază privind cunoașterea armamen­tului, am trecut­ la învățarea opera­țiunilor pregătitoare în vederea tragerii, insistînd îndeosebi asupra însușirii corecte a ochirii. Las la o parte amănuntele, deoa­rece procedeele pe care le-am apli­cat pentru însușirea de către mi­litari a operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii sînt bine cunos­cute, ele nedeosebindu-se de cele pe care le folosesc în mod obișnuit comandanții de subunități și care sînt precizate în lucrările de me­todică și instrucțiuni. Vreau să a­­rat numai că deși eram convins, în urma verificării fiecărui militar, că toți au învățat temeinic cum se execută focul bine ochit, că deși aveam deplină încre­dere că subordonații vor obține rezultate bune la tragere, am avut totuși și unele surprize neplă­cute. Cîțiva subordonați n-au înde­plinit prima ședință de tragere. „Ce s-a întîmplat ?“ — m-am întrebat nedumerit. Răspunsul l-am găsit singur, concentrîndu-mi mai mult atenția asupra militarilor și verifi­­cîndu-mi stilul de muncă, încrederea pe care o aveam în subordonați în ceea ce privește în­sușirea ochirii corecte ne-a făcut a­­tît pe mine cît și pe comandanții de grupă să neglijăm învățarea la perfecție a celorlalte operațiuni pre­gătitoare în vederea tragerii. Iată cum am descoperit acest inconveni­ent. L-am controlat cu atenție, spre exemplu, pe soldatul Con­stantin Dumbravă care lua cel mai bine linia de ochire, dar t­aie în ciuda acestui fapt obținut un rezultat nesatisfăcător. ” (Despre precizia armamentului nu aveam nici o îndoială întrucît îl verificasem personal). Am urmărit atunci cu mai multă atenție la a­­cest militar cum execută celelalte operațiuni. Așa am constatat cauza insuccesului. El nu ținea strîns arma în umăr și n-o sprijinea cu mijlocul patului, ci cu colțul supe­rior al acestuia. I-am arătat mili­tarului greșeala pe care o făcea și la ședința următoare el a tras foarte bine. Controlînd și pe alți militari care n­u îndepliniseră ședința de trage­re, am constatat că unii mînuiau smucit trăgaciul, închideau ochii pe timpul tragerii, iar alții nu men­țineau linia de ochire pe timpul e­­xecutării focului automat. Aceasta m­-a determinat să mă preocup de pregătirea militarilor astfel încît să obțin omogenitate în însușirea tu­turor operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii. La instrucția focului, învățarea rezolvării incidentelor de tragere a fost, după cum am mai arătat, o preo­cupare permanentă în munca mea. In acest scop am folosit pentru an­trenamentul militarilor cartușe de exercițiu, punîndu-i să rezolve prac­tic — repede și precis — cazuri ca: scoaterea cartușului din cutia în­chizătorului, din camera cartușului, schimbarea rapidă a încărcătoare­lor etc. Desigur că am ales pentru antrenament cele mai frecvente in­cidente, urmărind ca subordonații să capete deprinderi temeinice în rezolvarea lor. Dar și în această direcție am avut o surpriză. Subunitatea execută­ o ședință de tragere cu pușca mitralieră. Intre grupe era o adevărată întrecere. Subordonații sergentului Vasile Agache, fiind cei mai buni la­ in­strucție, erau siguri că vor ieși­ primii. Insă nu s-a întîmplat așa. Incidentele ce le-au avut unii mi­litari pe linia de tragere au dus grupa pe ultimul­ loc în ziua aceea. Cauza a fost urmă­toarea. Sergentul Vasile Agache a numit pe soldații Emil Sfetcu și Gheorghe Cornea să încarce încăr­cătoarele. Aceștia, din grabă, au fixat cartușele în încărcător oblic față de locașul lor. Adică nu între două perechi de dinți normale, ci între două perechi diferite, cartu­șul ocupînd cu partea dinapoi loca­șul său, iar cu cea dinainte locașul următorului cartuș. Astfel s-au produs incidente numeroase, care au influențat negativ rezultatele grupei. Recunosc că aici o scăpare am avut-o și eu pentru că, din do­rința de a imprima tragerii un ritm cît mai rapid, am admis ca încărcătoarele să fie încărcate de alți militari și nu de aceia care e­­xecutau tragerea. Din acest exem­plu m-am convins cît este de util ca fiecare militar să-și îndeplineas­că singur sarcinile, să știe să re­zolve repede, la timp, incidentele și mai cu seamă să învețe să prevină din vreme incidentele, învățăminte am tras la instrucția focului și în ceea ce privește ochi­rea cu masca contra gazelor pe fi­gură. Din practică am constatat că dintre cei care au obținut rezultate nesatisfăcătoare la trageri (militarii avînd masca contra gazelor pe fi­gură), majoritatea nu pregătiseră bine vizorii, din care cauză s-au a­­buzit, făcîndu-i pe trăgători să nu mai poată lua linia de ochire nor­mal. Aceasta i s-a întîmplat, de e­­xemplu, și soldatului Gheorghe Crăciun și de aceea la o tragere gloanțele îi mergeau alături de țin­tă. Văzînd că timpul trece și dîn­­du-și seama că ținta va dispare, soldatul a scos masca și a tras o se­rie de cartușe, astfel reușind să lo­vească ținta. Desigur că am inter­venit și conform indicațiilor cursu­lui de tragere nu i-am considerat îndeplinită ședința. Cînd l-am în­trebat de ce a scos masca contra gazelor de pe figură, soldatul a răspuns cu părere de rău că nu do­rește ca din vina lui grupa să fie trasă înapoi, șî că el cu masca pe figură n-o să poată obține rezul­tate bune niciodată, deoarece tr­e­­buresc vizorii. I-am ordonat coman­dantului de grupă să-i învețe din nou cum să-și pregătească vizorii de la mască împotriva aburirii. In­­vățînd aceasta, la tragerea urmă­toare soldatul Crăciun a obținut calificativul­­,bine". Se mai întîmpla la trageri ca unii militari să nu fixeze vizorii în dreptul ochilor și astfel să-i împie­dice în luarea liniei de ochire, iar alți militari nu erau obișnuiți să se încadreze în barem cînd îmbrăcau masca contra gazelor. Insistînd ca toate aceste probleme să fie bine însușite și urmărind continuu ca subordonații să-și de­­săvîrșească deprinderile în executa­rea tuturor operațiunilor pregăti­toare în vederea tragerii, militarii din subunitatea pe care o comand au început să obțină constant la trageri rezultate bune. Căpitan V. GHIȚULESCU Căpitanul Victor Cast­a(dreapta), comandantul unei companii de pio­nieri, precizează unuia dintre subordonați misiunea pe care o are de îndeplinit subunitatea sa în vederea executării unor baraje de mine Foto : ȘT. IONESCU Marinarii, la pala vieții astăpe$ti zile și nopți de-a rîndul nava și echipajul ei au stră­bătut marea răscolită de furtună. De jur împrejur, cu­ vedeai cu ochii, numai cer și apă. Marinarii de pe navă sînt pătrunși de necesitatea an­trenării lor în a suporta cu dîrzenie capriciile mării, însuflețește exemplul comu­ni­niștilor, propria lor conștiin­ță de ostași. Și pînă la ur­mă, treptat, reușesc cu to­ții, la fel ca și „vechii“ ma­rinari (e vorba de cei din anul II), să vegheze cu aten­ție mersul agregatelor, să execute ordinele prompt și sigur. Dîrzenia este una din trăsăturile de bază ale­ ma­rinarilor noștri, ea le dă pu­teri să biruie în lupta din­tre om și mare. Biruie pen­tru că aceleași năzuinți în­suflețesc întreg echipajul, pentru că fiecare vrea și simte că poate să aducă o contribuție personală la în­deplinirea misiunii. In larg Radiolocaturistul a rapor­tat la comanda navei că undeva, dincolo de orizont, a „apărut“ pe ecranul stației o țintă navală. Prima măsură pe care o ia ofițerul de cart, locotenentul-major Ște­fan Tache, este să ordone „Pregătirea navei pentru marș și luptă“. . Peste pu­țin timp se confirmă in­tr-adevăr că urmează să aibă loc o „luptă" na­vală. Comandantul navei, căpitanul-locotenent L. Szen­­te, este și el pe puntea de comandă. Ar putea să inter­vină în luarea măsurilor ca­re se impun într-o astfel de situație. Dar nu o face. Sta­giul îndelungat la bordul navei, experiența sa de co­munist l-au învățat că tre­buie să aibă încredere în oameni, să le creeze, condiții ca ei să se­­ călească , neînce­tat. „Numai în împrejurări grele — spune el, bunăoară — se verifică în ce măsură ofițerul de care este într-a­­devăr capabil să rezolve co­rect situațiile critice ce se pot­rivi pe mare la un mo­ment dat“. Intre timp, navigînd cu motoarele în plin, nava s-a apropiat la distanța de ve­dere de ținta navală. E încă departe pentru a deschide focul. Locotenentul-major Tache acționează calm. E conștient de răspunderea sa, de exemplul pe care trebuie să-l dea ca membru de partid. El este totodată și comandantul­ unității de luptă-artilerie. Va dovedi tu­turor ce pot și subordonații săi, artileriștii. E drept că pînă acum nu a mai condus o „luptă“ navală în condiții­ a­­semănătoare: lupta cu o „na­vă“ similară, și pe drumuri de sens contrar. Calculează cu repeziciune elementele necesare și nava, în zig-zag. Căpitan de rangul 3 ST. NEAGU (Continuare in pag. Il-a) REPREZENTATIVA DE FOTBAL A R. P. ROMÎNE S-A CALIFICAT PENTRU TURNEUL FINAL LA J. O. După jocul memorabil pe care l-a făcut dumi­nică în compania fotbaliștilor bulgari, selecționata olimpică a R. P. Romîne s-a întors ieri după masă cu avionul în Capitală, venind de la Sofia. Pe aeroport au fost întîmpinați de tov. Aurel Duma, președintele Uniunii de Cultură Fizică și Sport, activiști ai U.C.F.S., reprezentanți ai fede­rației de fotbal, ziariști. Cîteva mii de iubitori ai fotbalului au ținut să-i­­ întîmpine sărbătorește pe jucătorii noștri, făcîndu-le o călduroasă manifesta­ție de simpatie. Adresîndu-le cuvîntul de bun sosit, tovarășul Aurel Duma, președintele U.C.F.S., i-a felicitat pe jucători și antrenori, exprimîndu-și speranța că și în turneul final de la Tokio vor avea o­­ compor­tare care să întărească și mai mult prestigiul miș­cării sportive din țara noastră. „Mergem la Tokio!“ De duminică și pînă azi ați spus desigur fiecare sau ați auzit, de mai multe ori — vorbind, bine­înțeles, despre fotbal — această atît de mult aș­teptată formulă: „Mergem la Tokio !...“ Și suntem­ convinși că toți cei care au palpitat urmărind jocul olimpicilor noștri cu două zile in urmă (și de atîtea ori in trecut !) au vorbit la persoana întîi plural: „MERGEM...“. Și nu intîmplător ! Sportivii patriei știu că oriunde ar fi, au alături de ei întregul nostru po­por. La Sofia n-au uitat acest lucru. Pe­ntru com­portarea avută ne alăturăm tuturor care le-au spus deja un sincer și entuziast „BRAVO !“ Pentru viitor, să nu uite că în alte confruntări internaționale, precum și la Tokio, MERGEM din nou cu toții ! încheierea tratativelor dintre delegațiile guvernamentale ale R. P. Romîne și S. U. A. WASHIngTON. 1 . Trimisul special L. Bodescu transmite s Luni dimineața, la Washing­ton au continuat tratativele în­tre delegațiile guvernamentale ale R. P. Romîne și Statelor Unite. In după-amiaza aceleiași zile a avut loc semnarea Comunicatului comun cu privire la tratativele dintre cele două delegații guvernamentale. La ora 15,30 (ora locală), delega­ția romînă condusă de Gh. Gaston Marin, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, a sosit la Departamen­tul de Stat unde a fost primită de Averell Harriman, subsecretar de stat, șeful delegației americane, și de membr­ii acesteia. In sala în care s-au desfășurat timp de două săptămîni tratativele, la masă au luat loc Gh. Gaston Marin și Ave­rell Harriman, care au semnat textul Comunicatului comun în limbile romînă și engleză, în nu­mele guvernului H. P. Romîne și respectiv al guvernului Statelor Unite. Timp de mai multe minute reprezentanți ai agențiilor fotogra­fice, ai televiziunii au luat imagini infățișînd momentul semnării momentul cînd cei doi șefi de dele­și gații și-au strîns mîinile, exprimîn­­du-și reciproc felicitări. Au asistat, de asemenea, reprezentanți ai ma­rilor agenții de presă și ziarelor americane și străine, specialiști și experți ai celor două delegații, funcționari superiori din Departa­mentul de Stat. O dată cu semnarea Comunicatu­lui comun, tratativele oficiale ro­­mâno-americane s-au încheiat. COMUNICAT COMUN Intre 18 mai și 1 iunie 1964, re­prezentanții guvernelor Republicii Populare Romîne și Statelor Unite ale Americii s-au întîlnit la Was­hington pentru a discuta probleme de interes comun, îndeosebi econo­mice și comerciale. Delegația ro­mînă a fost condusă de Gheorghe Gaston Marin, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președin­tele Comitetului de Stat al Plani­ficării. Delegația Statelor Unite a fost condusă de W. Averell Harri­man, subsecretar de stat pentru a­­facerile politice. In cursul tratativelor, cele două delegații au constatat îmbunătăți­rea relațiilor dintre cele două țări, ca urmare a acordului din 30 mar­tie 1960 privitor la rezolvarea reci­procă a pretențiilor și altor pro­bleme financiare. Ele au constatat îndeosebi rezultatele reciproc avan­tajoase ale intensificării schimburi­lor culturale, de învățămînt, știin­țifice și altele care au avut loc în ultimii ani între cele două țări. Reprezentanții celor două gu­verne au căzut de acord că trebuie făcuți noi pași spre îmbunătățirea in continuare a relațiilor reciproce. In acest scop ei au ajuns la ur­mătoarele înțelegeri : 1. Guvernul Statelor Unite este de acord să stabilească o procedură de licențe generale în baza căreia cea mai mare parte a mărfurilor va putea fi exportată către Româ­nia, fără a fi necesare licențe in­dividuale de export. Pe lângă a­­ceasta, guvernul Statelor Unite este de acord să elibereze licențe pen­tru un număr de instalații indus­triale speciale pentru care delega­ția română a manifestat interes deosebit Guvernul Republicii Populare Ro­mîne este de acord să autorizeze întreprinderile și instituțiile din România să vîndă sau să acorde li­cențe pentru tehnologie romîneasca către firme din Statele Unite. Cele două guverne au convenit ca produsele, proiectele și proce­deele tehnice exportate din Statele Unite în Rominia să nu fie retrans­mise sau reexportate fără consim­­țămîntul prealabil al guvernului Statelor Unite. Ele au fost, de ase­menea, de acord ca contractele din­tre întreprinderile de stat române și firmele din Statele Unite, pri­vind importurile din România, să poată prevedea limitări asupra reexportului sau retransmiterii fără consimțămîntul prealabil al furni­zorului romîn. Cele două guverne vor înlesni în mod reciproc schim­bul de informații cu privire la fo­losirea și destinația produselor, pro­iectelor și procedeelor tehnice ex­portate dintr-o țară în alta. 2. Cele două guverne au fost, de asemenea, de acord să stabilească aranjamente pentru protecția reci­procă a drepturilor de proprietate industrială și de procedee. S-a că­zut de acord ca contractele comer­ciale dintre întreprinderile de stat române și firmele din Statele Uni­te să poată prevedea rezolvarea di­ferendelor și disputelor comerciale prin arbitraj într-o țară terță sau prin tribunale internaționale cores­punzătoare, potrivit înțelegerii păr­ților contractante. 3. Cele două guverne au conve­nit, de asemenea, ca la cererea uneia din părți să se consulte în legătură cu orice alte probleme care s-ar putea ivi pe măsura dez­voltării comerțului dintre cele două tari. 4. In scopul promovării comerțului dintre Rominia și Statele Unite, re­prezentanții guvernului romîn și-au exprimat dorința de a lărgi activi­tatea Oficiului comercial de la New York din cadrul misiunii ro­mîne din Statele Unite. Delegația Statelor Unite a expus planuri in vederea înființării la București a unui oficiu pentru promovarea co­merțului în cadrul misiunii State­lor Unite din România. S-a conve­nit, de asemenea, că cele două țări vor putea înființa oficii pentru pro­movarea turismului. 5. Ambele guverne au fost de a­­cord să faciliteze intrarea, călătoria și activitatea reprezentanților fir­melor și întreprinderilor, precum și a misiunilor comerciale. Ele au fost, de asemenea, de acord să faci­liteze schimbul de expoziții comer­ciale și publicarea de materiale pentru promovarea comerțului. 6. Ambele delegații au recunoscut că dezvoltarea de relații comerciale importante și durabile intre cele două țări cere promovarea comer­țului în ambele sensuri. Delegația romînă a subliniat că produsele romînești nu pot concura în condiții de egalitate pe piața Statelor Unite datorită tarifelor va­male aplicate acestor produse. Ea a declarat că acest factor ar putea limita dezvoltarea comerțului din­tre cele două țări. Delegația Statelor Unite a luat notă de această pre­ocupare și a explicat prevederile în vigoare din legislația Statelor Unite. Cele două delegații au con­venit să se acorde o preocupare continuă mijloacelor de dezvoltare a comerțului dintre România și Statele Unite. 7. Cele două delegații au luat notă de progresele realizate în pro­blemele consulare și, în numele guvernelor lor, au fost de acord să fie luate noi măsuri pentru a faci­lita rezolvarea reciprocă a proble­melor consulare. In interesul îm­bunătățirii în continuare a relații­lor consulare, ele au fost de acord ca reprezentanții celor două guver­ne să se întîlnească la Washington în luna septembrie 1964 pentru a negocia o nouă convenție consulară intre cele două țări. 8. Delegațiile au exprimat inten­ția celor două guverne de a lărgi programul existent de schimburi culturale, de învățămînt, științifice și altele între România și Statele Unite. 9. Guvernul Republicii Populare Romîne și guvernul Statelor Unite ale Americii au ridicat astăzi ni­velul misiunilor lor diplomatice din București și Washington de la ran­gul de legație la cel de ambasadă. Schimbul de ambasadori se va face la o dată apropiată. La încheierea întîlnirilor, vicepre­ședintele Gaston Marin și subsecre­tarul Harriman și-au exprimat spe­ranța, în numele guvernelor lor, că progresul ce se va realiza prin tra­ducerea în viață a înțelegerilor la care s-a ajuns va constitui baza pentru lărgirea și îmbunătățirea continuă a relațiilor dintre Repu­blica Populară Romînă și Statele Unite ale Americii. Intîlniri ale delegației guvernamentale romîne la Washington WASHINGTON 1. — Trimisul special L. Bodescu transmite : Duminică seara, la invitația con­ducerii Societății „Firestone",, dele­gația guvernamentală romînă a avut o int­îlnire cu Raymond Firestone, președintele firmei, și cu alți mem­bri ai conducerii. Au participat membri ai delegației romîne, repre­zentanți ai Societății „Firestone“, specialiști și experți romîni și a­­mericani. Cu acest prilej au fost discutate probleme de ordin tehnic și comercial, s-a convenit asupra unui program de convorbiri și vi­zite. In cursul întîlnirii, care s-a des­fășurat în saloanele hotelului „May­flower" într-o atmosferă cordială, reprezentanții firmei au manifestat interes față de colaborarea econo­mică cu țara noastră. Unii din con­ducătorii societății care au vizitat România au apreciat în cuvinte elo­gioase dezvoltarea rapidă a econo­miei noastre naționale și noile con­strucții din București. Preșe­dintele societății „Firestone", unul din cele mai mari concerne chimice din Statele Unite, a invitat dele­gația română să viziteze în zilele următoare unul din centrele mari ale firmei, unde se efectuează cer­cetări și se produce cauciuc sintetic. In zilele următoare, membrii de­legației romîne vor purta discuții cu reprezentanți ai unor firme in­dustriale, bancare și comerciale, vor face vizite la întreprinderi din cî­teva centre industriale mari ale Sta­telor Unite. V­EȘTI P­­­UT­EARĂ Autobuzul T. V.-7 Constructorii de autovehicule din Capitală au început să producă un autobuz nou, de capacitate mică — T.V.­7 — care poate fi întrebuin­țat la transporturi interurbane și turistice, cu amenajări speciale în acest scop. Proiectat în întregime în uzină, noul autobuz poate fi comparat cu alte autobuze de acest fel produse în țări cu o industrie dezvoltată. Confortul călătoriei este mult îm­bunătățit datorită folosirii unor sis­teme moderne de suspensie a roți­lor, completate cu amortizoare te­lescopice. Primele autobuze de acest fel vor fi date în folosință în cursul aces­tui an, în special pe traseele din zonele de deal și de munte cu pan­te pronunțate. Noi linii tehnologice La întreprinde­rea de prefabri­cate din Giurgiu, aparținînd Minis­terului Transpor­turilor și Teleco­municațiilor, au intrat în funcțiu­ne două noi linii tehnologice pentru producerea traver­selor de cale fe­rată. Intrarea în func­țiune a noilor ca­pacități de pro­ducție permite ex­tinderea folosirii prefabricatelor în lucrările de con­strucții. Extinderea mecanizării lucrărilor în sectorul zootehnic în multe unități agricole socialis­te s-a extins în acest an mecani­zarea lucrărilor în sectorul zooteh­nic. Aproape în toate G.A.S. și G.A.C. din regiunile Crișana, Do­­brogea și Suceava, de exemplu, se execută acum mecanizat mulsul va­cilor, tunsul oilor și alte operații a­­semănătoare. Mai mult de 80 la sută din unitățile agricole socialiste din regiunea Crișana și peste 100 de gospodării din regiunea Dobro­­gea folosesc la prepararea și trans­portul furajelor mijloacele mecani­zate. Pentru introducerea mecaniză­rii în diferite sectoare de produc­ție, G.A.S. din regiunea Crișana cheltuiesc în acest an fonduri în valoare de aproape două ori mai mare decît în anul 1960. (Agerpres) Mariie construcții .IgC­cile Socialismului.­­Combinatul de industrializare a lemnului din Comănești Tradiția meșteșugului lemnu­lui, în Valea Trotușului, a fost ridicată pe o treaptă incom­parabil superioară trecutului, prin construirea marelui Com­binat de industrializare, a lem­nului de la Comănești. Aici, teh­nică cea mai avansată și tradi­ția și-au dat mina pentru a va­lorifica deplin comoara păduri­lor de fag și brad, pentru a ri­dica eficiența lor în economia țării. O dată intrat în combinat, lemnul este folosit total. El iese sub formă de mobilă curbată, de placaj sau de plăci fibrolemnoa­­se. Pînă și rumegușul rezultat în timpul prelucrării este valorifi­cat, fiind utilizat drept combus­tibil pentru centrala termică Lemn plastic? Ne aflăm în fabrica de mobilă cu roată a combinatului. Locul cel mai interesant de producție îl constituie aici atelierul de curbare. Lemnul, după ce a fost tăiat și fasonat în formele bru­te ale pieselor de scaune, măsuțe de radio etc., după ce a stat o vreme în aburi pînă i s-au plastificat fibrele, este supus curbării în șabloane cu ajutorul unor mașini. Suntem­ obișnuiți ca elasticitatea și plas­ticitatea lemnului să aibă limite, dincolo de care nu se poate tre­ce fără a se produce ruperi și crăpături. Ei bine, cînd vezi cum în mașina de curbat un leț drept, cu secțiunea pătrată, se înco­­voaie luînd forma aproximativă a obezii de roată — și asta fără să se producă o fisură cît de mică — ai o senzație neobișnui­tă. In mina omului și a mașinii, lemnul de fag a devenit plastic, docil față de formele impuse. După curbare, reperele (de aci încolo așa li se spun în com­binat pieselor de lemn) sînt tre­cute prin tunele de uscare, apoi sînt desprinse din formele meta­lice, prelucrate și aduse la di­mensiunile necesare. Trecute în hala de montaj, ele se asamblea­ză, născîndu-se astfel produsele, care apoi sînt finisate și lustru­ite, controlate cu minuțiozitate la rampa de verificare și trimi­se în depozite. Vîrstele fagului Știu­ cît timp îi trebuie puie­tului de fag pînă să ajungă pla­caj ? 100 de ani și o...oră. Un secol trebuie să crească pînă a­­junge la diametrul de 70—80 de cm și o oră pentru a se trans­forma, în fabrica de placaj Combinatului din Comănești, în a plăci. Să urmărim ce se petrece cu fagul în acest răstimp de o oră Mai întîi bușteanul se îmbibă cu apă în bazine special amena­jate, apoi se taie în tronsoane și se curăță de coajă. Tronsoanele decojite sînt introduse în mașini de derulat, unde cuțite smulg continuu din cilindrul de fag, care se rotește, o foaie subțire de lemn. In felul acesta, zestrea de cilindri concentrici pe care fagul a adunat-o an de an, timp de un secol, este prefăcută în sute de metri pătrați de furnir. Curățat de ochiurile provocate de noduri, furnirul este apoi uscat, tăiat în plăci și sortat. De abia de aici începe să se nască placajul propriu-zis, după ce plă­cile de furnir sînt așezate una peste alta, încleiate și introdu­se în presă. Sub influența pre­siunii și temperaturii ridicate, ele se lipesc strîns și în felul a­­cesta apare produsul, care trece în mașinile de șlefuit și retezat. Alt fel de lemn La Combinatul de industriali­zare a lemnului de la Comănești lemnul a primit caracteristici noi. El este transformat aici și în plăci fibro-lemnoase. Mate­ria primă folosită , deșeurile de la fabricile de mobilă, placaj și de cherestea, precum și bușteni de fag care nu pot fi folosiți în alte scopuri. Eficiența produce­rii plăcilor fibro-lemnoase este, deci, evidentă. Materia primă este mai întîi sfărîmată în așchii mărunte de către mașini-tocă­­toare. După ce este sortată, se tratează cu chimicale pentru a se putea defibra și transforma într-o pastă brună, în compozi­ția căreia intră și lianți, întinsă sub formă de plăci, pasta este presată apoi în mai multe trep­te, pierzîndu-și astfel din umi­ditate. Ea devine compactă, este uscată în cuptoare și ajustată la dimensiunile standardizate. Se naște în felul acesta un nou fel de lemn, cu o structură diferită și cu parametrii fizico-mecanici mult ridicați. Ca și în celelalte fabrici ale combinatului, și în cea unde se produc plăcile fibro-lemnoase e­­xistă instalații și utilaje cu un înalt nivel de mecanizare și au­tomatizare care permit obține­rea unei producții mari. Tehnică înaltă și tradiție, va­lorificare superioară a bogăți­ilor naturii și eficiență econo­mică — iată esența prezenței la Valea Trotușului a Combinatu­lui de industrializare a lemnu­lui. El face ca renumele indus­trial al Comăneștiului să creas­că, contribuția acestui centru industrial la dezvoltarea conti­nuă a regiunii și țării să fie tot mai mare. C. BLAGOVICI

Next