Apărarea Patriei, iunie 1964 (Anul 20, nr. 128-152)
1964-06-02 / nr. 128
Pentru patria noastră, Republica Populara Romînâ t Mimim patriei Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XX Nr. 128 (5521) Marți 2 iunie 1964 |j 4 PAGINI — 20 BANI Din practicei instrucției focului In rîndurile de față mi-am propus să arăt cîteva din învățămintele pe care le-am tras din practica pregătirii militarilor din subordine la instrucția focului. Așa cum este normal, la această categorie de instrucție am pornit de la cunoașterea perfectă a armamentului, urmărind concomitent să dezvolt la militari dragostea față de armamentul din înzestrare. Apoi i-am învățat proprietățile tehnico-tactice ale armamentului, demontarea și montarea acestuia, rezolvarea incidentelor ce se pot ivi în timpul tragerii și problemele strict necesare din teoria tragerii. După ce m-am convins că subordonații și-au însușit noțiunile de bază privind cunoașterea armamentului, am trecut la învățarea operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii, insistînd îndeosebi asupra însușirii corecte a ochirii. Las la o parte amănuntele, deoarece procedeele pe care le-am aplicat pentru însușirea de către militari a operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii sînt bine cunoscute, ele nedeosebindu-se de cele pe care le folosesc în mod obișnuit comandanții de subunități și care sînt precizate în lucrările de metodică și instrucțiuni. Vreau să arat numai că deși eram convins, în urma verificării fiecărui militar, că toți au învățat temeinic cum se execută focul bine ochit, că deși aveam deplină încredere că subordonații vor obține rezultate bune la tragere, am avut totuși și unele surprize neplăcute. Cîțiva subordonați n-au îndeplinit prima ședință de tragere. „Ce s-a întîmplat ?“ — m-am întrebat nedumerit. Răspunsul l-am găsit singur, concentrîndu-mi mai mult atenția asupra militarilor și verificîndu-mi stilul de muncă, încrederea pe care o aveam în subordonați în ceea ce privește însușirea ochirii corecte ne-a făcut atît pe mine cît și pe comandanții de grupă să neglijăm învățarea la perfecție a celorlalte operațiuni pregătitoare în vederea tragerii. Iată cum am descoperit acest inconvenient. L-am controlat cu atenție, spre exemplu, pe soldatul Constantin Dumbravă care lua cel mai bine linia de ochire, dar taie în ciuda acestui fapt obținut un rezultat nesatisfăcător. ” (Despre precizia armamentului nu aveam nici o îndoială întrucît îl verificasem personal). Am urmărit atunci cu mai multă atenție la acest militar cum execută celelalte operațiuni. Așa am constatat cauza insuccesului. El nu ținea strîns arma în umăr și n-o sprijinea cu mijlocul patului, ci cu colțul superior al acestuia. I-am arătat militarului greșeala pe care o făcea și la ședința următoare el a tras foarte bine. Controlînd și pe alți militari care nu îndepliniseră ședința de tragere, am constatat că unii mînuiau smucit trăgaciul, închideau ochii pe timpul tragerii, iar alții nu mențineau linia de ochire pe timpul executării focului automat. Aceasta m-a determinat să mă preocup de pregătirea militarilor astfel încît să obțin omogenitate în însușirea tuturor operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii. La instrucția focului, învățarea rezolvării incidentelor de tragere a fost, după cum am mai arătat, o preocupare permanentă în munca mea. In acest scop am folosit pentru antrenamentul militarilor cartușe de exercițiu, punîndu-i să rezolve practic — repede și precis — cazuri ca: scoaterea cartușului din cutia închizătorului, din camera cartușului, schimbarea rapidă a încărcătoarelor etc. Desigur că am ales pentru antrenament cele mai frecvente incidente, urmărind ca subordonații să capete deprinderi temeinice în rezolvarea lor. Dar și în această direcție am avut o surpriză. Subunitatea execută o ședință de tragere cu pușca mitralieră. Intre grupe era o adevărată întrecere. Subordonații sergentului Vasile Agache, fiind cei mai buni la instrucție, erau siguri că vor ieși primii. Insă nu s-a întîmplat așa. Incidentele ce le-au avut unii militari pe linia de tragere au dus grupa pe ultimul loc în ziua aceea. Cauza a fost următoarea. Sergentul Vasile Agache a numit pe soldații Emil Sfetcu și Gheorghe Cornea să încarce încărcătoarele. Aceștia, din grabă, au fixat cartușele în încărcător oblic față de locașul lor. Adică nu între două perechi de dinți normale, ci între două perechi diferite, cartușul ocupînd cu partea dinapoi locașul său, iar cu cea dinainte locașul următorului cartuș. Astfel s-au produs incidente numeroase, care au influențat negativ rezultatele grupei. Recunosc că aici o scăpare am avut-o și eu pentru că, din dorința de a imprima tragerii un ritm cît mai rapid, am admis ca încărcătoarele să fie încărcate de alți militari și nu de aceia care executau tragerea. Din acest exemplu m-am convins cît este de util ca fiecare militar să-și îndeplinească singur sarcinile, să știe să rezolve repede, la timp, incidentele și mai cu seamă să învețe să prevină din vreme incidentele, învățăminte am tras la instrucția focului și în ceea ce privește ochirea cu masca contra gazelor pe figură. Din practică am constatat că dintre cei care au obținut rezultate nesatisfăcătoare la trageri (militarii avînd masca contra gazelor pe figură), majoritatea nu pregătiseră bine vizorii, din care cauză s-au abuzit, făcîndu-i pe trăgători să nu mai poată lua linia de ochire normal. Aceasta i s-a întîmplat, de exemplu, și soldatului Gheorghe Crăciun și de aceea la o tragere gloanțele îi mergeau alături de țintă. Văzînd că timpul trece și dîndu-și seama că ținta va dispare, soldatul a scos masca și a tras o serie de cartușe, astfel reușind să lovească ținta. Desigur că am intervenit și conform indicațiilor cursului de tragere nu i-am considerat îndeplinită ședința. Cînd l-am întrebat de ce a scos masca contra gazelor de pe figură, soldatul a răspuns cu părere de rău că nu dorește ca din vina lui grupa să fie trasă înapoi, șî că el cu masca pe figură n-o să poată obține rezultate bune niciodată, deoarece treburesc vizorii. I-am ordonat comandantului de grupă să-i învețe din nou cum să-și pregătească vizorii de la mască împotriva aburirii. Invățînd aceasta, la tragerea următoare soldatul Crăciun a obținut calificativul,bine". Se mai întîmpla la trageri ca unii militari să nu fixeze vizorii în dreptul ochilor și astfel să-i împiedice în luarea liniei de ochire, iar alți militari nu erau obișnuiți să se încadreze în barem cînd îmbrăcau masca contra gazelor. Insistînd ca toate aceste probleme să fie bine însușite și urmărind continuu ca subordonații să-și desăvîrșească deprinderile în executarea tuturor operațiunilor pregătitoare în vederea tragerii, militarii din subunitatea pe care o comand au început să obțină constant la trageri rezultate bune. Căpitan V. GHIȚULESCU Căpitanul Victor Casta(dreapta), comandantul unei companii de pionieri, precizează unuia dintre subordonați misiunea pe care o are de îndeplinit subunitatea sa în vederea executării unor baraje de mine Foto : ȘT. IONESCU Marinarii, la pala vieții astăpe$ti zile și nopți de-a rîndul nava și echipajul ei au străbătut marea răscolită de furtună. De jur împrejur, cu vedeai cu ochii, numai cer și apă. Marinarii de pe navă sînt pătrunși de necesitatea antrenării lor în a suporta cu dîrzenie capriciile mării, însuflețește exemplul comuniniștilor, propria lor conștiință de ostași. Și pînă la urmă, treptat, reușesc cu toții, la fel ca și „vechii“ marinari (e vorba de cei din anul II), să vegheze cu atenție mersul agregatelor, să execute ordinele prompt și sigur. Dîrzenia este una din trăsăturile de bază ale marinarilor noștri, ea le dă puteri să biruie în lupta dintre om și mare. Biruie pentru că aceleași năzuinți însuflețesc întreg echipajul, pentru că fiecare vrea și simte că poate să aducă o contribuție personală la îndeplinirea misiunii. In larg Radiolocaturistul a raportat la comanda navei că undeva, dincolo de orizont, a „apărut“ pe ecranul stației o țintă navală. Prima măsură pe care o ia ofițerul de cart, locotenentul-major Ștefan Tache, este să ordone „Pregătirea navei pentru marș și luptă“. . Peste puțin timp se confirmă intr-adevăr că urmează să aibă loc o „luptă" navală. Comandantul navei, căpitanul-locotenent L. Szente, este și el pe puntea de comandă. Ar putea să intervină în luarea măsurilor care se impun într-o astfel de situație. Dar nu o face. Stagiul îndelungat la bordul navei, experiența sa de comunist l-au învățat că trebuie să aibă încredere în oameni, să le creeze, condiții ca ei să se călească , neîncetat. „Numai în împrejurări grele — spune el, bunăoară — se verifică în ce măsură ofițerul de care este într-adevăr capabil să rezolve corect situațiile critice ce se potrivi pe mare la un moment dat“. Intre timp, navigînd cu motoarele în plin, nava s-a apropiat la distanța de vedere de ținta navală. E încă departe pentru a deschide focul. Locotenentul-major Tache acționează calm. E conștient de răspunderea sa, de exemplul pe care trebuie să-l dea ca membru de partid. El este totodată și comandantul unității de luptă-artilerie. Va dovedi tuturor ce pot și subordonații săi, artileriștii. E drept că pînă acum nu a mai condus o „luptă“ navală în condiții asemănătoare: lupta cu o „navă“ similară, și pe drumuri de sens contrar. Calculează cu repeziciune elementele necesare și nava, în zig-zag. Căpitan de rangul 3 ST. NEAGU (Continuare in pag. Il-a) REPREZENTATIVA DE FOTBAL A R. P. ROMÎNE S-A CALIFICAT PENTRU TURNEUL FINAL LA J. O. După jocul memorabil pe care l-a făcut duminică în compania fotbaliștilor bulgari, selecționata olimpică a R. P. Romîne s-a întors ieri după masă cu avionul în Capitală, venind de la Sofia. Pe aeroport au fost întîmpinați de tov. Aurel Duma, președintele Uniunii de Cultură Fizică și Sport, activiști ai U.C.F.S., reprezentanți ai federației de fotbal, ziariști. Cîteva mii de iubitori ai fotbalului au ținut să-i întîmpine sărbătorește pe jucătorii noștri, făcîndu-le o călduroasă manifestație de simpatie. Adresîndu-le cuvîntul de bun sosit, tovarășul Aurel Duma, președintele U.C.F.S., i-a felicitat pe jucători și antrenori, exprimîndu-și speranța că și în turneul final de la Tokio vor avea o comportare care să întărească și mai mult prestigiul mișcării sportive din țara noastră. „Mergem la Tokio!“ De duminică și pînă azi ați spus desigur fiecare sau ați auzit, de mai multe ori — vorbind, bineînțeles, despre fotbal — această atît de mult așteptată formulă: „Mergem la Tokio !...“ Și suntem convinși că toți cei care au palpitat urmărind jocul olimpicilor noștri cu două zile in urmă (și de atîtea ori in trecut !) au vorbit la persoana întîi plural: „MERGEM...“. Și nu intîmplător ! Sportivii patriei știu că oriunde ar fi, au alături de ei întregul nostru popor. La Sofia n-au uitat acest lucru. Pentru comportarea avută ne alăturăm tuturor care le-au spus deja un sincer și entuziast „BRAVO !“ Pentru viitor, să nu uite că în alte confruntări internaționale, precum și la Tokio, MERGEM din nou cu toții ! încheierea tratativelor dintre delegațiile guvernamentale ale R. P. Romîne și S. U. A. WASHIngTON. 1 . Trimisul special L. Bodescu transmite s Luni dimineața, la Washington au continuat tratativele între delegațiile guvernamentale ale R. P. Romîne și Statelor Unite. In după-amiaza aceleiași zile a avut loc semnarea Comunicatului comun cu privire la tratativele dintre cele două delegații guvernamentale. La ora 15,30 (ora locală), delegația romînă condusă de Gh. Gaston Marin, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, a sosit la Departamentul de Stat unde a fost primită de Averell Harriman, subsecretar de stat, șeful delegației americane, și de membrii acesteia. In sala în care s-au desfășurat timp de două săptămîni tratativele, la masă au luat loc Gh. Gaston Marin și Averell Harriman, care au semnat textul Comunicatului comun în limbile romînă și engleză, în numele guvernului H. P. Romîne și respectiv al guvernului Statelor Unite. Timp de mai multe minute reprezentanți ai agențiilor fotografice, ai televiziunii au luat imagini infățișînd momentul semnării momentul cînd cei doi șefi de deleși gații și-au strîns mîinile, exprimîndu-și reciproc felicitări. Au asistat, de asemenea, reprezentanți ai marilor agenții de presă și ziarelor americane și străine, specialiști și experți ai celor două delegații, funcționari superiori din Departamentul de Stat. O dată cu semnarea Comunicatului comun, tratativele oficiale româno-americane s-au încheiat. COMUNICAT COMUN Intre 18 mai și 1 iunie 1964, reprezentanții guvernelor Republicii Populare Romîne și Statelor Unite ale Americii s-au întîlnit la Washington pentru a discuta probleme de interes comun, îndeosebi economice și comerciale. Delegația romînă a fost condusă de Gheorghe Gaston Marin, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președintele Comitetului de Stat al Planificării. Delegația Statelor Unite a fost condusă de W. Averell Harriman, subsecretar de stat pentru afacerile politice. In cursul tratativelor, cele două delegații au constatat îmbunătățirea relațiilor dintre cele două țări, ca urmare a acordului din 30 martie 1960 privitor la rezolvarea reciprocă a pretențiilor și altor probleme financiare. Ele au constatat îndeosebi rezultatele reciproc avantajoase ale intensificării schimburilor culturale, de învățămînt, științifice și altele care au avut loc în ultimii ani între cele două țări. Reprezentanții celor două guverne au căzut de acord că trebuie făcuți noi pași spre îmbunătățirea in continuare a relațiilor reciproce. In acest scop ei au ajuns la următoarele înțelegeri : 1. Guvernul Statelor Unite este de acord să stabilească o procedură de licențe generale în baza căreia cea mai mare parte a mărfurilor va putea fi exportată către România, fără a fi necesare licențe individuale de export. Pe lângă aceasta, guvernul Statelor Unite este de acord să elibereze licențe pentru un număr de instalații industriale speciale pentru care delegația română a manifestat interes deosebit Guvernul Republicii Populare Romîne este de acord să autorizeze întreprinderile și instituțiile din România să vîndă sau să acorde licențe pentru tehnologie romîneasca către firme din Statele Unite. Cele două guverne au convenit ca produsele, proiectele și procedeele tehnice exportate din Statele Unite în Rominia să nu fie retransmise sau reexportate fără consimțămîntul prealabil al guvernului Statelor Unite. Ele au fost, de asemenea, de acord ca contractele dintre întreprinderile de stat române și firmele din Statele Unite, privind importurile din România, să poată prevedea limitări asupra reexportului sau retransmiterii fără consimțămîntul prealabil al furnizorului romîn. Cele două guverne vor înlesni în mod reciproc schimbul de informații cu privire la folosirea și destinația produselor, proiectelor și procedeelor tehnice exportate dintr-o țară în alta. 2. Cele două guverne au fost, de asemenea, de acord să stabilească aranjamente pentru protecția reciprocă a drepturilor de proprietate industrială și de procedee. S-a căzut de acord ca contractele comerciale dintre întreprinderile de stat române și firmele din Statele Unite să poată prevedea rezolvarea diferendelor și disputelor comerciale prin arbitraj într-o țară terță sau prin tribunale internaționale corespunzătoare, potrivit înțelegerii părților contractante. 3. Cele două guverne au convenit, de asemenea, ca la cererea uneia din părți să se consulte în legătură cu orice alte probleme care s-ar putea ivi pe măsura dezvoltării comerțului dintre cele două tari. 4. In scopul promovării comerțului dintre Rominia și Statele Unite, reprezentanții guvernului romîn și-au exprimat dorința de a lărgi activitatea Oficiului comercial de la New York din cadrul misiunii romîne din Statele Unite. Delegația Statelor Unite a expus planuri in vederea înființării la București a unui oficiu pentru promovarea comerțului în cadrul misiunii Statelor Unite din România. S-a convenit, de asemenea, că cele două țări vor putea înființa oficii pentru promovarea turismului. 5. Ambele guverne au fost de acord să faciliteze intrarea, călătoria și activitatea reprezentanților firmelor și întreprinderilor, precum și a misiunilor comerciale. Ele au fost, de asemenea, de acord să faciliteze schimbul de expoziții comerciale și publicarea de materiale pentru promovarea comerțului. 6. Ambele delegații au recunoscut că dezvoltarea de relații comerciale importante și durabile intre cele două țări cere promovarea comerțului în ambele sensuri. Delegația romînă a subliniat că produsele romînești nu pot concura în condiții de egalitate pe piața Statelor Unite datorită tarifelor vamale aplicate acestor produse. Ea a declarat că acest factor ar putea limita dezvoltarea comerțului dintre cele două țări. Delegația Statelor Unite a luat notă de această preocupare și a explicat prevederile în vigoare din legislația Statelor Unite. Cele două delegații au convenit să se acorde o preocupare continuă mijloacelor de dezvoltare a comerțului dintre România și Statele Unite. 7. Cele două delegații au luat notă de progresele realizate în problemele consulare și, în numele guvernelor lor, au fost de acord să fie luate noi măsuri pentru a facilita rezolvarea reciprocă a problemelor consulare. In interesul îmbunătățirii în continuare a relațiilor consulare, ele au fost de acord ca reprezentanții celor două guverne să se întîlnească la Washington în luna septembrie 1964 pentru a negocia o nouă convenție consulară intre cele două țări. 8. Delegațiile au exprimat intenția celor două guverne de a lărgi programul existent de schimburi culturale, de învățămînt, științifice și altele între România și Statele Unite. 9. Guvernul Republicii Populare Romîne și guvernul Statelor Unite ale Americii au ridicat astăzi nivelul misiunilor lor diplomatice din București și Washington de la rangul de legație la cel de ambasadă. Schimbul de ambasadori se va face la o dată apropiată. La încheierea întîlnirilor, vicepreședintele Gaston Marin și subsecretarul Harriman și-au exprimat speranța, în numele guvernelor lor, că progresul ce se va realiza prin traducerea în viață a înțelegerilor la care s-a ajuns va constitui baza pentru lărgirea și îmbunătățirea continuă a relațiilor dintre Republica Populară Romînă și Statele Unite ale Americii. Intîlniri ale delegației guvernamentale romîne la Washington WASHINGTON 1. — Trimisul special L. Bodescu transmite : Duminică seara, la invitația conducerii Societății „Firestone",, delegația guvernamentală romînă a avut o intîlnire cu Raymond Firestone, președintele firmei, și cu alți membri ai conducerii. Au participat membri ai delegației romîne, reprezentanți ai Societății „Firestone“, specialiști și experți romîni și americani. Cu acest prilej au fost discutate probleme de ordin tehnic și comercial, s-a convenit asupra unui program de convorbiri și vizite. In cursul întîlnirii, care s-a desfășurat în saloanele hotelului „Mayflower" într-o atmosferă cordială, reprezentanții firmei au manifestat interes față de colaborarea economică cu țara noastră. Unii din conducătorii societății care au vizitat România au apreciat în cuvinte elogioase dezvoltarea rapidă a economiei noastre naționale și noile construcții din București. Președintele societății „Firestone", unul din cele mai mari concerne chimice din Statele Unite, a invitat delegația română să viziteze în zilele următoare unul din centrele mari ale firmei, unde se efectuează cercetări și se produce cauciuc sintetic. In zilele următoare, membrii delegației romîne vor purta discuții cu reprezentanți ai unor firme industriale, bancare și comerciale, vor face vizite la întreprinderi din cîteva centre industriale mari ale Statelor Unite. VEȘTI PUTEARĂ Autobuzul T. V.-7 Constructorii de autovehicule din Capitală au început să producă un autobuz nou, de capacitate mică — T.V.7 — care poate fi întrebuințat la transporturi interurbane și turistice, cu amenajări speciale în acest scop. Proiectat în întregime în uzină, noul autobuz poate fi comparat cu alte autobuze de acest fel produse în țări cu o industrie dezvoltată. Confortul călătoriei este mult îmbunătățit datorită folosirii unor sisteme moderne de suspensie a roților, completate cu amortizoare telescopice. Primele autobuze de acest fel vor fi date în folosință în cursul acestui an, în special pe traseele din zonele de deal și de munte cu pante pronunțate. Noi linii tehnologice La întreprinderea de prefabricate din Giurgiu, aparținînd Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, au intrat în funcțiune două noi linii tehnologice pentru producerea traverselor de cale ferată. Intrarea în funcțiune a noilor capacități de producție permite extinderea folosirii prefabricatelor în lucrările de construcții. Extinderea mecanizării lucrărilor în sectorul zootehnic în multe unități agricole socialiste s-a extins în acest an mecanizarea lucrărilor în sectorul zootehnic. Aproape în toate G.A.S. și G.A.C. din regiunile Crișana, Dobrogea și Suceava, de exemplu, se execută acum mecanizat mulsul vacilor, tunsul oilor și alte operații asemănătoare. Mai mult de 80 la sută din unitățile agricole socialiste din regiunea Crișana și peste 100 de gospodării din regiunea Dobrogea folosesc la prepararea și transportul furajelor mijloacele mecanizate. Pentru introducerea mecanizării în diferite sectoare de producție, G.A.S. din regiunea Crișana cheltuiesc în acest an fonduri în valoare de aproape două ori mai mare decît în anul 1960. (Agerpres) Mariie construcții .IgCcile Socialismului.Combinatul de industrializare a lemnului din Comănești Tradiția meșteșugului lemnului, în Valea Trotușului, a fost ridicată pe o treaptă incomparabil superioară trecutului, prin construirea marelui Combinat de industrializare, a lemnului de la Comănești. Aici, tehnică cea mai avansată și tradiția și-au dat mina pentru a valorifica deplin comoara pădurilor de fag și brad, pentru a ridica eficiența lor în economia țării. O dată intrat în combinat, lemnul este folosit total. El iese sub formă de mobilă curbată, de placaj sau de plăci fibrolemnoase. Pînă și rumegușul rezultat în timpul prelucrării este valorificat, fiind utilizat drept combustibil pentru centrala termică Lemn plastic? Ne aflăm în fabrica de mobilă cu roată a combinatului. Locul cel mai interesant de producție îl constituie aici atelierul de curbare. Lemnul, după ce a fost tăiat și fasonat în formele brute ale pieselor de scaune, măsuțe de radio etc., după ce a stat o vreme în aburi pînă i s-au plastificat fibrele, este supus curbării în șabloane cu ajutorul unor mașini. Suntem obișnuiți ca elasticitatea și plasticitatea lemnului să aibă limite, dincolo de care nu se poate trece fără a se produce ruperi și crăpături. Ei bine, cînd vezi cum în mașina de curbat un leț drept, cu secțiunea pătrată, se încovoaie luînd forma aproximativă a obezii de roată — și asta fără să se producă o fisură cît de mică — ai o senzație neobișnuită. In mina omului și a mașinii, lemnul de fag a devenit plastic, docil față de formele impuse. După curbare, reperele (de aci încolo așa li se spun în combinat pieselor de lemn) sînt trecute prin tunele de uscare, apoi sînt desprinse din formele metalice, prelucrate și aduse la dimensiunile necesare. Trecute în hala de montaj, ele se asamblează, născîndu-se astfel produsele, care apoi sînt finisate și lustruite, controlate cu minuțiozitate la rampa de verificare și trimise în depozite. Vîrstele fagului Știu cît timp îi trebuie puietului de fag pînă să ajungă placaj ? 100 de ani și o...oră. Un secol trebuie să crească pînă ajunge la diametrul de 70—80 de cm și o oră pentru a se transforma, în fabrica de placaj Combinatului din Comănești, în a plăci. Să urmărim ce se petrece cu fagul în acest răstimp de o oră Mai întîi bușteanul se îmbibă cu apă în bazine special amenajate, apoi se taie în tronsoane și se curăță de coajă. Tronsoanele decojite sînt introduse în mașini de derulat, unde cuțite smulg continuu din cilindrul de fag, care se rotește, o foaie subțire de lemn. In felul acesta, zestrea de cilindri concentrici pe care fagul a adunat-o an de an, timp de un secol, este prefăcută în sute de metri pătrați de furnir. Curățat de ochiurile provocate de noduri, furnirul este apoi uscat, tăiat în plăci și sortat. De abia de aici începe să se nască placajul propriu-zis, după ce plăcile de furnir sînt așezate una peste alta, încleiate și introduse în presă. Sub influența presiunii și temperaturii ridicate, ele se lipesc strîns și în felul acesta apare produsul, care trece în mașinile de șlefuit și retezat. Alt fel de lemn La Combinatul de industrializare a lemnului de la Comănești lemnul a primit caracteristici noi. El este transformat aici și în plăci fibro-lemnoase. Materia primă folosită , deșeurile de la fabricile de mobilă, placaj și de cherestea, precum și bușteni de fag care nu pot fi folosiți în alte scopuri. Eficiența producerii plăcilor fibro-lemnoase este, deci, evidentă. Materia primă este mai întîi sfărîmată în așchii mărunte de către mașini-tocătoare. După ce este sortată, se tratează cu chimicale pentru a se putea defibra și transforma într-o pastă brună, în compoziția căreia intră și lianți, întinsă sub formă de plăci, pasta este presată apoi în mai multe trepte, pierzîndu-și astfel din umiditate. Ea devine compactă, este uscată în cuptoare și ajustată la dimensiunile standardizate. Se naște în felul acesta un nou fel de lemn, cu o structură diferită și cu parametrii fizico-mecanici mult ridicați. Ca și în celelalte fabrici ale combinatului, și în cea unde se produc plăcile fibro-lemnoase există instalații și utilaje cu un înalt nivel de mecanizare și automatizare care permit obținerea unei producții mari. Tehnică înaltă și tradiție, valorificare superioară a bogățiilor naturii și eficiență economică — iată esența prezenței la Valea Trotușului a Combinatului de industrializare a lemnului. El face ca renumele industrial al Comăneștiului să crească, contribuția acestui centru industrial la dezvoltarea continuă a regiunii și țării să fie tot mai mare. C. BLAGOVICI