Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1968 (Anul 24, nr. 27-53)

1968-10-09 / nr. 41

I 0 ^ PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA­ anui ^ Jijil BEL­as ® IÜ Hi H Nr. 41 (1930) #repararea patriei -v^, ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA PLANUL PREGĂTIRII DE LUPTĂ ȘI POLITICE întocmit judicios, cu spirit de prevedere! Complexitatea și amploarea sarci­nilor instruirii și educării trupelor impun ca în centrul preocupărilor tuturor eșaloanelor să se situeze or­ganizarea superioară a muncii, astfel incit obiectivele ciclului, ale fiecărei etape, săptămîni sau zile de instruc­ție, scopurile fiecărei activități­ de pregătire să fie atinse integral și în condiții optime. Sporirea atribuțiuni­­lor diferitelor eșaloane în planifica­rea instrucției, lărgirea perspectivei comandanților și ajutoarelor lor în conducerea activităților, dotarea mai judicioasă a timpului pe etapele ho­­tărîtoare pentru formarea militari­lor în termen ca buni, luptători, asi­gură noi posibilități pentru ca uni­tățile să obțină rezultate superioare. Organizarea muncii în unitate­­­ în subunități are ca un prim­ p­unct de plecare cunoașterea precisă a o­­biectivelor ce trebuie atinse și a sar­cinilor de îndeplinit. Aceasta cere studierea temeinică a ordinelor mi­nistrului Forțelor Armate, a dispozi­­țiunilor care stabilesc conținutul și modul de desfășurare a activităților de pregătire, precum și a programe­lor ciclurilor. Din ele comandanții și ajutoarele lor desprind ceea ce este esențial în perioada de timp pentru care se organizează procesul pregătirii de luptă și politice, care sunt sarcinile principale și măsurile ce se impun pentru îndeplinirea lor în condiții optime, proporțiile în re­partiția timpului destinat pregătirii militarilor, direcțiile de efort în fie­care etapă sau săptămînă de instruc­­tip. Stabilirea jaloanelor planurilor-ca­­lendar, a osaturii întregii activități de planificare impune, firește, o ana­liză atentă, multilaterală și profun­dă. Această analiză, ca și munca me­nită să ducă la cristalizarea coordo­natelor viitorului plan de pregă­tire, nu poate fi considerată ca fi­ind un atribut exclusiv al statului major din unitate și, cu atît mai puțin, nu poate fi lăsată în sarcina a una-două persoane din statul ma­jor. In această direcție trebuie an­trenate ajutoarele comandantului de unitate, locțiitorii, șefi de arma și servicii, comandanții de batali­oane, activiști de partid, specialiștii din sectoarele principale de activi­tate. Valorificarea experienței și inițiativei acestor cadre asigură fundamentarea științifică a decizii­lor, competența deplină a hotărî­­rilor luate de comandant. In multe unități se obișnuiește ca înainte de începerea fiecărui ciclu de instrucție, ofițerii să fie orien­tați asupra obiectivelor de bază în Instruirea și educarea trupelor, îm­preună cu aceștia sînt dezbătute și măsurile concrete prin care urmea­ză să fie îndeplinite principalele sarcini de pregătire. Este un­ proce­deu care dă rezultate bune, deoare­ce îi ajută pe ofițeri să înțeleagă de la bun început ce, li se cere imediat și în perspectivă, să , gîn­­dească din vreme la problemele care se pun la nivelul, eșalonului ce-i comandă, să semnaleze din vreme eventualele greutăți care le întrevăd și să raporteze propunerile lor. Bineînțeles că un cuvînt hotă­­rîtor îl vor avea întotdeauna măsu­rile luate de comandantul de unita­te pentru asigurarea bazei materi­ale necesare instrucției, realizarea unei bune pregătiri a ofițerilor, sub­ofițerilor și gradaților, inclusiv prin exerciții demonstrativ-metodice or­ganizate pe unitate, pe batalioane, iar pentru gradați — chiar pe com­panii. Se știe că sarcinile, ori­care ar fi ele — bunăoară aceea a pregătirii militarilor pentru ducerea acțiuni­lor ca desant pe tancuri, sau aceea privind instruirea militarilor­­ ca vînători de tancuri — vor fi cu atît mai bine îndeplinite cu cit va fi stimulată și sprijinită inițiativa tu­turor instructorilor. O dată obiectivele cunoscute, sar­cinile însușite și stabilite măsurile practice pentru realizarea lor, co­mandanții, ajutați de statele lor majore, de șefii de arme și servicii, planifică în detaliu defășurarea pre­gătirii de luptă și politice. Planifi­carea pregătirii de luptă și poli­tice trebuie să asigure condiții pen­tru desfășurarea în mod organizat a tuturor activităților, corelarea pregătirii politice cu celelalte sar­cini de instruire, însușirea te­meinică — într-o înlănțuire logică dar și în anumite urgențe ce se im­pun — a temelor prevăzute. Lărgirea sferei atribuțiunilor co­mandanților privind planificarea pregătirii de luptă sporește consi­derabil în mod firesc răspunderea acestora pentru rezultatele ce vor fi obținute. Comandantului de uni­tate, bunăoară, i se cere să foloseas­că curajos și cu discernămînt drep­tul ce i s-a acordat de a modifica numărul de ore de la o etapă de instrucție la alta, de la o categorie de pregătire la alta, de a îmbogă­ți conținutul temelor înscrise în program, a stabili la nevoie și alte teme decît cele din program, a fixa timpul pentru executarea fiecăreia în funcție de sarcinile ce revin unității, de neajunsurile existente, de baza materială de care se dis­pune — într-un cuvînt de condiți­ile concrete specifice unității. La rîndul lor comandanții de bata­lioane stabilesc pe răspunderea lor numărul și denumirea exercițiilor și ședințelor l­a fiecare temă, iar comandanții de companii — pro­blemele de învățat pentru fiecare exercițiu și ședință. Răspunderi deosebite au coman­danții în planificarea pregătirii ofi­țerilor, subofițerilor și gradaților, în stabilirea numărului, duratei și conținutului exercițiilor și aplica­țiilor tactice, în eșalonarea ședințe­lor de tragere cu armamentul de infanterie și armamentul de pe tanc și a exercițiilor de conducere a tancurilor. In planificarea pregătirii de luptă este necesar să se țină seama ca ea să asigure folosirea eficientă a tim­pului și a bazei materiale a instruc­ției, să se evite suprapunerile sau aglomerarea subunităților în poli­goane, săli de specialitate, la apara­tură și diferite instalații, prevenin­­du-se astfel irosirea timpului de instrucție ; ea să permită eșalona­rea chibzuită a activităților princi­pale astfel ca aceasta să nu se aglo­mereze către sfîrșitul etapelor și a ciclului de instrucție ; repartiția timpului să fie în concordanță cu conținutul temelor și importanța acestora, combătîndu-se tendința împărțirii „egale“ a timpului între diferitele teme : planificarea va elimina deplasările inutile în dau­na instruirii militarilor, va crea con­diții pentru folosirea cu randament a orelor de activități practice și studiu de după-amiaza. Realizarea unei strînse înlănțu­iri între conținutul temelor de in­strucție tactică și al celorlalte cate­gorii de instrucție, executarea cu subunitățile de celelalte arme a te­melor de instrucție de specialitate care au legătură cu tematica aplica­țiilor tactice de cooperare — îna­inte de data executării aplicațiilor tactice respective, organizarea pre­gătirii ofițerilor, maiștrilor militari, subofițerilor și gradaților în strîn­­să legătură cu tematica activități­lor principale de pregătire de luptă a trupelor, au de asemenea multă importanță în acțiunea de planifi­care. Temele cu un conținut mai complex, cum sînt cele privind lupta în localitate, executarea cer­cetării prin luptă, ducerea acțiuni­lor în ambuscadă ș.a. e necesar să fie precedate — la celelalte catego­rii de instrucție — de executarea acelor mișcări și acțiuni care asi­gură însușirea calitativă a temei respective. Tot astfel — și acest lucru trebuie oglindit în planifi­care — înaintea executării unei a­­plicații tactice cu unitatea se pla­nifică cu ofițerii și statele majore studiu individual, expuneri, rezol­vări de situații tactice pe hartă și în teren, antrenamente de stat major pe hartă sau în teren cu transmisiuni, legate de tematica a­­plicației ce urmează a se executa. Întocmirea judicioasă, cu spi­rit de prevedere, a planului pregă­tirii de luptă și politice constituie una din principalele condiții ale organizării și desfășurării procesu­lui de instruire și educare a tru­pelor pe baze științifice. Realizat astfel nncit să corespundă pe deplin condițiilor concrete din unități și să asigure executarea tuturor ac­­tivităților de bază, pe specialități, în vederea instruirii temeinice a militarilor, planul pregătirii de luptă și politice constituie o impor­tantă pîrghie în ridicarea capacită­ții de luptă a unităților și subuni­tăților. Colonel AUREL STÂNCII! TELEGRAMA Tovarășului General-colonel MARTIN CZUR MINISTRUL APĂRĂRII NAȚIONALE A REPUBLICII SOCIALISTE CEHOSLOVACE PRAGĂ Stimate tovarășe ministru. In numele militarilor Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România și al meu personal, vă transmit Dumneavoastră și prin Dumneavoastră tuturor militarilor cehoslovaci un salut tovărășesc și cele mai cordiale felicitări cu prilejul celei de-a 24-a aniversări a Zilei Armatei Republicii Socialiste Cehoslovace. Exprimînd sentimentele de prietenie pe care militarii Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România se nutresc față de poporul cehoslovac și armata sa, de ziua acestei aniversări, vă urez Dumnea­voastră, stimate tovarășe miniștrii, și tuturor militarilor cehoslovaci noi succese în întărirea forței combative a unităților și marilor unități, pentru apărarea muncii creatoare a harnicului popor cehoslovac, a in­dependenței și suveranității Republicii Socialiste Cehoslovace, în inte­resul cauzei socialismului și păcii. MINISTRUL FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA General-colonel ION IONIȚĂ r eportajul SĂPTAMÎNII Sub roțile automobilului, șo­seaua urcă și coboară arcu­indu-și panglica de asfalt peste șuvoa­iele repezi de munte. Motorul se mai opintește la urcuș pentru ca apoi să se­ avinte pe panta dimpotrivă. Ca într-un film pa­noramic circular, prin fața ochi­lor noștri alternează imagini ve­nite... din îndepărtate ere geo­logice, cu altele moderne — re­plica omului la uriașa putere de transformare a naturii. La tot pasul sînt prezente urmele unei bătălii de curînd încheiate Prin priceperea și puterea artificie­rilor, a mașinilor, sau cioplite de uneltele pietrarilor, stîncile ce pină ieri gituiau defileul sînt astăzi temelie de terasament, zid de sprijin ori dantelă de pavaj. In urma sa, realizatorul aces­tui nou peisaj nu a lăsat în­scrisuri, sculptorul fiu și-a dăl­tuit numele in piatră. Pentru că de fapt nu poartă un nume, ci sute de nume care marchează tot atâtea contribuții la înfăptui­rea unei opere de o mare va­loare utilitară și chiar artistică. Ceea ce se cuvine să rețină atenția cititorului — călător pro­babil prin aceste locuri — este faptul că mulți dintre construc­torii noilor șosele sunt ostași din subunități specializate in astfel de lucrări, deprinși să adauge, zi de zi, noi elemente la pro­pria experiență, să-și călească trupul și voința de autodepășire. La sediul unității unde se con­centrează și se compară cifrele înregistrate pe șantiere, unde se adună și se „decontează“ faptele oamenilor, ni s-au reliefat, în­tr-o manieră poate prea sobră câteva aspecte desprinse din noua sinteză a pietrei. Să facem, mai întâi apel la registre . De la începutul anului și până în prezent, unitatea și-a reali­zat lună de lună sarcinile de plan, ceea ce dovedește o rigu­roasă disciplină a muncii și, fi­rește, o cotă ridicată de con­știinciozitate a oamenilor. Intre sectoarele fruntașe se numără și cel comandat de că­pitanul V. Satran, care in ul­timele trei luni și-a depășit sar­cinile de plan cu peste o sută de mii de lei Au fost calificați la locul de muncă și prin cursuri aproape 30 la sută din militarii unității... Dar registrul, ori cât de fidel ar fi realității, nu reține decât date statistice, el nu poate cu­prinde frecvențele înalte ale trăirilor sufletești. Or, clipele, orele și chiar zilele de totală mobilizare spirituală sînt, ală­turi de beton și piatră, elemente de bază ale structurii șoselelor ce traversează munții. Au fost zile și nopți cu ploi neîntrerupte, cînd activitatea pe șantier era de a dreptul eroică, cînd planul era amenințat. Oamenii însă, de­prinși să înfrunte capriciile na­turii, reluau ofensiva asigurînd un ritm care să le înlesnească îndeplinirea și chiar depășirea sarcinilor de plan. Maior T. MARGINEANU (Continuare în pag. a II-a) REPLICĂ ÎN PIATRĂ Tineri ofițeri la comandă Tinerii ofițeri din promoția 1968 au pornit la muncă cu hotâ­­rîrea de a-și consacra toată energia și cunoștințele ridicării ca­pacității de luptă a subunităților. Clișeul din stingă ni-l înfățișează pe locotenentul M. Voicu­­lescu ascultînd cu atenție îndrumările secundului navei. Expe­riența cadrelor de pe navă îi este deosebit de folositoare în în­deplinirea atribuțiunilor. In clișeul de sus, locotenentul N. Dumitrescu ia un exercițiu de specialitate. Tînărul ofițer se remarcă de la început ca un destoinic instructor și educator al subordonaților. PROBLEME ALE CREȘTERII EFICIENȚEI INVĂȚĂMlNTULUI POLITIC Legarea organică a învățămîntu­­lui politic de obiectivele majore ale pregătirii de luptă a militarilor este o sarcină mereu actuală; într-o for­mă sau alta, ea revine în discuții, în lecții, în convocări sau cu ocazia unor schimburi de experiență. Și pe bună dreptate. Unul din scopurile principale ale învățământului politic constă tocmai în mobilizarea milita­rilor la îndeplinirea exemplară a în­datoririlor ce le revin. Ne aflăm în preajma unui nou an de învățământ politic, prilej de re­flecții, de adîncire a experienței a­­cumulate, de ridicare a ștachetei ca­lității. O retrospectivă a modului de realizare a dezideratului legării învățămintului de viață la început de drum, ni se pare acum mai mult decît utilă. Cum se asigură legarea cunoștin­țelor teoretice de practică ? Care este eficacitatea ? Succesele de pî­­nă acum ne pot mulțumi ? Ce se preconizează pentru viitor ? Sînt doar citeva probleme care au făcut o­biectul unei discuții la care au par­ticipat ofițeri cu o îndelungată ac­tivitate pe tărîmul propagandei. Ținem să subliniem, de la început, că opiniile exprimate în discuție nu pretind că ar epuiza fenomenul. In jurul lor este loc pentru dialog. U­­nele păreri pot fi reexaminate, alte­le dezvoltate. — Deși vi s-a pus de atâtea ori întrebarea, cum muncește comitetul de partid pentru ca învățămintul politic cu militarii să contribuie tot mai activ la rezolvarea sarcinilor practice ?, n-o pot evita. Locotenent-colonel A. Tase , îna­inte de toate aș vrea să menționez că afirmarea principiului legării teo­riei de practică în viața de toate zilele este un obiectiv statornic. In ce ne privește am căutat să in­vestim lecțiile cu atributele actua­lității pentru a le spori forța edu­cativă. Dacă am reușit ca toate să fie ancorate în realitatea nemijloci­tă, îmi vine greu să mă pronunț. Rămîne un fapt cert că activiștii noștri de partid au depus eforturi susținute ca să ridice necontenit ni­velul și influența educativă a învă­­țămîntului politic. — Intr-adevăr, este anevoios să stabilești acum în ce măsură a fă­cut fiecare lecție corp comun cu realitatea sau nu. Ca discuția să fie, totuși, profitabilă aș propune o nu­anțare și lărgire a ei. Nouă ni se pare că legătura cunoștințelor teo­retice cu practica înfățișează ipos­taze multiple de unde și greutatea de a elabora rețete valabile în­ si­tuații diferite. Dacă pentru științe­le pozitive, cum ar fi chimia, fizica, matematica etc. legătura teoriei cu practica apare direct nemijlocit, si­tuația se schimbă cînd e vorba de învățămîntul politic. Aici, legătura cu viața este uneori mijlocită. Cînd se analizează diferite proce­se și evenimente din viața socială, iar pe baza analizei se fac aprecieri, se trag concluzii, se anticipează so­luții, legătura teoriei marxist-leni­niste cu practica este directă, în cazul studiului istoriei patriei, de exemplu, legătura cu practica nu mai apare direct. Simplificînd în mod voit lucrurile numai pentru a con­solida ideea, s-ar părea că evocarea unui moment din trecutul glorios de luptă al poporului nostru nu poate avea o legătură directă cu activita­tea pistolarului din grupa X, sau cu a tanchistului din echipajul Y. Is­toria — ar putea spune unii — se ocupă de un timp, e drept eroic, dar consumat, pe cînd cursanții ca­re vîslesc într-o mare de fapte di­verse și complexe au nevoie de so­luții concrete și imediate ca să iasă cu bine la liman. Maior C. Petru : Nu-i exclusă ve­hicularea unei asemenea păreri, gre­șite din capul locului, în realitate, studiul istoriei patriei, pe lângă fap­tul că ne îmbogățește spiritul cu marile năzuinți de dreptate și liber­tate care au însuflețit pe înaintașii noștri, cultivă totodată în noi înalte virtuți patriotice, care se materiali­zează în munca cotidiană pentru făurirea prezentului și viitorului. Cu­­noscînd istoria, ne simțim și mai le­gați de pămîntul strămoșesc, putem să prețuim și mai mult mărețele în­făptuiri de azi. Maior A. Biliuță : Aș vrea să re­iau ideea enunțată mai sus. Chiar Locotenent-colonel I. STRUJAN (Continuare în pag. a III-a) CONSONANȚA CU VIAȚA In acest număr: ÎN PREAJMA ADUNĂRILOR PENTRU DĂRI DE SEAMĂ ȘI ALEGERI (pag. a III-a) DIN CRONICA FAPTELOR DE ARME (pag. a V-a] *­i­e din nou toamnă plină, cu parfumul gu­tuilor auzind liniștea grădinilor, cu izul dulce al mustului tescuit din soare, cu mireasma pîinii aburinde din grîu nou ve­nit din timpuri străvechi, cu săr­bătoarea minunată și dintotdeauna a recoltei. Sărbătoarea roadelor, dar îndeosebi, a celor care fac să rodească aceste binecuvîntate pă­­mînturi românești, care ne-au dat limba și ființa și cîntecul, și ne dau hrana cea de toate zilele. Bucuria lor pentru bogăția dăruită bogăției obștești este și a noastră, a întregului popor. Am sărbătorit-o împreună așa cum se cuvine. Cu toate că arșița și vîntul ne­milos al secetei au încercat pute­rile holdelor noastre înfrățite, re­colta acestui an permite satisface­rea nevoilor de aprovizionare populației, ale industriei cu mate­­­riile prime, precum și unele dis­ponibilități de export. Aceasta este o­­ strălucită confirmare a­­ superio­rității agriculturii noastre de azi, socialiste, o victorie a politicii Partidului Comunist Român, care a unit eforturile muncitorilor din industrie, ale savanților din institu­tele de cercetări, ale întregii țără­­nimi, ale lucrătorilor din agricultu­ră, ale întregului popor în vederea cooperativizării, a dezvoltării și mo­dernizării continue a agriculturii noastre pe baza mecanizării,­ chi­mizării, irigării. Sărbătoarea Zilei recoltei a fost din nou prilej de bucurie în a­­ceastă toamnă de datină și rod. Orașele și comunele țării s-au re­unit într-o­ singură ghirlandă de flori și cîntece, de veselie și joc. In Capitala patriei, sărbătoarea „Zilei recoltei“ s-a bucurat de înalta prezență a conducerii partidului și statului. Intîmpinați de sunete pre­lungi de tulnice, de mii de mi mi legănînd buchetele de fiori, cu urări de bun venit și tradiționala pîine cu sare, de nesfârșitele urale ale zecilor de mii de cetățeni din ­SĂRBĂ­TOAREA RECOLTEI­ I 1 București și județul Ilfov, au sosit duminică dimineața , în marea piață a Oborului, amenajată sărbătorește, tovarășii Nicolae Ceaușescu, cu so­­­­ția, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica,­­ Paul Niculescu-Mizil, cu soția, Vir­­­­gil Trofin, cu soția, Ilie Verdeț, cu soția, membri și membri supleanți ai Comitetului Executiv și secretari­i ai Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român. Oaspeții dragi­­ au vizitat expoziția-tîrg organizată­­ în marea incintă a Halelor prin­cipale, unde s-au reunit cele mai reprezentative produse ale agricul­­­­turii noastre — de la cereale pină la coloane de mere ca fața fecioa­relor, pere zemoase, ciorchini , imenși de struguri dulci­ ca mierea,­­ legume de soi, vinuri din podgorii renumite.­­ Conducătorii de partid și de stat I au apreciat rezultatele muncii ne­obosite a țărănimii noastre coope­ratiste, a lucrătorilor din între­prinderile agricole de stat, a oa­menilor de știință din institutele de cercetări agricole, dînd indicații prețioase pentru îmbunătățirea con­tinuă în viitor a activității în a­­ceastă importantă ramură a eco­nomiei noastre naționale. Marea adunare populară, care a avut loc apoi într-o atmosferă de puternică însuflețire, a constituit pentru miile de oameni ai muncii aflați în Piața Obor un prilej de a-și manifesta dragostea și atașa­mentul față de conducătorii de partid și de stat, hotărîrea de a înfăptui neabătut politica internă și externă, marxist-leninistă, a Parti­dului Comunist Român, întruchi­­pînd cele mai nobile aspirații ale poporului nostru, slujind prosperi­tatea patriei și bunăstarea tuturor cetățenilor. Subliniind faptul că pentru po­porul român, pentru muncitori, ță­rani și intelectuali socialismul este singurul drum ce-i poate asigura un viitor luminos, un nivel de viață ridicat, întărirea continuă a inde­pendenței și suveranității patriei, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în cu­vântarea ținută în cadrul adunării, a spus : „Gîndindu-ne la ziua de mîine, pregătim o sărbătoare care nu e legată de toamnă, pregătim societatea ce nu va cunoaște toam­na ci o continuă primăvară — so­cietatea comunistă pe pămîntul Ro­mâniei. Pentru această mare săr­bătoare a recoltei comuniste să unim toate eforturile, să facem to­tul pentru înfăptuirea programului de dezvoltare economică, socială, intelectuală a României, elaborat de partid, pentru pace și progres în întreaga lume“. întregul nostru popor a sărbăto­rit „Ziua recoltei“ cu optimismul său caracteristic, cu încredere de­plină în viitor, în destinul său fe­ricit spre care merge strîns unit, mai mult ca oricînd, în jurul Parti­dului Comunist Român,

Next